În Turcia, diferenţa dintre salariul minim şi linia de înfometare, nivelul estimat al venitului sub care o persoană nu poate obţine suficientă mâncare pentru a supravieţui, aproape a dispărut pe fondul prăbuşirii lirei şi creşterii puternice a inflaţiei, potrivit unui raport al Confederaţiei Sindicatelor din Turcia (Turk-Is), notează Intellinews.
Cine-i contestă ideile este eliminat din funcţie: şefi de la banca centrală, miniştri, oricât de rude i-ar fi, şi, mai nou, specialiştii în statistică. Aceasta în timp ce inflaţia se apropie de 40%, lira turcească s-a prăbuşit cu 44% anul trecut, iar Erdogan le cere turcilor să renunţe la economiile în dolari pentru a cumpăra lire turceşti.
Prinsă într-o criză monetară alimentată de reducerile de dobânzi aplicate de banca centrală din luna septembrie ca parte a unui model economic gândit de Erdogan, Turcia şi-a văzut inflaţia pe decembrie urcând la cel mai ridicat nivel din ultimii 19 ani, 36,1%, iar analiştii se aşteaptă ca aceasta să atingă un maxim pe 20 de ani, de 47%, în ianuarie.
Erdogan l-a demis pe şeful institutului naţional de statistică al ţării, Sait Erdal Dincer, pe fondul tensiunilor privind datele legate de inflaţie, potrivit Financial Times. Acesta deţinuse această poziţie doar 10 luni.
Institutul TurkStat este sub presiune crescândă din partea partidelor de opoziţie, acestea acuzându-l că manipulează datele pentru a indica o rată artificial de scăzută a inflaţiei.
Erdogan a acceptat de asemenea demisia ministrului de justiţie Abdulhamit Gul.
Ali Babacan, fost vicepremier care a părăsit partidul de guvernământ AKP, a declarat că nimeni nu ştie de ce s-au produs aceste schimbări. „Alianţa autoritaristă afectează în continuare Turcia“, a declarat acesta, referindu-se la AKP şi partenerul său naţionalist MHP, conform France24.
În acelaşi timp, ENAG, un grup de cercetare care anunţă date privind inflaţia ce contrazic dramatic cifrele oficiale ale guvernului turc, are în faţă un proces în urma căruia ar putea fi închis, iar membrilor săi le-ar putea fi interzis să emită declaraţii publice, notează Intellinews.
Ultimul set de date emis de grup arată că inflaţia pe decembrie a atins de fapt 82,81%, şi nu 36.1%. TurkStat a cerut grupului să-şi înceteze activităţile.
Şeful ENAG, Veysel Ulusoy susţine că TurkStat subestimează clar valoarea reală a inflaţiei, catalogând metodologia institutului drept „în totalitate falsă“.
Banca americană de investiţii Goldman Sachs anticipează că inflaţia anuală a preţurilor de consum va fi atins 48% în luna ianuarie.
Banca centrală turcă şi-a revizuit la rândul său în creştere estimarea de inflaţie pentru 2022, cât şi pentru 2023, inflaţia anuală fiind aşteptată să atingă 23,2% până la finalul acestui an, faţă de estimarea de 11,8% lansată în raportul anterior, scrie Hurriyet Daily News. Aceasta subliniază însă că stabilitatea preţurilor poate fi atinsă prin plasarea lirei în centrul sistemului financiar al ţării.
De altfel, guvernul turc şi-a dus planul de salvare a lirei la un nou nivel, lansând o campanie publicitară pentru a-i convinge pe turci să-şi schimbe economiile din dolari, o monedă stabilă, în moneda locală, foarte instabilă, potrivit Bloomberg.
Măsurile de urgenţă anunţate de Erdogan luna trecută pentru susţinerea lirei, care s-a prăbuşit cu 44% anul trecut, au ajutat moneda să înregistreze un început de an 2022 mai calm, însă analiştii rămân profund sceptici că astfel de măsuri reprezintă o soluţie de durată pentru criza fin Turcia, relatează Financial Times.
Sait Erdal Dincer, director al Agenţiei Naţionale de Statistică din Turcia, a fost demis după ce a publicat datele privind inflaţia.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan l-a demis pe şeful Agenţiei Naţionale de Statistică, potrivit unui decret apărut sâmbătă, după ce a publicat date care arată că rata inflaţiei de anul trecut a atins un maxim istoric de 36,1%.
Sait Erdal Dincer a fost doar ultimul dintr-o serie de demiteri ale lui Erdogan, din iulie 2019 şi până în prezent alţi trei guvernatori ai Băncii Centrale fiind eliberaţi de pe posturi de conducere.
Erdogan a criticat ratele mari ale dobânzilor despre care el crede că provoacă inflaţie.
Cifra inflaţiei din 2021 publicată de Dincer a înfuriat atât taberele proguvernamentale, cât şi pe cele ale opoziţiei. Cei din urmă au spus că există o subraportare, susţinând că toate creşterile reale ale costurilor de trai au fost de cel puţin două ori mai mari. La polul opus, guvernul aflat la conducere a criticat Agenţia de Statistică pentru că a publicat date pe care le consideră exagerate.
Dincer declara la începutul acestei luni: „Eu stau în acest birou acum, dar mâine va fi altcineva”, notează France24.
„Nu contează cine este preşedintele. Credeţi că ai mei colegi ar putea să suporte sau să rămână tăcuţi faţă de o rată a inflaţiei publicată foarte diferit faţă de cea stabilită de ei? Am o responsabilitate faţă de 84 de milioane de oameni”, a adăugat el.
Erdogan nu a explicat decizia de a-l numi pe Erhan Cetinkaya, fostul vicepreşedinte al Autorităţii de Reglementare Bancară din Turcia, ca nou şef al statisticii de stat.
„Acest lucru va creşte doar îngrijorarea cu privire la fiabilitatea datelor, pe lângă preocupările majore legate de setările politicii economice”, a spus economistul Timothy Ash de la BlueBay Asset Management.
Agenţia de Statistică din Turcia urmează să publice datele despre inflaţie din ianuarie pe 3 februarie.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a cerut partidului AKP, aflat la conducere, să studieze metaversul şi criptomonedele, precum şi modul în care se pot face tranzacţii cu acestea, potrivit informaţiilor Daily Sabah, citate de CoinTelegraph.
Marţi, liderii partidului au fost instruiţi să lanseze o cercetare asupra fenomenului şi a ramificaţiiilor pe care acesta le-ar putea avea în viitor. Aspectele economice ale metaversului, criptomonedelor şi ale reţelelor sociale ar urma să fie discutate într-un forum de dezbateri pe care îl va organiza AKP.
Metaversul începe să câştige teren în Turcia, în contextul în care oamenii au început să tranzacţioneze teritorii în metaversuri care imită teritoriul Turciei. Cele mai căutate sunt cele care au replicat teritorii din Istanbul.
În timp ce guvernul Turciei este deschis la a explora tehnologie blockchain, metaversul şi o potenţială monedă digitală controlată de stat, preşedintele Erdogan este cunoscut pentru poziţiile categorice împotriva criptomonedelor.
Lira turceasă a devenit mai volatilă decât bitcoinul, în contextul în care volatilitatea istorică pe ultimele 90 de zile a monedei naţionale a Turciei a atins un nivel anualizat de 65%, acesta fiind un indicator care arată cât de mult a fluctuat preţul faţă de medie, raportat la dolarul american, conform datelor TradingView, citate de CoinDesk.
Practic, volatilitatea lirei turceşti a crecut de cinci ori în două luni, în timp ce volatilitatea istorică a bitcoin a scăzut la un nivel anualizat de circa 61%.
Creşterea volatilităţii istorice înseamnă că preţurile s-au mişcat mai mult decât de obicei. Activele cu un nivel înalt de volatilitate sunt considerate investiţii riscante, ceea ce înseamnă că lira turcească este în prezent mai riscantă dect bitcoinul.
Moneda turcilor s-a prăbuşit în doar şase săptămâni de la 9 lire pentru un dolar până la 18,5 lire pentru un dolar la mijlocul lunii decembrie. Situaţia s-a mai îmbunătăţit uşor în ultimele două săptămâni, dar încă rămâne instabilă.
Preşedintele turc Erdogan a venit cu o abordare prin care reduce dobânzile într-un moment în care inflaţia creşte, ceea ce contravine logicii economice aplicate la nivel global. Oricine s-a opus planului său a fost eliminat din poziţia pe care o ocupa.
O analiză publicată recent de banca japoneză de investiţii Nomura arată că printre pieţele emergente cu cel mai mare risc de a se confrunta cu o criză a ratelor de schimb valutar de află România, Egipt, Turcia şi Sri Lanka, conform CNBC.
Analiza a luat în calcul indicatori precum datoria externă ca procent din produsul intern brut, raportul dintre rezervele de valută şi importuri şi indicii pieţei de capital.
„Uitându-ne înainte, perspectivele ca Rezerva Federală (banca centrală americană – n.r.) să normalizeze politica monetară şi înrăutăţirea economiei chineze nu reprezintă o combinaţie bună pentru pieţele emergente”, reiese din raportul Nomura.
Potrivit furnizorului de date CME Group, şansele ca Fed-ul să mărească ratele dobânzilor până în iunie anul viitor ajung la 75%, de la 60% luna trecută.
Datele vin într-un moment în care pieţele emergente se confruntă cu altă serie de probleme, precum mărirea deficitelor fiscale şi de cont, cât şi creşterea preţurilor alimentelor, spune gigantul financiar japonez.
Ratele mai mari ale dobânzilor nu înseamnă neapărat „un declin major” în pieţe. Astfel, companiile cu venituri puternice şi marje solide vor performa bine într-un mediu marcat de rate ridicate ale dobânzilor, explică firma de investiţii Mobius Capital Partners.
Ieri, lira turcească s-a prăbuşit după ce preşedintele Erdogan a salutat noua serie de micşorare a ratelor dobânzilor, decizia fiind urmată de o serie de proteste în Ankara şi Istanbul.
Puterea de reacţie a UE ca întreg şi a ţărilor membre luate separat este pusă la încercare pe mai multe fronturi, din nou. Iar lucrurile pot deveni, din nou, urâte. La graniţa dintre Polonia şi Belarus, o ţară aliată cu Rusia, se agravează o criză a refugiaţilor.
Polonia, condusă de un guvern considerat autoritar, a anunţat că vrea să-şi întărească armata. Sondaje de opinie arată că polonezii nu vor refugiaţi. Una din reacţiile UE ar putea fi interdicţii pentru două companii aeriene care aduc în Belarus fugari din Orientul Mijlociu, Turkish Airlines şi FlyDubai, foarte importante pentru turismul european şi regional.
Însă Uniunii tot ce i-ar mai trebui este un Erdogan înfuriat. Preşedintele Turciei poate deschide un alt robinet cu refugiaţi, cu sirieni goniţi de război care şi-au găsit la el în ţară refugiu.
De asemenea, din Balcani vin semnale că Bosnia şi Herţegovina, o ţară predispusă la conflicte entice, riscă să se dezmembreze, poate violent. Războaiele iugoslave au fost de o violenţă feroce, chiar dacă au fost în curtea din spate a Occidentului. În Bosnia trăiesc musulmani, croaţi şi sârbi bosniaci. Sârbii bosniaci sunt sprijiniţi de Serbia, o ţară condusă, de asemenea, de un guvern care a acaparat puterea şi care este un aliat de încredere al Rusiei.
Dacă UE nu reacţionează în această problemă, alţii o vor face. Turcia lui Erdogan încearcă de mult timp să-şi crească influenţa în regiune. La fel şi Rusia şi China. Nu în ultimul rând, conflictul dintre armata guvernamentală ucraineană şi trupele separatiste din estul Ucrainei, care sunt sprijinite de Moscova, a început din nou să fumege. Oameni mor din nou acolo. Peste toate acestea se suprapune o criză a gazelor naturale şi energiei în care mulţi arată cu degetul spre Kremlin, principalul furnizor de gaze extern al Europei.
Dar în acest moment atenţia este capturată de ce se întâmplă la graniţa dintre Polonia şi Belarus. De câteva luni, la început mai timid, apoi cu mai multă energie, persoane fără documente care spuneau că sunt din Afganistan, Irak sau Siria au încercat să treacă graniţa în Polonia pentru a ajunge, spun ei, mai depare în Occident. Încercări similare au raportat şi statele baltice.
Guvernele ţărilor europene implicate au promovat ideea, îmbrăţişată şi de Comisia Europeană, că tot ce se întâmplă este un plan bine pus la punct al guvernului de la Minsk, condus de „ultimul dictator al Europei“ Alexandr Lucaşenko.
Acesta ar încerca astfel să se răzbune pentru sancţiunile economice şi financiare cu care UE încearcă să pună presiuni pe economia bielorusă şi pe anturajul liderului după ce acesta a pornit o campanie agresivă de distrugere a opoziţiei. Polonia a adus dovezi că persoanele care forţează graniţa sunt împinse de la spate de oameni ce par să facă parte din forţele armate ale Bielorusiei.
În presa europeană circulă poveşti despre o adevărată industrie a traficului de imigranţi în ţara vecină. Mecanismele funcţionează mult prea bine pentru a nu fi ceva orchestrat la nivel de administraţie. Doar că zilele trecute s-a vorbit despre un adevărat asalt, cu sute de participanţi, asupra unui punct de trecere a frontierei poloneze. Grănicerii polonezi au rezistat, iar guvernul bielorus a fost din nou acuzat că stă în spatele acestei acţiuni. Mai mult, Varşovia a reacţionat în forţă, suplimentând trupele de grăniceri cu 12.000 de militari, după cum scrie Politico. Filmări ale ministerului polonez de interne arată ceea ce par a fi militari bieloruşi în uniforme de camuflaj escortând sute de oameni, inclusiv copii, spre graniţa poloneză. O televiziune rusă de propagandă s-a grăbit să difuzeze imagini live dintr-o tabără de imigranţi de lângă graniţa poloneză.
Comisia Europeană şi Parlamentul European au condamnat şi ele rapid Minskul, vorbind de „exploatarea migranţilor pentru jocuri de putere“. Iniţial, Poloniei i s-a cerut să-i ajute pe cei vulnerabili (Asociaţia Medicilor Fără Frontiere spune că mulţi dintre cei împinşi spre Polonia sunt la limita puterilor, înfometaţi şi slăbiţi de frig ñ graniţa este pe un teren dificil) şi să evite orice escaladare, dar apoi CE şi-a schimbat mesajul într-unul de solidaritate cu statele est-europene, vorbind de un „atac hibrid“ orchestrat de Minsk. CE vorbeşte, de asemenea, despre noi sancţiuni, pe de o parte asupra companiei aeriene bieloruse Belavia, ceea ce ar afecta negativ afacerile cu închiriere de avioane ale unor firme irlandeze, iar pe de alta asupra Turkish Airlines şi FlyDubai. Aceste companii ar fi folosite de imigranţi pentru a ajunge în Belarus.
Din Lituania vine avertismentul că „din iulie, peste 20 de persoane care au trecut illegal graniţa au fost identificate ca fiind membri ai unor grupări teroriste radicale“. Avertismentul l-a dat un oficial lituanian, dar acesta nu a specificat despe ce grupări teroriste este vorba. Aici trebuie menţionat că Turcia şi SUA i-au catalogat ca terorişti şi pe membrii unor organizaţii ale kurzilor irakieni. Ori „asaltul“ recent asupra graniţei poloneze a fost condus de kurzi irakieni.
Deşi i s-a propus, Polonia nu a acceptat ajutor internaţional în problema de la graniţă. Un sondaj de opinie publicat în octombrie de The Warsaw Business Journal a găsit că peste trei sferturi din polonezi nu vor migranţi la ei în ţară şi cred că de vină pentru criza de la graniţa cu Belarus este Lukaşenko. Tot în acea lună, liderul partidului de guvernământ din Polonia Jaroslaw Kaczynski a prezentat planurile unei legi pentru „apărarea gliei strămoşeşti“ prin care s-ar întâri „radical“ armata în condiţiile în care ţara se confruntă cu presiuni migraţioniste dinspre Belarus.
Kaczynski este de departe cel mai puternic politician din Polonia şi imprimă politicii tendinţe puternice naţionaliste şi tradiţionaliste. Partidul său guvernează într-o alianţă cu biserica catolică. Unele din politicile sale au stârnit nemulţumirea unei părţi semnificative din populaţie, iar criza de la graniţă vine chiar în acest context. Kaczynski poate urma acum cu uşurinţă exemplul lui Viktor Orban, care vorbeşte de Ungaria ca de o fortăreaţă care apără cultura europeană. Nici Orban nu vrea imigranţi, în special musulmani, la el în ţară. Premierul maghiar îşi laudă acum inspiraţia de a construi un gard la graniţa cu Serbia. Polonia vrea să facă la fel la graniţa cu Belarus.
Între timp, numărul imigranţilor găsiţi morţi în zona de graniţă poloneză creşte. Ministrul german de interne Horst Seehofer a trimis trupe la graniţa cu Polonia, pe care vrea s-o ţină deschisă, şi a dat vina pe Rusia pentru criza migranţilor.
Un sondaj de opinie publicat în octombrie de The Warsaw Business Journal a găsit că peste trei sferturi din polonezi nu vor migranţi la ei în ţară şi cred că de vină pentru criza de la graniţa cu Belarus este Lukaşenko.
Un câmp gazeifer recent descoperit în Marea Neagră va furniza aproape o treime din nevoile interne ale Turciei în momentul în care va ajunge la vârful capacităţii de producţie până în 2027, a anunţat ministrul turc al energiei Fatih Donmez, potrivit Bloomberg. Obiectivul este de creştere a producţiei la aproximativ 15 miliarde de metri cubi anual, aproximativ un sfert din producţia actuală a UE.
La câteva zile după ce preşedintele Belarusului, Alexandr Lukaşenko, a ameninţat că va inunda Europa cu migranţi, zeci de kurzi irakieni au început să sosească în Lituania. Şi graniţele poloneze au început să fie forţate de fugari, unii din Afganistan, în ceea ce oficiali europeni spun că este o politică de stat instrumentată de oficialităţi Belaruse. Cum schimbarea de regim din Afganistan, unde talibanii au preluat puterea, se face în haos, este de aşteptat un val masiv de fugari afgani. Vor deveni ei carne proaspătă pentru maşinăria de şantaj a lui Lukaşenko?
Din 2015, de când peste un milion de fugari din Siria, Afganistan şi Irak au forţat pătrunderea în interiorul Uniunii Europene, cei mai mulţi alungaţi de războaiele şi sărăcia din ţările lor şi încurajaţi de politica porţilor deschise a cancelarului Merkel, mulţi europeni au căpătat fobie de refugiaţi. Iar mulţi politicieni ştiu cât de uşor sunt de exploatat aceste temeri şi cât de greu este de calmat o criză provocată de străini.
Criza refugiaţilor din 2015 a dezbinat Europa şi încă mai este folosită ca instrument politic de conservatori, naţionalişti sau extremişti. Premierul maghiar Viktor Orban a făcut o politică de stat antimigraţionismul în numele creştinăţăţii şi al culturii occidentale. Preşedintele Turciei, Erdogan, s-a folosit de sutele de mii de refugiaţi sirieni pe care ţara sa îi adăposteşte pentru a forţa Europa să-i dea mai mulţi bani, ameninţând că va da drumul la robinetul cu fugari.
Acum a venit rândul Belarusului, al cărui regim autoritar este bombardat cu sancţiuni occidentale, să se folosească de şantajul cu refugiaţi.
Într-o investigaţie transfrontalieră care acoperă Lituania, Belarus şi Irak, LRT, un partener media al Euractiv, a făcut cercetări privind o nouă afacere belarusă, având la bază trafic de oameni. Furgonete Mercedes negre aşteaptă pe aeroportul din Minsk pentru a-i aduce pe irakienii abia veniţi direct la unele dintre cele mai populare hoteluri de trei şi patru stele din oraş cu nume precum Planeta şi Sputnik.
Noii sosiţi vor petrece câteva zile acolo până când vor fi informaţi că trebuie să-şi împacheteze lucrurile şi să se pregătească de drum. Plecând noaptea, sunt duşi la graniţa cu Lituania. Şoferul le indică direcţia, iar irakienii se îndreaptă spre vest. Cu ultimele asigurări că o maşină îi va întâlni la celălalt capăt al drumului, oamenii trec graniţa. Dar pentru majoritatea lor, călătoria se termină într-un centru de detenţie din Lituania.
Pretinzând că este un refugiat care caută să ajungă în Europa, Kareem Botane, un jurnalist irakian independent care lucrează cu LRT, a luat legătura cu câţiva contrabandişti din Kurdistan, unde contactele acestora sunt uşor de procurat. I-au spus că intrarea în Europa prin Belarus este legală, deoarece agenţiile de turism irakiene şi belaruse au eliberat vize turistice. De asemenea, au spus că au reprezentanţi în toate oraşele mari din Kurdistanul irakian şi că sunt în legătură cu agenţii de turism din Bagdad.
„Avem în ofertă Belarus, Germania, Lituania şi alte ţări. De aici până în Belarus, de unde mai sunt 20 de minute până în Lituania. Drumul Bagdad – Lituania va costa 10.000 de dolari de persoană”, a spus unul dintre contrabandişti, care şi-a dat numele de Hareem. „Vom organiza un zbor spre Belarus, unde veţi sta trei sau patru zile. Apoi vă vom transporta în Lituania. O agenţie de turism din Belarus va veni să vă ia de la aeroport. Veţi fi cazaţi la un hotel şi vom veni să vă ducem la graniţă”, a declarat presupusul contrabandist, promiţând să rezolve cu viza şi să cumpere bilet de avion. Călătoria prin Belarus şi Lituania este convenabilă atunci când încerci să ajungi în Finlanda sau în alte ţări, a spus Hareem, adăugând că oamenii pot economisi bani rămânând în Lituania. „Dacă doriţi să călătoriţi din Kurdistan, voi organiza totul şi costul va fi de 15.000 de dolari. Plătiţi 6.000 de dolari dacă decideţi să rămâneţi în Lituania“, a spus el.
Contrabandistul a garantat că vor fi transportaţi cu avionul din Lituania în Germania, Franţa sau alte ţări fără nicio problemă. De asemenea, Hareem l-a asigurat pe apelant că nimeni nu-l va reţine în Belarus, deoarece „va avea viză”. „În primul rând, nimeni nu poate organiza asta de unul singur. Uneori va fi un kurd, alteori un arab, alteori un belarus care vă aşteaptă la aeroport. Depinde de compania din Bagdad şi de compania din Belarus cu care sunt în contact. Dar asta nu este problema dumneavoastră”, a explicat Hareem, adăugând că are şi o reţea de kurzi, arabi, belaruşi şi lituanieni care ajută migranţii să ajungă în Europa.
Iraqi Airways oferă zboruri directe de la Bagdad la Minsk din 2017. În mai, primul zbor Fly Bagdad a aterizat pe aeroportul din Minsk. Videoclipurile promoţionale Fly Bagdad arată cum zborul este întâmpinat cu fântâni de apă la aeroport şi cum pasagerii primesc flori şi dulciuri. În timp ce Belarus, dependentă pentru valută de Rusia şi de exporturile de combustibil şi de îngrăşăminte, ar aprecia un număr tot mai mare de turişti, Muthanna Amin, membru al comisiei pentru afaceri externe a parlamentului irakian, a fost printre cei care şi-au exprimat îngrijorarea faţă de irakienii care pleacă în Belarus pentru a ajunge în UE. „Recent, mulţi tineri irakieni au călătorit şi continuă să călătorească în Belarus.
Unii dintre ei folosesc acest traseu turistic pentru a intra ilegal în alte ţări din UE prin Belarus. Unii contrabandişti profită de faptul că Belarus doreşte să-şi crească economia prin turism”, a spus Amin. în ciuda faptului că sunt utilizate în scheme de trafic uman, agenţiile de turism nu pot fi învinovăţite pentru organizarea de excursii, a explicat Amin. „Vor exista încercări de a trece ilegal frontiera atât timp cât se eliberează vize turistice. Acest lucru, însă, nu înseamnă că toţi cei care se duc în Belarus sunt migranţi”, a mai spus Amin, adăugând că contrabandiştii îi ajută pe kurzi să ajungă în Turcia şi UE.
Turiştii din Irak sunt cazaţi doar în hoteluri aprobate atât de guvernul belarus, cât şi de cel irakian, a spus Meer Sahebqran, proprietarul agenţiei de turism irakiene Smile Holiday for Travel and Tourism. Lista hotelurilor conţine unele dintre cele mai scumpe nume, cum ar fi Planeta, Sputnik, Minsk Hotel, precum şi Crown Plaza Minsk şi Marriott Hotel. Între timp, vizele de intrare sunt eliberate automat irakienilor care îşi rezervă zborurile la agenţia de turism belarusă Centrkurort, a declarat în iunie ministrul lituanian de externe Gabrielius Landsbergis pentru Financial Times. Potrivit agentului de turism irakian Sahebqran, guvernele ambelor ţări primesc, de asemenea, o listă a irakienilor care merg în Belarus, care a început să elibereze vize turistice în urmă cu doar patru sau cinci luni. „Confirmarea ar trebui să vină din Belarus: numele, hotelul în care veţi fi cazat, durata şederii. Organizaţiile din Belarus confirmă informaţiile”, a spus el. Totuşi, irakienilor care pleacă în Belarus li se cere să lase un depozit de 3.000 de dolari. Suma este utilizată pentru a plăti amenzi către statul belarus în cazul în care un călător nu se întoarce în Irak, a spus Sahebqran. „O persoană a venit şi a spus că a lucrat ca traficant aducând oameni în Europa. El a spus că are 20 – 30 de persoane pe care ar vrea să le aducă prin Belarus“, a spus Sahebqran.
„Dar le-am spus că astea sunt regulile – plătiţi 3.000 de dolari şi, dacă nu vă întoarceţi, banii se îndreaptă către companii ca penalizare. Nici o problemă, a spus el, numai s-o faceţi. Dar noi nu facem astfel de lucruri“. Majoritatea cererilor de vize de intrare în Belarus din ultimele luni au venit de la kurzi care locuiesc în Irak, potrivit unei alte agenţii de turism irakiene. „O viză costă 270 de dolari, dar primim un depozit de 4.000 de dolari. Păstrăm acei bani în cazul în care o persoană nu se întoarce”, a spus angajatul de la agenţia de turism, preferând să rămână anonim. „Unii dintre ei se întorc, alţii nu. Ei îşi aleg propria cale, se duc în Europa.” Banii sunt apoi trimişi agenţiilor de turism mai mari din Bagdad, care se ocupă direct de reprezentanţii belaruşi. Printre acestea se numără Fly Bagdad, potrivit salariatului agenţiei. Dacă un irakian nu se întoarce, banii sunt apoi transferaţi de marile agenţii de turism irakiene la consulatul Belarusului din Bagdad, a spus el. Pe 13 iulie, însă, agenţia s-a confruntat cu o problemă.
„Am avut 20 de paşapoarte, am trimis cererile prin e-mail, totuşi, am primit un răspuns că nu pot aplica pentru vize. Când am întrebat de ce, mi-au spus că oamenii din regiunea kurdă nu pot aplica pentru vize, chiar dacă ar plăti cei 4.000 de dolari. Pentru că mulţi kurzi nu s-au întors, consulatul a încetat să mai elibereze vize pentru regiunea kurdă”, a explicat el. Între timp, unele agenţii de turism irakiene au încetat cu totul să mai organizeze grupuri de călătorii în Belarus. „Nu mai lucrăm cu kurzi din Kurdistan, deoarece m-au făcut de ruşine de prea multe ori. Când au ajuns acolo, au fugit în ţările UE”, a declarat un reprezentant al agenţiei de turism Amouaj Assel. „Am pierdut bani din cauza turiştilor şi migranţilor kurzi”. LRT a vorbit cu câţiva migranţi reţinuţi la Centrul de Înregistrare a Străinilor (URC) din Pabrade din Lituania. Majoritatea au cerut să rămână anonimi. Ei şi-au amintit de o camionetă care aştepta să-i ia de pe aeroportul din Minsk, împreună cu şoferul, probabil un belarus, care îi ducea la un hotel unde au stat între una şi patru zile. Apoi, o altă dubă venea să-i ducă la graniţa cu Lituania. „Un unchi a avut un prieten care a ajutat la găsirea acestui drum. Nu ştiam sigur de ce aveam nevoie pentru a ajunge pe acest traseu. Am plecat de la aeroportul Erbil la Bagdad şi direct de acolo spre Belarus. Eram un grup de 12 persoane”, a spus Selwan din Duhok, în Kurdistanul irakian. „Cineva mi-a spus să dau paşaportul unui ofiţer, o femeie, care avea să se ocupe de viză. Deci, era o călătorie legală, o viză legală”. O „dubă mare şi neagră” a dus grupul la hotel, a spus bărbatul. A ajuns în Lituania la începutul lunii februarie. Un alt irakian a povestit: „Am stat în faţa aeroportului, a venit cineva şi ne-a întrebat dacă suntem irakieni. Am spus da, apoi l-am urmat. El era proprietarul autoutilitarei care ne-a ridicat, şoferul era probabil un belarus şi i-a dus pe călători la hotel cu o autoutilitară neagră Mercedes, a spus el. „Hotelul se numea Minsk. Am petrecut două-trei zile acolo. În a treia sau a patra zi, ne-am dus la duş după ce ne-am întors la hotel. Ar fi putut fi ora 22 când cineva ne-a bătut la uşă şi ne-a spus să ne pregătim, plecăm diseară. Ne-am pregătit şi peste o oră ne aştepta jos.”
În iulie, Lituania a început să limiteze drepturile migranţilor ilegali şi ai solicitanţilor de azil. Cei reţinuţi la Centrul de înregistrare a Străinilor din Pabrade se plâng de libertatea de mişcare restrânsă şi de spaţiul personal mic. Mulţi spun în mod deschis că Lituania este o ţară de tranzit în drum spre restul UE.
După aceea, au călătorit 5-6 ore până la graniţa cu Lituania. Furgoneta a oprit şi şoferul a arătat spre pădure, spunând „Europa va fi acolo”, spune kurdul. „Veţi vedea un gard, veţi trece cu uşurinţă de el şi apoi veţi fi în altă ţară”, şi-a amintit bărbatul. „O maşină vă va aştepta şi vă va duce mai departe. Dar nu i-a aşteptat nicio maşină, şi era foarte frig. Am construit un cort pentru a ne încălzi, dar un grănicer ne-a văzut”. Unii dintre cei aflaţi în centrul de detenţie au venit în Lituania fără ajutorul traficanţilor. Unul dintre ei, Fata, şi-a rezervat zborul din Bagdad către Minsk pe 9 iunie. După ce a stat cinci zile în Bielorusia, a trecut în Lituania şi a cerut azil.
Fata şi trei dintre prietenii săi au rezervat un zbor către Minsk la o agenţie de turism irakiană. Au fost cazaţi la hotelul Sputnik şi apoi au plătit 300 de ruble belaruse (aproximativ 100 euro) pentru a ajunge la graniţa lituaniană cu taxiul. Au folosit aparat GPS pentru a-şi găsi drumul spre Lituania, a spus Fata, adăugând că un prieten plecat mai devreme în Lituania i-a dat informaţiile necesare. Unii dintre migranţi au venit în Europa folosind ruta terestră mai dificilă, dar mai ieftină. Călătoria durează până la o săptămână pentru a ajunge în Europa cu camionul şi costă între 4.000 şi 5.000 de dolari de persoană. Când au fost transportaţi cu camionul, migranţii au spus că nu ştiu prin ce ţări au trecut şi nici cât a durat drumul. Potrivit acestora, traficanţii nu s-au prezentat şi şi-au ţinut faţa acoperită, vorbind doar atunci când dădeau ordine.
Cei care dau ordine se schimbau regulat, la fel şi camioanele. Potrivit unuia dintre deţinuţi, un prieten i-a spus că ruta prin Belarus ar fi mai sigură decât traversarea Mediteranei sau trecerea prin Bulgaria. Erau 30 dintre ei, călătorind pe întuneric, a povestit refugiatul. Li s-a spus să treacă prin pădure pe jos până ajung la graniţă. Au fost găsiţi de grănicerii lituanieni. Călătoria a costat 5.000 de dolari. Nu toţi irakienii merg în Belarus pentru a ajunge în UE. Zana Ahmed Rahman, inginer din Kurdistan, s-a dus în Belarus pentru o vacanţă. „Un prieten de-al nostru a fost acolo de două ori, i s-a părut o ţară drăguţă”, a spus Rahman. Puţine ţări acordă vize turistice irakienilor. Rahman şi prietenii săi au cumpărat un pachet de vacanţă de la o agenţie de turism irakiană Moonline şi au venit în Belarus pe 18 iunie. Ceruseră o viză de intrare cu aproximativ o săptămână înainte de zbor, dar erau încă reţinuţi pe aeroportul din Minsk timp de aproximativ trei ore. Un angajat al unei agenţii de turism din Belarus i-a avertizat, de asemenea, să nu se apropie de graniţă, spune Rahman. Unul dintre prietenii lui Rahman îl cunoştea pe şeful agenţiei de turism din Irak şi îl putea linişti că se vor întoarce. Prin urmare, nu au fost obligaţi să lase un depozit. Dar cinci dintre cei din acelaşi zbor nu s-au mai întors la Bagdad. În plus, „alţi doi tipi mi-au spus că poliţia din Belarus nu i-a lăsat să meargă la graniţă”.
În iulie, Lituania a început să limiteze drepturile migranţilor ilegali şi ai solicitanţilor de azil. Cei reţinuţi la Centrul de Înregistrare a Străinilor din Pabrade se plâng de libertatea de mişcare restrânsă şi de spaţiul personal mic. Mulţi spun în mod deschis că Lituania este o ţară de tranzit în drum spre restul UE.
„Ne pare foarte rău că am trecut graniţa, dar nu am avut nicio cale de a intra în Lituania în mod legal”, a spus Selwan, un irakian kurd. „Trebuia să luăm această rută, să riscăm, dacă dorim să fim în siguranţă”.
Migranţii care încearcă să evadeze din Pabrade sunt duşi într-un spaţiu protejat din centru. Grănicerii le iau telefoanele şi le permit să stea doar o oră pe zi afară, potrivit migranţilor.
„Toţi cei reţinuţi în această clădire suferă psihic”, a spus Rian din Irak. Potrivit acestuia, au existat deja cazuri de tentative de sinucidere în centru.
„Am fugit din Irak deoarece ţara este o închisoare, s-a plâns Eliah, care s-a prezentat ca fiind un Yazidi, un grup etnic care a supravieţuit unui genocid pus la cale de ISIS. „Dar la fel este şi aici.” Între timp, Lituania a anunţat că va construi un gard anti-imigranţi la graniţa cu Belarus, iar Irakul, în urma plângerilor oficialilor UE, a sistat zborurile către această ţară. Prin urmare, irakienilor care vor să emigreze le-a rămas doar calea grea.
Turcia a început să construiască o bază militară uriaşă pentru stafful prezent în Departamentul de Apărăre din ţară, clădirea fiind supranumită „Pentagonul turcesc”, conform Business Insider.
Luni, în timpul ceremoniei de inaugurare a lucrărilor, preşedintele Recep Tayyip Erdoğan a declarat că noua clădire – numită provizoriu „Steaua şi semiluna” – va „inspira teamă” inamicilor Turciei.
Complexul va avea o suprafaţă de 12,5 milioane de metri pătraţi, dintre care 882.000 de metri pătraţi vor fi dedicaţi birourilor, urmând să găzduiască până la 15.000 de persoane.
Prin contrast, birourile Departamentului de Apărare din Statele Unite se întind pe 600.000 de metri pătraţi, iar întreaga suprafaţă a Capitolului SUA ar putea intra într-una dintre cele cinci laturi ale Pentagonului.
O reprezentare a unui artist arată că viitoare clădire ar avea o structură similară cu cea a Pentagonului, fiind modelată însă după steagul turcesc. Data de încheiere a construcţiilor este programată pentru mai 2023.
Erdoğan breaks ground on the “Crescent and Star” complex, which is supposed to become the new headquarters for Turkey’s military.
It invokes a certain imperial past, but not the one you’re thinking of. (Or maybe the one you think of way too often…) https://t.co/1XLjVDJjQR pic.twitter.com/z9BuApZOq0
— Selim Koru (@SelimKoru) August 30, 2021
„Vom crea o structură care va inspira teamă inamicilor noştri prin amploarea sa şi va oferi încredere prietenilor Turciei”, a spus Erdoğan în timpul ceremoniei, care a aniversat 99 de ani de la Ziua Victoriei, Turcia marcând astfel una dintre bătăliile majore din timpul războiului de independenţă din anii 1920.
The Turkish President announced that they will gather its National Defense Ministry, General Staff, and the three branches of its Military into a single, hi-tech headquarters building.#TSK #TAF #MIT #Turkey2023 pic.twitter.com/sDru22WxHl
— AceJace™ (@AceJaceu) August 30, 2021
„Steaua şi semiluna” reprezintă cel mai recent efort al lui Erdoğan de a creşte forţa militară a Turciei, încercând astfel să îşi alimenteze nivelul de popularitate înaintea alegerilor din 2023, în timp ce ţara se confruntă cu focuri sălbatice, inundaţii şi o rată tot mai ridicată a inflaţiei.
Turcia s-a concentrat constant asupra producţiei locale de arme şi echipament de război, dezvoltând drone cu sarcini utile ce ar concura cu modelele Reaper create de Statele Unite.