Chrysostomos va organiza joi o cină cu şefii companiilor importante prezente în Cipru, pentru a discuta cu aceştia să nu-şi mute banii în altă parte, astfel încât situaţia Ciprului să nu se deterioreze şi mai mult, relatează cotidianului elen Kathimerini.
Arhiepiscopul intenţionează să le amintească ruşilor că au avut mult timp de câştigat de pe urma dobânzilor şi prezenţei în Cipru, în timp ce în alte ţări ar fi primit o dobândă apropiată de zero.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Inainte de orice, puţină istorie neştiută. Să spunem că la un moment dat apare, de niciunde, ideea unei crize nemaipomenite. Savanţi, apoi politicieni, scriitori sau personalităţi publice o îmbrăţişează imediat, relatările media abundă, ajunge în manualele şcolilor şi în universităţi. Nu este vorba de vreo teorie a crizelor economice, nici de încăl-zirea globală, nici măcar de contraterorism; ce povestesc s-a întâmplat cu multe zeci de ani în urmă.
Teoria în cauză a fost susţinută de preşedinţii americani Woodrow Wilson şi Theodore Roosevelt, dar şi de premierul britanic Winston Churchill, de scriitorul HG Wells, de George Bernard Shaw, dramaturgul, de economistul John Maynard Keynes sau de laureatul premiului Nobel Linus Pauling. Au fost construite institute de cercetare, universităţile occidentale s-au implicat, au fost emise legi speciale legate de această criză, iar prestigioase asociaţii medicale s-au pronunţat asupra sa. Totul a durat câteva zeci bune de ani.
Trebuie să fie o chestie a naibii de importantă, veţi spune, de ce nu am auzit aşa ceva?
Pentru că nu se vorbeşte. Este vorba despre eugenie, teoria creată de un savant pe nume Galton care credea că fondul genetic uman se deteriorează, iar rasa umană va degenera din cauză că persoanele superioare nu se înmulţeau la fel de repede cum o făceau cei de rang inferior – emigranţi, evrei, degeneraţii, cei cu mintea slabă. Lumea vorbea de „un val de imbecili în continuă creştere„ care polua partea bună a umanităţii sau de „un balast de deşeuri umane„ – scriitoarea Margaret Sanger, de „roiuri needucate de cetăţeni inferiori„ – HG Wells. 29 de state americane au emis legi care permiteau sterilizarea, iar California s-a situat pe un loc fruntaş în această activitate.
Pe urmă au mai apărut nişte inşi, de cealaltă parte a oceanului, care au preluat ideile şi le-au dus la un nou nivel. Inşii în cauză se numeau Hitler, Goebbels sau Himmler şi au început prin gazarea persoanelor internate în spitalele psihiatrice. Ulterior, în război, au apărut sistemul de lagăre de exterminare, cunoscute, nu insist.
După şase ani de război toată lumea s-a lepădat de eugenie, văzând grozăviile care s-au comis. Biografii au pasat discret perioada, istoricii au acoperit-o, scriitorii şi dramaturgii au schimbat macazul, iar politicienii nici usturoi n-au mâncat.
Dar milioane de oameni au murit şi alte milioane nu şi-au câştigat dreptul de a exista. Pentru că au fost socotiţi de rang inferior. În actuala criză economică am văzut apărând, din nou, acest tip de discurs – grecii cei leneşi, românii cei hoţi, proştii de pe internet, mai nou ciprioţii cei oricum or fi ei, dedaţi ruşilor sau incorecţi, şi mi se pare un mare pericol. Noua politică totalitară europeană, ascunsă sub o mască de democraţie calpă, cultivă o egalitate raportată la mărimea bugetului şi a contribuţiilor, la gradul de sprinteneală a hormonilor şi la, eufemistic vorbind, amplitudinea răcnetelor scoase.
Taxarea economisirii (n-or fi în băncile acelea cipriote numai banii mafiei ruseşti şi, chiar dacă ar fi aşa, sunt alte instituţii şi alte legi care se ocupă de acest tip de ilegalităţi), alianţe împotriva naturii, exhibări de putere inadmisibile, separări pe tipuri de cetăţeni europeni – cei muncitori şi cei leneşi, cei vrednici şi cei nevrednici, din nord şi din sud, impuneri absurde şi replici imbecile.
Cea mai bună ilustraţie pentru acest text mi s-a părut a fi Goya, cu o gravură – „Somnul raţiunii naşte monştri„. Goya, bătrânul genial, surd şi nebun, care a intuit mai bine decât cei întregi la minte, cu ochi şi cu urechi. Un soi de degenerat.
După intrarea Ciprului în UE în 2004 şi aderarea la zona euro în 2007, influxurile de capital şi percepţia scăzută de risc a străinilor au stimulat creditarea bancară şi bula imobiliară care a urmat, în timp ce impozitarea cea mai mică din UE (10% şi 0 pentru dividende) a atras capital străin.
Până la declanşarea crizei financiare din 2008, aceste fenomene au ascuns însă un deficit de cont curent tot mai mare (12% din PIB în 2008), scăderea competitivităţii prin majorarea cu 20% a costurilor cu forţa de muncă, îndatorarea galopantă a sectorului privat (235% din PIB la finele lui 2008) şi expunerea periculoasă a băncilor locale pe piaţa grecească (170% din PIB în 2011). Aceasta a dus la dezechilibrele structurale manifestate cu forţă în anii de la declanşarea crizei.
Preşedintele Giorgio Napolitano i-a cerut vineri liderului de centru-stânga Pier Luigi Bersani să înceapă luni discuţii pentru formarea unui noul guvern, cerându-i să verifice însă dacă dispune de o majoritate suficientă pentru a întruni votul de încredere din partea ambelor camere parlamentare. Partidul Democrat al lui Bersani are majoritatea în camera inferioară, dar nu şi în cea superioară, unde o poziţie destul de bună are, în schimb, partidul de centru-dreapta al fostului premier Silvio Berlusconi.
Banca centrală a Italiei a avertizat, sâmbătă, că impasul politic şi noile turbulenţe de pe pieţele financiare ar putea submina redresarea economică a ţării din cea mai lungă recesiune înregistrată în ultimele două decenii. În total dispreţ faţă de astfel de avertismente şi deloc dornic ca haosul de după alegerile din februarie să ia sfârşit, Silvio Berlusconi a prins prilejul să se dea iarăşi în spectacol, declarând la un miting post-electoral de la Roma că el e gata pentru o nouă campanie electorală şi pentru alegeri anticipate, “pe care de data asta o să le câştigăm în stil mare!”
Guvernul demisionar condus de Mario Monti a anunţat că în următorii doi ani Italia va trebui să stimuleze economia cu fonduri de la buget de cca 40 mld. euro ce vor fi obţinute din împrumuturi externe, ceea ce va creşte datoria publică a ţării cu 20 mld. euro în 2013 şi 20 mld. euro în 2014. Datoria publică a ajuns anul trecut la recordul istoric de 127% din PIB, a doua ca pondere în PIB din zona euro, după cea a Greciei. Potrivit estimărilor guvernului Monti, economia Italiei ar urma să scadă anul acesta cu 1,3%, raportat la estimarea iniţială care viza o scădere cu numai 0,2%.
Procesul, “menit să întărească Grecia”, protejând depozitele clienţilor”, a fost declanşat atât de rapid, încât la redeschiderea din 26 martie a băncilor cipriote, unităţile din Grecia ale Bank of Cyprus, Cyprus Popular Bank şi Hellenic Bank vor funcţiona deja sub egida Piraeus. Mişcarea respectivă a fost o condiţie impusă de “troică” (CE, FMI şi BCE) pentru a accepta ca filialele din Grecia ale băncilor cipriote să fie scutite de confiscarea parţială a depozitelor clienţilor – confiscare cerută Ciprului de liderii zona euro şi de FMI în ideea de a asigura cele 5,8 mld. euro cu care statul cipriot trebuie să contribuie la pachetul de salvare de 10 mld. euro pus la punct de “troică” pentru recapitalizarea băncilor ameninţate de faliment. Vânzarea filialelor din Grecia ale băncilor şi restructurarea Cyprus Popular Bank (Laiki), a doua bancă din Cipru, ar scădea la 3 mld. euro suma totală pe care statul trebuie să facă rost.
Protestele clienţilor au făcut parlamentul de la Nicosia să respingă taxa, ceea ce a înfuriat BCE, care a ameninţat cu tăierea finanţărilor pentru băncile cipriote dacă taxa nu e aprobată până luni, dar şi Comisia Europeană, care a ameninţat Ciprul cu sancţiuni mergând până la excluderea din zona euro, cerând ultimativ autorităţilor cipriote ca până luni să vină cu un plan de restructurare şi recapitalizare a băncilor conţinând şi modul de obţinere a celor 5,8 mld. euro necesare pentru cofinanţarea pachetului de salvare.
Înstrăinarea filialelor elene ale băncilor s-ar putea dovedi doar începutul vânzării activelor cipriote: chiar planul alternativ propus iniţial de stat pentru a evita confiscarea depozitelor s-a bazat pe strângerea celor 5,8 mld. euro printr-un fond “de solidaritate” care ar grupa active ale statului, inclusiv veniturile viitoare din comerţul cu gaze naturale, fondurile private de pensii, poate chiar proprietăţi ale bisericii – o soluţie comparată de JP Morgan cu “o lichidare de stocuri la scară naţională”.
Soluţia planului alternativ a fost respinsă vineri de “troică”, pe motiv că nu e sigur că ea poate aduce banii respectivi în timp util şi pentru că Angela Merkel, cancelarul german, s-a opus spolierii fondurilor de pensii. “Troica” insistă în continuare pentru confiscarea parţială a depozitelor bancare, chiar dacă e vorba acum numai de cele peste 100.000 de euro. În plus, BCE a insistat ca Nicosia să impună reglementări de control al capitalurilor, pentru a evita ca un exod al depozitelor din băncile cipriote în cursul săptămânii viitoare.
Preşedintele cipriot Nicos Anastasiades discută duminică la Bruxelles cu reprezentanţii “troicii”, încercând să convingă BCE să nu blocheze finanţarea băncilor cipriote. Tot duminică, miniştrii de finanţe ai zonei euro vor avea o reuniune de urgenţă.
Conform Reuters, autorităţile de la Nicosia ar fi acceptat, sâmbătă, taxarea cu 20% a sumelor din depozite care depăşesc 100.000 de euro, în cazul Bank of Cyprus, cea mai mare bancă din ţară, respectiv cu 4% în cazul celorlalte bănci. Totalul depozitelor bancare din Cipru se ridică la 68 mld. euro, din care 38 mld. euro în depozite de peste 100.000 de euro.
Indicele calculat de institutul Ifo prin consultarea a circa 7.000 de directori de companii a scăzut în luna martie, deşi analiştii anticipau o îmbunătăţire, relatează Bloomberg.
“În pofida declinului, nivelul indicelui calculat de Ifo sugerează creştere economică în primul trimestru. Totuşi, un început bun nu este garanţia unui final fericit. Noi incertitudini şi tensiuni din zona euro ar putea afecta recuperarea economică”, a declarat Carsten Brzeski, economist la ING Group în Bruxelles.
Mai mulţi indicatori recenţi sugerează o încetinire a activităţii economice, notează Bloomberg.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Dacă, în medie, toţi producătorii mondiali de echipamente industriale au reuşit să-şi rotunjească veniturile şi profitul în ultimii doi ani, cele care au folosit tehnologii de proiectare şi-au crescut veniturile de 2,2 ori mai mult decât media şi profiturile de 2,4 ori mai mult comparativ cu nivelul mediu.
“A creşte de două ori mai repede decât competiţia este un obiectiv suficient de puternic pe care şi companiile româneşti din domeniul producţiei au început să îl evalueze în anii de criză. Cele care au implementat soluţii precum Autodesk Product Design Suite sau Plant Design Suite, au obţinut un grad ridicat de eficientizare a fluxului de lucru, o creştere de productivitate chiar şi cu 40%, fiind capabile totodată să îşi planifice mult mai bine producţia”, spune Cristina Anton, Autodesk Business Manager în cadrul Gecad Net.
Studiul mai arată că, pentru a creşte performanţele, majoritatea companiilor din vârful topului au apelat la procese şi instrumente tehnologice avansate, ceea ce poate fi un ghid foarte bun pentru alţi producători industriali, inclusiv din România, care vor să îşi vadă veniturile şi profitabilitatea crescând mai accelerat.
Dacă majoritatea companiilor participante la studiu folosesc soluţii de proiectate asistată 3D (84%) şi 2D (63%), cele din vârful clasamentului au investit în aplicaţii mai avansate de simulare şi automatizare. Mai mult, aceste companii utilizează instrumente avansate de sporire a productivităţii într-un ritm mai mare decât companiile din partea de jos a clasamentului. Spre exemplu, 49% din companiile din top folosesc aplicaţiile de simulare, faţă de numai 27% dintre companiile situate mai jos în clasament. Aceste aplicaţii avansate le ajută să evalueze mai bine, într-un mediu simulat, performanţele unui produs proiectat. Astfel au şansa de a obţine un produs cu performanţe optime din prima încercare, fără să mai fie nevoie de ajustări.
32% dintre companiile cele mai performante din studiul menţionat sunt dornice sau au utilizat aplicaţii pentru automatizarea proiectării şi cele de tip configurator, versus 22% în cazul celor mai puţin performante. Aplicaţiile de automatizare le-au ajutat pe unele dintre ele sa ajungă la performanţe de tipul “6000 de părţi componente, nou proiectate, pe săptamâna, fără intervenţie umană”, după cum declară un producător de echipamente pentru industria alimentară şi de băuturi.
Folosirea acestor aplicaţii avansate pentru automatizarea proiectării produselor au ajutat companiile să îşi configureze mult mai corect preţurile. Astfel, dacă firmele din partea medie şi de jos a clasamentului au raportat în medie o acurateţe de 13% a preţurilor, cele din top au avut o acurateţe de 7% datorită proceselor de proiectare a producţiei mult mai bine reglate.
Prima este legată de influenţa Germaniei şi de mesajul ascuns în spatele declaraţiilor diplomatice: “Taxaţi depozitele sau părăsiţi zona euro! Nu prea contaţi în ecuaţie”.
Al doilea îi aparţine fostului şef al Central Bank of Cyprus, Anthanasios Orphanides, care anunţă decesul proiectului european. “Guvernele europene îi şantajează pe oficialii din Cipru să confişte banii deponenţilor. Nu este clar cum afectează aceasta, în sens pozitiv, proiectul european…Cele mai puternice guverne din Europa aruncă mizeria înspre Grecia, Irlanda, Portugalia sau Spania…Dacă Europa vrea să rămână unită, ne trebuie o uniune bancară”.
Dennis Gartman, editorul unui buletin financiar cotidian, aduce în discuţie banii ruşilor: “Ciprul a fost ani de zile o Elveţie a ruşilor. Sume mai mult sau mai puţin legale ajung în băncile cipriote încă de la începutul anilor ’90.
Autorităţile cipriote pot fi mituite şi puse la treabă pentru capitalul rus….În special banii proveniţi din activităţi criminale au putut fi spălaţi, în spatele secretului bancar. Iar acum ciprioţii ar trebui să înfurie tocmai pe oamenii pe care chiar nu vrei să-i înfurii. Nimeni nu ia şi nu foloseşte banii mafiei ruse”.
Prima este legată de influenţa Germaniei şi de mesajul ascuns în spatele declaraţiilor diplomatice: “Taxaţi depozitele sau părăsiţi zona euro! Nu prea contaţi în ecuaţie”.
Al doilea îi aparţine fostului şef al Central Bank of Cyprus, Anthanasios Orphanides, care anunţă decesul proiectului european. “Guvernele europene îi şantajează pe oficialii din Cipru să confişte banii deponenţilor. Nu este clar cum afectează aceasta, în sens pozitiv, proiectul european…Cele mai puternice guverne din Europa aruncă mizeria înspre Grecia, Irlanda, Portugalia sau Spania…Dacă Europa vrea să rămână unită, ne trebuie o uniune bancară”.
Dennis Gartman, editorul unui buletin financiar cotidian, aduce în discuţie banii ruşilor: “Ciprul a fost ani de zile o Elveţie a ruşilor. Sume mai mult sau mai puţin legale ajung în băncile cipriote încă de la începutul anilor ’90.
Autorităţile cipriote pot fi mituite şi puse la treabă pentru capitalul rus….În special banii proveniţi din activităţi criminale au putut fi spălaţi, în spatele secretului bancar. Iar acum ciprioţii ar trebui să înfurie tocmai pe oamenii pe care chiar nu vrei să-i înfurii. Nimeni nu ia şi nu foloseşte banii mafiei ruse”.