BusinessMagazin

Tag: termen

  • Economişti: România va putea adera la zona euro, cel mai probabil, după 2020

    “Anul 2019 era un obiectiv foarte ambiţios, fără îndoială, el a fost însă un obiectiv pur şi simplu lansat, dar fără a avea o agendă de parcurs. Ca să fie fezabil acel 2019 trebuia să venim urgent cu o agendă de reforme structurale pe care trebuie s-o implementăm, care să ne ducă la o convergenţă reală sănătoasă, sustenabilă pe termen lung şi să ne menţinem în acelaşi timp echilibrele macroeconomice, adică noi putem avea o convergenţă reală, deci cu creştere economică mai mare decât anticipăm printr-o stimulare fiscală, dar care dacă produce dezechilibre, n-am făcut nimic”, a declarat joi Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economistul şef al Raiffeisen Bank, la dezbaterea cu tema “Zona Euro încotro?” organizată de BNR.

    Astfel, creşterea economică nu este de durată şi se va corecta la un moment dat, Dumitru dând exemplul creşterilor de 7%-8% dinaintea crizei, urmate de necesitatea de a ajusta dezechilibrele create, ceea ce s-a tradus în “doi paşi înainte, trei paşi înapoi”, situaţie care nu este de dorit.

    El a punctat că 2019 era un termen extrem de ambiţios, iar în cel mai fericit scenariu, în care politicile economice sunt coerente şi există o agendă de reforme strucurale care este şi urmată, adoptarea euro s-ar putea realiza după 2020.

    “Important ca orizontul de adoptare să fie unul credibil şi, mai mult decât atât, să fie unul la care să ne şi ancorăm, adică să avem o ancorare adevărată a politicilor economice, în sensul în care să avem o agendă foarte bine stabilită, să ştim foarte bine ce avem de făcut, pentru că altfel nu rămâne decât un obiectiv, o dorinţă care nu este ancorată în realitate”, spune Dumitru.

    Părerea lui privind termenul de aderare la zona euro este susţinută şi de analistul financiar Florin Cîţu, însă el atrage atenţia că România trebuie să decidă dacă va realiza convergenţa reală înainte de aderare, având avantajul unei politici monetare foarte independente, sau în cadrul zonei euro, când acest avantaj se pierde.

    “Mai avem câţiva ani până la zona euro. România trebuie să înţeleagă că nu poţi să scapi de reforma reală, convergenţa reală trebuie făcută. Trebuie să decizi dacă o faci în afara zonei euro, când ai o politică monetară foarte independentă, sau în interiorul zonei euro, când nu mai ai o politică monetară independentă, aici trebuie să ducem discuţia în spaţiul public”, apreciază Cîţu.

    El a precizat ulterior că România ar putea adopta euro cel mai devreme după 2020.

    La rândul său, economistul şef al BCR, Radu Crăciun, spune că odată cu accesul în zona euro România va fi forţată să conveargă cu aceasta şi va beneficia, de fapt, de pe urma acestui lucru, dând exemplul integrării în UE pe un principiu similar.

    “Dar o integrare monetară pripită, aşa cum a dovedit-o crearea zonei euro, fără nişte minime fundamente economice de competitivitate, politice duce într-o înfundătură. Din punctul nostru de vedere, cred că ar trebui să fim foarte atenţi ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se întâmple”, a menţionat Crăciun.

    Dumitru apreciază că România nu are decât o singură variantă, aceea de a respecta regulile, însă totodată acestea trebuie bine gândite, iar toţi factorii din România implicaţi trebuie să înţeleagă ce înseamnă acele reguli pentru ţară şi economie.

    “Spre exemplu, noi am semnat Compactul fiscal, nu prea am înţeles ce înseamnă lucrul acesta pentru noi şi nici acum nu prea îl înţelegem. Eu rămân stupefiat când văd că oameni de la care te-ai aştepta să înţeleagă, decidenţi de politici economice, care nu înţeleg ce înseamnă deficit structural şi care sunt limitele pentru noi şi că în anii următori, când economia va fi peste potenţial, noi va trebui să avem excedente“, spune preşedintele Consiliului Fiscal.

    El a subliniat că România poate participa la crearea regulilor la nivel european prin reprezentanţii săi la forurile europene, însă aceştia au problema că nu înţeleg de ce sunt trimişi acolo, deşi lucrează pe salarii mari, nu înţeleg ce se discută şi nu se implică activ.

    “Noi trimitem oameni la Parlamentul European care se duc acolo doar în concediu, pe bani foarte mulţi şi nu prea înţeleg de ce sunt acolo şi pe cine reprezintă şi ce se discută acolo. Cred că trebuie să trecem de bariera asta şi să înţelegem că acolo avem interes major şi avem nevoie de oameni care înţeleg ce se discută şi să participe activ atât cât se poate, dat fiind statutul nostru la scară europeană, dar cu argumente, să putem participa la masa deciziilor. Altfel, suntem ai nimănui, ca să spun aşa”, a conchis Dumitru.

  • Economişti: România va putea adera la zona euro, cel mai probabil, după 2020

    “Anul 2019 era un obiectiv foarte ambiţios, fără îndoială, el a fost însă un obiectiv pur şi simplu lansat, dar fără a avea o agendă de parcurs. Ca să fie fezabil acel 2019 trebuia să venim urgent cu o agendă de reforme structurale pe care trebuie s-o implementăm, care să ne ducă la o convergenţă reală sănătoasă, sustenabilă pe termen lung şi să ne menţinem în acelaşi timp echilibrele macroeconomice, adică noi putem avea o convergenţă reală, deci cu creştere economică mai mare decât anticipăm printr-o stimulare fiscală, dar care dacă produce dezechilibre, n-am făcut nimic”, a declarat joi Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economistul şef al Raiffeisen Bank, la dezbaterea cu tema “Zona Euro încotro?” organizată de BNR.

    Astfel, creşterea economică nu este de durată şi se va corecta la un moment dat, Dumitru dând exemplul creşterilor de 7%-8% dinaintea crizei, urmate de necesitatea de a ajusta dezechilibrele create, ceea ce s-a tradus în “doi paşi înainte, trei paşi înapoi”, situaţie care nu este de dorit.

    El a punctat că 2019 era un termen extrem de ambiţios, iar în cel mai fericit scenariu, în care politicile economice sunt coerente şi există o agendă de reforme strucurale care este şi urmată, adoptarea euro s-ar putea realiza după 2020.

    “Important ca orizontul de adoptare să fie unul credibil şi, mai mult decât atât, să fie unul la care să ne şi ancorăm, adică să avem o ancorare adevărată a politicilor economice, în sensul în care să avem o agendă foarte bine stabilită, să ştim foarte bine ce avem de făcut, pentru că altfel nu rămâne decât un obiectiv, o dorinţă care nu este ancorată în realitate”, spune Dumitru.

    Părerea lui privind termenul de aderare la zona euro este susţinută şi de analistul financiar Florin Cîţu, însă el atrage atenţia că România trebuie să decidă dacă va realiza convergenţa reală înainte de aderare, având avantajul unei politici monetare foarte independente, sau în cadrul zonei euro, când acest avantaj se pierde.

    “Mai avem câţiva ani până la zona euro. România trebuie să înţeleagă că nu poţi să scapi de reforma reală, convergenţa reală trebuie făcută. Trebuie să decizi dacă o faci în afara zonei euro, când ai o politică monetară foarte independentă, sau în interiorul zonei euro, când nu mai ai o politică monetară independentă, aici trebuie să ducem discuţia în spaţiul public”, apreciază Cîţu.

    El a precizat ulterior că România ar putea adopta euro cel mai devreme după 2020.

    La rândul său, economistul şef al BCR, Radu Crăciun, spune că odată cu accesul în zona euro România va fi forţată să conveargă cu aceasta şi va beneficia, de fapt, de pe urma acestui lucru, dând exemplul integrării în UE pe un principiu similar.

    “Dar o integrare monetară pripită, aşa cum a dovedit-o crearea zonei euro, fără nişte minime fundamente economice de competitivitate, politice duce într-o înfundătură. Din punctul nostru de vedere, cred că ar trebui să fim foarte atenţi ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se întâmple”, a menţionat Crăciun.

    Dumitru apreciază că România nu are decât o singură variantă, aceea de a respecta regulile, însă totodată acestea trebuie bine gândite, iar toţi factorii din România implicaţi trebuie să înţeleagă ce înseamnă acele reguli pentru ţară şi economie.

    “Spre exemplu, noi am semnat Compactul fiscal, nu prea am înţeles ce înseamnă lucrul acesta pentru noi şi nici acum nu prea îl înţelegem. Eu rămân stupefiat când văd că oameni de la care te-ai aştepta să înţeleagă, decidenţi de politici economice, care nu înţeleg ce înseamnă deficit structural şi care sunt limitele pentru noi şi că în anii următori, când economia va fi peste potenţial, noi va trebui să avem excedente“, spune preşedintele Consiliului Fiscal.

    El a subliniat că România poate participa la crearea regulilor la nivel european prin reprezentanţii săi la forurile europene, însă aceştia au problema că nu înţeleg de ce sunt trimişi acolo, deşi lucrează pe salarii mari, nu înţeleg ce se discută şi nu se implică activ.

    “Noi trimitem oameni la Parlamentul European care se duc acolo doar în concediu, pe bani foarte mulţi şi nu prea înţeleg de ce sunt acolo şi pe cine reprezintă şi ce se discută acolo. Cred că trebuie să trecem de bariera asta şi să înţelegem că acolo avem interes major şi avem nevoie de oameni care înţeleg ce se discută şi să participe activ atât cât se poate, dat fiind statutul nostru la scară europeană, dar cu argumente, să putem participa la masa deciziilor. Altfel, suntem ai nimănui, ca să spun aşa”, a conchis Dumitru.

  • 150 de proiecte şi programe înscrise la Gala Societăţii Civile 2015

    În total, participă peste 100 de organizaţii non-profit, neguvernamentale, grupuri de iniţiativă şi persoane fizice. Dintre acestea, 57% sunt din Bucureşti, iar 43% din 23 de judeţe –  Alba, Argeş, Bacău, Bihor, Brăila, Braşov, Buzău, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Galaţi, Gorj, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Neamţ, Olt, Vâlcea, Prahova, Satu Mare, Sibiu şi Timiş, notează un comunicat transmis redacţiei.

    Domeniul în care au activat cele mai multe ONG-uri a fost Educaţie, Învăţământ si Cercetare, acesta prezentând 23 de înscrieri. La categoria Sănătate au fost înregistrate 18 proiecte, urmată de secţiunea Incluziune socială cu 11 proiecte. Câte 9 proiecte au fost înregistrate la categoriile Artă şi cultură şi Comportament civic şi participare publică, 8 la Servicii de asistenţă socială, câte 6 la Protecţia mediului şi Dezvoltare economică şi socială şi 4 la Apărarea drepturilor individuale/ colective.

    În cadrul secţiunilor Proiecte şi campanii de voluntariat şi Proiecte pentru tineret au fost înscrise 22, respectiv, 17 proiecte.

    În cadrul Categoriei C au fost încadrate 43 de proiecte astfel: Buget – / Eficienţă + 8 proiecte, Impact -10 proiecte, Durabilitate – 4 proiecte, Originalitate – 21 de proiecte.

    În secţiunea dedicată parteneriatului asociativ-privat, Proiecte şi campanii de Responsabilitate Socială, au fost înscrise 8 proiecte, iar în cea dedicată activităţilor cu  caracter permanent si continuu ale unei organizatii au  fost înscrise 23 de programe, notează acelaşi comunicat.

    În perioada aprilie – mai, proiectele şi programele din cadrul competiţiei sunt evaluate de către membrii juriului, cei 50 de specialişti în implementarea şi evaluarea proiectelor, cercetători, sociologi, jurnalişti, lideri şi formatori de opinie ai societăţii civile şi ai sectorului asociativ, consultanţi în CSR, comunicare, corporate affairs şi community affairs. Câştigătorii vor fi anunţaţi în cadrul festivităţii de acordare a premiilor, care va avea loc în luna iunie, în Bucureşti.

    Gala Societăţii Civile 2015, ediţia a XIII-a, se desfăşoară sub Patronajul Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

  • Psihologi: Clienţii creditelor pe termen scurt cu dobânzi mari sunt cei care manifestă constant tendinţa de a cheltui mai mult decât produc

    “Modul în care ne gestionam nevoile financiare şi nivelul de risc pe care ni-l asumăm atunci când cheltuim banii diferă foarte mult de la o persoană la alta. Măsura în care ne lăsăm influenţaţi de practicile de fidelizare sau up/cross-sell ale instituţiilor financiare depinde de asemenea de o serie de trăsături de personalitate. În general, cred că putem vorbi de cel puţin trei categorii de comportament financiar: unul orientat spre economisire, altul orientat spre limitarea cheltuielilor la resursele personale şi un al treilea care se bazează pe surse externe de finanţare şi care manifestă constant tendinţa de a cheltui mai mult decât produce. Persoanele din ultima categorie sunt cele mai predispuse la a se angaja în comportamente financiare riscante sau costisitoare pentru a-şi satisface nevoi ce nu pot fi acoperite din surse proprii”, spune Andreea Enache, psiholog clinician şi coproprietar al Centrului Medical Bellanima.

    Sute de mii de clienţi datorează jumătate de miliard de euro după ce au contractat creditele cu cele mai mari dobânzi de pe piaţă. Businessul IFN-urilor care oferă cei mai scumpi bani din România generează constant întrebări despre capacitatea BNR sau ANPC de reglementare a pieţei şi de educare a clientului nedorit de bănci şi sensibil la tehnici persuasive de marketing.

    „Este legal, dar nu este moral să profiţi de neputinţa unui om. Lipsa de orizont determină unele persoane să se gândească doar la clipa în care primesc respectivii bani, fără să ţină cont la acel moment de valoarea sumei de rambursat. Nu este dependenţă, ci o disperare care întunecă gândirea“, observă şi psihologul Violeta Rotărescu.

    Cea mai scumpă formă de creditare din România îi face pe mulţi dependenţi de banii împrumutaţi, dat fiind că unele IFN-uri îi stimulează prin campanii agresive de marketing să devină clienţi fideli, oferind condiţii de creditare mai bune după primul împrumut. Compania Ferratum acceptă cereri prin SMS încă de la al doilea credit şi măreşte suma împrumutată de cinci ori, iCredit oferă cadou ceasuri, genţi şi truse de manichiură, în timp ce Provident oferă condiţii preferenţiale, însemnând până la 30% reducere din costul total al creditului pentru clienţii vechi. În plus, cei care le recomandă prietenilor un împrumut de la Provident primesc acasă în numerar suma de 70 de lei pentru fiecare client câştigat de companie.

     

  • Antreprenorul care conduce compania vândută americanilor este unul dintre cei mai mari angajatori din România

    Dacă e să căutăm rapid termenul care îl defineşte pe Vladimir Sterescu, îi putem spune liniştiţi „angajatorul“. Antreprenorul care în urmă cu nouă ani îşi vindea call-centerul EasyCall americanilor de la CGS, la rândul ei o companie antreprenorială, a devenit unul dintre marii angajatori locali; mai mult, se adresează cu precădere Generaţiei Y, care se confruntă cu o rată îngrijorătoare a şomajului. Prezent la evenimentul „Meet the CEO“, Sterescu a pledat pentru industria de outsourcing, care oferă slujbe pentru circa 60.000 de oameni, a vorbit despre experienţa sa personală, de antreprenor şi de şef al unei companii importante de servicii, dar şi despre 
ieşirea României din zona de low cost.

    “Cred că trebuie să ieşim din zona low cost şi cred că trebuie să susţinem din ce în ce mai des că suntem o piaţă cu o forţă de muncă educată, competentă să preia servicii din ce în ce mai complexe“, spune Vladimir Sterescu, rezumând în câteva rânduri ceea ce a fost un avantaj, dar şi un blestem pentru angajatul român, definiţia de forţă de muncă ieftină. Şi el trebuie să ştie destul de bine, pentru că de aproape un deceniu lucrează într-o industrie competitivă, cu implicarea unui mare număr de oameni, industrie care ar trebui să îşi depăşească percepţia cvasigenerală de cenuşăreasă a sectorului tehnologic.

    În cazul CGS, când spunem număr mare de oameni, spunem aproape 3.000 de tineri de până în 30 de ani, în Bucureşti, Braşov, Sibiu şi Târgu Jiu, care lucrează pentru clienţi mari companii din topul 500 Fortune. „Personalul este marea bătălie în industria de call center. Industria creşte, iar pentru oamenii care sunt în industrie asta înseamnă oportunităţi de a se dezvolta, ceea ce îşi doreşte şi generaţia nouă. Este o generaţie care arde etape, care la interviu întreabă cum poate ajunge manager, şi este foarte bine că vrea să ajungă manager şi trebuie să ai un răspuns pentru el. Este o generaţie care comunică mai greu în mod direct, dar se descurcă foarte bine în social media şi îşi extrage informaţie din online. Este o generaţie foarte bine documentată sau, dacă nu este, într-o oră are toate răspunsurile, pentru că fiecare este conectat cu 1.000 de prieteni.“ Iar faptul că tinerii lucrează pentru clienţi din topul 500 Fortune, pentru cele mai mari companii din lume, care au standarde de la care pot învăţa, este un avantaj inportant. Mai mult, un angajat poate trece la un alt client, care activează în altă industrie, aşa că într-un timp relativ scurt se poate familiariza cu două industrii şi cu două din cele mai mari companii din lume. „Ceea ce este fabulos pentru cineva de 27 – 29 de ani. Aceasta este zona în care trebuie să ne diferenţiem şi trebuie să speculăm momentul creşterii industriei, în care apar oportunităţi“, spune Sterescu.

    Industria locală a outsourcingului intră într-o perioadă de rafinare, de evoluţie. „În 2003 am început cu servicii de call center, iar ulterior am început să oferim servicii de suport tehnic, pentru telefoane mobile, pentru laptopuri sau pentru anumite produse software specifice unor companii. Dacă ne uităm la marii jucători, Genpact, Accenture sau IBM, ei au adus aici suport pentru servicii financiare, legal, procurement, HR outsourcing. CGS oferă şi servicii financiare şi, dacă te uiţi pe o piramidă a activităţilor de suport, call centerul este undeva jos, iar noi trebuie să începem să urcăm, să ne diferenţiem cât mai mult şi să oferim cât mai multe astfel de servicii specializate. În Bucureşti sau în Cluj nu se va mai vorbi, în scurt timp, de piaţă low cost. Dacă spui că omul meu are cunoştinţe financiare, bancare, are o experienţă în banking de câţiva ani şi poate să facă activităţi de contabilitate, de exemplu, în mai multe limbi străine, nu mai eşti în zona low cost, eşti într-o zonă a specialiştilor. Acolo cred că este secretul de creştere.  Dar mesajul trebuie să fie unitar, toţi cei din industria de outsourcing din România trebuie să avem acest mesaj: „Noi nu suntem piaţă low cost“. Până acum modelul de vânzare pentru serviciile noastre în exterior era foarte simplu: veniţi în România, avem salarii mici şi forţă de muncă educată care ştie limbi străine. Eldorado! Nu mai e chiar aşa, trebuiesc atrase şi activităţi mai complexe, chiar dacă volumele sunt mai mici“, spune şeful CGS.

    Acest paragraf nu ar fi complet fără o statistică relevantă: în 2013, în Uniunea Europeană, 23,4% dintre tinerii sub 25 de ani erau şomeri, ajungându-se, conform Eurostat, până la 58,3% în cazul tinerilor greci sau 55,5% pentru spanioli. În România şomajul în rândul tinerilor este 23,6%, în Bulgaria 28,4%, iar în Ungaria 27,2%. 57,7% dintre tinerii europeni de 15 – 24 de ani erau, în 2013, inactivi; asta înseamnă 32,6 milioane de persoane. Sigur, în cele mai multe dintre cazuri inactivitatea înseamnă de fapt continuarea studiilor sau alte responsabilităţi sociale sau familiale, dar există totuşi 5,6 milioane de tineri europeni care îşi caută şi nu îşi găsesc un loc de muncă, determinând presa şi observatorii sociali să vorbească despre „generaţia pierdută“ a Europei.

  • Ucraina va deveni al 57-lea caz de hiperinflaţie înregistrat în istorie

    Urmarea acestei deprecieri accelerate a fost creşterea necontrolată a inflaţiei, raportarea din ianuarie a băncii naţionale arătând urcarea cu 28,5% faţă de anul trecut.

    Cifrele oficiale încearcă însă să prezinte o situaţie mult mai bună decât cea reală: în acest moment, rata anuală a inflaţiei din Ucraina se află la 272%, cea mai mare din lume şi mult peste cea a Venezuelei, ajunsă la 127%.

     Prin calculele matematice, cei de la Business Insider au ajuns la concluzia că rata lunară a inflaţiei se va menţine în jurul valorii de 64%. Aceasta este suficient de mare pentru a transforma Ucraina în cel de-al 57-lea episod de hiperinflaţie înregistrat în istorie (pragul de hiperinflaţie este considerat la 50%).

    Iată şi alte exemple de state care au înregistrat hiperinflaţie, în graficul de mai jos:
     

  • Care a fost cuvântul anului 2014?

    După ce anul trecut a ales cuvântul „selfie” ca fiind reprezentativ, Oxford Dictionary a numit cuvântul anului 2014 :  „vape”,  o abreviere de la „vapor” sau „vaporize”.  Acesta este un verb definit ca „a inspira şi expira vaporii produşi de o ţigară electronică sau un dispozitiv similar”. Oxford spune că folosirea acestui termen s-a dublat în ultimul an, pe seama creşterii vânzărilor de ţigări electronice.

    „În dicţionare a existat un spaţiu gol, căci era nevoie de un termen care să descrie această activitate şi să fie distinct de smoking,” au declarat cei de la Oxford Dictionary. Termenul se aplică şi procesului prin care respirăm vapori dintr-o ţigară electronică, dar şi ţigării în sine.

    Iată şi alţi termeni incluşi pe lista scurtă a Oxford Dictionaries în 2014:

    • bae (substantiv): folosit ca un termen afectiv pentru un partener romantic
    • budtender (substantiv): persoană al cărei serviciu este de a servi clienţii într-un magazin de canabis
    • contactless (adjectiv): referitor la sau implicând tehnologii care permit unui smart card sau telefon mobil, etc. să se conecteze wireless la un cititor electronic pentru a face o plată
    • indyref (substantiv): referendumul independenţei Scoţiei care a avut loc în Scoţia pe 18 septembrie 2014 când votanţilor li s-a cerut să voteze cu da sau nu la întrebarea „Scoţia ar trebui să fie o ţară independentă?”
    • normcore (substantiv): o tendinţă prin care hainele demodate, banale sunt purtate ca un manifest deliberat pentru modă
    • slacktivism (substantiv, informal): acţiuni realizate prin intermediul internetului sprijinind o cauză politică sau socială, dar privite ca cerând puţin timp sau implicare, cum ar fi semnarea unei petiţii online sau înscrierea într-un grup militant pe un site de socializare

    Alte dicţionare au ales alte cuvinte drept definitorii pentru anul care se încheie. Spre exemplu, dicţionarul american Merriam-Webster a ajuns la concluzia că termenul “cultură” a fost cuvântul anului 2014.

     

  • Ai un SRL-D? Vezi dacă nu îţi pierzi D-ul de la 1 ianuarie şi ce trebuie să faci

    Reprezentanţii acestor societăţi trebuie să facă demersurile necesare pentru schimbarea sintagmei SRL-D în SRL sau să opteze pentru altă formă juridică.

    Conform legii, în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la pierderea calităţii de microîntreprindere aparţinând întreprinzătorului debutant, societatea respectivă are obligaţia să procedeze la schimbarea denumirii potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, reprezentantul societăţii se va prezenta la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde şi-a declarat sediul social, în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la data la care se împlinesc 3 ani de la înmatricularea societăţii, în vederea schimbării denumirii.

    Mai multe informaţii privind documentele necesare acestei modificări se găsesc la www.onrc.ro, secţiunea menţiuni/persoane juridice/modificarea denumirii.

    Lista societăţilor care îşi pierd calitatea de microîntreprindere S.R.L.-D. la 31 decembrie 2014 este disponibilă la adresa http://www.onrc.ro/index.php/ro/microintreprindere-debutanta.

  • Cele mai inovatoare companii din lume, în viziunea Thomson Reuters

    În ultimii trei ani, Thomson Reuters a prezentat Top 100 Global Innovators, o listă a companiilor care au ieşit în evidenţă transformând creativitatea şi originalitatea în bunuri tangibile.

    Pentru a alege companiile din Top 100 Global Innovators, cei de la Thomson Reuters folosesc o serie de instrumente pentru a monitoriza patentarea proprietăţii intelectuale, precum Derwent World Patent Index, Derwent Patent Citation Index, Quadrilateral Patent Index şi Thomson Innovation. Pornind de la aceste resurse, companiile sunt evaluate pe baza mai multor criterii, inclusiv volumul de patente pentru invenţii, rata de succes a patentelor depuse, obţinerea protecţiei pentru patente pe pieţele dezvoltate şi influenţa patentelor asupra altor companii. Lista pe 2014 oferă mai multe schimbări faţă de anii trecuţi, reflectând modul în care balanţa de putere s-a schimbat în lume atunci când vine vorba de inovaţie şi comerţ.

    În acest an, Asia a reuşit pentru prima dată să depăşească America de Nord şi să devină lider în inovaţie în peisajul global. Japonia a crescut cu 39% faţă de 2013, crescând numărul companiilor prezente pe listă de la 28 la 39. China este pentru prima oară prezentă pe listă, iar Coreea de Sud şi Taiwan şi-au întărit prezenţa. La polul opus, Statele Unite şi Franţa au pierdut 25%, respectiv 40% din companii.

    Creşterea inovaţiei în Asia reflectă strategia adoptată de statele de pe continent precum şi sumele alocate de stat pentru încurajarea domeniului de cercetare şi dezvoltare. Spre exemplu, Coreea de Sud şi Japonia alocă peste 3% din PIB, în vreme de Statele Unite alocă 2,8%. Inovaţia şi protejarea acesteia prin patente reprezintă, prin urmare, elemente cheie ale succesului economic.

    Din punctul de vedere al domeniilor de activitate, cel al componentelor electronice conduce cu 21 de companii, urmat de cel al componentelor hardware. Industria farmaceutică ocupă doar patru poziţii pe listă, în vreme ce inovaţia în smartphone-uri este reprezentată de cinci companii: Apple, Microsoft, Samsung, Google şi BlackBerry.
    Colectiv, cele 100 de companii incluse pe lista din 2014 arată o creştere semnificativă în investiţiile aferente sectorului de Research & Development. Creşterea veniturilor înregistrată de companiile incluse pe lista Top 100 Global Innovators a celor de la Thomson Reuters depăşeşte cu aproape 100% creşterea înregistrată de companiile din S&P 500.

    Companiile incluse în Top 100 Global Innovators au cheluit 208 miliarde de dolari pe cercetare şi dezvoltare în 2013, cu 12% mai mult decât cele din S&P 500. Prin comparaţie, Statele Unite cheltuie anual 453 de miliarde de dolari, Japonia 148 de miliarde de dolari, Franţa 54 de miliarde de dolari, iar Marea Britanie 39 de miliarde de dolari. Asia deţine primul loc ca număr de companii incluse, cu 46.

    Dintre acestea, 39 sunt din Japonia. Urmează America de Nord, cu 36 de companii dintre care 35 vin din Statele Unite. Europa ocupă ultimele 18 poziţii, cu majoritatea organizaţiilor venind din  Franţa şi Elveţia.

    Per total, Top 100 Global Innovators demonstrează beneficiile aduse de încurajarea inovaţiei precum şi de investiţiile în protecţia proprietăţii intelectuale.

  • Poveşti neştiute despre Internet

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric.

    Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL.

    Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter.

    Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste.

    Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.