Tag: acordare

  • Primăria Capitalei vrea să acorde copiilor VOUCHERE pentru aparate dentare/ Proiectul ar putea fi aprobat joi

    „Se aprobă acordarea unui sprijin financiar sub formă de vouchere, în valoare de 1.100 de lei elevilor cu vârste între 7 şi 16 ani, cu domiciliul în Municipiul Bucureşti, sau viză de reşedinţă obţinută cu cel puţin şase luni înaintea depunerii cererii de aplicare în proiectul pentru montarea de aparate ortodontice mobile”, se arată în proiectul de hotărâre care va fi dezbătut în şedinţa de joi.

    Bugetul proiectului denumit „SMILE – Mobile” este de aproape de 2,3 milioane de lei şi se va derula prin Administraţia Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti.

    Primăria Capitalei a mai implementat un astfel de proiect şi anul trecut, denumit „Consultaţii stomatologice şi aplicare de aparate ortodontice pentru elevii din Municipiul Bucureşti”, iar acum, prin noul proiect, întâietate vor avea elevii care au depus cerere pentru proiectul din 2018, dar nu au apucat să beneficieze de un voucher.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care a fost primul job al lui Mark Hilton, consultant pentru Sphera Franchise Group – VIDEO

    Odată ce s-a încheiat perioada de internship, reprezentanţii hotelului, probabil impresionaţi de implicarea mea, mi-au oferit un job în perioada vacanţei de vară. Primul meu salariu a fost de 35 de lire sterline pe săptămână şi, ulterior, mi-am deschis un cont la bancă pentru a depune banii câştigaţi.

    Discut în permanenţă cu oamenii aflaţi la început de drum şi le transmit faptul că este important să încerce diferite oportunităţi, pentru a afla care este pasiunea lor şi ce îşi doresc să lucreze în viitor. Este foarte important să alegi ceea ce îţi place să faci, astfel încât să te poţi bucura de anii pe care decizi să îi investeşti în job şi, astfel, să reuşeşti să acumulezi experienţă prin dedicare.“

    În aprilie anul acesta, a anunţat plecarea de la conducerea Sphera Franchise Group şi, potrivit informaţiilor de pe reţeaua LinkedIn, deţine rolul de consultant strategic pentru companie.

  • Noi modificări făcute de ANAF: Codul fiscal a fost modificat prin introducerea unei noi categorii de persoane care poate opta pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

    Codul fiscal a fost modificat prin introducerea unei noi categorii de persoane care poate opta pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, respectiv persoanele fizice care realizează venituri pentru care nu se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Acestea pot opta, totuşi, pentru plata contribuţiei, aşa că formularul, precum şi instrucţiunile de completare au trebuit modificate.
     
    Al doilea proiect de ordin priveşte procedura de acordare a bonificaţiei pentru depunerea prin mijloace electronice de transmitere la distanţă în anul 2018 a declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, precum şi pentru plata cu anticipaţie a obligaţiilor fiscale declarate în anul 2018 prin declaraţia unică, procedură care are în vedere descrierea operaţiunilor efectuate de organele fiscale centrale în evidenţa persoanelor fizice pentru acordarea bonificaţiilor, precum şi modalitatea de transfer de la bugetul de stat a valorii bonificaţiilor acordate la plata contribuţiei de asigurări sociale. Pentru acordarea bonificaţiilor, a fost stabilit şi un model al deciziei de constatare a acordării bonificaţiei.
     
    Obligaţiile fiscale pentru care se acordă bonificaţii sunt cele declarate prin declaraţia unică, pentru veniturile estimate în anul 2018, respectiv impozitul pe venitul anual estimat, contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate estimate, precum şi cele declarate pentru veniturile realizate în anul 2018, respectiv impozitul pe venit/câştig net anual şi/sau impozitul pe venitul anual realizat şi/sau contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorate pentru anul 2018.
     
  • (P)Trecerea la un sistem de sănătate axat pe rezultate

    Sistemul de sănătate de tip outcome-based este definit ca un sistem în care unităţíle medicale sunt evaluate în funcţie de rezultatele obţinute atât pentru tratarea pacienţilor, cât şi în prevenţia unor afecţiuni cronice. Prin urmare, vorbim de un sistem diferit de cel tradiţional, în care decontarea serviciilor medicale se face în funcţie de numărul de pacienţi trataţi.

    Beneficiile unui astfel de sistem se observă în creşterea accesului populaţiei la servicii medicale de calitate, precum şi în îmbunătăţirea experienţei pacientului, dar şi a personalului medical.

    Toate aceste aspecte au stat la baza raportului Future Health Index 2018, realizat de Philips la nivel global, care a analizat rolul tehnologiei în susţinerea tranziţiei sistemelor de sănătate către acest nou model. „Trebuie să ne uităm la ceea ce Philips face astăzi, deoarece compania s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Suntem o companie matură, avem deja 127 de ani de la înfiinţare. Astăzi însă, Philips se concentrează pe dezvoltarea de produse şi soluţii în domeniul sănătăţii care adresează conceptul de îngrijire continuă – continuum of care – care implică asistarea pacienţilor de-a lungul unei perioade îndelungate de timp şi pe mai multe paliere, de la un stil de viaţă sănătos şi prevenţie, la diagnostic, tratament şi îngrijire la domiciliu”, explică Reinier Schlatmann, CEO-ul Philips Central & Eastern Europe.

    Asta înseamnă că îngrijirea începe cu o viaţă sănătoasă. „Un stil de viaţă sănătos implică, printre altele, o dietă potrivită şi un somn de calitate – iar acesta e un punct esenţial, pentru că dacă ar fi să comparăm o persoană care doarme doar cinci ore pe noapte cu una care doarme opt ore pe noapte, prima are şanse mult mai ridicate de a dezvolta diverse afecţiuni.”

    Prevenţia are, aşadar, un rol deosebit de important. Dacă putem preveni îmbolnăvirea, atunci creşte calitatea vieţii pacienţilor, iar asta aduce beneficii inclusiv pentru sistemul de sănătate, deoarece costurile care ar fi fost necesare diagnosticării şi tratamentului sunt reduse sau eliminate. Mai mult, în contextul îmbătrânirii populaţiei, vedem faptul că „din ce în ce mai mulţi oameni dezvoltă boli cronice. Dacă ai peste 65 de ani, sunt 80% şanse să te lupţi cu cel puţin o boală cronică. Având în vedere că vei trăi cu ea tot restul vieţii, cum gestionezi situaţia?”

    Tehnologiile digitale ‒ element fundamental pentru un sistem de sănătate axat pe calitate şi rezultate
    „Cred că cele mai importante schimbări în acest domeniu au venit din modul în care sistemele IT au devenit parte integrantă a actului medical”, spune Reinier Schlatmann, referindu-se la modul în care tehnologia schimbă sistemele de sănătate. „Datele sunt cele care conectează pacienţii cu spitalul sau cu doctorii şi care permit acestora din urma să urmărească evoluţia pacientului.”

    Informaţiile stau şi la baza unui sistem de tip outcome-based, explică Schlatmann. „Pentru a înţelege dacă tratamentele au succes, trebuie să creezi un standard şi să compari toate celelalte date cu acel standard. În cadrul unui sistem outcome-based, e mai puţin important câte programări ai avut sau de câte ori ai ajuns la doctor, ceea ce contează e dacă ai primit diagnosticul corect. Cu alte cuvinte, totul se învârte în jurul rezultatului obţinut de pacient.” Reducerea costurilor reprezintă, de asemenea, o provocare, spune Schlatmann, pentru că odată cu îmbătrânirea populaţiei, presiunea pe sistemul de sănătate este din ce în ce mai mare. Iar sistemele de sănătate au specific local, atât datorită pacienţilor, cât şi a modului în care actorii sunt organizaţi — autorităţi, asociaţii ale pacienţilor şi personalul specializat.

    „Din ce în ce mai mult”, răspunde CEO-ul Philips CEE la o întrebare legată de gradul de integrare a inteligenţei artificiale şi a proceselor de machine learning în tehnologia Philips. „Dacă ne gândim la un mediu dedicat intervenţiilor critice, aşa cum ar fi sălile de terapie intensivă, astăzi avem sisteme care rulează permanent şi care pot avertiza doctorii din timp că starea pacientului se înrăutăţeşte.

    Mai mult, cu ajutorul telemedicinei, avem posibilitatea de a monitoriza secţiile de terapie intensivă de la distanţă, astfel încât un specialist să poată urmări mai mulţi pacienţi. Această soluţie vine în întâmpinarea provocărilor date de deficitul de specialişti, o problemă cu care sistemele de sănătate se confruntă peste tot în lume, nu doar România.”

    În ceea ce priveşte viitorul, referindu-se la îngrijirea continuă, Reinier Schlatmann crede că se va pune mai mult accent pe prevenţie şi pe îngrijirea la domiciliu. „Cum te asiguri, atunci când părăseşti spitalul, că nu te vei întoarce şi cum vor fi sprijiniţi cei care au boli cronice sunt doar câteva dintre temele care vor fi de interes în anii ce vin.”

    CEO-ul Philips CEE crede că, pe măsură ce tehnologia avansează, fiecare pacient va avea conturat şi va putea accesa istoricul său medical, aşa-numitul „digital twin”.  „Acum, de multe ori se întâmplă să mergi la secţii diferite şi să răspunzi la aceleaşi întrebări; mai mult, centralizarea datelor va permite doctorilor să ofere diagnostice mult mai exacte. Pe de altă parte, există numeroase provocări legate de securitatea datelor.”
    Sistemul de sănătate al viitorului va fi unul mai eficient, axat pe precizie şi personalizarea serviciilor medicale, ca urmare a folosirii analizelor de date, adaugă Schlatmann. „Actul medical se va muta din ce în ce mai mult în afara spitalului, atât pentru prevenţie, cât şi pentru îngrijire la domiciliu, iar spitalele vor fi centre de excelentă specializate; nu va mai fi vorba de clădirea în sine, ci de instituţia spitalului − o reţea de profesionişti cu acces la un set complex de informaţii ce le va permite gestionarea coordonată a îngrijirii pacientului. Rolul medicului va fi întotdeauna deosebit de important ca şi interacţiunea acestuia cu pacientul, dar procesul va fi semnificativ îmbunătăţit prin accesul acestora la date.”
     

  • Cinci mituri despre antreprenoriat

    1. Antreprenorii se nasc, nu se fac!
    „Nu sunt de acord că antreprenorii se nasc, pentru că un nou-născut nu este un antreprenor. Oamenii învaţă să devină antreprenori. Întrebarea este cum învaţă. Dacă învaţă acest lucru pe cont propriu sau urmând reţeta uriaşilor. A învăţa este tot ce ţi se cere, dar este un drum lung până acolo. Veţi face greşeli, dar mai târziu veţi face şi o mişcare bună. Puteţi învăţa din cărţi, de la parteneri, de la şcoală sau din alte surse specializate. Să devii antreprenor este ca şi cum ţi-ai propune să te transformi în muzician şi încerci să înveţi singur pentru a ajunge acolo.”

    2. Un antreprenor este singurul său erou.
    „Poveştile necesită întotdeauna un erou, un cavaler, un Superman, care face totul bine, iar aceasta este rădăcina acestui mit. Da, de multe ori există un superconducător al întregii activităţi, dar această persoană nu este nimic fără echipă. De obicei, start-up-urile nu sunt fondate de o singură persoană, ele sunt fondate de o echipă. Iar echipa este compusă din două persoane, una fiind responsabilă pentru afacere, iar cealaltă pentru aspectul tehnologic al produsului. Foarte des am întâlnit însă echipe mai mari, pentru că îndeplinirea tuturor funcţiilor unei afaceri este vitală pentru succesul ei. Deci reuşita nu ţine de un lucru făcut de un erou, ci este efortul depus de o echipă. Antreprenorul nu este un erou, eroul este echipa.”

    3. Antreprenorul are cel mai mare entuziasm.
    „Acesta este un stereotip. În orice echipă, există întotdeuna cineva care spune «nu sunt sigur», «cum putem face acest lucru», «ce se întâmplă dacă facem acest lucru», «ce se întâmplă dacă nu îndeplinim aceste cerinţe», «care este preţul acestor lucruri atât de necesare». Acest lucru ţine şi de rolul unui investitor. El este sceptic şi spune «Adu-mi cifrele şi am să fiu de acord cu acest lucru dacă întrevăd necesitatea lui». Gândirea logică îi va împiedica pe aceştia să facă lucruri stupide. Entuziasmul şi scepticismul sunt importante pentru reuşita unei afaceri. Căutaţi oameni critici, oameni care sunt sceptici, pentru că este mai bine ca aceşti oameni să fie sceptici la timp, decât să fie sceptică piaţa mai târziu şi să nu vinzi nimic. Nu este uşor, dar este o metodă de protecţie. Un antreprenor nu este, de obicei, un specialist în foarte multe domenii. Henry Ford este poate unul dintre cele mai cunoscute exemple, sau Edison. Acest lucru este valabil şi pentru multe alte domenii. Antreprenorii nu sunt neapărat persoane cu cunoştinţe de specialitate.”

    4. Antreprenorii sunt hipsteri şi vedete rock.
    „Un motiv pentru care această concepţie este greşită se leagă de faptul că antreprenoriatul este un loc de muncă greu, pretenţios şi uneori obositor. Acest loc de muncă nu implică un program de muncă de la  9:00 la 17:00. Nu stai într-un birou, în faţa computerului, tastând. Da, un antreprenor are nevoie de socializare, trebuie să viziteze locuri, să discute diverse colaborări, dar nu este o muncă care-i aduce fericire nonstop, pentru că implică şi riscuri. Există studii despre cât de fericiţi sunt întreprinzătorii. În general, sunt mai fericiţi decât nonantreprenorii, deoarece pot decide foarte mult pe cont propriu.” 

    5. Antreprenorii sunt mai presus de toate interesaţi de bani.
    „Oricine are nevoie de bani, dar nu aceasta este motivaţia primordială pentru a deveni un antreprenor. Publicul caracterizează antreprenorul ca pe o persoană lacomă, uneori pur şi simplu interesată de bani, dar realitatea este că majoritatea antreprenorilor au nevoie de bani ca oricare altă persoană. Ei ştiu că bogăţia reală este puţin probabilă. Puţine afaceri devin unicorni. Este adevărat că singurele modalităţi de a deveni cu adevărat bogat sunt fie căsătoria cu cineva care are părinţii foarte bogaţi, fie să începi o afacere, dacă ai o idee foarte bună, şi apoi să devii bogat. Ca angajat, să devii bogat este foarte puţin probabil. Dar pentru un întreprinzător şansele sunt mai mari.”

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Rucsandra Hurezeanu, fondator şi director general { Ivatherm }

    •   După ce a absolvit Facultatea de Medicină, a lucrat timp de un deceniu în domeniul farma, până a decis să îşi creeze propria afacere.
    •   Cheia succesului său a fost un izvor termosalin de la Herculane, pe care l-a concesionat în 2005, punând bazele companiei de produse dermatocosmetice Ivatherm.
    •   Este adepta unui stil de viaţă sănătos, practică sport, petrece puţin timp în social media şi crede că imaginea personală are o foarte mare greutate în relaţia cu ceilalţi.
    •   Spune că în industria cosmetică se duce o luptă contra cronometru cu competiţia şi cu inovaţiile, deoarece este o industrie extrem de competitivă şi dinamică, şi consideră că înţelegerea clienţilor şi adaptarea la nevoile lor este punctul de plecare pentru cei care vor să îşi înceapă cariera în acest domeniu.

    Cifră de afaceri (2018): 4,5 mil. euro
    Profit (2018): 1 mil. euro
    Număr de angajaţi: 45

  • Drumul incredibil al unei tinere: de la stewardesă la general în armată, gardă personală a regelui şi în cele din urmă regina Thailandei

    Regele din Thailanda, Maha Vajiralongkorn, s-a căsătorit cu Suthida Tidjai şi i-a acordat titlul de regină înaintea încoronării sale, iar acest lucru a şocat pe toată lumea, conform DailyMail.
     
    Potrivit obiceiurilor locale, în timpul nunţii Suthida a stat la picioarele regelui. Ea a devenit cea de-a patra soţie a lui Vajiralongkorn; acesta divorţase de Srirasmi Suwadee, o fostă chelneriţă, în 2014.
     
    Regele Thailandei Maha Vajiralongkorn s-a căsătorit cu Suthida Tidjai, într-o ceremonie înaintea încoronării sale, iar căsătoria marchează o evoluţie enormă pentru Suditha, care a studiat comunicare la o universitate privată din Bangkok, înainte de a deveni stewardesă.
     
    Perechea s-a întâlnit în timp ce Suthida lucra la bordul Thai Airways, unde Vajiralongkorn – la acea vreme prinţ – era pilot. Suthida a fost rareori surprinsă în apropierea regalităţii, dar perechea a fost fotografiată lângă Munchen în 2016.
     
    Viaţa lui Suthida nu este foarte bine cunoscută în calitate de cetăţean privat, în afară de faptul că s-a născut în 1978 şi a studiat la Universitatea Assumption, un colegiu catolic din Bangkok. Ea a obţinut o diplomă în artele de comunicare în 2000, chiar înainte de a merge să lucreze ca stewardesă pentru Thai Airways. Se crede că l-a întâlnit pe printul Vajiralongkorn în timp ce lucra pentru compania aeriană, pentru că este un pilot licenţiat care uneori a zburat cu jet-urile Boeing şi Airbus ale companiei respective.
     
    Un zvon este că Prinţul a păstra-o pe Suthida ca pe o amantă favorită la reşedinţa sa personală din Germania, unde îşi petrece cea mai mare parte a timpului.
     
    Suthida a intrat în armată în 2010 şi a fost rapid promovată prin rânduri înainte de a fi transferată la garda personală a lui Vajiralongkorn şi a fost promovat la general după moartea tatălui său.
     
    Regina Suthida, aşa cum o cunoaşte acum, va însoţi noul său soţ la încoronarea, dar nu se ştie exact ce rol va juca în ceremonie. 
  • Când schemele de beneficii nu mai sunt suficiente

    “Vreau să muncesc mult, dar când vreau eu”, „Vreau să muncesc mult şi repede, dar să decid eu asupra procedurii”, „Vreau ca munca mea să aibă o semnificaţie pentru mine” sunt câteva exemple ale nevoilor angajaţilor de astăzi, a căror motivare începe din ce în ce mai mult să treacă de schemele clasice de beneficii extrasalariale. „Motivarea este un termen foarte des folosit în literatură, dar învechit la momentul acesta. Nu se mai vorbeşte atât de mult de motivare şi este şi foarte greu să spui că un om nu este motivat. Este imposibil să nu fie motivat de ceva, nu este motivat de ce ai vrea tu să fie motivat. Abordarea care astăzi se utilizează cu precădere este dacă angajaţii sunt implicaţi în muncă în direcţia în care tu vrei să fie: depun energie, le pasă, se responsabilizează, sunt entuziaşti, creativi. Termenul folosit astăzi este „engagement” (implicare), spune prof. dr. Dragoş Iliescu, specializat în psihologie organizaţională şi care predă în cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii din Bucureşti.
    Din punctul de vedere al profesorului, reţeta succesului pentru a menţine un angajat implicat la locul de muncă este ca angajatorul să îi ofere mai multe resurse decât cerinţe. Astfel, explică profesorul, fiecare manager ar trebui să se uite în organizaţia sa şi să vadă care dintre cerinţe pot fi evitate: deadline, volum de muncă, target etc. şi care sunt resursele pe care i le poate pune la dispoziţie angajatului: flexibilitate, feedback etc. Prin înclinarea balanţei în favoarea resurselor, există o şansă mult mai mare de a păstra angajatul implicat şi entuziast. „Când există mai multe cerinţe decât resurse, stresul intervine şi ajungi treptat în burnout, dacă starea persistă. Generezi entuziasm şi implicare prin echilibrul pe care îl creezi între resurse şi cerinţe.”
    De asemenea, semnificaţia personală atribuită activităţii sau sentimentul controlului angajatului asupra muncii pot constitui resurse importante.Profesorul mai spune că menţinerea angajatului la un nivel mare de implicare la job nu este un proces individual, ci este generată de mai multe variabile de context.
    „Motivaţia era văzută ca un proces individual: un om este motivat de ceva, un altul de altceva, şi asta face ca managementul să fie aproape imposibil, pentru că, deşi lucrezi cu oameni, este dificil să lucrezi cu fiecare în parte. Este greu de gestionat. Motivaţia, deşi pare a fi un lucru individual, este generată de variabile de context, care ţin de muncă în general, nu de variabile individuale. Şi asta este foarte bine, pentru că asta face managementul, se ocupă de contextul muncii.”
    Orice job este caracterizat de cerinţe care sunt inevitabile, cum ar fi targetul, volumul de muncă, deadline-urile. Angajatorul poate să contrabalanseze aceste cerinţe prin alocarea de resurse, dintre care unele critice.
    „O parte dintre resursele care au impact semnificativ sunt: sprijinul, feedbackul – o resursă absolut critică – poţi gestiona un volum foarte mare de muncă şi în condiţii de stres dacă ţi se spune în mod constant dacă ceea ce faci este bine sau nu. O organizaţie bazată pe feedback este una care, în general, creează o implicare mult mai mare. Semnificaţia personală a muncii este o altă resursă importantă”, mai spune Dragoş Iliescu.
    În momentul în care cerinţele sunt mai multe decât resursele, angajatul, expus la stres în mod constant, poate avea un sindrom denumit burnout, care se manifestă prin epuizare fizică şi psihică, dar şi prin cinism.
    „Burnoutul se traduce prin epuizare, o traducere care nu este tocmai bună. Nu este un sindrom clinic. În mod evident, ţine de stres prelungit. Stresul acut este o parte integrantă din viaţa noastră şi nu ai cum să-l eviţi. La sfârşitul unei perioade prelungite de stres cronic, ajungi într-un sindrom ciudat, care are o componentă emoţională şi una comportamentală, dar care nu reprezintă un diagnostic.”
    Burnoutul duce la afecţiuni psihiatrice, precum depresia. Este asociat de asemenea cu afecţuni fizice severe, în mod special cardiace, care sunt ireversibile: „Din burnout ieşi, dar din boala de inimă dezvoltată din cauza stresului nu ieşi”.
    Specialistul recomandă ca, dacă o persoană crede că a intrat într-o asemenea stare de epuizare, să apeleze la un psiholog, care îl va ajuta să depăşească momentul.
    „O persoană care este în burnout prezintă epuizare fizică şi mentală, este fără vlagă, fără chef de nimic. Nu se mai bucură de nimic. Burnoutul are ca efecte şi cinismul, un tip de agresivitate pasivă prin care angajaţii privesc lumea. Foarte pe scurt, aş zice că este o stare psihologică, iar acest sindrom apare după expunerea îndelungată la stres. Se rezolvă destul de uşor dacă este identificat. Fiind în tărâmul psihologiei, aceasta este foarte bine echipată pentru a rezolva sindromul de burnout. Cu alte cuvinte, dacă bănuieşti că eşti în burnout, discută cu un psiholog.”

    Angajatul milenial – 
    o bătaie de cap. Mit sau adevăr?
    „Am făcut împreună cu câţiva colegi o serie de studii interesante axate pe evoluţii intergeneraţionale. Într-adevăr, există diferenţe rezonabil de mari între generaţii. În principiu, acestea sunt caracterizate de faptul că o generaţie dobândeşte valorile pe care le are, felul în care vede lumea, în urma experienţelor care au marcat-o. Spre exemplu, părinţii mei erau copii în vremea războiului. Au fost adolescenţi în timpul marii foamete de după război. Este imposibil ca o asemenea experienţă să nu te marcheze. Generaţia care a trecut prin acele lucruri va preţui mai mult decât orice siguranţa, securitatea”, exemplifică specialistul.
    Angajaţii tineri, care fac parte din generaţia Millennials şi care au crescut într-un mediu democratic, abundent în resurse, luând contact cu tehnologia încă de la vârste fragede, se deosebesc la nivel de valori dar şi comportamental de generaţiile din urmă. „Eu sunt copilul Revoluţiei, este imposibil ca momentele acelea să nu mă fi marcat. Generaţia milenială este născută într-un mediu deja democratic, deja fertil pentru creativitate. Evenimentele care erau tipice pentru societatea în care ai crescut persistă şi se imprimă în felul în care se comportă, visează, felul în care construieşte o generaţie şi după ce aceasta a depăşit etapele de adolescenţi sau de copii.” Generaţia Millennials şi generaţia Z, care o precede, sunt caracterizate de o inteligenţă mai mare, de o conştiinciozitate ridicată, dar şi de o instabilitate emoţională mai ridicată.
    „Generaţia tânără este percepută ca fiind mai puţin ataşată de organizaţie. Ce rezultă destul de clar din studiile noastre este că există o schimbare în variabilele individuale, creşte inteligenţa, creşte conştiinciozitatea – atunci când se responsabilizează sunt foarte responsbili –, creşte extraversia – uşurinţa cu care vorbeşti despre tine şi comunici –, creşte instabilitatea emoţională. Noile generaţii sunt mai instabile emoţional decât vechile generaţii, îşi controlează mult mai greu impulsurile.”
    În ciuda opiniei generale, „copiii din ziua de azi” sunt mai inteligenţi decât generaţiile anterioare. La fiecare decadă, media coeficientului de inteligenţă creşte în România cu trei puncte, fenomen denumit Flynn.
    „În spaţiul public se vehiculează ideea că reprezentanţii generaţiei de 18 ani de astăzi sunt nişte incapabili. Ce ştim, de fapt, din date, este că sunt mai inteligenţi decât eram noi. Cam cu trei puncte de IQ pe decadă, asta înseamnă că la o diferenţă de 20 de ani media generaţiei mai noi este mai mare cu 6 puncte de IQ.”
    O altă diferenţă semnificativă între mileniali şi generaţia anterioară se referă la nevoia de siguranţă şi securitate care la cei mai tineri nu este atât de pregnantă. Astfel, cei născuţi după Revoluţie, crescuţi într-un mediu perceput ca fiind sigur şi care oferă resurse multiple, nu pun atât de mare accent pe conservarea resurselor şi pe siguranţă şi securitate.
    „Generaţiile tinere au crescut într-o lume în care abundă resursele. Când eşti crescut stând la coadă la pâine pentru a prinde o jumătate de pâine de om, nu ai resurse şi te formezi în direcţia conservării resurselor. Noua generaţie a crescut într-un context al abundenţei.” Diferenţele dintre generaţii există şi la nivelul valorilor. Dragoş Iliescu observă cum tinerii adoptă mult mai puternic modelul vestic de individualism, faţă de generaţiile anterioare, care erau caracterizate de colectivism – preţuirea faptului că toţi sunt la fel.
    „România este în mod marcant o cultură colectivistă. Tipic într-o cultură colectivistă este că preţuieşte faptul că toţi sunt la fel. E aversivă faţă de merit, cum să fii altfel decât ceilalţi? E rău. Sunt multe alte ţări care au aceste tendinţe, cum ar fi ţări din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est. Noile generaţii din România se îndreaptă mai mult către o cultură individualistă, precum culturile occidentale, ale căror valori le preluăm din ce în ce mai mult. Noua generaţie este masiv individualistă”, mai spune Dragoş Iliescu. Crescuţi într-un mediu în care sunt obişnuiţi cu feedback imediat (reţelele sociale, spre exemplu, în care imediat după o postare generează feedback – like, comentariu etc.), tinerii sunt dependenţi de această formă de validare sau, după caz, invalidare, a muncii lor. Instabilitatea emoţională ridicată îi face să fie mai afectaţi de un feedback negativ decât ar fi un angajat dintr-o altă generaţie.
    Un alt aspect care caracterizează generaţia tânără de angajaţi se referă la instabilitatea la locul de muncă. Dragoş Iliescu explică faptul că tinerii tind să fie mai flexibili când vine vorba de locul de muncă şi ca urmare a oportunităţilor mult mai diversificate decât în anii de comunism, de exemplu, când cele mai multe persoane făceau carieră numai într-un singur loc.
    „Sunt două forţe care acţionează aici: pe de-o parte faptul că sunt mai multe oportunităţi. Un al doilea lucru, care este tipic pentru mileniali, este că nu se mai asociază cu organizaţia. Acel «Nu plec de aici că am vorbit cu oamenii şi mi-am dat cuvântul» nu mai este în raport cu organizaţia, ci cu o cauză. În momentul în care cauza cu care ei se identifică poate fi servită mai bine în altă parte, va pleca în altă parte.” De asemenea, tinerii angajaţi au nevoie de sentimentul că se dezvoltă încontinuu, spre deosebire de generaţiile din urmă. Dacă înainte, când după ce angajatul învăţa tot ce putea face la locul de muncă considera că din acel moment este cu adevărat productiv, tinerii angajaţi simt nevoia de dezvoltare continuă.
    „Ai foarte mulţi tineri adulţi care zic: sunt de doi ani în jobul ăsta şi simt că nu mai am ce învăţa, deci plec în altă parte. Din nou, acest aspect este tipic individualist – construieşti la dezvoltarea proprie şi când simţi că nu mai pui cărămizi la construcţie, te duci în altă parte.”
    Generaţia nouă de angajaţi, generaţia Z, nu se diferenţiază de mileniali în zona de calitate, ci de cantitate. Trendul se continuă, aceştia fiind şi mai instabili emoţionali, şi mai conştiincioşi, şi cu un IQ mai ridicat.

  • Constructorul Cristian Erbaşu vorbeşte despre OUG 114: Cu noile facilităţi fiscale, un zidar bun trebuie să câştige 1.000 euro. Vrem să aducem 50.000 de români de afară

    „Va trebui să atragem oameni buni în domeniu, de oriunde, ori dintre ti­neri care să nu mai ple­ce în străinătate, fie să îi con­vingem pe cei din afa­ră să se întoarcă în ţară.“

    Facilităţile fiscale acordate secto­rului construcţiilor prin preve­derile OUG 114/2018 duc la ma­jo­rarea cu 30% a sa­la­riilor mun­ci­to­ri­lor, însă doar pentru cei cali­fi­caţi care au o produc­tivitate bună, a spus în cadrul emi­siunii de busi­ness ZF Live Cristian Erbaşu, proprie­ta­rul fir­mei de Construcţii Erbaşu şi pre­şe­dintele Fede­raţiei Pa­tro­na­telor Socie­tăţilor de Construcţii.

    „Scopul nu este ca orice anga­jat să aibă acest salariu mai mare, ci doar cei care meri­tă. În primul rând, preve­derile OUG 114/2018 nu sunt în con­struc­ţii, ci pentru constructori şi în mod special pen­tru for­ţa de muncă pe care nu o mai avem. Acestea sunt reduceri pe impozite ale sala­ria­ţilor, iar ei trebuie să beneficieze de salarii mai mari, ceea ce ar putea însemna sa­larii mai mari cu 30%“, a spus Cristian Erbaşu.

    Spre exemplu, dacă un zidar calificat care are o productivitate bună avea un salariu de 2.500 de lei pe lună, acum trebuie să primească 3.500 de lei, a adăugat pro­prie­tarul firmei Construc­ţii Erbaşu. „Sala­riul se duce spre 1.000 de euro net sau chiar trece de această sumă pentru cei mai buni dintre ei.“

    Preşedintele Federa­ţiei Patro­na­telor Societăţi­lor de Con­strucţii este de păre­re că faci­li­tăţile acordate sec­torului con­struc­ţiilor prin Or­do­nan­ţa de Urgenţă 114/2018 au sco­pul de a spri­jini com­paniile de con­strucţii care fac pro­ducţie şi a combate munca la negru.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • FT: Warren Buffett se simte, la 88 de ani, mai bine decât s-ar simţi orice alt om la această vârstă

    “Pe piaţa bursieră, diferenţe mici separă succesul de eşec. Zece la sută reprezintă o diferenţă mare de performanţă, iar 100 la sută una imensă. Apoi, este Warren Buffet. În ultimii 54 de ani, acţiunile companiei sale, Berkshire Hathaway, au crescut în indexul american S&P 500 cu aproape 2,5 milioane de puncte procentuale. Gradul cu care Buffett a depăşit generaţii succesive de rivali de pe Wall Street aproape sfidează înţelegerea”, comentează Financial Times.
     
    În vârstă de 88 de ani, Warren Buffett, al treilea cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la 86 de miliarde de dolari, afirmă că rămâne la conducerea Berkshire deoarece vrea să facă în continuare ceea ce a iubit de când a cumpărat primele acţiuni, într-o companie petrolieră din Oklahoma, la vârsta de 11 ani. “Nu pot cumpăra timp, nu pot cumpăra dragoste, dar pot face alte lucruri cu bani, destul de multe.