BusinessMagazin

Blog

  • Creditul trece granita

    Pentru companii, sursele de finantare din strainatate s-au dovedit mai atractive decat creditele bancilor romanesti. Pentru romanul statistic, in schimb, accesul la un imprumut de la o banca din afara granitelor nu este tocmai simplu. Dar lucrurile s-ar putea schimba in curand.

     

    Sub 10% din finantarea companiilor romanesti se face prin credite luate de la bancile romanesti, atragea atentia, in cadrul seminarului „Romania 2010. Ce business plan avem pe urmatorii cinci ani“, organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar, Mihai Bogza, presedinte Bancpost si fost viceguvernator al Bancii Nationale.

    Ca marile companii prefera, atunci cand au nevoie de bani, sa apeleze la fondurile proprii, la credite comerciale, finantari de la companiile mama sau (din ce in ce mai mult) la imprumuturi de la bancile straine, explica Bogza, se vede „foarte bine“ in statistici: datoria privata a Romaniei a crescut anul trecut cu circa 30%. In opinia fostului viceguvernator, „astea sunt, de fapt, credite «furate» de la sistemul bancar romanesc“. Cum se explica insa acest apetit pentru sursele de finantare din afara sistemului bancar local? Este previzibila pentru viitor o astfel de miscare si pentru segmentul de retail? In mare parte, fuga din sistemul bancar autohton a marilor companii aflate in cautare de finantare tine de costul mai mare al imprumuturilor in Romania.

     

    „Mai ales al celui in valuta“, subliniaza Bogza – adica exact al acelor finantari cautate in principal de marile companii ce lucreaza „fie in activitati de import, fie de export“. Asa se face ca, urmare a scumpirii „intentionate“ a creditelor in valuta ca urmare a masurilor luate de banca centrala anul trecut, „pentru companii a devenit mai economic sa se indrepte catre alte surse de finantare“, explica Bogza.  De altfel, nu rare sunt cazurile in care bancile romanesti (si in special cele care fac parte dintr-un grup international) ajung sa fie simpli intermediari intre clienti si bancile straine pentru un imprumut. „Deloc o stare de fapt pozitiva pentru sistemul bancar romanesc“, spune fostul viceguvernator, la unison cu alti reprezentanti ai sistemului bancar.

     

    Stare de fapt care, dupa momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, s-ar putea manifesta (intr-o masura mai mica sau mai mare) nu doar pe partea de finantare a corporatiilor, dar si pe cea de retail. Bancherii spun ca politica restrictiva a bancii centrale – „unicul buton apasat de autoritatile romane in lupta cu dezechilibrele macroeconomice“ –  ar putea face ca, dupa 2007, bancile romanesti sa piarda clienti in favoarea celor din UE.

     

    „Trebuie sa ne asteptam ca intr-o buna zi bancile din jur sa vada ca institutiile financiare romanesti au multe restrictii de respectat“, atragea atentia, in cadrul aceluiasi seminar, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, Radu Gratian Ghetea.  Dupa 2007, institutiile financiare din Uniunea Europeana vor putea opera liber pe piata romaneasca, in baza unei simple instiintari (autorizari) facute bancii centrale. In aceste conditii, nivelul ridicat al rezervelor minime obligatorii (ce scumpeste proportional imprumuturile acordate de bancile romanesti), dar si restrictiile impuse la creditele de consum ar putea face mai interesante creditele strainilor, in fata celor oferite de bancherii romani.

     

    „La noi“, explica Lucian Anghel, director adjunct pentru piete financiare la BCR, „rezerva minima obligatorie e mai mare decat tot ce au avut celelalte tari in momentul aderarii“. Iar reducerea acestor rezerve nu se face peste noapte, spune Anghel, amintind exemplul Poloniei, tara care a avut nevoie de cinci ani pentru ca aceste rezerve sa coboare de la 5% la 3,5%. „Reducerea rezervelor va diminua si volumul creditelor inregistrate in afara“, concluzioneaza Anghel. Pana atunci, insa, nu ar trebui sa mire pe nimeni, crede Radu Ghetea, daca „in curand banci din Bulgaria sau Ungaria vor incepe sa ofere credite de retail pentru romani, in sucursale de la granita“.

     

    Elementul cheie in aceasta relatie ramane totusi proximitatea, „pentru ca nimeni nu va merge din Bucuresti pana la granita ca sa ia un credit putin mai ieftin“, este de parere Bogza. Teoretic, romani pot lua chiar si acum un credit de la bancile din strainatate, dar numarul celor care au apelat la aceasta varianta e insignifiant, spun bancherii. Conteaza mult relatia directa dintre clienti si banca, spun acestia, concluzionand ca fenomenul nu va fi, nici pe departe, unul de amploare.

     

    Ca lupta pentru clienti (fie ei companii, fie de retail) se va amplifica in sistemul bancar o anticipeaza si Roxana Moldovan, vicepresedinte la ABN Amro, care, alaturi de concurenta bancilor nerezidente, vede si dezvoltarea unor afaceri de nisa. „Microfinantarea“, crede ea, „va deveni o nisa importanta de piata in urmatorii ani, datorita populatiei care in majoritate are un nivel de trai  scazut“. Aceasta va fi, apreciaza vicepresedintele de la ABN Amro, in special atributul institutiilor financiare  globale care, prin sisteme proprii, pot sa mobilizeze fonduri uriase pe diferite piete financiare ale lumii.

     

    In Romania exista deja banci care si-au creat o nisa de piata prin facilitarea transferurilor din Uniunea Europeana si alte tari (Israel) catre Romania, din fonduri rezultate din munca lucratorilor romani in aceste tari (prin Western Union). Iar sumele intermediate nu sunt mici, in conditiile in care un procent de 10% din populatia activa a Romaniei a lucrat in afara granitelor anul trecut, aducand in tara 3,5 miliarde de euro. Moldovan vede, si la acest capitol, o posibila nisa de intrare pentru institutiile financiare internationale, care „ar putea sa inceapa si in Romania sustinerea acestui sector“, nu direct catre populatie, ci prin sustinerea financiara a companiilor specializate in microfinantari.

     

    Despre dezvoltarea niselor de piata (pe segmente precum a bancilor ipotecare sau a caselor de economii in domeniul locativ, dar nu numai) vorbesc si ceilalti bancheri. Totusi, „numarul bancilor nu va scadea prea mult“, crede Mihai Bogza, adaugand ca, in nici intr-un caz, disparitia unor nume de pe piata nu va avea loc prin falimente. „Pe cale naturala vor disparea foarte putine banci“, crede el, „dar cu siguranta vor mai exista fuziuni si achizitii“. Tragand linie si adunand, fostul viceguvernator al bancii centrale, incearca schitarea unui „portret“ al sistemului bancar peste inca cinci ani.

     

    Astfel, extrapoland experienta ultimilor doi ani, el anticipeaza pentru 2010 un sistem bancar ale carui active vor trece de 130 de miliarde de euro, fata de circa 38 de miliarde de euro in prezent. La fel, creditele totale acordate ar putea atinge 61 de miliarde euro in 2010, fata de 16,4 miliarde de euro, iar depozitele populatiei vor avea un ritm anual de crestere de 20% (ceea ce ar duce la aproximativ 23 de miliarde de euro in 2010 fata de 9,4 miliarde de euro in 2005). Cercul se inchide insa in acelasi punct: pentru a ajunge aici, „e nevoie de conditii economice normale“, acuza bancherii, aratand cu degetul in aceeasi directie. Inspre banca centrala.

  • Energoexpatii

    Energoexpatii

     

    Sa conduci un distribuitor de energie inseamna ceva mai mult decat management, marketing sau vanzari. O spun expatii veniti in Romania pentru a prelua companiile privatizate din energie. Cine sunt ei si cum au ajuns sa detina pozitii cheie intr-un domeniu „mai altfel“?

     

    Energia este mai mult decat o piata si schimburi comerciale: poti sa aplici cunostintele pe care le-ai acumulat lucrand in energie in alt sector, dar nu se poate invers, deoarece utilitatile in general (gazul, apa si electricitatea – n.r.) sunt domenii speciale, pentru care e nevoie de cunostinte speciale“, spune Matteo Cassani (33 de ani), director de dezvoltare al Enel Romania.

    Italianul a fost primul din echipa de expati de la Enel care a venit in Romania pentru a negocia preluarea Electrica Banat si Dobrogea. Este licentiat in inginerie la Milano si lucreaza la Enel din 2000. Acum, Cassani elaboreaza strategia pentru oferta finala in privatizarea Electrica Muntenia Sud.

     

    La fel ca si el, expatii care au venit in Romania de anul trecut pentru a prelua conducerea companiilor privatizate din energie sunt de formatie ingineri. Exceptia este Henning Probst (49 de ani), directorul general al E.ON Electrica Moldova. Economist la origine – si-a petrecut cinci ani invatandu-i pe altii cum sa conduca un business, predand economie si administrarea afacerilor pentru industrie la Universitatea Tehnica din Braunschweig si apoi la o universitate din Shanghai, China -, a intrat direct pe functia de manager intr-o companie de distributie de electricitate germana. Din 2003 pana in 2004 a fost director executiv de distributie pentru CEZ, in Praga, avand responsabilitati pentru cinci companii cehe de distributie. La  inceptul lui 2005 s-a alaturat echipei E.ON, iar din octombrie 2005  conduce E.ON Electrica Moldova.

     

    De ce au ales Romania? Raspunsurile sunt diverse, dar previzibile: primul, si poate cel mai usor de anticipat, ar fi acela ca venirea intr-o tara mai mica a reprezentat o promovare pentru multi dintre ei.

     

    „Inainte aveam tot responsabilitati de tip managerial, dar nu eram la nivelul de acum; ca director general, sunt responsabil de tot ce se intampla in companie, iar venirea aici a insemnat o dezvoltare a carierei profesionale“, marturiseste intr-o romana curata italianul Gianluca Caccialupi (43 de ani), directorul operatiunilor Enel in Romania. Absolvent al Facultatii de Energetica din Milano, lucreaza de  15 ani in distributie de energie, domeniu in care a facut primii pasi tot la Enel, in proiectare si exploatare retele. A venit in Romania din septembrie 2004, participand la preluarea Electrica Banat si Dobrogea; din mai 2005 este director general al celor doua companii. A mai lucrat in strainatate intre 1996-1997, la Tirana, Albania.

     

    Romania a insemnat o promovare si pentru directorul general al Distrigaz Sud, Bernard Arnaud (55 de ani). Inginer la origine, a lucrat de la sfarsitul facultatii, timp de 30 de ani, in distributie de electricitate si gaz in aceeasi companie. In primii 10 ani a fost responsabil de constructie, exploatare si cercetare in domeniul retelelor; apoi, timp de alti 10 ani, a fost manager in cadrul unor companii zonale, de aproximativ 300 de angajati, pentru ca in 1996 sa fie numit director, ocupandu-se in special de tot ce inseamna resurse umane in zona de sud a Frantei, unde erau 12.000 salariati. Este in Romania de un an, din martie 2005. Jan Veskrna (40 de ani), country manager al CEZ Romania, detinea in Cehia functia de general manager al companiei de distributie de electricitate din Praga.

     

    „Venirea in Romania nu a fost o promovare efectiva, dar, din punctul de vedere al autonomiei, al modului de lucru, al provocarilor, poate fi numita promovare, deoarece posibilitatea sa creez propriul meu stuff era ceva ce imi doream de cand am plecat din ABB (acolo, in trei ani, am creat o echipa si clienti valorosi, dupa ce preluasem o filiala de la zero)“, povesteste Veskrna, care a venit in Romania in 2005, impreuna cu sotia, cei doi copii si cainele Joy. A terminat studiile tehnice la Brno in 1988 si de atunci a lucrat in intreaga lume. Se declara fascinat de proiecte noi, dar mai ales de strategii. Dupa facultate a lucrat pe proiecte de design in Orientul Mijlociu (Iran, Irak, Siria) si in fostul URSS, in industria petrochimica. Urmatorul pas a fost plecarea in Franta, cu un proiect pentru Siemens, de unde a plecat apoi in Egipt, Iran si Siria. In 1996 s-a intors in Cehia si a preluat conducerea ABB, care tocmai intrase pe piata locala, pentru ca trei ani mai tarziu sa devina director de vanzari la Dalkia. In 2003 a fost recrutat de CEZ si numit director de vanzari in regiunea Moravia.

     

    Dar Romania a insemnat si o provocare profesionala. Pentru Henning Probst, bunaoara care a venit aici pe o functie similara celei pe care o detinea in Germania, „mediul economic in vizibila crestere si dezvoltare antreprenoriala intensa din Romania imi aminteste de Germania anilor ’50-’60“. Iar cand spun „provocare“, expatii din energie se gandesc si la faptul ca organizatiile pe care le-au preluat trebuie schimbate radical: de la strategie la resurse umane si infrastructura, si toate astea in conditiile in care compania trebuie sa fie functionala 24 de ore din 24. Pe de alta parte, restructurarea unei companii nu este o operatiune neaparat placuta. „Cel mai greu a fost, in preluarea a doua societati foarte de stat, sa ii facem pe oameni sa inteleaga ca de acum vor face parte dintr-o companie foarte multinationala, orientata catre client, si nu mai fac parte din patrimoniul genetic al unei societati de stat“, povesteste Gianluca Caccialupi, directorul Enel.

     

    Vreskna, in schimb, isi aminteste si acum cu placere despre formarea echipei de executivi: „Am vrut sa am o echipa mixta, formata din cehi pentru partea de finante, integrare, si de romani pe domenii cheie, pe care un strain nu le poate intui ca un roman: HR, strategie, legislatie, corporate affairs sau PR“.

     

    Prima sa achizitie a fost Doru Voicu (director de strategie, inginer hidro de profesie si fost director de privatizare al Electrica SA): „Doru mi-a deschis foarte mult ochii, deoarece cunoaste foarte multi oameni din piata, intelege cu totul altfel cultura si realitatile de aici si m-a ajutat foarte mult“. De asemenea, noul director al Electrica Oltenia a intuit ca are nevoie pentru partea de legislatie si negocieri cu autoritatile tot de un roman si l-a recrutat pe Adrian Borotea, fost vicepresedinte la ANRE: „Multa lume mi-a spus ca e o manevra riscanta, dar cred ca totul depinde de caracter: Adrian Borotea e un gentleman si niciodata nu a abuzat de fosta lui pozitie cand a mers din partea noastra la negocieri din partea CEZ cu fostii lui colegi“.

     

    Expatii din energie au contracte bine delimitate pentru sederea aici: majoritatea sunt de trei ani, cu posibilitatea de prelungire pe inca un an. „Dupa trei ani poti sa fii saturat de respectiva companie si sa nu mai vezi lucrurile asa cum le-ar vedea cineva nou“, spune Jan Veskrna, care nu crede ca va regreta plecarea din Romania in 2010, deoarece spera sa fie trimis pe o pozitie similara intr-o noua piata, preferabil in China.

     

    Deocamdata, se poate spune cu siguranta un singur lucru: la un moment dat, locul lor va fi luat de romani. Ingineri si ei.

  • Sub contorizare

     

     

    Pe langa directorii generali, italienii de la Enel, cehii de la CEZ, francezii de la Gaz de France si germanii de la E.ON au mai trimis in Romania si echipe de specialisti care sa ii ajute sa integreze noile companii.

     

    CEZ: a delegat in Romania 10 expati, majoritatea pe pozitii cheie din compania care conduce aici Electrica Oltenia.

     

    ENEL: a trimis in Romania o echipa de 18 persoane, coordonata la fata locului de Caccialupi si Cassani. 

     

    E.ON ENERGIE: are in Romania noua expati la E.ON Electrica Moldova si alti sapte la E.ON Gaz Romania. Fostul Distrigaz Nord e singura companie privatizata din energie condusa de un roman, Virgil Metea.

     

    GAZ DE FRANCE: are la Bucuresti o echipa de 10 expati, membri in comitetul executiv al Distrigaz Sud. Cu totii sunt asistati de manageri romani

    .

  • Inapoi la carbune

    Pentru a consolida securitatea energetica a tarii, guvernul polonez studiaza posibilitatea efectuarii unei investitii de 2,2 miliarde de euro pentru a produce combustibil lichid din carbune. Conform specialistilor, la o capacitate zilnica de prelucrare de 8-10.000 de tone de carbune, costul producerii unui litru de carburant ar ajunge la 0,6 euro.

     

    Comisia parlamentara pentru economie din Polonia a decis sa convinga guvernul sa sustina productia de combustibil lichid din carbune si a inaintat documentatia proiectului primului ministru, Kazimierz Marcinkiewicz, scrie Puls Biznesu. Guvernul ar putea include finantarea productiei de combustibil sintetic in programul UE din perioada 2007 – 2013. Combustibilul lichid a mai fost produs din carbune in timpul celui de al doilea razboi mondial, iar ideea a reaparut pe fondul discutiilor despre o posibila criza mondiala de combustibil.

     

    Pawel Poncyljusz, ministru adjunct al economiei, responsabil cu sectorul energetic, este cel care va coordona proiectul. „Trebuie intocmit un studiu de fezabilitate. Ideea este foarte interesanta pentru economia noastra“, a afirmat Poncyljusz.

     

    „Am intocmit deja studiul de fezabilitate pentru acest proiect. Am gasit si intreprinzatori care doresc sa investeasca. Cat de curand ii vom prezenta detaliile ministrului economiei“, a spus Tibor Petrys, profesor la Academia de Mine din Cracovia. El a refuzat sa destainuie numele potentialilor investitori.

     

    Reprezentantii celui mai mare holding minier din Europa, Kompania Weglowa, sunt incantati de idee. „Avem carbunele potrivit in unele din minele noastre, avem terenul necesar. Am vorbit deja cu o companie straina care a construit o astfel de fabrica in Africa de Sud“, a declarat Zbigniew Madej, purtatorul de cuvant al holdingului polonez.

  • OFERTA ROMANEASCA

    Despre MBA se spune ca e ca armata: odata ce-l faci, vorbesti despre el toata viata. Dar o diferenta esentiala intre MBA si armata este ca platesti pentru a face MBA-ul.

     

    Program

    Tip

    Cost

    Durata (ani)

    ASEBUSS

    EMBA

    17.000 euro

    2

    Sheffield

    EMBA

    12.800 euro*

    2

    CEU

    Weekend MBA

    12.700 euro

    2

    Romano-Canadian

    MBA In-Action

    9.000 euro

    1,8

    CODECS

    MBA Fast Track

    8.100 lire sterline (11.870 euro)

    2,5

    CODECS

    MBA Step by Step

    10.097 lire sterline (14.800 euro)

    3,5

    Romano-Canadian

    MBA Intensive

    5.000 euro

    1 an, cursuri zi

    INDE/CNAM

    EMBA

    3.200 euro

    2 ani

    *din ian. 2007 13.500 de euro

     

  • La Budapesta, ca-n Manhattan

    Preturile proprietatilor de lux din Budapesta ar putea ajunge la nivelul celor din Paris sau New York, alimentate de cererea intensa manifestata pe piata, estimeaza cotidianul Magyar Hirlap. In prezent, sunt in derulare cel putin sapte proiecte de constructie de astfel de proprietati al caror pret mediu de vanzare pe metru patrat se asteapta sa depaseasca 3.850 de euro.

     

    Un numar din ce in ce mai mare de intreprinzatori locali si top manageri cauta proprietati de lux, o cerere mare continuand sa vina si din partea investitorilor straini. Multe persoane doresc sa se intoarca din suburbiile pline de verdeata in centru, pe masura ce acesta se modernizeaza.

     

    Compania irlandeza Gandon Holding finanteaza constructia unor apartamente extrem de luxoase in ansamblul Corvinus Palace, sub castelul Buda, acestora facandu-li-se publicitate mai ales in Irlanda. In general, apartamentele construite pana la aceasta ora  in centrul Budapestei sunt promovate aproape exclusiv in strainatate.

     

    In afara constructiei de proprietati de top, in ultimii ani s-a inregistrat si un boom al investitiilor in cladiri de locuinte cu preturi reduse, ceea ce a dus la comiterea unui mare numar de ilegalitati.

     

    Sandor Fegyverneki, vicepresedintele biroului national pentru locuinte si constructii, a afirmat ca numarul proiectelor de constructii in care investitorii au incalcat reglementarile in vigoare a fost intolerabil de mare. Autoritatile ungare au fost nevoite sa ia masuri in 25.000 de cazuri anul trecut, fortand investitorii sa respecte prevederile legale, a afirmat Fegyverneki. Multi constructori nu au fost interesati insa sa le respecte, deoarece au disparut dupa ce au fost amendati.

  • CUM EVALUEZI UN MBA

    Scolile de MBA se promoveaza cel mai des prin criteriul cresterii salariale pe care o determina in cariera absolventilor, prin curriculum sau calitatea profesorilor. „Intr-un studiu destul de credibil, calitatea cursurilor si a profesorilor figurau abia pe locurile 4 si 5 printre factorii de succes ai unui sistem educational.

     

    Pe primele locuri erau calitatea studentilor si prestigiul institutiei“, spune consultantul George Butunoiu. BUSINESS Magazin a facut un top al criteriilor in functie de care poate fi ales un MBA, pe baza intervievarii a opt absolventi de MBA in strainatate. Absolventii au numit cinci criterii pe care le-au asezat ierarhic dupa importanta, dandu-le note de la 1 la 5.

     

    1. calitatea corpului profesoral (22 p.);

    2. prestigiul scolii si pozitionarea in topuri (20 p.);

    3. calitatea, diversitatea si aplicabilitatea cursurilor (18 p.);

    4. baza de contacte Alumni, calitatea studentilor (16 p.);

    5. orientarea cursurilor catre antreprenoriat si aplicabilitatea celor studiate (6 p.);

    6. salariul studentilor inainte si dupa absolvire (6 p.);

    7. costul (4 p.);

    8. durata si tipul programului (4 p.);

    9. rata de succes a plasamentului in domeniul dorit  (3 p.);

    10. parcursul profesional al studentilor la 3-5 ani de la absolvire (3 p.);

     

    Altele: Recunoasterea si acreditarea scolii, conexiunile cu mediul de afaceri, companiile care recruteaza absolventii MBA-ului respectiv.

  • SALARIUL DUPA MBA

    Asociatia MBA-urilor a realizat in 2005 studiul Career Survey privind evolutia castigurilor absolventilor de MBA. Iata cateva concluzii:

     

    LA ABSOLVIRE: Absolventii de MBA obtin o crestere de 18% a salariului de baza in momentul absolvirii.

     

    DUPA 3-5 ANI: In acest interval, salariul absolventilor creste substantial, cu o medie de 53% fata de salariile dinainte de MBA.

     

    CASTIGURI: In 2004, absolventul mediu de MBA castiga un salariu de baza anual de circa 97.000 de euro si bonusuri sau alte stimulente in valoare de 28.000 de euro. In medie, barbatii cu MBA castiga mai mult cu 17.800 de euro anual decat femeile.

     

    DURATA MBA-ULUI: Absolventii de programe full-time de doi ani castiga mai mult cu circa 4.400 de euro fata de absolventii de programe full-time de un an si cu 18.600 de euro mai mult fata de absolventii de EMBA.

     

    EXPERIENTA ANTERIOARA: Absolventii de MBA cu o experienta anterioara de cinci-noua ani au beneficiat de un salariu cu 11% mai mare decat absolventii cu experienta mai mica de cinci ani.

  • SUCCESUL NASTE CRITICI

    Daca in anii ‘90, americanii vedeau in MBA o garantie a usilor deschise si o trambulina profesionala si salariala – dupa cum noteaza presa economica americana -, dupa anul 2000, pe masura ce oferta si cererea de MBA a crescut, au aparut tot mai multi critici ai MBA-ului.

     

    Criticii se disting prin cateva tipuri de argumentatii. Prima argumentatie este cea a salariului, care nu creste neaparat dupa si datorita absolvirii unui MBA. Au trecut deja patru ani de cand Jeffrey Pfeffer (Stanford University) si Christina Fong sustineau in publicatia Academy of Management Learning and Education ca nu exista dovezi ca MBA-ul ar influenta direct nivelul salarial sau cariera absolventului. Anul trecut, un articol publicat in The Independent atragea atentia asupra faptului ca „zilele de aur din anii ‘90 cand un absolvent de MBA putea cere automat o marire de salariu de 40%“ apusesera. Noii absolventi, conform unui studiu realizat de Asociatia MBA-urilor, beneficiaza de salarii cu doar 18% mai mari.

     

    Al doilea val de critici ai MBA-ului vizeaza lipsa eticii in deciziile managerilor care au facut un MBA. Conform unui studiu realizat de Aspen Institute in 2002 asupra a 2.000 de studenti MBA, valorile acestora s-au alterat in timpul cursului. Spre final, studentilor le pasa mai putin de nevoile clientilor si de calitatea produselor, in schimb erau mult mai preocupati de satisfactia actionarilor. Alti critici sustin ca MBA-ul nu e neaparat necesar unui bun manager.

     

    Acestia isi sustin afirmatiile dand exemple de oameni de succes care n-au facut niciodata un MBA: vezi Bill Gates (cofondator si presedinte Microsoft, cel mai bogat om din lume), Warren Buffett (presedinte Berkshire Hathaway, al doilea cel mai bogat om din lume conform topului Forbes), Michael Dell (presedintele Dell Computer Corporation) sau Jack Welch (CEO al General Electric timp de 20 de ani, pana in 2001). In fine, un alt val de critici se refera la subiectivismul ranking-urilor (topuri MBA). O parte din topuri iau in considerare doar punctul de vedere al angajatorilor, nu si pe cel al studentilor, iar altele nu includ in top universitatile care nu le permit accesul la toate informatiile de care au nevoie. Astfel de exemple sunt tot mai recente in ultimul timp.

     

    Universitati ca Wharton sau Harvard au preferat ca, dupa ce ani de zile au fost pe primele locuri in toate topurile importante, sa nu mai fie incluse in ele, pentru ca nu mai au nimic de castigat in termeni de prestigiu.

     

    Totusi, in ciuda criticilor, cererea de cursuri MBA precum si interesul companiilor de a angaja absolventi de MBA cresc (cu exceptia SUA, unde, in ultimii ani, a fluctuat). Astfel, pana si China are peste 60 de MBA-uri, iar in Rusia si Europa Centrala si de Est exista deja peste 1.000 de astfel de programe.

  • MBA-ul perfect?

    Se dau urmatoarele trei premise:

    1. MBA-ul este o investitie.

    2. Orice investitie implica riscuri.

    3. Pentru a calcula riscurile trebuie sa cunosti piata.

    Elaborati un plan de investitii cu titlul „MBA-ul meu“. Dar, inainte de a incepe, cititi o analiza a pietei.

     

    Multe programe de MBA (Master of Business Administration – n.r.) s-ar mandri sa-l aiba pe Narcis Popescu in arhiva lor de „alumni“: de la absolvirea MBA-ului la Binghamton University, State of New York University in urma cu trei ani, salariul consultantului de 34 de ani a crescut cu 200%. (Cresterea salariala este argumentul calitatii cel mai des invocat de miile de programe de MBA care se razboiesc pe piata globala pentru a-si atrage candidatii.)

     

    Dar nu toti absolventii de MBA se bucura de aceleasi rezultate ca Narcis Popescu – senior consultant pe probleme de strategie la compania britanica de consultanta CII, activand acum in Romania in cadrul Petrom.

     

    Paul Isoiu, vicepresedintele Bancii Romanesti, povesteste ca nu a angajat cativa absolventi de MBA pentru ca aveau „pretentii supradimensionate“, in timp ce „erau debusolati, nu puteau sa «livreze» ceea ce au invatat sau nu erau dispusi sa treaca prin etapa de proba, in care trebuia sa vedem ce pot «livra»“. Iar consultantul in resurse umane George Butunoiu, unul dintre cei mai vechi head-hunteri de pe piata romaneasca, spune ca destul de multi absolventi de MBA spera ca toate companiile se vor „bate“ pe ei si devin foarte frustrati cand realitatea le inseala asteptarile. „Stiu doi oameni care au innebunit efectiv cautand un post bun, frustrati ca nu-l gasesc, si mai stiu cativa despre care cred ca vor ajunge tot acolo“, spune consultantul.

     

    Nici lui Narcis Popescu de la CII Group nu-i sunt straine astfel de intamplari: „Am auzit si de colegi care nu au avut sansa sa-si gaseasca un job mai bine platit intr-un interval scurt de timp de la revenirea in tara“.

    Cele trei exemple de mai sus nasc o concluzie: desi e recunoscut la scara globala ca o trambulina catre succesul profesional, MBA-ul implica si riscuri. Peste 1.500 de romani au absolvit MBA-ul in Romania si alte cateva zeci in strainatate. O mare parte s-a bucurat de ROI-ul (return on investment) obtinut. O alta parte s-a ales cu frustrari. Clubul MBA-istilor romani isi pierde, incet, din elitism. Nu mai e suficient sa faci un MBA, incepe sa conteze ce MBA iti alegi, unde il faci si cu ce sacrificii.

     

    VANATORII DE PRESTIGIU

    Cat este de tentant sa faci un MBA in SUA – locul unde au fost concepute scolile de business la inceputul secolului trecut? Convingator de tentant, pentru cei circa 14% straini din totalul de peste 100.000 de MBA-isti care-si obtin diploma in SUA intr-un an (evaluarea apartine Institutului pentru Educatie Internationala, in 2000). Sau cat de tentanta e Europa de Vest, unde cursurile de MBA sunt „mai scurte, mai intensive si mai multiculturale“ decat cele americane, conform unei analize publicate de revista Time (un exemplu de multiculturalitate e prestigioasa universitate IESE din Barcelona, care accepta anual doar 20% studenti spanioli)?

     

    Oricat de tentant ar fi pentru un roman un MBA in alta tara, insa, o astfel de experienta implica o serie de riscuri. Cel mai important: ruperea de mediul economic romanesc. „Exista un pericol real in a pierde contactul cu tara“, spune Raul Pop, absolvent de MBA la Rollins College – Winter Park, Florida, acum senior consultant  pe strategie si operatiuni la Deloitte Romania. „Mijloacele de-a nu se intampla asta exista (in principal radio si ziare pe net), insa e nevoie de un efort in acest sens, pe care multi nu-l fac“, spune consultantul de 32 de ani.

     

    Al doilea risc intampinat de absolventii de MBA straine este reticenta unor companii din Romania fata de aceste programe sau aprecierea mai slaba de care se bucura aici. Astfel, din experienta absolventilor intervievati de BUSINESS Magazin, reiese ca, pentru romanii care vor sa lucreze in Romania, e mai potrivit un MBA romanesc sau „customizat“ pentru Romania, decat unul american. Si un MBA european e mai potrivit. „In timpul interviurilor mele au fost uneori remarci de genul «da, dar in SUA ati invatat lucruri care nu se pot aplica in Romania!»“, isi aminteste Narcis Popescu de la CII Group. „Un fel de «noi suntem romani si avem calea noastra»“. Iar daca un pretendent la MBA vizeaza un loc de munca in Europa, categoric trebuie sa urmeze un MBA european, este sfatul lui Cristian Gheorghe, director al propriei firme de consultanta si training Nexus Consulting International si detinator, din 1999, al unei diplome de MBA la IEDC Bled School of Management, Slovenia. „Singurul loc din Europa in care esti bine privit cu un MBA facut in SUA este City of London (centrul de business al Londrei – n.r.)“, spune antreprenorul. Intr-adevar, multi romani care au plecat in SUA pentru un MBA, fara intentia de a ramane acolo, au sfarsit prin a nu se mai intoarce, spun detinatorii de MBA intervievati. Fie nu au gasit un post pe masura asteptarilor in Romania, fie au simtit ca nu s-ar mai putea adapta la mentalitatea si economia romaneasca.

     

    Un exemplu e Mihai Ionescu, unul dintre cei foarte putini romani cu MBA la Wharton School, Pennsylvania (scoala care, ani la rand, a avut si are cel mai bine cotat program MBA din lume in principalele topuri MBA). „Cu mare placere as veni si maine (in Romania – n.r.)“, spune romanul de 31 de ani, acum lucrand in SUA ca bancher de investitii la Credit Suisse pentru un salariu anual cu cinci zero-uri in coada. „Insa ne-am lovit si eu, si multi alti prieteni ai mei cu calificari similare, de o problema: MBA-ul din strainatate, desi privit cu o oarecare admiratie invidioasa, nu poate gasi (in companiile din Romania – n.r.) o remunerare echivalenta cu ceea ce se ofera in strainatate. Din motive care imi scapa, corporatiile internationale prezente in Romania prefera sa plateasca pachete exorbitante pentru expati cu certificari academice si rezultate profesionale sub cele ale multor romani despre care stiu ca au incercat sa se intoarca in tara“.

     

    RISCUL SUPRACALIFICARII

    Dar nu numai MBA-istii scoliti in SUA, ci nici unii romani care au ales Europa pentru un MBA nu gasesc intotdeauna drumul inapoi spre casa. Este cazul lui Adrian Blank, absolvent al scolii de business INSEAD in Franta in 1999. „Studentia“ la INSEAD i-a deschis drumul spre doua locuri de munca bune – intai cel de director de dezvoltare, fuziuni si achizitii pentru Europa la Kingfisher plc. – un conglomerat britanic cu sediul principal la Londra, apoi, dupa un an, spre cel de director de strategie pentru industria petroliera la Accenture, in Paris. Blanck declara in 2005 pentru BUSINESS Magazin ca asteapta ocazia de a prinde in Romania un post de senior manager intr-o multinationala. Dar spunea ca tipul de job pe care il cauta apare de maximum 10 ori pe an. Si n-a prins inca vreunul care sa-l multumeasca. Iar alti absolventi de MBA european care au dorit sa-si pastreze anonimatul spun ca nu s-ar mai putea adapta mediului economic romanesc dupa o astfel de experienta si ca nu cred ca se vor mai intoarce. Dar ca privesc „ruptura“ ca pe un pas inainte.

     

    Un alt risc – care lui Mihai Ionescu, absolventul la Wharton, i-a parut cel mai mare – a fost piata dificila a muncii in perioada „studentiei“. Piata americana de MBA este cunoscuta pentru contraciclicitatea ei fata de piata muncii (furnizeaza mai multi absolventi de MBA cand piata cere mai putini si invers). Totodata, in SUA, companiile recruteaza direct din campusuri, iar americanii stiu exact care sunt programele de MBA la care trebuie sa se inscrie pentru a-si mari sansele de a intra in vizorul unui anumit angajator (Boston Consulting recruteaza direct de la programe de MBA circa 100-150 de stagiari, din care o parte raman angajati full-time; Deloitte & Touche, de asemenea, a angajat, in 2005, 150 de absolventi de MBA pe posturi de consultanti; Harvard, unde a absolvit MBA-ul George Bush, are 17 angajati full-time si 24 de colaboratori care ii ajuta pe cei 900 de studenti sa-si gaseasca slujbe cat mai bune).

     

    „Valoarea maxima a unui candidat MBA in termeni de «angajabilitate» este inainte de absolvire“, spune Mihai Ionescu de la Credit Suisse. „Daca piata e inchisa – cum a fost atunci cand am absolvit eu, si candidatul nu reuseste sa isi gaseasca o pozitie conform asteptarilor la absolvire, ii va fi foarte dificil pe viitor sa reuseasca“. Un alt risc, identificat de Lucia Nedelcu – director al departamentului Risk Management la Banca CR Firenze Romania, cu un MBA la Haas School of Business, University of California – Berkeley – este „supracalificarea si viziunea pragmatica, aliniata la ultimele practici din tarile dezvoltate“. Acestea, confruntate cu realitatile romanesti, pot duce la situatii in care ceea ce a fost invatat nu poate fi aplicat sau nu da rezultatele urmarite.

     

    Dar Nedelcu spune ca dorinta de a se implica in normalizarea practicilor din mediul de afaceri romanesc ii face pe unii sa revina totusi in tara, asumandu-si acest risc. Lucia Nedelcu a fost unul dintre acesti absolventi de MBA, pentru ca „satisfactiile se pot dovedi, in timp, mult mai mari“.

     

    NICAIERI NU-I CA ACASA

    Pentru un MBA-ist care se pregateste in Romania, riscurile sunt mici. Un risc mic este acela ca majoritatea programelor MBA prezente in Romania sunt „branduri minore“, dupa cum spune Sergiu Negut, directorul executiv al Centrului Medical Unirea, absolvent de MBA la INSEAD, Fontainbleau. „Ele pot asigura un bagaj tehnic de cunostinte si am intalnit profesionisti excelenti cu un bagaj admirabil de cunostinte care au terminat un MBA romanesc. Exista insa pericolul ca valoarea MBA-ului in sine ca element in CV-ul unui manager sa scada“. De altfel, Sergiu Negut a ales INSEAD-ul pentru ca e una dintre cele mai prestigioase scoli de business din Europa. Negrut spune ca avea nevoie de o carte de vizita credibila prin care sa le demonstreze partenerilor de afaceri straini, care se mirau ca stie engleza, ca au in fata un om mai pregatit decat ei. Dar alti top manageri romani au ales un MBA de acasa: Anca Ioan – CEO Tiriac Holding si Dinu Malacopol – CEO Internet & Data Astral Telecom au absolvit MBA-ul Romano-Canadian. Carmen Harabagiu, Country Manager al HBO Romania si Aneta Bogdan, Managing Partner Brandient au MBA-ul Open University de la CODECS. La ASEBUSS au absolvit MBA-ul Simona Constantinescu – GM Ana Hotels si Ioana Iordache – CEO al Leo Burnett & Target.

     

    Numai in Bucuresti exista circa 10 programe care se autointituleaza MBA, estimeaza Adriana Dutescu, reprezentantul MBA-ului Romano-Canadian. Ca si in Cehia, in Romania organizatorii de programe de MBA au facut parteneriate in stil „franciza“ pentru a se distinge de competitori. In Cehia exista deja 18 programe de MBA, iar in Polonia, peste 30, conform publicatiilor locale.

     

    ASEBUSS, CODECS si MBA-ul Romano-Canadian au fost principalii competitori pe piata romaneasca de MBA de pana acum, cu o cifra de afaceri cumulata de circa 2,5 milioane de euro in 2005, conform unei estimari facute de Adriana Dutescu pe baza unui studiu realizat de compania de cercetare Daedalus Consulting.

     

    UN NOU VAL

    Din acest an piata romaneasca de MBA este martora intrarii celui de-al doilea val de programe, respectiv a primelor doua scoli straine. Prima care s-a anuntat este CEU Business School – program al unei universitati private din Ungaria, acreditata in SUA si recunoscuta in Uniunea Europeana.

     

    „Anul acesta e primul in care iesim din campusul traditional din Budapesta“, spune Daniel Secareanu, reprezentantul CEU Business School in Romania. „Romania este o piata mare, iar in mod traditional participantii romani la MBA-ul din Budapesta au avut cel mai bun potential, respectiv cele mai bune scoruri la testul GMAT (Graduate Management Admission Test, un test solicitat la admiterea in invatamantul superior – n.r.)“, explica Secareanu decizia universitatii de a exporta programul de Weekend MBA in Romania. CEU Business School a fost clasata pe locul 16 in topul Financial Times EMBA pe 2005.

     

    Programul oferit in Romania e de tip Weekend MBA, pentru ca romanii, la fel ca europenii, prefera programele care le permit sa si lucreze in timp ce le frecventeaza. Aceasta preferinta se explica prin faptul ca „in Romania, acum se trece de la antreprenoriat la management profesionist. Ca atare, in Romania e foarte important sa aplici imediat ceea ce inveti“, crede Adriana Dutescu de la MBA-ul Romano-Canadian. Spre comparatie, americanii sunt mai dispusi sa se rupa de serviciu un an de zile sau doi pentru a frecventa intensiv un MBA, pentru ca stiu ca investitia se va intoarce foarte repede.

     

    Pana in acest an, CEU a „produs“ in Ungaria 59 de absolventi romani, spune Secareanu. In acest prim an de Weekend MBA, in Romania s-au inscris doar 16 participanti, dar Secareanu considera ca „pentru primul an e bine“. De asemenea, CEU recruteaza in acest an pentru prima data in Romania candidati pentru programul de Executive MBA (EMBA), al carui cost este de 50.000 de dolari. Si Instituto de Empresa, un EMBA din Spania cotat al patrulea in topul Financial Times EMBA pe 2005, a inceput recrutarile in Romania anul trecut. A doua universitate straina care pune piciorul in Romania in acest an este University of Sheffield, prin institutia afiliata City College. Sheffield va oferi din acest an in Bucuresti un program EMBA britanic (scolile de business sunt in top 50 al exportatorilor din Marea Britanie). Pana acum, romanii puteau participa la acest program doar daca zburau in Salonic, unde Sheffield are filiala (e cazul a sase country manageri romani, spune Alina Vasile, reprezentant al programului in Romania, care a recrutat candidati din Romania in ultimii doi ani). Alina Vasile descrie programul ca pe un „know-how britanic, adaptat pietei balcanice, atipice“, transmis prin profesori atat britanici, canadieni, americani, cat si greci. Si EMBA-ul Sheffield se distinge de celelalte MBA-uri din Romania prin faptul ca intra intr-un top prestigios precum cel al The Economist.

     

    Conform ultimului top 100 MBA din lume al The Economist, programul este clasat pe locul 9 in Marea Britanie, pe locul 14 in Europa si 49 mondial. „Cand recrutam pentru Grecia, companiile ne spuneau ca vor sa-si trimita oamenii la pregatire, dar ca nu ii trimit in Grecia, pentru ca ii costa timp si bani“, explica Alina Vasile decizia universitatii de a incepe cursurile in Romania. „Vrem sa atragem companii educate sa finanteze anual patru-cinci oameni“.

     

    Si vor avea de unde sa-i atraga. Conform studiului PayWell 2005 realizat de PricewaterhouseCoopers (PwC) in Romania, aproximativ 40% din companiile studiate subventioneaza cursurile de lunga durata, proportia subventiei ajungand pana la acoperirea totala a costurilor. La studiul PayWell au participat 112 companii private, majoritatea multinationale, cu sediul in Bucuresti, provenind din sectoarele: banci, FMCG, industrie, farmaceutice si IT&C.

     

    INVESTITIE IN ANGAJATI

    Cele mai populare cursuri de lunga durata subventionate de companii sunt MBA-urile si certificarile ACCA (Asociatia Contabililor Autorizati si Expertilor Contabili – n.r.), spune Ruxandra Stoian, director resurse umane in cadrul PwC. „De obicei, acest beneficiu este acordat angajatilor care au o anumita vechime in companie, un nivel crescut de performanta si un potential deosebit de dezvoltare profesionala“. Adriana Dutescu, responsabil cu MBA-ul Romano-Canadian, spune ca 90% dintre MBA-istii programului In-Action (un fel de EMBA) al scolii sunt sponsorizati de companii.

     

    „In prima faza, multinationalele se indreptau spre aceste programe, dar acum si companiile romanesti precum Flamingo sau Softwin isi trimit oamenii la noi“. Conform Adrianei Dutescu, moda subventionarii MBA-ului de catre companii e specifica ultimilor trei ani. Unele companii apeleaza la acest mijloc in cadrul unor programe de retinere in companie a angajatilor-cheie. Iar „peste 70% dintre  companiile care acorda astfel de beneficii conditioneaza aceasta de semnarea unui act aditional la contractul de munca, pentru a descuraja plecarea din companie pentru o anumita perioada“, spune Ruxandra Stoian de la PwC. „Conform acestui contract, daca angajatul pleaca inainte de perioada stabilita (de obicei, intre 1 si 3 ani), ramburseaza companiei cheltuielile aferente cursului“.

     

    Unele companii si-au rafinat investitiile in programele de educare de lunga durata, acoperind doar o parte din costuri si lasand beneficiarul – respectiv angajatul – sa-si acopere o parte din taxele de studiu. Un asemenea caz este compania Xerox, povesteste Daniel Secareanu de la CEU Business School. „Pana anul trecut, Xerox finanta complet, dar din acest an a limitat finantarea la 70% si a bugetat patru oameni in loc de doi“, spune Secareanu. „Nu recomandam «free-riders» (participanti complet subventionati – n.r.), pentru ca asa candidatii nu sunt motivati“. Cifra de afaceri pe primul an de activitate a CEU in Romania va fi de 160-180.000 de euro, estimeaza Secareanu, dar nu va exista profit multa vreme, doar pierdere, sustine reprezentantul, ceea ce nu constituie o problema pentru ca „scoala e non-profit“ si functioneaza cu ajutorul unei donatii din partea lui George Soros. Spre comparatie, MBA-ul Romano-Canadian isi propune ca, in urmatorii trei ani, sa aiba o marja de profit de 30%. Iar reprezentantii CODECS spun ca marja de profit a programului MBA Open University pe care il furnizeaza este de 5%.

     

    Cu totul altul este profitul celor mai prestigioase MBA-uri americane, care sunt finantate nu doar prin taxe, ci si prin donatii si sponsorizari din partea companiilor. Multe scoli publice americane au introdus in oferta lor programe de MBA tocmai pentru a le folosi pe post de „cash cow“.

     

    MBA „LA COMANDA“

    Dispozitia companiilor de a subventiona pregatirea propriilor angajati a dus la aparitia unor concurenti ai programelor de MBA pe piata globala, dar si pe cea locala. Astfel, tot mai multe companii prefera sa cumpere programe customizate de MBA de la universitati care includ in oferta lor asa ceva. Universitatile IMD (Elvetia), INSEAD (Franta) si Columbia (New York) sunt cateva exemple de scoli care castiga din astfel de servicii. Iar Coca-Cola Hellenic Bottling Company Romania este una dintre companiile care cumpara MBA customizat de la universitatea elvetiana IMD. Absolventii acestor programe nu obtin diplome, dar obtin cunostinte mai potrivite cu nevoile companiei in care lucreaza. Un alt concurent al programelor de MBA sunt mini-MBA-urile sau MBA-urile specializate pe un anumit domeniu. Un asemenea curs va fi oferit incepand cu aceasta toamna de CEU in Bucuresti si va fi un Master of Science in IT Management (in sistemul de notare american, mini-MBA-urile au 30 de credite, pe cand MBA-ul este echivalentul a 60 de credite). De asemenea, tot mai multe companii din Romania isi creeaza propriile universitati pentru a-si pregati oamenii (vezi „Scoala de afaceri GlaxoSmithKline pentru studenti“).

     

    Cu tot mai multe posibilitati la indemana, alegerea programului potrivit devine nu doar necesara, ci si mai grea. Mai ales ca piata romaneasca de MBA, fiind foarte tanara, oferta de programe din Romania nu e clar targetata (prima scoala de MBA, ASEBUSS, facea primele inscrieri in 1993, comparativ cu anul nasterii MBA-ului in SUA: 1908). Cum spuneam mai devreme, franciza este cea care a facut in primul rand diferenta, nu atat specificul programului. Spre comparatie, cine alege sa faca un MBA in SUA va sti ca, daca vrea un job pe Wall Street, ideal e sa aplice la Wharton; daca vrea sa se axeze pe consultanta si management strategic, Harvard sau INSEAD sunt doua alegeri bune; sau pentru marketing, recunoscut e MBA-ul de la Kellogg. In Romania, de abia de curand au inceput cele mai vechi programe sa-si construiasca un profil al participantului. Si nici un top nu a fost inca facut, avand in vedere ca impactul unui MBA asupra carierei absolventului devine relevant dupa trei-cinci ani de la absolvire, or, adevarata concurenta abia acum se formeaza. Cateva idei tot se pot desprinde, insa, din experientele pionierilor romani ai MBA-ului.

     

    CATEVA CONCLUZII

    In primul rand, aproape la nivel de definitie, MBA-ul nu este o garantie si nu trebuie sa fie un scop. Este doar un instrument cu ajutorul caruia poti ajunge mai aproape de un obiectiv. De regula, obiectivul este fie un post managerial mai bun intr-o companie, fie sporirea sanselor de a dezvolta propria afacere, fie nevoia personala de a intelege mai mult. Iar MBA-ul este vazut ca o scurtatura catre acest obiectiv. Dar este esential ca obiectivul sa fie stabilit inainte, spune Paul Isoiu de la Banca Romaneasca, unul dintre primii trei romani cu MBA, obtinut la Ankara in 1990-1992. „Cei mai castigati sunt cei care stiu de ce cunostinte au nevoie, si care e pasul urmator“, spune vicepresedintele. Totodata, e important ca un candidat la MBA sa aiba asteptarile potrivite. O alta conditie importanta pentru ca ROI-ul unui MBA sa fie cel asteptat este alegerea scolii potrivite.

     

    Aici vorbim atat de continentul sau tara, de scoala, cat si de tipul de program alese (intensiv, part-time sau – mai recent – chiar contestatul online). Adriana Dutescu, directorul Graduate School of Management care ofera programul MBA Romano-Canadian in Bucuresti, spune ca „decizia de a face MBA nu se ia de pe o zi pe alta“, fiind necesara o prospectare a pietei, care dureaza de regula intre 2 si 5 ani. Pentru un roman care vrea sa lucreze in Romania, a face un MBA aici pare mult mai potrivit – dincolo de criteriul costurilor, mai reduse. Pentru el, doua argumente importante sunt si sansa crearii unui „networking“ local, adica relatiile pe care le stabileste cu managerii din Romania intalniti la cursuri, precum si faptul ca are acces la tot mai multe programe de tip Executive MBA, care ii permit sa si munceasca.

     

    Ca atare, piata are toate sansele sa creasca organic. Calitatea tot mai precara a invatamantului superior clasic, dezechilibrul intre oferta si cerere pe piata manageriala determinat de ritmul mai mare de crestere al business-ului comparativ cu competentele manageriale – sunt factori care vor ajuta acest segment sa se dezvolte. Apoi, „multi antreprenori au crescut afaceri de familie pana la punctul in care inteleg ca fara management profesionist, intr-un mediu din ce in ce mai competitiv, nu mai pot creste si nu pot face un «exit» satisfacator“, spune Sergiu Negut, directorul Centrului Medical Unirea. Piata europeana de MBA a crescut in ultimii 10 ani cu 40%. E timpul ca si Romania sa-si ia cota de productie si in aceasta industrie. „Vor fi din ce in ce mai multe MBA-uri pe piata si mai ieftine, cu programe din ce in ce mai sofisticate, insa cu studenti din ce in ce mai slabi“, e de parere consultantul George Butunoiu. In perspectiva, spune el, ne puteam astepta sa ajungem in situatia in care sa fie remarcata, mai degraba, lipsa unui MBA din CV-ul unui manager. Iar daca acum e suficient sa ai un MBA pentru a face parte din elita, in cativa ani elita se va delimita in functie de prestigiul MBA-ului ales.