Corvin are biroul la el acasă, într-o mansardă generoasă şi luminoasă aproape de Cişmigiu. Locuinţa este dominată de două sobe de teracotă verde şi de geamurile mari, iar arhitectul spune că prezenţa unor obiecte dragi îl ajută la lucru. Răspunde o dată la două zile la un telefon privind amenajarea unui restaurant sau pub nou. „Se deschid constant restaurante şi baruri, iar, dacă nu se deschid, se refac. Un arhitect specializat pe design interior are treabă tot timpul.”
Are 40 de ani. A lucrat la Pro TV în perioada 1997-2001, la decoruri de TV şi în studio. „Am prins vremuri foarte interesante”, îşi aminteşte arhitectul, care a ajuns în Pro în perioada când producţiile proprii erau doar „Chestiunea Zilei” şi „Te uiţi şi câştigi”. A intrat la Pro TV prin concurs: „Am văzut un anunţ la facultate şi am decis să încerc, mai ales că mă apropiam de anul VI şi nu lucrasem proiecte, precum colegii mei (mulţi dintre ei copii de arhitecţi, care aveau acces la proiecte de foarte devreme). Am câştigat concursul şi acolo m-am format, lucrând alături de scenografi şi regizori importanţi din România”.
În 2001 a plecat din Pro TV şi a început să lucreze alături de un cetăţean străin, care era pasionat de restaurarea caselor româneşti. A lucrat alături de echipa de meşteri adunată din sate din toată ţara şi acolo a învăţat, pe rând, atenţia pentru detalii, valoarea obiectelor originale, arta de a integra o uşă veche într-un spaţiu modern şi alte lecţii pe care facultatea nu i le predase. A făcut apoi primul său proiect de restaurant, Angels, în Dorobanţi, iar ulterior a mai amenajat câteva localuri, până în momentul când a decis să ia o pauză şi să se concentreze pe filme. A lucrat atât pentru Media Pro, cât şi pentru Castel.â
Cel mai sonor proiect a fost şi primul la care a lucrat, Cold Mountain – la care a fost asistent scenograf. „Desenele fuseseră făcute de nişte scenografi de Oscar, aşa că asistentul chiar trebuia să le poată valorifica la maximum.„ Ulterior, a fost scenograf la trei filme cu Steven Seagal. A lucrat la peste 11 filme în şase ani şi consideră despre perioada aceasta că a fost cea mai extenuantă şi mai complexă de până acum. „Ca scenograf ai ocazia să faci consecutiv un film SF, apoi unul din epoca victoriană şi apoi un western, iar asta te dezvoltă enorm.„ Este însă o muncă extenuantă, la care a decis să renunţe din două motive: „În primul rând nu mai puteam să trag atât de tare zi şi noapte cât dura producţia unui film, obosisem, aveam deja copii, nu mai mergea, iar în al doilea rând lumea producţiilor cinematografice din România scăzuse mult, au crescut preţurile şi am simţit că nu vor mai veni aici producţii cu bugete generoase, care să folosească scenografie complexă„. Aşa că a renunţat, a lucrat o vreme reclame şi încet-încet s-a întors în lumea amenajărilor din industria ospitalităţii, care l-a repremit de parcă nici nu plecase vreodată.
Restaurante şi baruri se deschid încă foarte multe, spune arhitectul, printre solicitările de amenajare din domeniu fiind însă şi patiserii, hoteluri, cafenele şi aşa mai departe. Refuză însă peste 80% dintre solicitări, deoarece nu are timp şi nici nu vrea să se extindă, să pregătească arhitecţi tineri, să se îmbogăţească. „Eu vreau să merg în vacanţe şi să mă simt bine„, spune arhitectul. Spune că îşi va întreba contabila când ajungem la discuţia despre cifra de afaceri – pe Ministerul de Finanţe firma sa, Maya International, a avut în 2012 o cifră de afaceri de 112.000 euro şi profit net de 10%.