BusinessMagazin

Tag: decizie

  • A ieşit din zona afacerilor de zeci de milioane de euro pentru a intra într-un business de nişă

    În România există o căutare activă de medici de top, dar care se face la un nivel informal şi neavizat: când are o problemă medicală, pacientul începe să îşi întrebe rudele, prietenii, să caute informaţii pe Google pentru a găsi soluţii. După ce află cine este cel mai bun pentru problema respectivă, apare întrebarea numărul doi – cum ajung la el?“, descrie Ana-Maria Marian, managing partner al Intermedicas, cum arată nevoile pacienţilor din România, la care răspund serviciile companiei de consultanţă unde este şi acţionar. Intermedicas a transformat procesul de căutare a celui mai bun medic, mai degrabă intuitiv de obicei, într-unul avizat şi se axează pe oferirea de servicii de „second opinion“, adică de intermediere a accesului pacienţilor la o a doua opinie medicală la medici din ţară sau din străinătate. După doi ani de activitate pe această nişă, Intermedicas a ajuns la parteneriate cu 250 de medici din ţară şi din străinătate, 10 medici angajaţi, venituri previzionate de 2,7 milioane de lei pentru anul în curs, duble faţă de anul anterior, şi, potrivit, Anei-Maria Marian, nu se află departe de atingerea pragului de un milion de euro.

    Intermedicas a fost înfiinţată în urmă cu cinci ani de medicul neurolog Dan Mitrea, care este în continuare unul dintre acţionarii companiei. El şi-a propus atunci să concentreze activitatea firmei pe nişa serviciilor medicale în străinătate, pentru pacienţii care nu găseau rezolvări pentru problemele lor în România. Ana-Maria Marian s-a alăturat firmei în toamna anului 2013, după ce anterior lucrase mai bine de un deceniu la Regina Maria. În acelaşi timp, în acţionariatul Intermedicas au intrat şi Sergiu Neguţ, fost deputy CEO la Regina Maria, şi Ioana Ilisei, fost director financiar în cadrul operatorului privat.

    Ana-Maria Marian mărturiseşte că şi-a dorit dintotdeauna să devină medic neurochirurg, dar, pentru că îi plăcea foarte mult chimia, s-a hotărât să se axeze pe psihologie. A absolvit Facultatea de Psihologie şi un masterat în domeniu, iar apoi şi-a început cariera lucrând ca psiholog în cadrul a trei centre medicale din Bucureşti. Îi era totuşi greu să se susţină financiar, aşa că s-a angajat şi în cadrul unui call center. „A fost una dintre cele mai bune şcoli pe care le-am avut vreodată, continuam să fac consultanţă psihologică, chiar şi la call center, lucru pe care l-am conştientizat ulterior. Am realizat atunci că psihologia nu este ceva ce ai, scoţi din sertar şi foloseşti când ai nevoie, ci psihologia o aplici în viaţa de zi cu zi în relaţiile interumane“, îşi aminteşte ea. Următoarea etapă în care a ajuns să aplice psihologia a fost odată cu ivirea unei oportunităţi de angajare pe un post în departamentul de relaţii cu clienţii la Centrul Medical Unirea (actuala Regina Maria). A acceptat, continuând, vreme de un an, să facă în paralel şi consultaţiile de psihologie.

    „Era o afacere de familie, care funcţiona după anumite reguli şi în care oamenii funcţionau la unison, toate energiile erau puse într-o singură direcţie. În plus, la vremea respectivă, Centrul Medical Unirea era printre primele care formau piaţa de servicii medicale private, corporaţiile abia începuseră să vadă ce sunt abonamentele“, explică ea începuturile Centrului Medical Unirea, devenit Regina Maria între timp. A trecut prin primele transformări ale operatorului de servicii medicale private, odată cu intrarea primului şi celui de al doilea fond de investiţii în acţionariatul firmei. „Am văzut cum se modifică un business şi cum creşte acesta, cu plusurile şi cu minusurile aduse de un nou acţionar şi de cât de strategic sau financiar gândeşte el.“ Potrivit managing directorului de la Intermedicas, ceea ce se pierde odată cu o astfel de dezvoltare este relaţia directă cu clientul, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care a ales să se orienteze spre antreprenoriat. „Afacerile mari atrag o depersonalizare a relaţiilor, or, eu am căutat mereu relaţii cât mai personalizabile cu pacienţii şi cu clienţii. În plus, sunt un om al proiectelor, vreau să ştiu de unde încep, unde trebuie să ajung, care este contribuţia pe care pot să o aduc, care este amprenta pe care o las, iar într-o companie mare este dificil să faci asta.“ Ana-Maria Marian a lucrat vreme de 11 ani în cadrul Regina Maria, până să ajungă corporate business director al companiei. A intrat apoi în acţionariatul Intermedicas, luând decizia împreună cu ceilalţi acţionari să orienteze compania pe nişa second opinion, pe care, potrivit lui Marian, nu exista niciun alt furnizor de servicii medicale private. Ulterior, au adăugat serviciilor de second opinion şi un program de „visiting doctors“ prin care 12 specialişti din afara graniţelor vin, prin rotaţie, la clinica lor din Capitală, oferind consultaţii pe domenii încă „exotice“ în România, cum ar fi neurochirurgia pediatrică, spre exemplu. Compania a lansat anul acesta şi un pachet de servicii pentru manageri, ce include servicii precum un asistent personal de sănătate (un asistent medical permanent), acces la o a doua opinie sau programări în regim prioritar. 

  • Războiul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu biftecul

    Potrivit raportului OMS, există suficiente dovezi pentru încadrarea cărnii procesate în Grupa cancerigenă 1, ca urmare a unei legături cauzale cu cancerul de colon. Carnea roşie a fost plasată în Grupa 2A, ca „posibil cancerigenă pentru oameni“. Consumul de carne roşie este legat totodată de cancerul pancreatic şi de prostată, avertizează agenţia OMS.

    Experţii agenţiei au ajuns la concluzia că o porţie de 50 de grame de carne procesată consumată zilnic creşte riscul de cancer colorectal cu 18%. „Pentru o persoană, riscul dezvoltării de cancer colorectal din cauza consumului de carne procesată rămâne scăzut, dar acest risc creşte odată cu cantitatea. Având în vedere numărul mare de oameni care consumă carne procesată, impactul global al incidenţei cancerului este important pentru sănătatea publică“, a spus dr. Kurt Straif, şef de program la Agenţia Internaţională pentru Cercetări în Domeniul Cancerului (IARC).

    O DEFICIENŢĂ DE COMUNICARE

    Agenţia IARC se evidenţiază prin două lucruri, notează publicaţia The Atlantic. Primul este rolul de a analiza ce factori pot provoca maladii, de la pesticide şi până la lumina soarelui, şi de a avea un ultim cuvânt de spus în privinţa riscurilor. În al doilea rând, agenţia are o capacitate foarte redusă de a-şi comunica eficient descoperirile. Acestă deficienţă poate fi constatată în aceste zile, odată cu publicarea raportului, care include consumul de carne roşie în Grupa 2A (posibil cancerigenă pentru oameni), iar carnea procesată în Grupa 1 (cancerigenă pentru oameni).

    Pentru a explica, organizaţia include factorii analizaţi în cinci posibile categorii. Grupa 1 este rezervată cancerigenilor dovediţi, între care fumatul, azbestul, alcoolul şi carnea procesată. Următoarele două categorii, 2A (probabil cancerigene) şi 2B (posibil cancerigene), includ factorii pentru care legătura cu cancerul este mai puţin sigură. Grupa 3 este pentru substanţe care nu pot fi clasificate din cauza lipsei datelor.

    Aceste clasificări se bazează însă pe soliditatea dovezilor şi nu pe gradul de risc. Doi factori de risc pot fi incluşi în aceeaşi categorie chiar dacă unul dintre ei triplează riscul de cancer, iar celălalt numai într-o mică măsură. Factorii pot fi clasificaţi similar chiar dacă unul provoacă mai multe tipuri de cancer decât celălalt, dacă afectează o proporţie mai mare din populaţie sau dacă provoacă mai multe îmbolnăviri. Astfel, aceste clasificări nu sunt menite să arate cât de periculos este un factor, sau cât de sigur este că un factor este periculos, dar sunt prezentate cu un limbaj care eclipsează această distincţie.

    Grupa 1 include factori cancerigeni pentru oameni, ceea ce înseamnă că dacă folosim produsele respective putem fi siguri că au potenţialul de a provoca boala. Dar limbajul sec, care nu menţionează riscurile, probabilitatea sau condiţiile, invită oamenii să presupună că dacă fumează sau consumă carne procesată se vor îmbolnăvi sigur de cancer.

    În mod similar, când Grupa 2A este descrisă ca probabil cancerigenă pentru oameni, însemnă că există unele dovezi că factorii respectivi pot provoca un cancer, dar nu este sigur. Din nou, cuvântul probabil implică spectrul unui risc individual, dar clasificarea nu se referă deloc la indivizi. Grupa 2B, „posibil cancerigenă pentru oameni“, ar putea provoca cea mai mare confuzie. Ce înseamnă posibil? În practică, 2B devine o groapă uriaşă pentru toţi factorii de risc analizaţi de agenţie care nu pot fi dovediţi că sunt sau nu cancerigeni. Mai rău, practica de a include factorii de risc în categorii fără să fie însoţiţi de descrieri sau imagini, invită oamenii la comparaţii, inclusiv la titluri de presă precum „OMS: Carnea procesată este o cauză de cancer la fel ca fumatul“, cum a scris The Guardian.

    Confuzia nu este nouă, s-a întâmplat în repetate rânduri, explică The Atlantic. S-a întâmplat şi când agenţia s-a referit la riscul utilizării telefoanelor mobile şi la emisiile motoarelor diesel. Cel mai recent raport al OMS generează confuzie cu ajutorul cifrelor. „Experţii au conchis că 50 de grame de carne procesată consumate zilnic sporesc riscul de cancer cu 18%.“ În lipsa contextului, informaţia este inutilă. Care este baza de comparaţie? De asemenea, agenţia nu explică efectul consumului de carne procesată comparativ cu alţi factori cancerigeni, cum sunt fumatul sau azbestul.

    CARE ESTE LEGĂTURA DINTRE CARNE ŞI CANCERUL COLONO-RECTAL?

    Carnea procesată, precum crenvurştii şi cârnaţii, este sărată, tratată sau afumată pentru amplificarea gustului şi îmbunătăţirea conservării. Oamenii de ştiinţă sunt de mult timp îngrijoraţi că această procesare duce la formarea de chimicale posibil cancerigene, cum sunt hidrocarburile aromatice policiclice, în aceste produse.

    Îngrijorările legate de carnea roşie, respectiv vită, porc, miel, se referă mai mult la preparare decât la procesare. Prepararea cărnii la grătar sau prin prăjire generează factori posibil cancerigeni, între care aminele aromatice heterociclice. Raportul identifică o legătură între consumul de carne procesată şi cancerul colorectal şi posibil alte tipuri de cancer, dar recunoaşte că legătura dintre carnea roşie şi această boală nu a fost dovedită. Nu există suficiente date care să arate că fierberea sau gătirea cărnii în cuptor reduc riscul de cancer. Riscul de îmbolnăvire provocat de consumul de carne este mic comparativ cu fumatul sau consumul de alcool.

    Cancerul colorectal este al treilea cel mai răspândit cancer, în afară de cel de piele, din Statele Unite, iar în acest an ar urma să fie diagnosticaţi un număr estimat de 133.000 de pacienţi, marea majoritate cu vârste de peste 50 de ani. Riscul de dezvolta această formă de cancer pe parcursul vieţii este de 5%. Între metodele de reducere a riscului de îmbolnăvire se află dietele bogate în fructe, legume şi fibre, precum şi exerciţiile fizice. Obezitatea, fumatul şi consumul exagerat de alcool amplifică riscul de îmbolnăvire de cancer colorectal. Incidenţa a scăzut în ultimii 20 de ani, parţial datorită colonoscopiilor. O doză scăzută, zilnică, de aspirină poarte reduce riscul, dar metoda are efecte secundate, iar majoritatea experţilor nu o recomandă pentru persoanele cu risc mediu de îmbolnăvire.

    OBEZITATEA ŞI LIPSA EXERCIŢIILOR FIZICE, RISCURI MAI MARI DE CANCER.

    Elizabeth Lund, consultant independent în nutriţie şi sănătate gastrointestinală şi fost cercetător la Institutul pentru Cercetări Alimentare, care recunoaşte că a efectuat unele lucrări pentru industria cărnii în 2010, a arătat că în ţările dezvoltate consumul de carne roşie poate fi legat de apariţia a trei cazuri suplimentare de cancer de colon la 100.000 de locuitori. Lung consideră însă că obezitatea şi lipsa exerciţiilor fizice implică riscuri mai mari.

    „Pe ansamblu, cred că un consum de carne o dată pe zi, combinat cu fructe, legume şi fibre, plus exerciţii şi controlul greutăţii vor permite menţinerea la un nivel scăzut a riscului de cancer colorectal“, a spus cercetătoarea.
    Profesorul Ian Johnson, membru emerit la Institutul de Cercetări Alimentare, a spus la rândul său că riscul consumului de carne procesată este scăzut. „Este incorect să afirmi că efectul advers al baconului şi al cârnaţilor este comparabil cu pericolul fumului de ţigară, care conţine substanţe cancerigene şi amplifică de 20 de ori riscul cancerului la plămâni în cazul fumătorilor“, a explicat Johnson.
    Institutul Nord-American al Cărnii consideră că definirea cărnii drept un risc de cancer contravine bunului simţ.

    Carnea roşie şi cea procesată se află între 940 de agenţi analizaţi de IARC care implică un anumit nivel de risc teoretic. O singură substanţă, o chimicală din pantalonii de yoga, a fost declarată de agenţie ca nefiind cancerigenă.

    „IARC susţine că poţi să te bucuri de ora de yoga, dar să nu respiri (aerul este în clasa 1 de risc), să nu stai în dreptul unei ferestre aflate în plin soare (clasa 1), să nu aplici aloe vera (clasa 2B) dacă ai arsuri solare, să nu bei vin sau cafea (clasa 1 şi clasa 2B). De asemenea, nu ar trebui să mâncăm alimente la grătar (clasa 2A). Iar coafezele sau cei care lucrează în schimburi ar trebui să îşi schimbe ocupaţiile“, a spus Betsy Booren, vicepreşedinte la Institutul Nord-American al Cărnii.

  • Parlamentul European a decis eliminarea tarifelor de roaming începând din iunie 2017

    “Abolirea taxelor de roaming a fost aşteptată de multă vreme de toată lumea: oameni obişnuiţi, start-up-uri, IMM-uri şi multe alte tipuri de organizaţii. Datorită acestui acord, Europa va deveni singura regiune din lume care va garanta legal internetul deschis şi neutru. Principiul neutralităţii internetului se va aplica direct în cele 28 de state membre. Şi va asigura faptul că nu vom avea internet cu două viteze”, a declarat raportorul Pilar del Castillo, în dezbaterea dinaintea votului, potrivit unui comunicat al Parlamentului European.

    Prin respingerea amendamentelor la poziţia Consiliului în prima lectură, deputaţii au adoptat noua legislaţie.

    Taxele de roaming pentru a suna, trimite mesaje text şi a utiliza internet mobil în altă ţară din UE vor fi interzise astfel începând cu 15 iunie 2017.

    Începând cu 30 aprilie 2016, taxele de roaming (adăugate la preţul plătit acasă) nu trebuie să depăşească 0,05 euro pe minut pentru apelurile vocale, 0,02 euro pentru mesajele text (SMS) sau 0,05 euro pe megabyte la utilizarea internetului mobil.

    Dacă operatorii pot dovedi că nu pot recupera costurile şi că acest lucru afectează preţurile interne, autorităţile naţionale de reglementare îi pot autoriza să impună taxe suplimentare minime în circumstanţe excepţionale, pentru a acoperi aceste costuri. Deputaţii au primit garanţii că aceste autorităţi naţionale vor avea instrumente pentru a amenda sau a respinge aceste taxe suplimentare, arată sursa citată.

    Pentru a proteja industria de abuzuri cum ar fi “roamingul permanent”, operatorii pot în anumite condiţii să fie autorizaţi să aplice o taxă modică, mai mică decât limitele actuale, conform unei politici de “uz corect”, detaliile urmând să fie definite de Comisie împreună cu regulatorii din telecom.

    Noua lege va obliga companiile care oferă acces la internet să trateze tot traficul în mod egal, fără să blocheze sau să încetinească livrarea conţinutului, a aplicaţiilor sau a serviciilor transmise de anumiţi emiţători sau recipienţi, dacă acest lucru nu este cerut de sentinţe judecătoreşti sau de legi sau dacă aceste decizii nu sunt luate pentru a preveni aglomerarea reţelei sau pentru a combate atacurile cibernetice. Dacă sunt necesare astfel de măsuri de management al traficului, ele vor trebui să fie “transparente, nediscriminatorii şi proporţionale”, şi să nu dureze mai mult decât este necesar.

    Un operator va putea, totuşi, să ofere servicii specializate (cum ar fi calitatea crescută a internetului necesară pentru unele servicii), dar doar cu condiţia că acest lucru nu va avea un impact asupra calităţii generale a internetului.

    Conform comunicatului, deputaţii s-au asigurat că furnizorii de internet vor fi obligaţi să ofere utilizatorilor care semnează contracte de internet fix sau mobil explicaţii clare privind vitezele de descărcare şi încărcare (comparativ cu vitezele anunţate) la care se pot aştepta în realitate. Orice diferenţă semnificativă va activa dreptul de terminare a contractului sau de a primi compensaţii. Autorităţile naţionale de reglementare vor fi responsabile cu verificarea acestor situaţii pentru a vedea dacă diferenţa reprezintă o încălcare a contractului sau nu.

  • Ţara din Europa care a condamnat 26 de bancheri responsabili pentru criza din 2008

    În urma unor decizii luate săptămâna trecută de judecători din Islanda, trei manageri ai Landsnankinn, doi manageri ai Kaupking şi un investitor privat au fost condamnaţi la închisoare pentru crime financiare comise înaintea crizei din 2008. Astfel, numărul total al celor condamnaţi pentru evenimentele ce au dus la grava criză financiară a ajuns la 26. Aceştia au primit pedepse cuprinse între doi şi cinci ani, pentru un total de 74 de ani de detenţie.

    Mai multe bănci şi fonduri de investiţii au luat împrumuturi externe uriaşe în numele poporului islandez, iar acestea au dus în cele din urmă la prăbuşirea sistemului financiar. Acţionând diferit faţă de Statele Unite, Islanda a decis să judece şi, ulterior, să condamne pe cei responsabili de colapsul economiei islandeze.

    Olafur Ragnar Grimmson, preşedintele Islandei, a explicat cum ţara sa a reuşit să treacă peste momentele dificile: “Am fost destul de înţelepţi încât să nu urmăm obiceiurile economiilor vestice în ultimii 30 de ani”, a declarat acesta. “Am introdus forme de control asupra valutei, am lăsat băncile să se prăbuşească, am acordat ajutor oamenilor şi nu am introdus măsuri de austeritate, aşa cum au făcut alte state europene.”

    În Statele Unite, niciun manager din sistem nu a fost condamnat pentru crime legate de criza din 2008. Dimpotrivă, Congresul a decis în 2008 să acorde un pachet de salvare de 700 de miliarde de dolari, bani veniţi din taxele plătite de cetăţeni.

  • Ţara din Europa care a condamnat 26 de bancheri responsabili pentru criza din 2008

    În urma unor decizii luate săptămâna trecută de judecători din Islanda, trei manageri ai Landsnankinn, doi manageri ai Kaupking şi un investitor privat au fost condamnaţi la închisoare pentru crime financiare comise înaintea crizei din 2008. Astfel, numărul total al celor condamnaţi pentru evenimentele ce au dus la grava criză financiară a ajuns la 26. Aceştia au primit pedepse cuprinse între doi şi cinci ani, pentru un total de 74 de ani de detenţie.

    Mai multe bănci şi fonduri de investiţii au luat împrumuturi externe uriaşe în numele poporului islandez, iar acestea au dus în cele din urmă la prăbuşirea sistemului financiar. Acţionând diferit faţă de Statele Unite, Islanda a decis să judece şi, ulterior, să condamne pe cei responsabili de colapsul economiei islandeze.

    Olafur Ragnar Grimmson, preşedintele Islandei, a explicat cum ţara sa a reuşit să treacă peste momentele dificile: “Am fost destul de înţelepţi încât să nu urmăm obiceiurile economiilor vestice în ultimii 30 de ani”, a declarat acesta. “Am introdus forme de control asupra valutei, am lăsat băncile să se prăbuşească, am acordat ajutor oamenilor şi nu am introdus măsuri de austeritate, aşa cum au făcut alte state europene.”

    În Statele Unite, niciun manager din sistem nu a fost condamnat pentru crime legate de criza din 2008. Dimpotrivă, Congresul a decis în 2008 să acorde un pachet de salvare de 700 de miliarde de dolari, bani veniţi din taxele plătite de cetăţeni.

  • A vrut să devină pilot dar a fost refuzat, aşa că a construit singur un avion. Povestea incredibilă a unui tânăr de 35 de ani

    Asmelash Zeferu, un tânăr de 35 de ani din Etiopia, şi-a dorit toată viaţa să fie pilot. După terminarea facultăţii din Alemaya, Zeferu a încercat să se înroleze în divizia de aviaţie a armatei din Etiopia, dar a fost respins pentru faptul că era prea scund.

    Chiar dacă nu zburase niciodată cu avionul, el a decis să construiască singur un aparat pe care să îl piloteze, dar cu cât mai puţine costuri. A petrecut aproape 8 ani şi jumpătate citind cărţi şi urmărind documentare despre construirea avioanelor, timp în care a economisit aproape 7.000 de dolari.

    A urmat procesul efectiv de construire a aparatului de zbor, care i-a luat un an şi jumătate. El a adunat mai multe piese la mâna a doua şi a folosit materiale ieftine, precum lemnul, acolo unde normele de siguranţă i-au permis acest lucru. Modelul de bază folosit de etiopian a fost cel al unui avion uşor folosit de britanici în anii 1920.

    Cea mai mare problemă a fost cea a motorului: avionul folosit de englezi folosea un motor produs de Ford, care însă era prea scump pentru Zeferu. El a optat atunci pentru un motor de Volkswagen Beetle, mult mai ieftin şi mai uşor de procurat.

    Pe 15 iunie 2015, Asmelash Zeferu a încercat să decoleze pentru prima dată. Elicea a cedat, aşa că tânărul s-a întors la masa de lucru pentru a găsi o soluţie. El a anunţat că pe 28 octombrie va încerca din nou să zboare, iar sute de entuziaşti au anunţat că vor merge să îl susţină.

  • Andrei Benghea Mălăieş, director executiv, asistenţa în afaceri EY România

    Andrei Benghea Mălăieş conduce departamentul de performance improvement, una dintre cele trei arii principale de servicii de consultanţă. Este responsabil de activitatea a 30 de angajaţi, iar anul trecut departamentul pe care îl coordonează a înregistrat o creştere de peste 25%, ţintă menţinută şi pentru anul în curs.

    Povesteşte că a avut un parcurs profesional mai degrabă atipic, „însă cred eu foarte bine corelat la oportunităţile pe care le oferea România“. A terminat liceul în Oradea, într-o clasă cu 15 olimpici naţionali – „eu probabil cel mai neaşteptat, la economie, într-o clasă cu profil mate-info“.

    A decis să vină în Bucureşti pentru a studia în engleză la Facultatea de Studii Economice în Limbi Străine (ASE). „A fost o decizie foarte bună, care mi-a deschis orizonturile şi m-a pus destul de repede pe radarul marilor corporaţii. În anul II am trecut prin cursuri de formare ale Orange şi P&G.“ A ales Orange, ca trainee în departamentul de vânzări corporate. A încercat şi marketingul, în cadrul companiei 3M, „însă după doi ani s-a ivit oportunitatea să încerc şi partea de sector public“.

    A acceptat să se alăture echipei de la Ministerul de Finanţe, unde a coordonat la nivelul cabinetului ministrului relaţia cu mediul de afaceri şi primele programe europene. „Am avut şansa să fiu şi în conducerea neexecutivă a câtorva companii de stat, atât foarte profitabile, ca Loteria Naţională, Imprimeria Naţională, cât şi cu nevoie de restructurare, ca CFR Călători, RADEF.“ După doi ani, s-a întors în mediul privat, la McKinsey România. După absolvirea MBA-ului la INSEAD, în Franţa şi Singapore, a continuat activitatea de consultanţă printr-un boutique local înfiinţat împreună cu doi foşti colegi, dar şi în zona de executiv, cu un mandat scurt la conducerea Operatorului de Transport al Energiei Electrice. „Probabil că cel mai dificil moment a fost decizia de a mă întoarce în România după MBA, în loc să aleg o ofertă de la angajatorii prezenţi în campus la INSEAD.“

    În 2013 s-a alăturat echipei EY România şi speră ca pe termen lung să fie „unul dintre primii români cu un rol regional într-o firmă de consultanţă şi cred că EY este locul potrivit“.

  • Decizia FĂRĂ PRECEDENT a Telekom

    Telekom Mobile Communications, numă­rul trei pe piaţa locală de telefonie mobilă, a semnat un acord cu Veridian Systems, o companie fondată de Marian Velicu, fost director de reglementare în cadrul Vodafone România, care le va permite companiilor interesate să devină, cu o investiţie care porneşte de la câteva sute de mii de euro, operatori virtuali de comunicaţii mobile (MVNO), şi să intre astfel în competiţie cu jucătorii consacraţi de pe piaţă.

  • Are doar cinci ani şi fotografiile sale sunt apreciate de peste 140.000 de fani

    Aaron Huey este fotograf pentru publicaţia National Geographic, iar fiul lui se pare că îi calcă pe urme. Fotografiile lui Hawkeye Huey au strâns mii de aprecieri pe Instagram, informează Business Insider.

    În 2014, Huey a decis să-l ia pe fiul lui de 4 ani într-o excursie pe coasta de Vest a Statelor Unite, ia cumpărat o cameră de fotografiat şi l-a lăsat să-şi exprime imaginaţia şi creativitatea prin fotografie. 

    Un an mai târziu, Hwkeye are peste 140.000 de fani pe contul de Instagram administrat de tatăl său. De asemenea, Aaron Huey a lansat un proiect pe kickstarter pentru a publica un album cu fotografiile copilului de 5 ani. Proiectul şi-a depăşit obiectivul financiar (35.000 de dolari), suma ajungând la 41.000 de dolari.

  • Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani şi a recâştigat dreptul la intimitate pentru toată lumea

    Numeroase companii, americane şi europene, foloseau sistemul Safe Harbor pentru a ocoli verificările greoaie ale transferurilor de date între birourile deţinute de ambele maluri ale Atlanticului. Între datele transferate se află informaţii referitoare la salarii şi la resursele umane, precum şi date folosite în publicitatea online, importante în mod special pentru companiile din sectorul tehnologiei.

    Decizia Curţii Europene de Justiţie a însemnat condamnarea la moarte a sistemului Safe Harbor, introdus de Comisia Europeană în urmă cu 15 ani şi care era folosit de peste 4.000 de companii, între care Facebook, Google, IBM şi Ericsson. Potrivit Curţii, Safe Harbor nu protejează suficient datele personale ale cetăţenilor europeni, întrucât cerinţele securităţii naţionale în SUA şi interesul public anulează elementele de protecţie a vieţii private incluse în Safe Harbor. În plus, cetăţenii europeni nu au niciun mijloc legal împotriva folosirii incorecte a datelor lor personale în Statele Unite. În prezent, în Congresul american se află un proiect de lege care să dea europenilor dreptul la compensaţii legale.

    Curtea de Justiţie s-a referit în decizia sa la dezvăluirile făcute de Edward Snowden, fost contractor al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite, potrivit cărora programul Prism a permis autorităţilor americane să colecteze informaţii private direct de la mari companii din sectorul tehnologiei, precum Apple, Facebook şi Google.
    Statele Unite, care înaintea deciziei au apărat cu tărie programul naţional de securitate şi apoi au exprimat „profunda dezamăgire“ faţă de decizia justiţiei europene.

    După victoria lui Max Schrems în faţa Curţii Europene de Justiţie, Edward J. Snowden i-a scris pe Twitter „că a schimbat lumea în bine“. Penny Pritzker, secretarul pentru comerţ al SUA, a avut o opinie diferită, afirmând că decizia „pune în pericol economia digitală transatlantică înfloritoare“.

    Polemica pare să nu îl fi impresionat pe Schrems. „Mă aşteptam la asta. Potrivit legii nu puteau spune altceva“, a spus tânărul de 28 de ani. În pofida acestei siguranţe, puţini jurişti specializaţi în confidenţialitatea datelor se aşteptau la o astfel de decizie radicală, care are consecinţe semnificative pentru majoritatea companiilor care transferă peste Atlantic informaţii personale obţinute prin activităţi precum căutări pe internet, postări pe reţelele sociale şi achiziţii online.

    Companiile vor putea utiliza alte soluţii de transfer legal al datelor, dar decizia justiţiei dă dreptul autorităţilor de reglementare din statele UE să investigheze dacă datele transferate în Statele Unite sunt protejate în mod corespunzător. Iar unele dintre aceste autorităţi de reglementare au o opinie critică faţă de atitudinea privind confidenţialitatea datelor a companiilor din Silicon Valley.
    Schrems a început o campanie în justiţie împotriva Facebook la vârsta de 24 de ani, pe vremea când studia dreptul într-un program de schimb de studenţi la Santa Clara University School of Law din California. Atunci, doi avocaţi ai unor companii de tehnologie din Silicon Valley le-au vorbit studenţilor, iar Schrems a fost surprins să afle că nu iau în serios legislaţia europeană strictă în domeniul confidenţialităţii datelor, întrucât companiile rareori sunt penalizate aspru pentru încălcarea acesteia. La momentul respectiv, Schrems căuta un subiect despre care să scrie, aşa că a decis să afle cum tratează Facebook legislaţia europeană în domeniu. Reglementările UE limitează felul cum companiile pot colecta informaţii personale, le interzice să le folosească în scopuri neautorizate şi restricţionează maniera în care sunt manipulate.

    Schrems a trimis Facebook o solicitare pentru a vedea toate datele colectate de companie despre el, în conformitate cu legislaţia UE. După două săptămâni şi zeci de e-mailuri, Schrems a primit prin poştă un CD cu peste 1.200 de pagini de informaţii, conţinând fiecare solicitare de prietenie şi invitaţie pe care a trimis-o de la înfiinţarea contului său, în 2008. Majoritatea informaţiilor nu au fost o surpriză, dar tânărul a fost şocat să vadă că Facebook a păstrat informaţii pe care le ştersese şi care nu mai erau vizibile online, inclusiv textul complet al unei conversaţii private cu o prietenă spitalizată pentru probleme psihologice. Facebook a explicat că o persoană poate şterge numai partea sa de corespondenţă.

    Schrems nu contestă Facebook şi îşi foloseşte în continuare contul. „Trebuie să putem folosi aceste servicii, dar trebuie să existe o limită“, a spus el. Aşa că a trimis 22 de plângeri despre păstrarea datelor şi alte practici ale Facebook în domeniul confidenţialităţii la comisarul pentru protecţia datelor din Irlanda, ţara în care este înregistrată divizia europeană a companiei. Doi ani mai târziu, după ce Snowden a dezvăluit că Agenţia Naţională de Securitate a SUA poate obţine acces la informaţii personale ale europenilor păstrate de companii americane de tehnologie, prin programul Prism, Schrems a făcut o nouă plângere, în care afirma că Facebook nu ar trebui să transfere datele sale personale în SUA, pentru că nu sunt protejate în mod adecvat acolo. Autoritatea de reglementare a respins petiţia, dar aceasta a devenit ulterior cazul judecat de Curtea Europeană de Justiţie. Curtea a decis că autorităţile naţionale pot investiga dacă transferurile de date respectă legislaţia UE, iar acordul Safe Harbor a fost declarat invalid.