BusinessMagazin

Tag: castigare

  • Compania Stryker va plăti 13,2 milioane de dolari pentru acuzaţii de mită ce implică şi România

     Comisia americană pentru Securitate şi Schimb (SEC) a declarat că firma a încercat să ascundă 2,2 milioane de dolari daţi ca mită în Argentina, Grecia, Mexic, Polonia şi România, prin înregistrarea acestora ca cheltuieli legitime pentru donaţii, costuri de transport, servicii de consultanţă şi comisii.

    Stryker vrea să rezolve cazul fără a recunoaşte sau a nega acuzaţiile, relatează New York Times, în ediţia electronică. Nici un avocat sau purtător de cuvânt al companiei nu a fost disponibil pentru a comenta aceste informaţii.

    Potrivit acuzaţiilor SEC, compania a obţinut un profit de aproximativ 7,5 milioane ca rezultat al mitei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ZF Digital: Clienţii care fac cumpărături la “supermarketurile online” câştigă în primul rând timp

    Pentru moment, noi vindem timp ceea ce se vede şi în felul în care am structurat site-ul. Scopul site-ului este de a reduce timpul petrecut cumpărând”, a spus Radu Butufei, director e-commerce Carrefour România.

    „Economia între a cumpăra online sau a merge fizic la magazin este de 50 de lei”, a declarat Cosmin Costea, E-commerce Manager Metro Cash&Carry.

    Mai multe pe zf.ro

  • Abonamentele medicale câştigă lupta cu asigurările private de sănatate. Ce câştigă pacientul?

    Abonamentele de sănătate au o istorie de aproape 18 ani în România. Ele au făcut practic cunoştinţă pacienţilor cu serviciile de medicină în cadru privat, iar creşterea numărului de companii care au oferit asigurarea ca beneficiu angajaţilor a condus la dezvoltarea pieţei până la o valoare de peste 200 de milioane de euro. Între timp, serviciile s-au rafinat, aşteptările pacienţilor au crescut, iar asigurările private de sănătate, principala formulă utilizată în ţările vest-europene, reprezintă în România o piaţă cu o valoare de 10% din cea a abonamentelor. Vorbim despre o preferinţă a pacientului, despre diferenţe în cadrul legislativ sau despre jucători mai agresivi sau mai puţin interesaţi de piaţa locală?

    „Îi felicit pe cei care au lansat abonamente medicale, pentru că au creat o piaţă“, spunea Theodor Alexandrescu, preşedintele Metropolitan Life, în deschiderea evenimentului ZF Pharma, organizat în luna septembrie de Ziarul Financiar. Discuţia legată de dilema asigurări versus abonamente a fost subiectul principal al anului în industria serviciilor medicale private, unde asigurătorii încearcă să îşi ofere serviciile intrând într-o competiţie dură cu oferta făcută de clinicile private, care vând abonamente medicale în special către companii.

    „Abonamentele medicale au apărut pe piaţă într-o perioadă când apăreau şi companiile multinaţionale în România: ne-am dezvoltat constant pentru a oferi oamenilor o alternativă reală la serviciile publice“, spune Fady Chreih, director executiv al reţelei private de sănătate Regina Maria. Oficialul de la Regina Maria explică şi de ce s-au putut dezvolta clinicile private care au fost în piaţă încă de la început: „Tot ce a însemnat încasări din abonamente a fost integral reinvestit pentru a putea deschide policlinici în Bucureşti şi în celelalte oraşe în care deserveam cel mai mare număr de abonaţi. Ulterior, am obţinut surse suplimentare de finanţare pentru a creşte gama serviciilor, pentru a procura tehnologia de ultimă generaţie şi pentru a angaja medicii cei mai experimentaţi şi mai valoroşi din piaţă“. 

    În timp ce clinicile private au de partea lor timpul în care au putut construi business pe piaţa locală, principala obiecţie a asigurătorilor este aceea că abonamentul medical a evoluat de-a lungul timpului dintr-un serviciu preplătit cu beneficii definite oferit de clinică într-un pachet cu servicii nelimitate, ceea ce înseamnă o cvasiasigurare. Iar acesta ar fi principalul obstacol în calea dezvoltării sectorului asigurărilor de sănătate, aflat la cel mai scăzut nivel dintre statele Uniunii Europene. Exemplul polonez este scos în faţă de asigurători: statul a limitat valoarea abonamentelor la 3 euro lunar, asigurările încep să ia amploare, iar investitorii au devenit tot mai activi. „Nu suntem împotriva abonamentelor, putem convieţui. Dar trebuie să o facem în condiţii egale de deductibilitate. În condiţii egale, diferenţele sunt semnificative. Când ai un abonament, mergi doar la clinica unde ai abonamentul. Când ai asigurare, mergi unde vrei tu“, subliniază Alexandrescu.

     

  • Ce este şi ce nu este taxa de interchange

    Taxa de interchange – unul dintre mijloacele de compensare interbancare care intervin în tranzacţiile cu carduri, de la banca acceptatoare către banca emitentă – a dat naştere multor asemenea zvonuri şi confuzii. Ce este şi ce nu este taxa de interchange?

    Nu este un comision de utilizare a cardului şi nu este suportată de posesorul de card. Dacă ar fi aşa, la toate magazinele, preţurile pentru cei care plătesc cu cardul ar fi diferite decât cele pentru plata cu cash. Or, nu sunt. De fapt, prin lege, în România, comisionul la plata cu cardul – care în terminologia noastră se numeşte surcharge – este interzis. Adică trebuie să fie 0%. Orice caz în care această regulă nu se respectă poate şi trebuie să fie raportat autorităţilor.

    Unii ar argumenta că toate costurile pe care le suportă comercianţii (inclusiv aşa-numitele comisioane de acceptare a plăţii cu cardul pe care ei şi nu consumatorii le plătesc) se regăsesc în preţul final al produsului. Dar cum plăţile cu cardul pentru cumpărături în România sunt cam 6% din totalitatea tranzacţiilor, argumentul nu e solid.

    Nu este nicio sursă de venit excepţională pentru organizaţiile de plată sau pentru bănci. În cazul MasterCard, interchange fee-ul nu este colectat de organizaţia de plată şi nu generează venituri pentru aceasta, ci este tranzacţionat direct între bănci şi este o taxă menită să compenseze banca emitentă pentru costurile ce intervin atunci când autorizează o plată a posesorului de card către comerciantul acceptator. Un exemplu de astfel de costuri sunt riscurile financiare pe care băncile emitente şi le asumă. Un magazin va avea întotdeauna garanţia că-şi va primi banii dacă tranzacţia cu cardul este autorizată – chiar dacă posesorul de card nu are suficienţi bani. În acest caz, banca emitentă suportă aceste costuri.

    Surplusul de venituri provenit din taxă se întoarce în dezvoltarea sistemului de plăţi cu cardul, dezvoltare de care România are nevoie, dat fiind că istoria noastră cu cardul abia a depăşit 15 ani, iar acceptarea este încă limitată, eufemistic vorbind. Ca în toate cazurile în care vorbim despre taxe şi comisioane, şi în acest caz se dezbate ipoteza că eliminarea taxei va sprijini comercianţii şi va duce la reducerea preţurilor către consumator. În medie, taxa interchange reprezintă aproximativ 1,2% din valoarea tranzacţiei – în acele magazine în care, dacă priviţi acum reclamele, reducerile acordate consumatorilor sunt de 30%, 40%, 50%, 70% şi în care structura preţurilor se bazează în aceeaşi măsură pe considerente economice, cât şi psihologice…

    Cosmin Vladimirescu (country manager România şi Moldova, MasterCard Europe)

  • Scumpirea energiei şi prognoza meteo pot salva piaţa termoizolaţiilor

    “PRIN TRADIŢIE, LUNILE SEPTEMBRIE ŞI OCTOMBRIE SUNT CELE ÎN CARE CREŞTE NUMĂRUL LUCRĂRILOR DE REABILITARE TERMICĂ A BLOCURILOR”, spune Miron Cruţescu, director executiv al ROMEPS (Asociaţia Producătorilor de Polistiren Expandat din România). Regula celui de-al doisprezecelea ceas, în care oamenii se grăbesc să-şi termine treburile, funcţionează şi în acest domeniu. Mai cu seamă că se anunţă o iarnă friguroasă, iar energia continuă să se scumpească. În plus, anul acesta „a scăzut numărul de blocuri intrate în proiecte de reabilitare şi s-a redus şi puterea de cumpărare a populaţiei pentru renovări şi reabilitări individuale”, adaugă Cruţescu.

    Lucru vizibil în datele asociaţiei, care indică o scădere cu 20% în volum a vânzărilor de polistiren faţă de anul trecut, când piaţa de profil a ajuns la o valoare de 100 de milioane de euro. „În 2012 s-au importat circa 47.000 de tone de materie primă„, afirmă directorul executiv al ROMEPS, care completează că acest volum este mic prin comparaţie cu alte pieţe, ca Polonia (200.000 de tone) sau Germania (peste 400.000 de tone). Datele se referă la cantitatea totală de materie primă importată, pentru că toţi producătorii de pe piaţa locală o folosesc. Între aceştia se numără Arcon, Austrotherm, Isopor, Hirsch Porozell, Swisspor sau AdePlast.

    Cu alte cuvinte, consumul în România este mic şi la acest capitol, ca la aproape oricare altul – de la mâncare şi încălţăminte până la maşini sau vacanţe.

    CU TOATE ACESTEA, ROMÂNIA S-A ANGAJAT CA PÂNĂ ÎN 2020 SĂ REDUCĂ CU 20% CONSUMUL DE ENERGIE, iar pentru asta „trebuie izolate locuinţele„, spune Cruţescu. Dar în prezent doar 1.000 din cele circa 9.000 de blocuri din Bucureşti au fost reabilitate termic, conform estimărilor reprezentantului ROMEPS. În ţară situaţia este chiar mai proastă, pentru că programele de reabilitare amplă s-au desfăşurat cu precădere în Capitală. Prin urmare, ponderea locuinţelor din mediul urban reabilitate termic nu depăşeşte câteva procente la nivelul întregii ţări, în condiţiile în care numărul total de blocuri se plasează în jurul a 80.000 de unităţi, estimează Cruţescu.

    El adaugă că angajamentul autorităţilor pentru reducerea consumului energetic nu este deloc facil, mai cu seamă că din 2018 toate construcţiile administrative, cum sunt unităţile de învăţământ şi spitatele, va trebui să fie pasive, adică să nu consume niciun fel de energie. Pentru asta vor avea nevoie de izolaţii, ferestre cu protecţie solară, folosirea de surse regenerabile de energie – pompe geotermice, panouri fotovoltaice, forţa vântului sau a apei, enumeră Creţulescu. Fireşte, acest scenariu pare mai degrabă desprins din-tr-un film SF, în condiţiile în care în mediul rural sunt în continuare locuinţe care nu au energie electrică sau apă curentă.

  • Cum au devenit milionari doi medici români, soţ şi soţie

    Un rezident la spitalul de oftalmologie din Bucureşti şi un medic de aceeaşi specialitate care profesa la Giurgiu au decis în 1993 să renunţe la slujba prost plătită la stat şi să muncească pe cont propriu. „Câştigam la acea vreme 40 de dolari şi aşteptam în fiecare lună salariul ca să cumpăr o ciocolată Snickers împreună cu o colegă de serviciu, să o împărţim în două.

    De la asta am plecat„, spune Ozana Moraru. Au închiriat două cabinete şi o sală de operaţii într-o policlinică din cartierul bucureştean Pantelimon şi au început să ofere intervenţii oftalmologice în regim ambulator. La acea vreme, pentru o operaţie de cataractă la un spital public pacientul stătea internat chiar şi o săptămână. Rapiditatea intervenţiilor – „Pacientul pleca acasă în câteva ore„ -, amenajările interioare – „Deşi spaţiul era închiriat, am amenajat etajul din policlinică aşa cum am crezut noi„ – şi aparatura adusă din import i-au făcut pe cei doi să îşi creeze repede piaţă şi să investească cea mai mare parte a profitului în dezvoltarea businessului.

    Primele aparate au fost cumpărate la mâna a doua cu ajutorul unui partener din Olanda, însă au făcut rapid diferenţa dat fiind că spitalele publice nu aveau astfel de sisteme în dotare. „Adevăratul boom a fost în 1997, când am introdus o nouă tehnică de operare a cataractei, cu tăietură mică şi fară sutură„, spune otfalmologul. De ajutor au fost deschiderile de clinici în alte specialităţi medicale, care au determinat pacienţii să înţeleagă că un serviciu medical poate fi furnizat şi altfel decât gratuit. „Gratuitatea la stat constă în pachetul de consumabile oferit de către stat. În rest, se procedează ca acum 20 de ani.

    Pacientul dă bani, nu s-a schimbat nimic„, spune Moraru. În sectorul oftalmologic, concurenţa a apărut abia după anul 2000. Avantajul de peste şapte ani faţă de celelalte clinici oftalmologice se explică prin confortul medicilor rămaşi să lucreze la stat, nefiind dispuşi să-şi asume vreun risc: „Oftalmologii n-au avut curajul să renunţe la ciubucurile pe care le făceau la stat, deşi au văzut că privatul începea să funcţioneze. În ultimii ani au mai apărut clinici şi cabinete, dar aproape niciunul dintre fondatori nu a renunţat la vaca de muls de la stat„.

    Văzând că afacerea soţilor Moraru începe să prindă contur, policlinica le-a mărit constant chiria lunară, iar cei doi au decis să cumpere o clădire în Floreasca pentru a putea continua proiectul: „Atunci nu era părerea că Floreasca şi Dorobanţi sunt zone de lux. Am vrut ca toate cele trei centre să fie grupate în acelaşi loc ca să ne fie mai uşor. Dacă nu eşti la faţa locului, nu ai cum să controlezi ce se întâmplă„.

    Soţii Moraru spun că au câştigat bani încă de la început, dar abia după 1999 au început să obţină profit, investind din nou într-un aparat de operare a miopiei, de 600.000 de dolari, primul de pe piaţa locală. Anul 2001 le-a adus primul milion de euro la capitolul venituri, iar primul milion de euro profit avea să vină patru ani mai târziu. „Au fost mulţi străini interesaţi de lumea medicală şi au vrut să facem joint-venture-uri cu ei. Prin intuiţia noastră, deşi era cât pe ce să semnăm cu nişte americani, am refuzat„, spune Cristian Moraru. „A fost intuiţie feminină”, adaugă Ozana Moraru, dat fiind că ea a fost cea care a spus „pas„, contractele ajungând la faza finală de semnare.
     

  • Câştigul salarial mediu net a scăzut în august cu 31 de lei. Care sunt domeniile cu cele mai mari creşteri ale salariilor

     Totodată, câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 2.219 lei în august, cu 1,8% mai mic decât în iulie.

    “Indicele câştigului salarial real pentru luna august 2013 faţă de luna precedentă, calculat ca raport între indicele câştigului salarial nominal net şi indicele preţurilor de consum, a fost de 98,3%.
    Faţă de luna octombrie 1990, indicele câştigului salarial real a fost de 120,9%, cu 2 puncte procentuale mai mic faţă de cel înregistrat în luna iulie 2013″, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ilie Sârbu: Ţara fierbe pe problemele reale, iar noi ne coafăm. Trebuie luată o decizie în USL

     Senatorul social-democrat a declarat, la RFI, că USL trebuie să recunoască lipsa de comunicare.

    “Dacă suntem bărbaţi şi oameni politici responsabili, trebuie s-o recunoaştem, că ea (lipsa de comunicare din USL-n.r.) se vede. Trebuie s-o corectăm. Putem s-o corectăm, bine. Nu? Trebuie să luăm o decizie. Aşa, lăsând lucrurile să treneze, să degenereze, niciunul dintre noi nu va câştiga nimic, toţi vom pierde, pentru că e un proiect care a avut un mare succes, ne-a dus la aproape 70%, vă daţi seama, aproape incredibil pentru România. Şi acum să vii şi să dai oamenilor explicaţii, când ei aşteaptă de la noi rezolvarea problemelor, metroul, agricultură, învăţământ, sănătate, pensii, salarii. Ţara fierbe pe problemele reale, iar noi începem să ne coafăm! Nu ştiu dacă-i bine”, a spus el.

    Ilie Sârbu recunoaşte că USL nu este un Paradis în clipa de faţă

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ilie Sârbu: Ţara fierbe pe problemele reale, iar noi ne coafăm. Trebuie luată o decizie în USL

     Senatorul social-democrat a declarat, la RFI, că USL trebuie să recunoască lipsa de comunicare.

    “Dacă suntem bărbaţi şi oameni politici responsabili, trebuie s-o recunoaştem, că ea (lipsa de comunicare din USL-n.r.) se vede. Trebuie s-o corectăm. Putem s-o corectăm, bine. Nu? Trebuie să luăm o decizie. Aşa, lăsând lucrurile să treneze, să degenereze, niciunul dintre noi nu va câştiga nimic, toţi vom pierde, pentru că e un proiect care a avut un mare succes, ne-a dus la aproape 70%, vă daţi seama, aproape incredibil pentru România. Şi acum să vii şi să dai oamenilor explicaţii, când ei aşteaptă de la noi rezolvarea problemelor, metroul, agricultură, învăţământ, sănătate, pensii, salarii. Ţara fierbe pe problemele reale, iar noi începem să ne coafăm! Nu ştiu dacă-i bine”, a spus el.

    Ilie Sârbu recunoaşte că USL nu este un Paradis în clipa de faţă

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Alegerile locale din Portugalia: Opoziţia socialistă câştigă detaşat

     “Aceste alegeri au un învingător clar, PS. Majoritatea alegătorilor şi-a exprimat de-a lungul ţării refuzul faţă de politica acestui Guvern”, a declarat secretarul general al socialiştilor, Antonio Jose Seguro.

    Premierul Pedro Passos Coelho a recunoscut, duminică seara, “înfrângerea naţională” a partidului său, PSD, care a ratat obiectivul de a păstra majoritatea primăriilor.

    “PSD a înregistrat unul dintre cele mai proaste rezultate în alegerile municipale”, a dezvăluit el, adăugând că această înfrângere este “preţul care trebuie plătit” pentru politica guvernamentală.

    Passos de Coelho a afirmat că intenţionează să menţină austeritatea, “indispensabilă pentru a depăşi criza economică şi pentru a reinstaura încrederea şi pentru a relansa economia Portugaliei”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro