BusinessMagazin

Tag: suferinta

  • Ţara unde femeile nu mai vor să facă copii. „A avea un copil acum, înseamnă să-l condamni la suferinţă”

    „A avea un copil acum, înseamnă să-l condamni la suferinţă”, declară Milagros Martinez, una dintre femeile programate pentru sterilizare la un centru de sănătate din apropiere Caracas.  În Venezuela, medicii şi lucrătorii din domeniul sănătăţii raportează un număr tot mai mare de cereri de sterilizare, în contextul în care problemele economice ale ţării se agravează pe zi ce trece.

    Lipsa de alimente din Venezuela, inflaţia şi sărăcia din sectorul medical au devenit o sursă de nelinişte pentru un număr tot mai mare de femei care optează fără tragere de inimă pentru sterilizări, decât să se confrunte cu greutăţile sarcinii şi a creşterii copiilor. Contraceptivele tradiţionale, cum ar fi prezervativele sau pilulele contraceptive au dispărut, practic, de pe rafturile magazinelor, împingând un număr mare de femei spre o intervenţie chirurgicală în acest sens.

    Milagros Martinez, o tânără în vârstă de 28 de ani, s-a hotărât asupra operaţiei după ce a avut un al doilea copil neplanificat deoarece nu a găsit pe piaţă pilule anticoncepţionale. Hrana este greu de găsit, tânăra fiind nevoită să stea la coadă la supermarket încă de la miezul nopţii pentru a cumpăra alimente. Uneori, este nevoită să-şi aducă şi copilul cu ea, care a fost ars de soare în timpul aşteptării de ore întregi. „Sunt puţin speriată de sterilizare – spune ea -dar prefer asta decât să am mai mulţi copii”, la fel ca zeci de alte femei care au luat autobuzul de ora 4:00 AM pentru a participa la „ziua de sterilizare”.

    Înainte, pentru a fi sterilizată o femeie trebuia să aibă minimum patru copii şi venituri mici. Acum, sunt numeroase femei cu câte unul, doi copii care doresc asta. De asemenea, lucrătorii din domeniul sănătăţiii din state precum Falcón, Táchira şi Mérida evidenţiază faptul că cererile pentru sterilizare au crescut foarte mult în ultimele luni. Trendul evidenţiază faptul că recesiunea brutală a acestei ţări bogate în petrol forţează oamenii să facă alegeri dificile. Femeile însărcinate sunt afectate în mod deosebit, ele luptându-se pentru a găsi hrană şi suplimente adecvate, dau naştere în spitale aglomerate şi cu lipsă de echipamente şi trebuie să petreacă apoi ore întregi la cozi pentru a cumpăra scutece, alimente sau medicamente pentru bebeluşi, care sunt foarte limitate.

    Atunci când femeile par nesigure, medicii le încurajează să se orienteze către contraceptive, cum ar fi dispozitivele intrauterine, care sunt mai disponibile decât pilulele anticoncepţionale sau prezervative. În cazul în care se găsesc, farmaciile vând un pachet cu trei prezervative pentru aproximativ 600 de bolivari, echivalentul a 60 de cenţi în SUA, dar o cheltuială mare pentru cei care câştigă salariul minim de 33.000 de bolivari pe lună. Iar pe piaţa neagră, aceleaşi prezervative se pot găsi cu 2.000 de bolivari. Elita celor din Venezuela îşi permit aceste lucrui, dar clasa de mijloc şi săracii se împiedică de preţurile mari.

    „Nu am găsit în farmacii pilule contraceptive, nici injecţii, nimic. Pe piaţa neagră este foarte scump, iar acum nici măcar acolo nu mai găseşti astfel de lucruri”, spune Yecsenis Ginez, în vârstă de 31 de ani, care are un fiu şi a decis să se supună intervenţiei chirurgicale. Cu toate acestea, unele femei trebuie să aştepte chiar şi luni de zile pentru a fi sterilizate, deoarece există locuri limitate sau unele centre duc lipsă de echipamente sau specialişti pentru proceduri.

    În timp ce aşteptau să fie chemate în sala de operaţie, femeile îşi amintesc melancolice deperioada de booming din Venezuela. „Înainte, când rămâneai gravidă, toată lumea era fericită”, spune mama a doi copii, Yessy Ascanio, în vârstă de 38 de ani. „Acum, când o femeie rămâne însărcinată toată lumea o mustră. Mă întristează asta când mă gândesc la femeile tinere”. Iar în timp ce unele dintre colegele sale de aşteptare se uită speriate la cele care erau scoase din sala de operaţie, Ascanio le sfătuieşte: „Dacă vă sperie, amintiţi-vă de cozile pentru produsele alimentare”.

  • De ce înşală bărbaţii

    Relaţiile de astăzi sunt tot mai fragile, iar când unul dintre parteneri înşală, lucrurile devin tot mai greu de reperat. Psihoterapeutul Constantin Cornea  ne explică de ce de cele mai multe ori bărbaţii sunt primii care aleg să schimbe filmul iubirii şi devin persoanaje principale în alte episoade amoroase. Motivul pentru care bărbaţii calcă strâmb poate avea numeroase semnificaţii.

    Află aici de ce înşală bărbaţii

  • 5 semne care arată că ai putea suferi de o lipsă de vitamine

    Când organismul încearcă „să-ţi spună ceva” – de exemplu că are o carenţă de vitamine sau minerale – indiciile pot fi uneori ciudate şi greu de înţeles. Iată câteva deficienţe frecvent întâlnite şi semnele prin care se manifestă ele.

    „Cu hrana procesată de azi, e uşor să ne alegem cu o carenţă de vitamine, fie pentru că nu consumăm uificient din alimentele care ne trebuie, fie pentru că nu absorbim cum trebuie nutrienţii, din cauza unor probleme digestive”, afirmă un mare doctor.

    Iată aici 5 semne care arată că ai putea suferi de o carenţă majoră de vitamine şi/sau minerale!

  • ”Mormântul iluziilor germane”. Înfrângerile ruşinoase pe care nemţii le-au suferit în România

    Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au fost unele dintre cele mai importante bătălii din istoria poporului român. În 11 iulie 1917, armata română a început bătălia de la Mărăşti în urma căreia a fost învinsă armata germană.

    Cu Bucureştiul ocupat, curtea regală în exil la Iaşi, armata română, retrasă în Moldova, după înfrângerile din urma cu un an din Transilvania şi Dobrogea, trece prin transformări radicale în 1917.

    Citeşte aici mai multe despre ”Mormântul iluziilor germane”. Înfrângerile ruşinoase pe care nemţii le-au suferit în România

  • Cum te îmbolnăveşte Internetul. Vezi ce se intamplă cu corpul tău când stai la calculator

    Dependenţii de Internet sunt cu 30% mai predispuşi la a lua gripă decât persoanele care nu au o astfel de dependenţă, potrivit unui studiu aL universităţilor Swansea şi Milano publicat de publicaţia britanică Daily Mail. Totodată, acelaşi studiu arată că utilizatorii puţin dependenţi de Internet suferă de stres dacă nu sunt online şi de relaxare când reuşesc să navigheze; alternanţă care dăunează hormonilor implicaţi în sistemul imunitar al oamenilor.

    Studiul a fost făcut pe 500 de respondenţi cu vârstele cuprinse între 18 şi 101 ani, potrivit Daily Mail. 40% dintre participanţi au admis că sunt uşor sau în mod semnificativ dependenţi de Internet. Potrivit cercetării, grupul respectiv avea cu 30% mai multe răceli şi simptome de gripă decât cei care erau mai puţin ataşaţi de Internet. Cercetătorii au descoperit că simptomele lor au fost influenţate de stresul suferit după deconectarea de la Internet.

    Această alternanţă de stres şi relaxare a condus la fluctuaţii ale nivelului de cortizol, un hormon care afectează sistemul imunitar. ”Am descoperit că impactul Internetului asupra sănătăţii oamenilor era independent de un cumul de alţi factori, precum depresia, lipsa somnului sau singurătatea, factori asociaţi de obicei cu un consum intens de Internet şi, de asemenea, cu o sănătate precară”, a declarat pentru Daily Mail profesorul Phil Reed de la Universitatea Swansea.

    Timpul mediu petrecut online de aceşti utilizatori era de şase ore zilnic. Totuşi, un procent mai mic au petrecut 10 ore pe zi online, în special pe site-uri social media.

    Sexul respondenţilor nu influenţează nivelul dependenţei de Internet. Totuşi, dacă femeile folosesc online-ul mai ales pentru social media şi shopping, bărbaţii prioritizează jocurile şi pornografia.

     

     

  • Care sunt cele mai bune metode prin care putem linişti o arsură solară dureroasă

    În ciuda intenţiilor oamenilor de a îşi proteja pielea cu ajutorul cremei de protecţie solară, de multe ori se întâmplă să sufere, totuşi, de arsuri solare. La fel ca celelalte tipuri de arsuri, cele solare pot fi extrem de dureroase.

    De asemenea, ele pot provoca apariţia febrei şi pot face ca stratul exterior al pielii să se cojească, lăsând în urmă pielea roşie sau pestriţă. Pe lângă aspectul fizic neplăcut, arsurile solare pot duce şi la creşterea riscului de cancer de piele.

     Vezi aici care sunt cele mai bune metode prin care putem linişti o arsură solară durero asă

  • Care sunt cele mai bune metode prin care putem linişti o arsură solară dureroasă

    În ciuda intenţiilor oamenilor de a îşi proteja pielea cu ajutorul cremei de protecţie solară, de multe ori se întâmplă să sufere, totuşi, de arsuri solare. La fel ca celelalte tipuri de arsuri, cele solare pot fi extrem de dureroase.

    De asemenea, ele pot provoca apariţia febrei şi pot face ca stratul exterior al pielii să se cojească, lăsând în urmă pielea roşie sau pestriţă. Pe lângă aspectul fizic neplăcut, arsurile solare pot duce şi la creşterea riscului de cancer de piele.

    Vezi aici care sunt cele mai bune metode prin care putem linişti o arsură solară dureroasă

  • Coşmarul angajatului eficient: şedinţa

    În orice organizaţie sunt oameni care aşa consideră că muncesc, stând în şedinţe“, spune, resemnat, Marius P., director într-o multinaţională din sectorul serviciilor IT, despre situaţiile în care este nevoit să stea până la final în şedinţele în care discuţiile participanţilor se duc în cu totul alte direcţii, fără legătură cu tema întâlnirii de business.

    Cazul lui Marius nu este singular, sunt multe situaţii în care managerii din companiile locale sunt nevoiţi să ia parte la şedinţe inutile, care nu fac decât să îi oblige să stea peste program, ca să recupereze pierderea de vreme din „meetinguri“.

    „Am văzut, destul de frecvent, cazuri de şedinţe ineficiente şi am observat că acestea au repercusiuni în felul în care se conduce o organizaţie. Dacă nu există un obiectiv comun şi dacă nu se ia o decizie în urma unei şedinţe, atunci aceasta poate fi considerată timp pierdut“, admite Anca Georgescu Aladgem, membru în boardul Telekom şi fondator al companiei de consultanţă ChangeWorks – Center for Personal and Organisational Development. Din punctul său de vedere, pentru ca o şedinţă să fie utilă, participanţii trebuie să plece cu o serie de lucruri de făcut de acolo.

    Pregătirea şedinţei, o agendă clară a discuţiilor, stabilirea participanţilor şi a rolului lor în şedinţă şi identificarea concluziilor aşteptate în urma întâlnirilor sunt caracteristicile unei şedinţe eficiente, spun specialiştii. Cu cât este mai bine planificată, organizată şi condusă, cu atât şansele pentru o încheiere cu succes a unei şedinţe care să nu fie considerată inutilă sunt mai mari. „Durata unei şedinţe depinde de scopul întâlnirii. Astfel, dacă avem o întâlnire de planificare strategică, această va dura mai mult, dacă este vorba de o întâlnire de planificare operaţională, timpul se reduce etc. Personal cred în întâlnirile scurte, bine pregătite, bine comunicate, cu un scop clar şi cu audienţa potrivită. Când mă refer la o întâlnire scurtă am în vedere 30 – 45 de minute, adică timpul maxim de concentrare al unui adult“, explică Dan Burlacu, consultant în cadrul companiei de training şi consultanţă în domeniul dezvoltării profesionale Ascendis. Unele şedinţe, cum sunt cele de aliniere, sunt necesare, pentru că de multe ori apar probleme la limita dintre două departamente care trebuie clarificate, explică Anca Georgescu Aladgem. „Pentru o şedinţă eficientă este foarte importantă agenda discuţiilor şi materialele discutate, care să fie precirculate. Dacă sunt prezentări PowerPoint cu 70 de slide-uri şi sunt 15 astfel de prezentări într-o şedinţă, aceasta se poate transforma rapid într-o o pierdere de vreme“, explică ea. Într-o şedinţă este, de asemenea, foarte important să fie la masă persoanele care trebuie. „Dacă lipseşte persoana considerată «guru» pe subiectul discutat, atunci şedinţa nu are rost“, mai spune Anca Georgescu.

     În ceea ce priveşte frecvenţa şedinţelor, consultantul de la Ascendis spune că aceasta depinde de diverşi factori, cum ar fi tipul activităţii organizaţiei (dacă este, de exemplu, de retail, producţie, ori cercetare şi dezvoltare) sau de modelul de business (pentru că există organizaţii care lucrează foarte mult cu echipe interdepartamentale pe proiecte specifice, caz în care o întâlnire săptămânală pentru verificarea statusului este recomandată).

    „Nivelul de dezvoltare al organizaţiei este un alt cadru ce poate dicta frecvenţă întâlnirilor. O organizaţie matură va avea o altă dinamică a întâlnirilor versus o organizaţie care se află la început de drum ori se reorientează în piaţă“, adaugă Dan Burlacu de la Ascendis.

    Pentru Daniela L., 33 de ani, schimbarea tipului de organizaţie pentru care lucrează a condus şi la o schimbare a practicii în materie de şedinţe. Când lucra la o companie cu acţionariat românesc, spune ea, întâlnirile erau de tip „face to face“ şi îi ocupau cam 30-40% din timpul petrecut la muncă.

    „După ce m-am angajat la o multinaţională lucrurile s-au schimbat radical. Modul de lucru este foarte diferit, într-o zi normală ajung şi la 70-80% din timp petrecut în săli de conferinţe unde am vestitele «call-uri» cu echipa din Europa. E foarte mult timp pierdut şi multe momente în care discuţiile degenerează sau când colegii din Europa lucrează de acasă şi astfel ajungi să auzi un copil pe fundal sau un câine care latră şi nu se mai opreşte“, spune Daniela, care lucrează în departamentul de marketing al unui centru de servicii de externalizare care deserveşte de la Bucureşti clienţi din întreaga Europă. Pentru ea, cel mai dificil este să constate că, după ce a stat toată ziua în astfel de şedinţe, nu mai are timp să pună în aplicare ce are de făcut efectiv la serviciu şi este nevoită să lucreze peste program.

    La rândul său, Marius P. încearcă să evite şedinţele atât cât este cu putinţă, iar atunci când le organizează el face tot posibilul să fie cât mai scurte şi eficiente. Iar atunci când este invitat la şedinţe se scuză dacă se poate, după ce şi-a prezentat opinia sau informaţiile solicitate, şi dacă el consideră că prezenţa sa nu mai aduce valoare adăugată în acel moment. „În compania noastră, o colegă a avut o iniţiativă foarte bună, care s-a implementat: stand-up meetings. În ideea de a avea şedinţe cât mai scurte şi eficiente, s-au cumpărat nişte mese mai înalte, din acelea de cocktail de la evenimente, iar participanţii stăteau în picioare, ideea fiind de a avea şedinţe de 15- 30 de minute. Asta până când unii au început să vină la şedinţe cu scaunele după ei, iar ulterior sala de şedinţe a fost desfiinţată şi mesele împărţite pe la diverşi şefi de departamente. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“, îşi aminteşte Marius.

    Ideal ar fi ca o şedinţă să dureze maximum una sau două ore, spun specialiştii. În cazuri mai rare, când se discută despre strategia companiei şi şedinţa are loc o dată pe an, aceasta poate avea o durată ce ajunge chiar şi la 1,5 zile. „Dar aici nu mai este vorba de o şedinţă, ci de un workshop care este gestionat de un facilitator“, adaugă Anca Georgescu Aladgem.

    Dincolo de tipul de şedinţe şi de practicile din organizaţii în legătură cu acest subiect, mai există studii care arată că există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte modul de abordare a şedinţelor. „De foarte multe ori bărbaţii iau decizia înainte de şedinţă, la bere, şi folosesc şedinţa ca să formalizeze deciziile luate anterior. În schimb, femeile consideră şedinţele forumul în care se dezbat ideile şi în urma cărora se iau decizii şi se stabilesc planuri de acţiune“, mai spune Anca Georgescu.

    În ceea ce priveşte pierderile pe care le pot aduce companiilor şedinţele inutile, acestea se traduc şi în scăderi în materie de: focus, claritate, motivare, devotament profesional al angajaţilor şi productivitate. „Nu în ultimul rând, o companie pierde timp şi bani din pricina întâlnirilor ineficiente. Din câte ştiu, un angajat petrece în medie 6 ore / săptămână în cadrul şedinţelor, iar aproximativ 35% din timp este ineficient folosit. Dacă ne uităm la dimensiunea companiei, la numărul angajaţilor, la salariul mediu şi la 52 de săptămâni, vom ajunge imediat şi la cifre“, conchide Dan Burlacu de la Ascendis.

  • S-a lovit la cap şi viaţa i s-a schimbat total

    Un bărbat italian care a suferit un traumatism cerebral vorbeşte şi citeşte acum numai în franceză, deşi scrie în italiană.

    În ciuda faptului că până în acest moment nu şi-a exprimat interesul pentru cultura franceză, bărbatul în vârstă de 51 de ani vorbeşte acum în franceză, având după accident înclinaţie către filmele, cărţile şi produsele alimentare franţuzeşti.

    Într-un studiu recent al Universităţii din Edinburgh, bărbatul ar fi întâlnit o franţuzoaică la vârsta de 20 de ani..

    Vezi aici cum s-a ajuns la această situaţie care i-a luat prin surprindere pe medici

  • Sindromul bateriei descărcate. 90% din oameni suferă de această anxietate

    Majoritatea oamenilor se panichează când văd că telefonul se va descărca curând. LG a denumit această condiţie “anxietatea bateriei descărcate” şi, conform datelor, aproape 9 din 10 persoane suferă de frica de a rămâne ”fără baterie la telefon”, scrie Daily Mail.

    Compania a realizat un sondaj la care au răspuns  peste de 2.000 de utilizatori de smartphone-uri din Statele Unite ale Americii.

    Când le-a fost propus să aleagă între sala de sport sau încărcarea smartphone-ului lor, unul din trei oameni au ales să renunţe la sala de sport, în rândul tinerilor acest procent creşte la 42%.

    Dacă telefonul este pe “moarte” 32% au spus că vor renunţa la absolut tot şi se vor întoarce acasă să-şi încarce telefonul.

    60% dintre respondenţi dau vina pe telefonul descărcat când nu vorbesc cu membrii familiei, cu prietenii sau cu colegii de muncă.

    De asemenea, studiul a constatat că 41% din oameni se tem cel mai mult de apelurile pierdute atunci când se confruntă cu o baterie descărcată.

    Când mai au doar câteva procende de energie la telefon, jumătate dintre utilizatori vor scrie un SMS în ultima clipă, iar 35% vor folosi ultimele momente pentru a efectua un apel telefonic.

    Iar aproape 46% dintre oameni spun că se simt jenaţi să ceară unui străin să folosească încărcătorul lor.