“Să închizi o companie cu 15 oameni nu e o tragedie la fel de mare cu cea a uneia cu producţie industrială”, spune Dragoş Damian, CEO al Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România, care grupează 14 companii ce contribuie anual cu 1,5% din PIB şi asigură 8.000 de locuri de muncă directe şi alte 15.000 indirecte. Şeful genericelor face trimitere la motivaţia din spatele suspendării activităţii importatorului de morfină Mundipharma, respectiv introducerea taxei clawback, prin care producătorii de medicamente plătesc diferenţa dintre bugetul alocat de stat şi consumul real.
Menţinerea taxei clawback în forma actuală poate avea consecinţe economice şi sociale grave, în primul rând pentru populaţie, prin dispariţia totală de pe piaţă a unor medicamente sau limitând accesul populaţiei la medicamente cu preţuri rezonabile, cât şi pentru companiile producătoare de medicamente generice”, susţine Damian. Potrivit producătorilor, în forma actuală, taxa este “injustă şi ilegală” pentru că are ca bază de impozitare preţul de raft, care include adaosul distribuitorului, adaosul aplicat de farmacii şi TVA. Decizia importatorului Mundipharma s-a bazat pe înăsprirea considerabilă a condiţiilor de desfăşurare a activităţii pe piaţa farmaceutică românească, pe creşterea considerabilă a expunerii la riscuri financiare, precum şi pe creşterea nesustenabilă a nivelului de taxare.
Mai concret, cauzele care au determinat această decizie au fost: perioada de peste cinci ani de când listele de medicamente compensate şi gratuite nu au fost completate cu molecule noi, preţurile impuse la nivel minim european, referenţierea preţurilor produselor originale la cele generice, introducerea pe listele de gratuite şi compensate a unor produse care, deşi nu se află la dispoziţia reală a pacienţilor, au avut ca efect creşterea coplăţii suportate în fapt tot de către companie, prelungirea termenelor de încasare a banilor de către producători la peste 300 de zile şi în final taxa clawback, se arată în motivaţia transmisă de Asociaţia Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).
Cele mai expuse riscului dispariţiei ar fi, pe de-o parte, medicamentele foarte ieftine, pe care producătorii le retrag din cauza profiturilor neglijabile pe care le aduce comercializarea lor, dar şi doctoriile companiilor extrem de nişate, similare unor companii precum Mundipharma, caz în care s-ar putea crea din nou minusuri de aprovizionare în farmacii şi spitale, până la înlocuirea cu produse similare. Per total e vorba de 30-40 de medicamente care nu mai sunt aduse la noi în România şi alte zeci de oncologice ieftine care ar urma să dispară. Dintre moleculele care lipsesc din piaţă fac parte dactinomicina, vinblastina, dacarbazina, vincristina şi eutiroxul, destinate tratamentelor oncologice la scară largă. “Medicamentele pentru boli cronice nu sunt afectate de termenele de plată lungi, însă multe din ele dispar prin exporturi paralele, dat fiind că România are cele mai mici preţuri din UE”, adaugă Damian.
De cealaltă parte, autorităţile spun că vina e în altă parte, iar piaţa e liberă, aşa că nemulţumiţii pot pleca oricând. “Oriunde în Europa o firmă poate să retragă anumite medicamente de pe piaţă. Nu poate fi sancţionată pentru acest lucru, statul nu poate interveni. CNAS nu are niciun contract cu producătorii, singurele contracte sunt cu farmaciile”, spunea şeful Casei de Asigurări, Lucian Duţă, negând practic argumentele producătorilor: ” Firmele nu au anunţat că pleacă din cauza plăţilor întârziate şi nu există niciun semnal că ar pleca de pe piaţa din România din cauza clawbackului”. Dacă Duţă neagă vehement plecarea vreunei companii, situaţie ce-i drept puţin probabilă în următoarele luni, dat fiind potenţialul ridicat al consumului pe piaţa locală, minis-trul sănătăţii nu a văzut nicio criză. Sau dacă a văzut-o, a fost “artificială şi falsă”. În cazul morfinei existau alternative, spune ministrul, fără să înţeleagă de ce medicii nu au identificat în timp util celelalte opţiuni de tratament. Una peste alta, producătorii spun că investiţii de sute de milioane de euro vor fi puse în aşteptare sau vor fi anulate, pentru că nu pot stabili planuri de afaceri pe termen mediu şi lung fără a cunoaşte valoarea exactă şi durata de aplicare a taxei definită de către FMI drept “temporară”. “La un moment dat presiunea e atât de mare încât de la centru se poate decide că profitabilitatea sau predictibilitatea nu mai pot fi asociate cu piaţa locală”, conchide Regis Lhomme, preşedintele ARPIM, adăugând că unii înţe-leg, iar alţii nu şi de aceea vom păşi pe nisipuri mişcătoare şi în perioada următoare, fără să ştim ce medicamente dispar şi când.
