Marea Britanie este angajată în sensul părăsirii Uniunii Europene, afirmă Biroul premierului Theresa May, respingând o sugestie făcută de Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, privind evitarea Brexit.
“Premierul Theresa May a fost foarte clară … că poporul britanic a decis … şi vom acţiona în sensul deciziei, prin ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, căutând majoritatea oportunităţilor viitoare”, a declarat un purtător de cuvânt al Downing Street.
Gorila fugise joi după-amiază din grădina zoologică situată în Parcul Regent, în centrul capitalei Marii Britanii.
Animalul a fost căutat câteva ore de agenţi de poliţie înarmaţi şi de angajaţi ai grădinii zoologice.
Odată cu venirea toamnei Brexitul începe să-şi arate faţa cea urâtă pentru britanici, cu una dintre cele mai mari firme de recrutare avertizând asupra reticenţei multinaţionalelor de a face angajări în Marea Britanie şi cu retailerii atenţionând că deprecierea neobosită a lirei sterline se va vedea în cele din urmă la raft prin scumpirea produselor de import şi că incertitudinea va slăbi încrederea consumatorilor.
Băncile străine vin şi ele cu avertismente că îşi vor muta în alte ţări o parte din personalul din Marea Britanie dacă aceasta pierde accesul la piaţa unică. În plus, o analiză a guvernului britanic văzută de ziariştii de la The Times (considerată controversată de presa pro-Brexit) arată că dacă Marea Britanie este dată afară de pe piaţa unică europeană, va pierde o zecime din veniturile din taxe. În document se estimează şi că PIB-ul britanic se va contracta cu până la 9,5% în 15 ani de la Brexit dacă ţara pierde accesul la piaţa comunitară, adică dacă va exista un „hard Brexit”, după cum scrie presa britanică.
Analiza a reprezentat încă o lovitură pentru lira sterlină, pentru care marţi a fost a patra zi de depreciere în raport cu dolarul. Cu o depreciere de 17% anul acesta, lira a ajuns pe ultima poziţie într-un clasament al celor mai importante 16 valute din lume, potrivit Bloomberg. Căderea reflectă şi faptul că politicienii britanici, inclusiv noul premier Theresa May, nu au reuşit să clarifice cum va ghida guvernul ţara prin negocierile dure pentru ieşirea din Uniunea Europeană.
Consorţiul Retailerilor Britanici a avertizat că vin vremuri grele pentru retaileri în condiţiile în care deprecierea lirei va duce la creşterea costurilor cu importurile, iar încrederea populaţiei este erodată de un climat de incertitudine economică creat de negocierile pentru Brexit, scrie The Guardian. Retailerii sunt prudenţi cu toate că în septembrie vânzările de alimente au fost suficient de puternice pentru a compensa scăderea cererii pentru îmbrăcăminte, iar sondajele arată că încrederea consumatorilor a continuat să crească. Consorţiul crede că este prea curând să spună că alegerea britanicilor din iunie de a pleca din UE nu afectează cheltuielile gospodăriilor. „Cifrele privind vânzările ar putea contribui la impresia că impactul Brexitului a fost parat, însă este prea devreme să tragi o concluzie deoarece nu am ajuns încă în cele mai învolburate ape”, a explicat Rachel Lund, analist de top la Consorţiul Retailerilor.
Guvernul din Marea Britanie a anunţat astăzi că îşi va continua politica de acordare a împrumuturilor de studii pentru cetăţenii europeni şi pentru anul academic 2017-2018. Masura vine în completarea declaraţiilor oficialilor britanici după momentul BREXIT, când i-au asigurat pe tinerii care voiau să studieze în Marea Britanie, că cel puţin pentru anul în curs situaţia nu se va schimba. Decizia guvernului britanic sublinează faptul că studenţii care vor aplica la universităţi din Marea Britanie până în 2018, vor primi împrumuturi şi burse pe toată durata studiilor, chiar dacă în această perioadă Marea Britanie va părăsi formal UE.
“Şi pentru anul academic 2017 – 2018 tinerii vor continua să beneficieze de sprijin guvernamental în valoare de 9000 de lire sterline pentru programele de licenţă, pentru întreaga perioadă de studii. În prezent peste 90% din studenţii români care studiază în Marea Britanie beneficiază de această schemă de finanţare”, declară Ana Maria Papp, Manager Departament Universităţi în Străinătate, IntegralEdu.
Conform condiţiilor actuale privind finanţările, studenţii europeni sunt eligibili să primească împrumuturi pentru taxa de şcolarizare pentru studii de licenţă, dacă au fost rezidenţi în Spaţiul Economic European în ultimii 3 ani, înainte de începerea studiilor. Cetăţenii europeni care au locuit în ultimii 5 ani pe teritoriul Regatului Unit sunt de asemenea eligibili pentru sprijinul oferit adiţional dar şi pentru împrumutul oferit pentru programele de master. Similar, conform legii UE, studenţii europeni se vor încadra pentru aceeaşi taxa de şcolarizare ca şi studenţii britanici. Studenţii non-europeni sau internaţionali nu au încadrate taxele de şcolarizare în acest plafon, ca şi până acum, a declarat Ministrul de Stat pentru Educaţie, Jo Johnson.
Prezentă în patru ţări, în România din anul 2008, IntegralEdu este cea mai mare companie de consultanţă în educaţie la nivel local şi reprezintă peste 500 de instituţii de învăţământ de top din Europa şi SUA.
Unul dintre câinii Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Holly, a fost eutanasiat săptămâna trecută la Balmoral, în Scoţia, după ce a fost răpus de boală, totodată fiind afectat şi de bătrâneţe, scrie publicaţia People.
Holly a apărut într-un scurtmetraj cu Daniel Craig, în 2012, difuzat în cadrul Jocurilor Olimpice.
De asemenea, a fost unul dintre câinii care apar în fotografiile realizate de Vanity Fair, pentru a marca împlinirea vârstei de 90 de ani a monarhului. Fotografiile au fost realizate de Annie Leibovitz, în Castelul Windsor, unde Regina a fost înconjurată de familie, dar şi de căţei.
Ceilalţi trei câini ai Reginei, Willow, Vulcan şi Candy, au apărut de asemenea în poze. Willow are, de asemenea, 13 ani.
O ştire ignorată de marele public, şi pe bună dreptate, pentru că pare a-i pasiona doar pe bancheri şi finanţişti: vineri dimineaţă lira sterlină a căzut pe pieţele valutare la minimul ultimilor 31 de ani, după două minute de haos provocate de o serie de ordine de vânzare generate de computere.
Lira s-a prăbuşit cu 6,1%, cea mai mare scădere de când Marea Britanie a ales să părăsească Uniunea Europeană, la 1,1841 dolari/liră. Cel puţin o platformă electronică de tranzacţionare a înregistrat o tranzacţie la 1,1378 dolari.
În ianuarie, într-o mişcare asemănătoare, randul sud-african s-a prăbuşit cu peste 9% în 15 minute. Amploarea şi viteza scăderii de acum semnalează volatilitatea extremă din piaţă şi devine o regulă, în condiţiile în care volumele de tranzacţioare variază puternic, iar traderii care folosesc algoritmi încep să câştige cotă de piaţă. “Într-un cuvânt: înfricoşător”, a spus Karl Schamotta, director de schimb valutar la Cambridge Global Payments din Toronto. “Încrederea în pieţele valutare a fost afectată puternic din nou, iar orice trader care a lucrat în seara aceasta va pune puternic la îndoială calitatea lichidităţii”, a adăugat el.
Pentru a înţelege ce se întâmplă, să trecem de la lira sterlină la un proiect de infrastructură: recent, un tunel a fost terminat în zona munţilor Allegheny din Statele Unite. Tunelul nu este pentru maşini sau oameni, ci pentru un cablu de fibră optică care leagă bursa din New York de piaţa futures din Chicago.Cablul acela salva 100 de mile şi trei milisecunde din timpii de comunicare dintre cele două entităţi financiare.
Trei milisecunde sunt pentru insul obişnuit o nimica toată, aşa că te poţi întreba: o merita oare? Se pare că da, pentru căulterior cel puţin alte două companii şi-au croit propriile reţele de date în zonă, legând cele două oraşe americane, iar timpii au scăzut de la 14,5 milisecunde la doar (acest “doar” e cumva ironic) 8,5 milisecunde. Nu mult mai târziu au venit alţii care au renunţat la cablu şi au pus la punct o reţea de comunicaţii bazată pe microunde şi care au redus timpul de comunicare cu alte 3,2 milisecunde. De ce toată această nebunie?
Este vorba de tranzacţiile rapide care sunt făcute de computere, fără intervenţie umană, în miimi de secundă. Este vorba de cumpărări şi vânzări de active financiare făcute în milisecunde, o uluitoare lume a ultratranzacţiilor, cu sume importante care îşi schimbă stăpânii în câtimi minuscule de timp şi în care apare câte o „criză” la câteva secunde. Unele dintre aceste crize evoluează în cascadă şi apar efecte de genul căderii lirei sterline sau a randului sud-african.
Pentru a da o dimensiune tranzacţiilor realizate de maşini, trebuie să spun că acest gen de operaţiuniînsumează zilnic 200 de miliarde de dolari. Poate că nu pare atât de mult dacă facem comparaţie cu cele 5.100 de miliarde de dolari pe zi, cât este piaţa valutară mondială, dar, pe de altă parte, este mai mult decât PIB-ul României dintr-un an.
Iar maşinile şi tranzacţiile efectuate de acestea nu sunt responsabile doar pentru cădera lirei sterline sau a randului. În mai 2010 maşinile au determinat căderea indicelui Dow Jones cu peste 9% şi au şters din piaţă 1.000 de miliarde de dolari. În octombrie 2014 au provocat o cădere majoră a titlurilor de stat americane, iar în august 2015 au mai ras 1.200 de miliarde de dolari de pe bursa americană. Tot în august 2015 maşinile au dărâmat dolarul din Noua Zeelandă, iar în mai 2016 un investitor şi algoritmii săi au îngenunchiat piaţa futures chineză.
Cum zicea omul acela mai sus: “Înfricoşător!” Ringul acela cu inşi care ţipă unii la alţii “Buy!” şi “Sell!” a rămas doar pentru filme, pentru spectacol, pentru că maşinile sunt responsabile de trei sferturi din tranzacţiile bursiere americane.
Omenirea traversează o perioadă în care pare că mizează din ce în ce mai mult pe tehnologie: telefoanele au devenit nişte asistenţi personali indispensabili, automobilele aspiră la autonomie, casele sau eletrocasnicele, ca să nu mai vorbesc de computere, au propria viaţă, care se intersectează, eufemistic vorbind, din ce în ce mai rar cu cea a stăpânului. Multe dintre aceste mişcări sunt folositoare, dacă nu vom uita ierarhia şi rostul unei maşinării, fie ea şi inteligentă, pe lumea asta.
Aceasta nu este musai o gândire de luddit, sau, cel puţin, aşa sper (pentru mai tinerii cititori, luddiţii sunt muncitorii din ţesătoriile britanice care, în secolul XIX, în timpul Revoluţiei Industriale, distrugeau războaiele de ţesut, temându-se pentru locurile lor de muncă). Sau, mai degrabă, gândirea celui care se teme de apariţia echivalentului supercomputerului din ciclul de filme Terminator care să joace la bursă şi pe pieţele valutare, a unui Skynet financiar.
Maşinile, spun cumva generalizând, au învins oamenii la şah şi la poker. La şah veţi fi ştiind, este vorba de Deep Blue, care în 1997 l-a învins pe Garry Kasparov. Oamenii de ştiinţă spun că pokerul a devenit un soi de benchmark pentru studiile privind inteligenţa artificială, „ceea ce a fost odată şahul”, zice unul dintre ei şi asta e o afirmaţie cu multe înţelesuri, care ar trebui să dea de gândit.
Cercetătorii de la Carnegie Mellon University au pus la punct un program numit Claudico, iar acesta a jucat anul trecut 80.000 de mâini cu patru jucători profesionişti de poker. Premiul pentru oameni a fost de 100.000 de dolari; pentru maşină, nu ştiu. Întrecerea a durat cam două săptămâni; oamenii, trebuie să spun din capul locului, au câştigat, înregistrând un plus de 730.000 de dolari. Pare o sumă importantă, dar în timpul celor 80.000 de mâini jucate valoarea totală a mizelor a ajuns la 170 de milioane de dolari, bani virtuali, desigur, aşa că valoarea premiului se înscrie, dacă e să gândim omeneşte, mai degrabă în marja de eroare. De fapt se poate spune că victoria este a maşinii: computerul a blufat şi a jucat în aşa fel încât cei patru profesionişti nu au putut descoperi în strategia sa vreo slăbiciune pe care să o exploateze.
Ceea ce înseamnă, iarăşi spun, o victorie a computerului. Şi este acesta semnalul că se dezvoltă ceea ce economistul şi profesorul universitar Alex Tabarrok numeşte “inteligenţa opacă”, cu algoritmi care devin atât de sofisticaţi încât oamenii nu pot înţelege ce fac aceştia de fapt şi unde diferenţa dintre logică şi imbecilitate nici nu mai poate fi deosebită. În jocul de poker au fost mâini pe care unul dintre jucători spunea că nu le-a înţeles: “să mizezi 19.000 de dolari ca să câştigi 700 este ceva ce niciun om nu ar face”. Dar asta este gândire tipic umană.
Şi mă gândesc că oamenii au ratat ţinta reală, o maşină care să joace şah sau poker nu ca o maşină, ci ca un mare maestru sau ca un profesionist.
Între 1997, anul în care computerul a încercat pentru prima oară să compună muzică(Google!) şi 2016, anul în care computerul a încercat să picteze(Google, din nou!), a avut loc un alt experiment care are şi nu are legătură cu cele pomenite până acum. Un grup de studenţi de la universitatea din Playmouth a primit un grant de 2.000 de lire sterline; cu banii aceştia tinerii au luat un PC pe care l-au pus în cuşca maimuţelor din grădina zoologică Paington. Scopul lor a fost de a teste teoria care spune că o maimuţă care bate la nesfârşit, aiurea, la un computer, va sfârşi prin a emite, la un moment dat, un text coerent, ba va putea rescrie o operă a lui Shakespeare. Studenţii de la Playmouth n-au avut un timp infinit, dar şi după numai o lună de zile teoria s-a dovedit a fi potenţial falsă: maimuţele, cinci macaci negri cu creastă, au distrus computerul, au făcut pipi pe tastatură şi nu au emis nici măcar un singur cuvânt coerent şi întreg; au bătut cinci pagini de text în care predomina litera “S”.
În multitudinea de aparate şi de gadgeturi şi de aplicaţii şi de programe de care ne folosim, creatorii lor şi evangheliştii tehnologiei ne induc ideea că toate acestea vor rezolva majoritatea problemelor omenirii, de la încălzirea globală la spaţiile de locuit în oraşele supraaglomerate.
Nu cred că este aşa; fac parte din categoria celor care spun că nu armele omoară oameni, ci oamenii omoară oameni. La fel, nu tehnologia ne va rezolva problemele, ci noi singuri, dacă o să avem suficientă materie cenuşie în ţeste încât să se declanşeze o reacţie în lanţ a inteligenţei planetare; dacă nu, o să fim nişte maimuţoi care fac pipi pe tastaturi şi bat pagini de text, în speranţa că o să scrie sonete de Shakespeare sau o să compună ca Beethoven sau o să picteze ca Rembrandt.
Şi da, cred că următoarea criză economică nu va fi declanşată de Deutsche Bank, de Donald Trump sau de economia chineză, ci de maşini şi de ultratranzacţii.
Una dintre aceste proprietăţi este Palatul Holyroodhouse din Edinburgh. Fondat ca o mânăstire în 1128, palatul este în prezent reşedinţa oficială a reginei şi locaţia oficială pentru pentru ceremonii de stat şi evenimente oficiale de divertisment.
În timpul perioadei în care regina locuieşte în Holyrood, de obicei, de la sfârşitul lunii iunie până la începutul lunii iulie, Majestatea Sa susţine o gamă largă de angajamente oficiale în Scoţia. Recent s-a descoperit că mai bine de 50 de ani în grădina reginei Elisabeta a II-a se afla ascunsă o adevărată comoară.
Vezi aici ce ţinea ascuns Elisabeta a II-a de mai bine de 50 de ani
Un eurodeputat eurosceptic britanic, Steven Woolfe, este în stare critică după ce s-a bătut cu un coleg din cadrul formaţiunii radicale Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP) la o reuniune desfăşurată la sediul Parlamentului European.
Nigel Farage, liderul interimar al Partidului Independenţei Marii Britanii (UKIP), Steven Woolfe şi restul membrilor grupului parlamentar al formaţiunii din PE au participat la o reuniune desfăşurată în sediul din Strasbourg al Legislativului UE.
La finalul întrevederii, între doi eurodeputaţi UKIP a avut loc o altercaţie.
Steven Woolfe, favorit pentru preluarea conducerii UKIP, s-a prăbuşit după ce a fost lovit cu pumnul de un coleg, au declarat surse citate de cotidianul The Telegraph.
Nigel Farage, liderul interimar al Partidului Independenţei Marii Britanii (UKIP), Steven Woolfe şi restul membrilor grupului parlamentar al formaţiunii din PE au participat la o reuniune desfăşurată în sediul din Strasbourg al Legislativului UE.
La finalul întrevederii, între doi eurodeputaţi UKIP a avut loc o altercaţie.
Steven Woolfe, favorit pentru preluarea conducerii UKIP, s-a prăbuşit după ce a fost lovit cu pumnul de un coleg, au declarat surse citate de cotidianul The Telegraph.
Economia Scoţiei ar putea suferi un şoc major în urma Brexit, putând pierde 80.000 de locuri de muncă şi câte 2.000 de lire pe an pentru fiecare cetăţean; în total, opt miliarde de lire într-un deceniu, avertizează raportul Fraser of Allander Institute (FAI), potrivit The Guardian.
Perspectivele guvernului britanic de a negocia termeni duri ai ieşirii din Uniunea Europeană (UE), bazându-şi comerţul pe tarifele şi înţelegerile bilaterale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, ar fi crescut pe fondul discursurilor de la conferinţa conservatorilor, din Birmingham, de săptămâna aceasta.
În timp ce unii miniştrii discută despre reducerea forţei de muncă externe, Theresa May, prim-ministrul Marii Britanii, a sugerat că un Brexit dificil ar însemna prioritizarea controalelor imigranţilor şi oprirea jurisdicţiei Curţii Europene de Justiţie. Aceste decizii ar putea însemna excluderea din piaţa unică, care necesită libertate de mişcare şi reguli de afaceri standard. May susţine, însă, că insistă să ofere companiilor britanice libertate comercială şi posibilitatea de a opera pe piaţa unică.
Cel mai optimist scenariu al studiului FAI implică o pierdere de cinci miliarde de lire în zece ani pentru Scoţia, dacă Marea Britanie adoptă stilul norvegian al accesului pe piaţa europeană. Institutul, care aparţine de Universitatea din Strathclyde, susţine că aproape 30.000 de scoţieni şi-ar putea pierde locul de muncă, în timp ce salariile celor care muncesc ar putea scădea cu 3-4% pe an, adică 800-1200 de lire.
Industriile care se bazează pe comerţul cu Marea Britanie, precum transporturile sau serviciile, vor fi cele mai afectate, peste 25.000 de locuri de muncă putându-se pierde în aceste domenii, avertizează comisia de experţi. Companiile cu o piaţă globală mai mare nu vor fi la fel de afectate. Industria scoţiană de whisky, care generează cinci miliarde de lire din exporturi, dar susţine puţine locuri de muncă, ar putea să îşi mărească vânzările pe pieţele din afara Uniuni, pe fondul unei lire scăzute.
Economia Marii Britanii va fi şi mai puternic lovită de Brexit, deoarece o mare parte a exporturilor ajunge în UE, cea ce implică pierderea mai multor locuri de muncă şi scăderea PIB-ului, susţine profesorul Graeme Roy, directorul comisiei de experţi.
Regatul Unit rămâne cea mai mare piaţă pentru Scoţia, comerţul cu UE valorând 11,5 miliarde de lire faţă de cele 48,5 miliarde care vin de la restul Regatului Unit. Astfel, o criză la graniţa de sud ar pune mai multă presiune pe afacerilor scoţiene.