BusinessMagazin

Tag: criza

  • Culmea ipocriziei: fabricanţii crizei iau bonusuri de 20 de miliarde de dolari

    BONUSURILE ÎN BANI PENTRU ANUL 2012 SUNT ESTIMATE SĂ CREASCĂ CU 8% COMPARATIV CU ANUL ANTERIOR, în parte din cauza plăţii unor sume amânate din anii trecuţi, potrivit unui raport al autorităţilor statului american New York, citat de Wall Street Journal. Firmele de pe Wall Street vor plăti angajaţilor în bani 20 de miliarde de dolari pentru anul trecut, în urcare de la 18,5 miliarde de dolari în 2011. Creşterea vine, însă, după un declin de 19% în anul anterior.

    Chiar şi după revenirea uşoară din 2012, bonusurile rămân cu circa 42% sub nivelurile din 2006, când totalul fondurilor s-a situat la 34,3 miliarde de dolari.

    Raportul relevă îmbunătăţirea profitabilităţii băncilor anul trecut şi alocarea plăţii unor bonusuri în decembrie pentru a se evita taxele federale mai mari. Totuşi, firmele de pe Wall Street au desfiinţat în această perioadă locuri de muncă şi au transferat tot mai mult în viitor unele plăţi, pentru a fi condiţionate de rezultatele financiare. Plăţile amânate, încurajate de autorităţile de reglementare, ar trebui să descurajeze asumarea excesivă de riscuri, care a contribuit la criza financiară, şi să lege recompensele tot mai mult de evoluţia companiei pe termen lung.

    “Industria instrumentelor financiare s-a schimbat de la începutul crizei financiare, făcând estimarea bonusurilor din sectorul financiar mai dificilă decât în anii anteriori”, a declarat şeful autorităţii pentru audit a statului New York, Thomas DiNapoli. Wall Street “va continua să se restructureze şi să-şi reducă dimensiunile până la găsirea unui nou model de afaceri, a spus el.

    PLĂŢILE AMÂNATE PENTRU O DATĂ ULTERIOARĂ REPREZINTĂ O PARTE IMPORTANTĂ A PACHETELOR DE BONUSURI, a afirmat Alan Johnson, director operaţional la firma de consultanţă pentru salarizare Johnson Associates, care publică un studiu de referinţă pentru Wall Street pe acest subiect. La Morgan Stanley, de exemplu, traderii, bancherii de investiţii şi alţi angajaţi au fost informaţi că banca le va plăti bonusurile în patru tranşe egale, prima în mai, iar ultima în ianuarie 2016, au afirmat surse apropiate situaţiei.

    Aceste plăţi vor apărea probabil în viitoare documente financiare publicate de bancă şi în următoarele rapoarte ale autorităţii de audit. Biroul auditorului statului New York nu a precizat ce procentaj din suma totală pentru 2012 este datorată plăţii unor bonusuri amânate, dar a afirmat că o intensificare a acestui trend “va reduce volatilitatea în privinţa plăţii de taxe de către industria instrumentelor financiare”.

    Bonusurile de pe Wall Street au în general un impact major asupra finanţelor statului New York. Taxele colectate pe venit în cazurile persoanelor şi companiilor legate de central financiar al lumii au reprezentat 20% din totalul încasărilor statului în 2008, anul declanşării crizei financiare, însă au ajuns la 14% anul trecut. Pentru oraşul New York, fondurile obţinute din această sursă au consemnat un declin de la vârful de 12%, în anul fiscal 2008, la mai puţin de 7%.

    VALOAREA MEDIE A UNUI BONUS ÎN BANI A URCAT CU 9%, LA 121.900 DE DOLARI. Avansul s-a situat peste cel al sumei totale a bonusurilor, pentru că aceasta a fost împărţită între mai puţini angajaţi faţă de anul anterior. Numărul de posturi a fost de aproape 170.000 în decembrie, cu 1.000 mai puţine comparativ cu un an în urmă, după ce industria s-a confruntat cu pesimismul pieţelor şi lipsa de activitate a clienţilor.

  • Sărăcia din Silicon Valley. Cum a crescut numărul celor rămaşi pe drumuri?

    Nivelul locurilor de muncă din Silicon Valley l-a depăşit pe cel din perioada de boom de dinaintea crahului dotcom. Aparenta bogăţie a hubului american de tehnologie este însă puternic contrastată de sărăcia în care trăiesc din ce în ce mai mulţi oameni.

    Numărul locuitorilor din Silicon Valley care supravieţuiesc numai cu bonuri de masă este acum la un nivel maxim raportat la ultimul deceniu, iar oamenii ajunşi pe drumuri sunt cu 20% mai mulţi, potrivit raportului anual Silicon Valley Index.

    “În mijlocul unei reveniri economice la nivel naţional susţinută de Silicon Valley, aşa cum se vede în profiturile companiilor din zonă, dar şi în valoarea tot mai ridicată a cotaţiilor la bursă, se întâmplă ceva ciudat: majoritatea oamenilor sunt din ce în ce mai săraci”, comentează Cindy Chavez, directorul executiv al Working Partnership USA, pentru agenţia de presă AP.

    Principalul motiv este costul ridicat de trai din Silicon Valley. Preţul mediu al unei locuinţe este de 550.000 de dolari, în timp ce un apartament cu trei camere poate fi închiriat în medie cu aproximativ 2.000 de dolari pe lună. O familie formată din patru persoane are nevoie de 90.000 de dolari într-un an pentru a acoperi cheltuielile cu chiria, mâncarea, transportul şi costurile asociate creşterii copiilor, potrivit Insight Center for Community Economic Development citată de BusinessInsider.

    Venitul rezidenţilor de origine hispanică, în pondere de 25% dintre locuitorii Silicon Valley, este însă de 19.000 de dolari pe an, cifră ajunsă la un minim istoric.

  • Ghid de supravieţuire în vremuri de criză. Azi, Pizza Dominium

    Lanţul polonez de pizzerii Pizza Dominium, intrat pe piaţa locală în septembrie 2007, a redus numărul de angajaţi cu peste o treime, a renegociat chiriile şi contractele cu furnizorii pentru a rentabiliza businessul într-o perioadă în care românii ies tot mai rar în oraş şi cheltuie tot mai puţin. Consumul a intrat pe o pantă descendentă în 2009 şi încă se chinuie să revină pe un trend ascendent stabil.

    „Oamenii nu mai ies atât de des, iar când o fac beau doar o bere în oraş şi pe a doua şi-o cumpără de la supermarket şi o beau acasă“, spune Daniel Grigorescu, 36 de ani, care conduce operaţiunile Pizza Dominium încă de la intrarea companiei poloneze pe piaţa din România.

    El mai spune că situaţia din piaţă este dificilă în contextul în care preţul utilităţilor şi al materiilor prime creşte, proprietarii de spaţii nu reduc preţul chiriilor cu mai mult de 10%, iar românii continuă  să fie strâmtoraţi de criză. „Supravieţuim în piaţă, însă trendul nu este crescător“, spune executivul care conduce un business de 5,8 mil. lei anul trecut care mai numără 85 de angajaţi. Compania, care deţine cinci restaurante în Bucureşti, vinde acum circa 1.000 de pizza pe zi, cu 40% mai puţine decât în perioada de boom.

    Piaţa locală de pizzerii, estimată la câteva zeci de milioane de euro, potrivit jucătorilor din piaţă, este puternic fragmentată, existând multe unităţi de cartier cu acoperire locală. Cei mai importanţi jucători şi principalii competitori ai Pizza Dominium sunt Pizza Hut, Domino’s Pizza, Jerry’s Pizza şi Trenta Pizza.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

  • N-aveţi nişte timp în plus?

    Banii fac parte din pachetele de salvare finanţate din ceea ce se numeşte acum Mecanismul European de Stabilizare, la care contribuie toate statele, şi Fondul European pentru Stabilitate Financiară, fondul de urgenţă al zonei euro. Scadenţele medii ale împrumuturilor au fost deja prelungite, notează analiştii Citi, de la 7,5 la cca 13 ani, iar cele două ţări cer acum o nouă prelungire, până la 15 ani.

    Irlanda are de plătit credite de peste 30 mld. euro înainte de 2020, cu un vârf de plată în 2015-2018, în timp ce în Portugalia, opoziţia, dar şi guvernanţii, au avertizat Bruxellesul că măsurile de austeritate adoptate până acum trebuie înlocuite cu unele de stimulare a creşterii economice, întrucât până acum n-au făcut decât să stranguleze creşterea. În paralel, Spania a cerut o extindere a termenelor de reducere a deficitului bugetar în perioada 2014-2016, având în vedere recesiunea din ţară, iar comisarul pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn (foto centru), a dat deja asigurări că “există potenţial de flexibilitate” în acest sens.

    Flexibilitate, deşi în alt sens, au cerut şi băncile – în primul rând cele britanice – în raport cu acordul între Parlamentul European şi statele membre de limitare a bonusurilor pentru bancheri, însă ministrul de finanţe al Irlandei, Michael Noonan (foto dreapta) a declarat că termenii acordului nu vor fi relaxaţi cu ocazia discuţiilor tehnice din următoarele săptămâni pe marginea textului.

  • Şomajul din Grecia a scăzut pentru prima dată de la declanşarea crizei, în urmă cu cinci ani

     Anterior, şomajul din Grecia a scăzut ultima dată în mai 2008.

    Companiile par să fi angajat mai multe persoane, ca urmare a aprobării în ultima lună a anului a unei tranşe de ajutor internaţional de 34 de miliarde de euro de către creditorii internaţionali, potrivit cotidianului The Guardian.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bursele europene şi americane la maxime istorice după declanşarea crizei în 2008

    Bursele europene de acţiuni au atins ieri maximul de după izbucnirea crizei financiare în 2008, impulsionate de semnele de revenire ale economiei americane, cea mai mare a lumii, şi de promisiunile că vor continua stimularea creşterii ale celor mai importante bănci centrale, scrie agenţia Thomson Reuters. Analiştii se aşteaptă ca Banca Centrală Europeană, Banca Angliei şi Banca Japoniei să decidă în cadrul şedinţelor din săptămâna aceasta să continue relaxarea politicii monetare, urmând exemplul Rezervei Federale din SUA, care a asigurat că va imple­menta în continuare programul de stimulare a creşterii economice. Unii analişti consideră, de aseme­nea, că băncile centrale europene vor lua decizii noi astăzi, existând o pro­babilitate de 40% ca Banca Angliei să continue achiziţiile de obligaţiuni şi şanse de 10% ca BCE să reducă rata de dobândă de politică monetară.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Preţul artei la români

    Românul este jenat să intre într-un spaţiu cultural expoziţional„, spune designerul Alexandru Ghilduş,  profesor în cadrul  Facultăţii de Arte a Universităţii din Bucureşti şi fondator al casei de licitaţie Goldart, mai cunoscut pentru monumentul „Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989„, aflat în apropierea Muzeului Naţional de Artă al României. În atelierul lui Ghilduş de pe strada Puţul cu Plopi sunt aduse lucrări de la un târg internaţional organizat la Frankfurt, unde au fost recent expuse: „Ai grijă, că alea nu sunt picioarele, este vârful„ – le spune el mai în glumă, mai în serios celor care ajută la transport – dar „vezi că am şi o sticlă cu vin acolo primită cadou, să nu mi-o aşezi invers„.

    Designerul a definit atitudinea de jenă a românului în faţa artei în urma unui experiment pe care l-a făcut la o expoziţie în tinereţe. A observat atunci că oamenii care intrau în galerie, în momentul în care aveau privirea atrasă de un obiect, se uitau imediat în spate, în căutarea de confirmări: „Nu suntem pregătiţi să dialogăm la acest nivel. Poate ne pricepem în momentul ăsta la sandale, la rochii, la pantaloni, dar la artă nu„.

    Piaţa românească a ajuns la o valoare de circa 25 de milioane de euro, în care sunt incluse atât vânzările din licitaţiile publice, de aproximativ 14,6 milioane de euro, cât şi cele private, organizate de galeriile de artă sau de cunoscători din domeniu. Valoarea este mică, dacă ne gândim că un singur tablou al lui Picasso sau al lui Andy Warhol depăşesc 100 de milioane de euro. Ghilduş pune acestă diferenţă pe seama distanţei dintre momentul zero al pieţei de artă autohtone faţă de cea occidentală: creaţiile străine au beneficiat de o prezenţă pe piaţă în sistemul licitaţiilor începând cu anii 1800, în România acestea au apărut abia în 1990. De unde şi diferenţa observată de artist: „Dacă la noi vorbim de un preţ mediu de 100.000 de euro pentru o lucrare, depăşit ocazional, în Ungaria media este de un milion de euro, iar în Occident de milioane de euro„.

    Casa de licitaţii Goldart, condusă de soţia artistului, Luminiţa Ghilduş, dar la organizarea căreia  participă toţi membrii familiei – fiul, designer, şi fiica, studentă la istorie universală a artei, a vândut anul trecut de aproximativ 1,5 milioane de euro. Valoarea este în creştere cu circa 100.000 de euro faţă de anul precedent şi înseamnă o sporire a numărului de lucrări vândute la mai mult de 800. Ghilduş a intrat pe piaţa de artă în 1996, printr-o galerie particulară, iar casa de licitaţie a fost deschisă în 2002. De atunci şi până în prezent, a observat că există „un interes 100% pentru arta veche şi 0% pentru cea contemporană„.

    Oamenii preferă acum artişti precum Grigorescu, Tonitza, Pallady sau Pătraşcu, pictori care fac parte dintr-o perioadă prosperă economic şi cultural: „Cumpărătorii veneau direct în atelierele artiştilor, erau oameni cu bani, formaţi datorită călătoriilor în străinătate şi care ştiau ce înseamnă investiţia în artă„. Ghilduş spune că în anii ‘30 preţurile nu erau foarte mari, România era apropiată ca imagine Germaniei şi Franţei, iar tinerii studiau în străinătate şi cumpărau lucrări de artă şi de acolo, dar şi din ţară.

    Era o societate „a liberei circulaţii şi a liberei gândiri, situaţii oferite în primul rând de nivelul economic de dezvoltare la care România ajunsese„. Dacă în 1938 puteam să ne comparăm cu ceilalţi europeni, „acum trecem printr-o perioadă frumoasă pentru artă începută în 2002-2004, dar care este redusă comparativ cu restul lumii„. Publicul pieţei de artă este alcătuit, potrivit designerului, din oameni care sunt iubitori de artă şi investesc „când pot şi cât pot„, purtători de mesaje pentru o  a doua categorie, oamenii cu bani care au înţeles ce înseamnă arta de la ei sau de la casele de licitaţii, dar şi investitori, majoritatea deveniţi colecţionari. În timp ce iubitorii de frumos îşi permit să cheltuiască până la 5.000 de euro pentru un obiect de artă, investitorii ajung uneori la recorduri de sute de mii de euro. În topul vânzărilor Goldart se află Ştefan Luchian, cu 100.000 de euro pentru un tablou, Nicolae Tonitza, cu 46.000 de euro, Nicolae Vermont, cu 32.000 de euro sau Gheorge Petraşcu, cu 30.000 de euro.

    Numărul investitorilor în artă a crescut în 2008, odată cu prăbuşirea altor pieţe: „Când investiţiile în terenuri şi în imobiliare au scăzut,  arta a început să ocupe un loc important în viziunea investiţională a celui cu bani„. Poate fi asemănată cu o bursă, dar în cazul pieţei de artă, „brokerii pot fi negustorii, intermediarii, casele de licitaţie, galeriile, prietenii. Credibilitatea lor nu se bazează doar pe isteţime financiară, dar şi pe calitatea artistică a celui care povăţuieşte„.

  • O criză majoră începe să se apropie şi de China: sectorul imobiliar e o bulă speculativă, iar companiile sunt pline de datorii

    Piaţa imobiliară din China, a ajuns deja la stadiul de bulă speculativă, datoriile guvernelor locale au atins niveluri astronomice, sectorul corporate este unul dintre cele mai îndatorate din lume, forţa de muncă începe să se micşoreze, iar statul are în faţă provocarea fără precedent de a finanţa pensiile boom-ului demo­grafic din anii ’50-’75. Guvernul şi economia, a doua ca mărime a lumii, par să aibă resurse şi unelte pentru a preveni ca aceste probleme să con­veargă spre o criză finan­ciară de amploare, dar ana­liştii se tem că pericolul izbuc­nirii unei crize este cât se poate de real. Sectorul imobiliar din China este deja în stadiul de bulă speculativă, spune Wang Shi, şeful celui mai mare dezvoltator imobiliar chinez, Vanke. În unele oraşe preţurile au crescut în ultimii ani de până la 10 ori, ceea ce face ca locuinţele să nu fie la îndemâna unei persoane cu salariu mediu. Shi a avertizat că dacă bula imobiliară face implozie, se va produce un dezastru în care prăbuşirea preţurilor locuinţelor va provoca turbu­lenţe sociale de tipul “Primăverii arabe”.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Soros: Europa se află într-o criză existenţială cu Germania la volan

    Germania, cea mai mare economie a zonei euro şi una dintre ţările cu cele mai stabile finanţe, poartă o parte din vina crizei prelungite prin care trece uniunea monetară, a declarat miliardarul american George Soros, citat de CNBC. „Am trecut de la o criză la alta. Germania a făcut minimul necesar pentru păstrararea euro, dar doar atât! Asta a menţinut condiţiile de criză, care acum sunt vechi de patru ani“, a declarat Soros la World Leaders Forum. Miliardarul american vede problemele majore ale Europei pe două paliere. În primul rând, Germania se află pe scaunul şoferului. Chiar dacă nu dictează politica economică, niciun plan major nu poate fi propus fără să se fi obţinut anterior acordul Berlinului. A doua problemă este că Germania impune ţărilor îndatorate austeritate, iar reducerile forţate de cheltuieli bugetare nu sunt soluţia eficientă, afirmă Soros. Situaţia nu poate decât să se înrăutăţească, a avertizat el.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Un pic de austeritate pentru bancheri

    Plăţile în acţiuni sau obligaţiuni nu intră însă sub incidenţa acordului. În acelaşi timp, băncile vor raporta profiturile, subvenţiile încasate şi taxele achitate în fiecare ţară unde operează.

    În ciuda opoziţiei lesne de explicat a Londrei, a cărei economie depinde în mare măsură de serviciile financiare, acordul a fost aprobat şi va intra în vigoare dacă majoritatea celor 27 de state îl votează. Argumentul pro adus de susţinătorii din PE a fost că, din moment ce oamenii de rând au fost afectaţi la buzunar de criza economică provocată de bănci, nu există nicio justificare pentru a lăsa în continuare bancherii să încaseze bonusuri care recompensează, de fapt, acelaşi comportament riscant care a dus la criza financiară. Este de aşteptat însă în perioada următoare o activitate susţinută de lobby din partea băncilor care se opun planului de limitare a bonusurilor, nu numai în Marea Britanie, dar şi din Germania sau Franţa.

    Michael Noonan, ministrul de finanţe irlandez, a cărui ţară deţine actualmente preşedinţia UE, va prezenta planul acordului la reuniunea Ecofin din 5 martie.