BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Investiţiile străine directe şi planurile prea optimiste ale Guvernului

    Informaţia este în măsură să contrazică optimismul unui recent plan naţional guvernamental lansat săptămâna trecută la Palatul Victoria, plan care anunţa până la sfârşitul anului investiţii de minimum 10 miliarde de euro în energie, resurse minerale, agricultură, industrie şi infrastructură, care să creeze cel puţin 50.000 locuri de muncă. Executivul mizează pe relansarea relaţiilor politice şi economice externe atât cu Europa, cât şi cu Asia. Anul trecut, investiţiile străine directe atrase de România au scăzut pentru al patrulea an consecutiv, la 1,6 miliarde de euro, reducerea fiind de 11% faţă de nivelul de 1,8 miliarde de euro consemnat în 2011.

    În luna mai, investiţiile au coborât la 92 milioane de euro, faţă de 111 milioane de euro în luna aprilie, când a fost consemnat cel mai mare nivel din acest an. în martie, investiţiile străine directe au fost de doar 48 de milioane de euro (minimul acestui an). În februarie, investiţiile au totalizat 60 de milioane de euro, iar în ianuarie 103 milioane de euro.

    În acelaşi timp, România a înregistrat în luna mai, faţă de aprilie, cea mai abruptă scădere din UE a producţiei industriale, de 10,7%, în timp ce indicatorul a coborât cu 0,6% la nivelul Uniunii. Potrivit datelor prezentate de Eurostat producţia industrială, în serie ajustată sezonier, a scăzut cu 0,3% în zona euro şi cu 0,6% în UE în luna mai faţă de aprilie.

  • PLANUL NAŢIONAL DE INVESTIŢII: Guvernul speră să atragă până la sfârşitul anului “minimum 10 miliarde euro”. Câte locuri de muncă vor fi create

     Executivul mizează în acest sens şi pe relansarea relaţiilor politice şi economice externe atât cu Europa, cât şi cu Asia.

    Anul trecut, investiţiile străine directe atrase de România au scăzut pentru al patrulea an consecutiv, la 1,6 miliarde de euro, reducerea fiind de 11% faţă de nivelul de 1,8 miliarde de euro consemnat în 2011.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Turbomecanica merge la jumătate faţă de anii de vârf, iar acţiunile au scăzut cu 95%

    Producătorul de componente pentru industria aeronautică Turbomecanica Bu­cureşti (TBM), care era în 2007 una dintre cele mai valoroase companii de pe bursă controlată de salariaţi, cu o valoare de peste 80 mil. euro, şi una dintre principalele ţinte de preluare, a ajuns în prezent să mai valoreze pe bursă doar 2,6 mil. euro, mai puţin chiar decât în februarie 2009 când bursa a atins minimele crizei şi să se zbată pentru supravieţuire.
     
    Dacă în 2006 Turbomecanica avea vânzări de 104 milioane de lei (27 milioane de euro), afacerile companiei au ajuns anul trecut la 48 mil. lei (10,8 milioane de euro), iar de la un profit de 16,6 milioane de lei (3,7 milioane de euro) producătorul din industria aeronautică a raportat pierderi de 13,7 milioane de lei (3,1 milioane de euro).
     
     
    Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.07.2013
     

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

  • Statistic stăm din ce în ce mai bine

    Pe marile grupe industriale, creşteri ale cifrei de afaceri în primele cinci luni ale anului au fost înregistrate în industria bunurilor de capital (15,5%), industria bunurilor de folosinţă îndelungată (6,4%), industria bunurilor intermediare (5,1%) şi industria bunurilor de uz curent (2,4%), în timp ce industria energetică a scăzut cu 17,9%.

    De altfel, analiştii şi-au îmbunătăţit estimările privind creşterea economică din acest an spre 2 – 2,2%, în urma semnalelor de revigorare din primele luni ale anului şi nu exclud un avans al PIB în jur de 2,5% în 2013, în ipoteza în care vom avea un an agricol bun, iar exporturile îşi vor continua trendul ascendent. Şi indicatorul de încredere macroeconomică al CFA România, care evaluează previziunile analiştilor financiari cu privire la starea actuală a economiei, dar şi perspectivele pentru următoarele 12 luni, a continuat să se îmbunătăţească, atingând în luna mai cel mai ridicat nivel din ultimele 12 luni, de 47 de puncte.

    Institutul Naţional de Statistică a confirmat datele provizorii din iunie privind creşterea economiei din primul trimestru, de 2,2% faţă de T1 2012 şi 0,7% comparativ cu T4 2012, ca serie brută.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Industria şi construcţiile, bilanţ bun în iunie

    Cererea insuficientă şi blocajul financiar au fost invocate ca principali factori de limitare a activităţii. O deteriorare a aşteptărilor a fost consemnată în industriile metalurgică, extractivă şi producătoare de mijloace de transport, în timp ce estimări optimiste au exprimat managerii companiilor din industriile de prelucrare a petrolului, furnizoare de materiale de construcţii, IT&C, dar şi în industria textilă, de confecţii şi încălţăminte, sectoare care aveau aşteptări negative în sondajul din luna mai.

    Volumul comenzilor adresate industriei era aşteptat să consemneze un avans modest, generat de comenzi pentru export mai mari decât în luna mai.

     

  • Managerii estimează creşteri în toate sectoarele economice, până în luna august

     Concluziiile au fost obţinute prin intermediul unor anchete de conjunctură, în urma estimărilor făcute de manageri cu privire la tendinţele activităţii economice. Anchetele indică soldul conjunctural, obţinut ca diferenţă între procentajul managerilor care au ales varianta pozitivă a fenomenului şi procentajul celor care au indicat varianta negativă.

    Astfel, în industria prelucrătoare este anticipată un avans moderat al volumului producţiei (sold conjunctural +11%). În ceea ce priveşte estimarea producţiei, pentru unele dintre activităţi se va înregistra tendinţă de creştere: fabricarea produselor din tutun (sold conjunctural +34%), fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice (sold conjunctural +28%), fabricarea băuturilor (sold conjunctural +26%) şi fabricarea altor produse din minerale nemetalice (sold conjunctural +22%). Preţurile vor fi stabile (sold conjunctural +4%), iar numărul de salariaţi va scădea moderat (-6% pe total industrie prelucrătoare).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avioane private fabricate cu costuri scăzute şi alte minuni din viitorul industriei aeronautice

    PLANURILE PENTRU INTRODUCEREA MAI MULTOR MODELE DE AVIOANE, care vor forţa limitele performanţelor aeronautice, au oferit industriei cea mai mare oportunitate din ultimul deceniu pentru automatizarea fabricilor, introducerea de tehnici noi şi reducerea costurilor. În cinci ani, aeronavele care vor fi livrate clienţilor ar putea avea componente fabricate folosind tehnologia imprimării 3D şi ar putea fi vopsite de un robot, în timp ce niturile ar fi instalate tot automat. „Următoarele salturi importante în industria aeronautică vor veni pe partea de producţie – cum producem aceste avioane mai rapid, mai eficient, cu mai multă automatizare?„, a întrebat directorul general al Boeing Ray Conner la salonul de la Paris.

    Comparativ cu industria auto, companiile din sectorul aerospaţial adoptă mai greu automatizarea producţiei, notează Reuters. Producţia relativ scăzută – liderii sectorului, Airbus şi Boeing, fabrică circa 1.200 de avioane pe an – nu justifică în multe cazuri investiţiile mari necesare. Complexitatea şi reglementările limitează, de asemenea, schimbarea, ceea ce înseamnă că o mare parte dintr-un avion este rezultatul muncii manuale.

    Numărul mare de comenzi din ultima perioadă a determinat, însă, industria să înceapă să-şi pregătească fabricile pentru volume mari de producţie la costuri scăzute. Peste 35.000 de avioane, în valoare de aproape 5.000 de miliarde de dolari, vor fi vândute în următorii 20 de ani, estimează Boeing.

    Reducerea costurilor este singura modalitate de a îmbunătăţi marjele într-un sector în care discount-urile mari acordate cumpărătorilor înseamnă profituri mici sau chiar pierderi pentru câştigarea de contracte. Întrucât 60-70% din componentele unui avion sunt asigurate de furnizori, marii producători îi împing şi pe aceştia să inoveze. Câştigă cei care fac acest lucru, cu o cotă mai mare din câştiguri.

    Furnizorii de echipamente militare, sub presiune din cauza reducerii bugetelor de apărare, îşi restructurează, de asemenea, fabricile. Compania Sikorsky, producătorul elicopterului Blackhawk, a angajat în urmă cu trei ani Porsche pentru consultanţă în privinţa producţiei. „Industria se va schimba drastic în următorii 5-15 ani„, odată cu intrarea în producţie a noilor generaţii de avioane, afirmă David Fitzpatrick, şeful pe America de Nord al departamentului pentru apărare şi industrie aerospaţială de la firma de consultanţă Alix Partners.

    IMPRIMANTELE 3D. În Cincinnati, GE Aviation proiectează motoare pentru următoarea generaţie de avioane, cu un consum de combustibil mai redus cu 15-20% decât al actualelor modele. Printre inovaţiile introduse pentru atingerea acestor economii, GE testează imprimante 3D, care produc piese funcţionale.

    GE vrea să folosească imprimarea 3D pentru componente care rezistă la temperaturi şi de 3.000 de grade în interiorul motorului CFM International LEAP până la intrarea acestuia în uz în 2016 pe aeronavele Airbus A320. Motorul va fi folosit şi pentru rivalul Boeing 737 MAX. CFM, o companie mixtă formată de Safran din Franţa şi GE din SUA, afirmă că aceasta va fi prima utilizare a acestui tip de tehnologie în producţia de avioane comerciale.

    Aproape 3.500 de aeronave au fost vândute, astfel că CFM trebuie să producă circa 1.700 de motoare anual până în 2020. Pratt & Whitney produce de asemenea motoare utilizând tehnologia de imprimare.

  • A transformat afacerea familiei într-una dintre cele mai mari corporaţii farma

    Fiul, Robert Wood Johnson, a crescut într-o familie cu situaţie bună, a studiat cu profesori particulari şi a urmat şcoli prestigioase, potrivit American National Biography. Cu un an înaintea absolvirii, când avea 16 ani, tatăl lui a murit, iar tânărul Johnson a hotărât să renunţe la şcoală şi să intre în afacerea familiei. A început să lucreze sub conducerea noului preşedinte, unchiul lui, ca muncitor în fabrică, dar a avansat rapid în ierarhia companiei.

    A devenit vicepreşedinte până la vârsta de 25 de ani şi a avut un rol important în  extinderea activităţilor companiei: J&J a cumpărat o fabrică de textile şi a adăugat bandajele şi crema pentru bebeluşi (Johnson’s Baby Cream) pe lista de produse. După Primul Război Mondial, în 1920, a plecat împreună cu fratele lui, J.

    Seward Johnson, într-o călătorie în jurul lumii pentru a identifica noi pieţe. Călătoria lor a avut ca rezultat stabilirea a două noi reprezentanţe ale companiei, în Marea Britanie şi Australia. Odată cu Marea Criză Economică din perioada 1929-1933, Robert Wood Johnson i-a luat locul unchiului său în conducerea companiei. S-a poziţionat de la început ca un conducător umanist şi liberal care coopera cu liderii de sindicat, susţinea creşterile salariului minim şi încerca să îmbunătăţească permanent mediul de lucru. Johnson considera că afacerea lui trebuia să servească intereselor societăţii. A făcut public un crez al companiei prin care a ierarhizat responsabilităţile acesteia: prima, faţă de consumatori, a doua, faţă de angajaţi, a treia, faţă de comunitate şi mediu, iar ultima, faţă de acţionari.

    A fost un vizionar al perioadei respective, când încrederea populaţiei în mediul de afaceri american era scăzută. Johnson a fost preşedinte al companiei timp de trei decenii, perioadă în care a adăugat acesteia o serie de divizii, printre care  Surgikos (companie care fabrica pachete chirurgicale şi halate), Personal Products (şerveţele sanitare, bandaje, ş.a.) şi Ethicon (suturi). A cumpărat şi corporaţia Orto Pharmaceutical, producătoare de produse contraceptive, precum şi alte trei companii farmaceutice – MacNeil Laboratoires, Cilag-Chemie şi Jansen Pharmaceutical.

    De-a lungul timpului, Johnson a lucrat la dezvoltarea liniei tradiţionale de produse pentru bebeluşi, care au devenit cele mai vândute. Până la moartea lui, vânzările anuale ale J&J au crescut de la 11 milioane de dolari la mai mult de 700 de milioane, iar compania a fost extinsă de la un sediu din New Brunswick la circa 90 de fabrici răspândite în lume, în care lucrau 91.000 de angajaţi.

    În afară de conducerea afacerii J&J, Johnson a fost activ şi în mediul politic. A fost membru al unui partid politic şi a ajuns chiar şi primar al oraşului Highland Park din New Jersey timp de un mandat. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost numit brigadier general şi vicepreşedinte al War Plants Corporation (WPC), care reglementa producţia de bunuri de război şi produse de apărare în micile fabrici. Johnson i-a sprijinit pe oamenii de afaceri pentru care a obţinut contracte în timpul războiului. O divizie a companiei J&J a inventat banda adezivă pentru izolarea cutiilor cu muniţie. Johnson a ajuns la rangul de brigadier general, iar la întoarcerea la viaţa civilă, i-a rămas numele de „Generalul„. S-a retras de la preşedinţia J&J în 1963, dar a rămas preşedinte al consiliului director până la sfârşitul vieţii. 
     

  • Investiţiile săptămânii: Marubeni în Mureş, Lufkin în Prahova

    Schema de finanţare va fi stabilită până la începerea lucrărilor, a declarat directorul general al ELCEN, Dan Ştefan Cetacli. Construcţia ar urma să înceapă în cel mult un an şi jumătate şi să fie finalizată în maximum trei ani de la lansarea lucrărilor.

    ELCEN urmează să treacă de la Ministerul Economiei la Primăria Capitalei, ca urmare a fuziunii cu furnizorul de energie termică RADET. Potrivit ministrului delegat pentru energie Constantin Niţă, unitatea de la Fântânele va fi operată de o firmă care se va desprinde din ELCEN în urma divizării. Marubeni va fi acţionarul majoritar al acelei firme.

    Tot în această săptămână, compania americană Lufkin Industries Inc.a inaugurat la Ariceştii Rahtivani, în judeţul Prahova, o fabrică de utilaj petrolier, investiţie de 140 de milioane de dolari, cea mai mare parte a producţiei urmând a fi exportată.

    Fabrica Lufkin din Prahova, care se întinde pe o suprafaţă de 330.000 de metri pătraţi, este situată în Ploieşti West Park, un parc industrial privat situat la câţiva kilometri de Ploieşti, iar construcţia acestei unităţi de producţie a început în octombrie 2010. Noul centru regional va avea rol de suport pentru toate operaţiunile de vânzare şi service a produselor Lufkin în Emisfera de Est. Aproximativ 90% din volumul producţiei este destinat exportului în peste 20 de ţări.

    Comentând cele două investiţii, premierul Victor Ponta i-a îndemnat pe miniştri, la şedinţa de Guvern de miercuri, să sprijine autorităţile locale în demersurile de atragere a investitorilor. “Vă rog pe toţi miniştrii, ca mesaj politic pentru toate aceste noi investiţii, să sprijiniţi, din punct de vedere administrativ, autorităţile locale să se mişte cât mai repede, cu tot ce ţine departe de autorizaţii, şi să consolidăm acest mesaj de ţară care s-a redeschis pentru investiţii importante, într-o regiune în care România rămâne, totuşi, destul de izolată în ceea ce priveşte stabilitatea politică. În ţările din jur sunt tot felul de probleme şi noi trebuie să facem tot ce putem să folosim acest atu al stabilităţii”, a spus Ponta.

  • Mutaţia majoră a industriei IT

    de Bogdan Cioc

    La începutul lui februarie 2013 Michael Dell şi board-ul Dell şi-au anunţat intenţia de a delista compania de la bursă pe parcursul lui 2013, pe fondul unui an fiscal 2012 nu tocmai bun. Ideea este că, odată redevenită companie privată, Dell îşi va recăpăta agilitatea de care are nevoie pentru a-şi readuce businessul pe linia de plutire, iar acţionarii actuali vor primi un preţ considerat bun în condiţiile de piaţă actuale. Adevărul este că acţiunile Dell nu şi-au revenit niciodată după şocul crizei din 2008-2009. De unde înainte de criză acţiunea se tranzacţiona şi cu 25 de dolari, după recesiune „plaja„ a oscilat între 12 şi 18 dolari, iar preţul oferit acum de Michael Dell, de 13,65 dolari, pare onest. Dar să nu dăm toată vina pe criza financiară, sunt şi alţi factori care au afectat negativ compania, după cum vom vedea mai departe.

    Pe 18 aprilie 2013 au început să apară zvonuri despre intenţia IBM de a vinde divizia de servere bazate pe arhitectura x86, adică cele ce folosesc procesoare Intel sau AMD. Dacă această intenţie se materializează, IBM (inventatorul calculatorului electronic în anii ’50 şi al calculatorului personal în anii ’80, cum desigur vă amintiţi) urmează să rămână în businessul de hardware doar cu serverele bazate pe tehnologiile proprii. Cu siguranţă, pentru toată lumea această intenţie aminteşte de vânzarea diviziei de calculatoare personale către Lenovo din 2005. Cu atât mai mult cu cât partenerul preferat pentru încheierea tranzacţiei pare să fie şi de data aceasta tot Lenovo. Deocamdată discuţiile stagnează, însă evoluţiile evenimentelor vor fi interesant de urmărit.

    DEŞI A ANUNŢAT, ÎN ULTIMUL TRIMESTRU AL ANULUI 2012, profituri care au depăşit estimările analiştilor (ceea ce nu înseamnă neapărat că au fost bune, ci doar că nu au fost atât de rele cât ar fi putut fi), businessul HP, cel mai mare producător mondial de calculatoare personale, este în dificultate. Toate segmentele HP legate de vânzarea de hardware (calculatoare personale, imprimante etc.) sunt în cădere liberă. Iar concurenţa Lenovo, care beneficiază de mână de lucru ieftină şi de acces mai bun la pieţele emergente ale lumii, se face puternic simţită. La modul cum evoluează azi businessul HP, dar şi cel al Lenovo, este doar o chestiune de timp până când HP va fi detronată din poziţia de lider.

    IN FINE, PENTRU A ÎNTREGI CERCUL, pe 4 iunie 2013 Dell şi Oracle au anunţat un parteneriat strategic prin care software-ul Oracle va fi optimizat pentru serverele Dell pe platformă x86, cele două companii urmând să promoveze pe canalele de distribuţie proprii această combinaţie hardware-software şi să ofere împreună suport de calitate superioară clienţilor ce o aleg. Pentru a pune lucrurile în context, să amintim că Oracle are propria divizie hardware, rezultată ca urmare a achiziţiei Sun în 2010, unde plus-valoarea propusă clienţilor este aceeaşi integrare optimizată între hardware şi software. Analiştii speculează în acest parteneriat un atac competitiv împotriva HP, lucru nu foarte greu de imaginat având în vedere că Mark Hurd, actualul co-preşedinte al Oracle, a fost dat afară în urmă cu câţiva ani din poziţia de CEO al HP, în urma unui scandal destul de mediatizat. Însă, după părerea mea, explicaţia stă mai degrabă în cifre, după cum vom vedea.

    CE UNEŞTE TOATE ACESTE EVENIMENTE PE CARE LE-AM MENŢIONAT MAI SUS? Ne spun ele oare ceva semnificativ despre evoluţia mai largă a industriei tehnologiei informaţiei, în special pe segmentul hardware? Sunt ele oare semnele unei transformări profunde, dincolo de contexte şi particularităţi?

    Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, am hotărât să fac o analiză comparativă a rezultatelor financiare, lăsând cifrele să îşi spună singure povestea. Am folosit ca sursă rapoartele anuale ale companiilor analizate. Care sunt concluziile pe care le putem trage din povestea pe care ne-o spun cifrele, vom vedea la sfârşit. Am ales să includ în analiză şi pe Intel, care este furnizor de tehnologie (procesoare x86, dar nu numai) pentru toate celelalte companii menţionate aici. Dacă cifrele ne spun o poveste, atunci Intel este cu siguranţă parte din ea.