Ilie Năstase a fost invitat de organizatorii turneului şi a fost antrenorul lui Mats Wilander şi al Mikael Pernfors la un meci demonstrativ. Organizatorii sunt de părere că nu au încălcat regulile ITF dat fiind faptul că invitaţia către Ilie Năstase a fost făcută înainte de scandalul de la Fed Cup, iar ITF nu a oferit încă o decizie finală în acest caz.
Tag: suedia
-
Suedezii au găsit secretul de a se lăsa de fumat. Cum au ajuns ţara cu cei mai puţini fumători
Cum au renunţat suedezii la fumat? Se pare că au adoptat o strategie de „reducere a riscurilor” şi au înlocuit în mare măsură ţigările cu un produs care furnizează consumatorilor atât nicotină, cât şi tutun, dar nu creşte şansele de deces din cauza fumatului. Acest produs se numeşte „snus” şi constă, practic, în pungi de tutun umed pe care utilizatorul le pune sub buza superioară.
Acest obicei datează de la începutul secolului al XVIII-lea până în timpul celui de-al doilea război mondial, când ţigările au devenit populare. Fumatul a atins punctul culminant în Suedia în 1980, ajungând la 34% din populaţie. De atunci, conştientizarea crescândă a pericolelor asociate cu fumatul a determinat o reducere constantă a ratei fumatului, aşa cum se întâmplă acum în mare parte din lumea occidentală. Spre deosebire de aceştia, însă, fumătorii suedezi au avut un mod original de a renunţa la fumat, fără să depăşească dependenţa de nicotină, ceea ce, desigur, este cea mai dificilă parte.
Odată cu anii 1990 vânzările de ţigări au scăzut, în timp ce vânzările de snus au urcat. Până în 199 au fost vândute mai multe cutii de snus decât pachetele de ţigări, un decalaj care s-a accentuat în următorii ani. Astăzi, 15% dintre suedezi folosesc snus. Deşi producătorii de snus, cum ar fi Suedia Match, nu au voie să susţină că produsul lor este mai puţin dăunător decât ţigările, suedezii şi-au dat seama de asta. Guvernul a creat, în cele din urmă, stimulente fiscale pentru ca oamenii să aleagă snus-ul în deterimentul ţigărilor.
-
Suedia, cea mai mare economie scandinavă, are atât de mulţi bani încât îi pune la saltea în aşteptarea exploziei “bombei” demografice
Guvernul suedez a publicat noi estimări pentru economie. Acestea prevăd excedente bugetare mult mai mari decât cele anticipate cu numai câteva săptămâni înainte
Ministerul de Finanţe a citat “venituri mai mari, în special din TVA, şi cheltuieli mai mici” ca motive.
Ministrul de Finanţe, Magdalena Amdresson, a declarat o mare parte a banilor va fi folosită pentru a face faţă viitoarelor presiuni asupra generosului sistem de beneficii sociale al ţării.
Continuarea articolului o găsiţi pe www.zf.ro
-
Suedia pune bani la saltea în aşteptarea exploziei bombei demografice
Ministerul de finanţe a citat „venituri mai mari, în special din TVA, şi cheltuieli mai mici“ ca motive. Ministrul de finanţe al ţării, Magdalena Amdresson, a declarat o mare parte a banilor va fi folosită pentru a face faţă viitoarelor presiuni asupra generosului sistem de beneficii sociale al ţării. Oficialii anticipează că vor exista 300.000 de copii în plus şi la fel de mulţi pensionari până în 2025. Dublate de o speranţă de viaţă mai mare şi o creştere a imigraţiei, acestea sunt cifre semnificative pentru o ţară a cărei populaţie se ridică în prezent la numai aproximativ 10 milioane de persoane.
-
De ce a ajuns una dintre cele mai civilizate ţări din lumea să cumpere GUNOI
Suedia este atât de avansată în ceea ce priveşte reciclarea încât, de câţiva ani, a importat gunoi din alte ţări pentru a-şi menţine fabricile de reciclare. Mai puţin de 1% din deşeurile menajere suedeze au fost trimise la depozitul de deşeuri anul trecut, la fel ca în fiecare an, începând cu 2011, conform publicaţiei The Independent.
De ce este Suedia atât de avansată în ceea ce ţine de reciclare? Pentru că politicile sale au fost fost dintotdeauna orientate spre grija pentru mediul înconjurător. Suedia a fost una dintre primele ţări care a implementat o taxă puternică pentru combustibilii fosili în 1991 şi acum aproape jumătate din energia electrică provine din surse regenerabile.
De asemenea, suedezii sunt mari iubitori de natură şi sunt conştienţi de ce trebuie să facă pentru a face faţă problemelor de mediu. „Am lucrat mult timp să facem oamenii conştienţi de faptul că nu trebuie să nu arunce lucrurile, ci le pot recicla şi reutiliza”, spune Anna-Carin Gripwall, directorul de comunicare al Avfall Sverige, asociaţia suedeză pentru reciclarea gestionării deşeurilor.
De-a lungul timpului, Suedia a implementat o politică naţională coerentă privind reciclarea, astfel încât, chiar dacă întreprinderile private efectuează cea mai mare parte a activităţii de import şi de ardere a deşeurilor, energia intră într-o reţea naţională de încălzire. Gripwall descrie politica Suediei de a importa deşeuri din alte ţări ca o situaţie temporară. „Există o interdicţie privind depozitele de deşeuri în ţările UE. La un moment dat ţările de la care noi luăm acum deşeuri îşi vor construi prorpiile fabrici, pentru propriile deşeuri, aşa cum ne străduim să facem în Suedia” spune Gripwall.
-
De ce a ajuns una dintre cele mai civilizate tari din lumea sa cumpere GUNOI
Suedia este atât de avansată în ceea ce priveşte reciclarea încât, de câţiva ani, a importat gunoi din alte ţări pentru a-şi menţine fabricile de reciclare. Mai puţin de 1% din deşeurile menajere suedeze au fost trimise la depozitul de deşeuri anul trecut, la fel ca în fiecare an, începând cu 2011, conform publicaţiei The Independent.
De ce este Suedia atât de avansată în ceea ce ţine de reciclare? Pentru că politicile sale au fost fost dintotdeauna orientate spre grija pentru mediul înconjurător. Suedia a fost una dintre primele ţări care a implementat o taxă puternică pentru combustibilii fosili în 1991 şi acum aproape jumătate din energia electrică provine din surse regenerabile.
De asemenea, suedezii sunt mari iubitori de natură şi sunt conştienţi de ce trebuie să facă pentru a face faţă problemelor de mediu. „Am lucrat mult timp să facem oamenii conştienţi de faptul că nu trebuie să nu arunce lucrurile, ci le pot recicla şi reutiliza”, spune Anna-Carin Gripwall, directorul de comunicare al Avfall Sverige, asociaţia suedeză pentru reciclarea gestionării deşeurilor.
De-a lungul timpului, Suedia a implementat o politică naţională coerentă privind reciclarea, astfel încât, chiar dacă întreprinderile private efectuează cea mai mare parte a activităţii de import şi de ardere a deşeurilor, energia intră într-o reţea naţională de încălzire. Gripwall descrie politica Suediei de a importa deşeuri din alte ţări ca o situaţie temporară. „Există o interdicţie privind depozitele de deşeuri în ţările UE. La un moment dat ţările de la care noi luăm acum deşeuri îşi vor construi prorpiile fabrici, pentru propriile deşeuri, aşa cum ne străduim să facem în Suedia” spune Gripwall.
-
Cum acest tânăr a făcut o afacere de aproape 200 de milioane de dolari vânzând ceasuri ieftine
Ca mulţi dintre prietenii săi, Tysander a călătorit în Australia după ce a terminat liceul. Acolo Tysander a întâlnit un englez pe nume Daniel Wellington, care purta un ceas Rolex şi care l-a impresionant cu alura lui de James Bond. Astfel i-a venit ideea de milioane de dolari, dar şi un nume pentru brandul de ceasuri: Daniel Wellington.
„Mi-am dat seama că exista o piaţă pentru astfel de ceasuri, ceva mai pretenţioase”, a declarat el. Dar succesul nu a venit peste noapte. S-a întors în Suedia unde a lucrat în mai multe locuri, de unde a fost concediat apoi s-a înscris la cursuri de business. A început două companii: prin care vindea online cravate şi ceasuri de plastic. Cu banii obţinuţi, 24.000 de dolari, a început cea de-a treia companie, care avea să-i schimbe viaţa.
„Am făcut un mic magazin online şi am creat chiar eu logo-ul în Photoshop apoi am trimis design-ul la o fabrică din China”, a spus Tysander.
Ceasul a fost un succes, nu doar datorită design-ului frumos, ci şi faptului că a s-a folosit de social media pentru promovare. Acesta a apelat la mai multe personalităţi online pentru a-i promova produsul. Acum este la ordinea zilei acest lucru, dar la vremea respectivă nu era ceva foarte întâlnit. Acum compania are peste 2.2 milioane de urmăritori pe Instagram, iar în 2014 s-au vândut peste 1 milion de unităţi, ceea ce înseamnă 70 milioane de dolari. În 2015 veniturile companiei au crescut la 170 milioane de dolari şi Tysander, singurul proprietar al companiei, a făcut un profit de 66 milioane de dolari.
Tysander refuză să dea bani pentru reclamă şi preferă să doneze ceasurile vedetelor care sunt dispuse să-i promoveze ceasul.
„Nu-mi imaginam în 2013 că Daniel Wellington va creşte atât de mult. Sunt foarte norocos”, a mai spus tânărul care a cumpărat recent un apartament în centrul oraşului Stockholm în valoare de 12.8 milioane de dolari.
La început a recrutat foşti colegi de facultate, iar în prezent are o echipă de peste 100 de oameni în cinci sedii în Los Angeles, New York, Stockholm, Hong Kong şi Shenzen. Pentru a păstra preţurile mici, compania produce în China. Distribuţia a fost făcută mai întâi online, în Suedia, apoi a venit în New York prin parteneri, iar acum ceasurile lui sunt în magazine mari din State, precum Bloomingdale sau Nordstrom. În prezent, are peste 5800 de parteneri în întreaga lume.
„O parte din mine îşi doreşte să-l contacteze pe Daniel Wellington şi să-i explic ce s-a întâmplat, dar poate mai bine este să-l las în pace. Dacă ar apărea într-o zi la birou, probabil că m-aş ascunde sub masă”, a declarat Tysander.
Compania a crescut cu 4,695% în topul Inc. 5000 Europe, care analizează creşterile companiilor antreprenoriale din Europa, înregistrând astfel cea mai mare creştere.
-
Cum acest tânăr a făcut o afacere de aproape 200 de milioane de dolari vânzând ceasuri ieftine
Ca mulţi dintre prietenii săi, Tysander a călătorit în Australia după ce a terminat liceul. Acolo Tysander a întâlnit un englez pe nume Daniel Wellington, care purta un ceas Rolex şi care l-a impresionant cu alura lui de James Bond. Astfel i-a venit ideea de milioane de dolari, dar şi un nume pentru brandul de ceasuri: Daniel Wellington.
„Mi-am dat seama că exista o piaţă pentru astfel de ceasuri, ceva mai pretenţioase”, a declarat el. Dar succesul nu a venit peste noapte. S-a întors în Suedia unde a lucrat în mai multe locuri, de unde a fost concediat apoi s-a înscris la cursuri de business. A început două companii: prin care vindea online cravate şi ceasuri de plastic. Cu banii obţinuţi, 24.000 de dolari, a început cea de-a treia companie, care avea să-i schimbe viaţa.
„Am făcut un mic magazin online şi am creat chiar eu logo-ul în Photoshop apoi am trimis design-ul la o fabrică din China”, a spus Tysander.
Ceasul a fost un succes, nu doar datorită design-ului frumos, ci şi faptului că a s-a folosit de social media pentru promovare. Acesta a apelat la mai multe personalităţi online pentru a-i promova produsul. Acum este la ordinea zilei acest lucru, dar la vremea respectivă nu era ceva foarte întâlnit. Acum compania are peste 2.2 milioane de urmăritori pe Instagram, iar în 2014 s-au vândut peste 1 milion de unităţi, ceea ce înseamnă 70 milioane de dolari. În 2015 veniturile companiei au crescut la 170 milioane de dolari şi Tysander, singurul proprietar al companiei, a făcut un profit de 66 milioane de dolari.
Tysander refuză să dea bani pentru reclamă şi preferă să doneze ceasurile vedetelor care sunt dispuse să-i promoveze ceasul.
„Nu-mi imaginam în 2013 că Daniel Wellington va creşte atât de mult. Sunt foarte norocos”, a mai spus tânărul care a cumpărat recent un apartament în centrul oraşului Stockholm în valoare de 12.8 milioane de dolari.
La început a recrutat foşti colegi de facultate, iar în prezent are o echipă de peste 100 de oameni în cinci sedii în Los Angeles, New York, Stockholm, Hong Kong şi Shenzen. Pentru a păstra preţurile mici, compania produce în China. Distribuţia a fost făcută mai întâi online, în Suedia, apoi a venit în New York prin parteneri, iar acum ceasurile lui sunt în magazine mari din State, precum Bloomingdale sau Nordstrom. În prezent, are peste 5800 de parteneri în întreaga lume.
„O parte din mine îşi doreşte să-l contacteze pe Daniel Wellington şi să-i explic ce s-a întâmplat, dar poate mai bine este să-l las în pace. Dacă ar apărea într-o zi la birou, probabil că m-aş ascunde sub masă”, a declarat Tysander.
Compania a crescut cu 4,695% în topul Inc. 5000 Europe, care analizează creşterile companiilor antreprenoriale din Europa, înregistrând astfel cea mai mare creştere.
-
„Punctul forte al oricărui business este echipa” – Jaak Mikkel, CEO-ul Coca-Cola România
Despre colegii din România spune că sunt foarte perseverenţi în reuşită, foarte ambiţioşi, dar şi foarte mândri de rezultatele create, pe care le-au sărbătorit de fiecare dată când au avut ocazia. „Este foarte important să sărbătoreşti succesul şi încercăm să facem asta cât mai spontan. Dacă organizezi petreceri, evenimente, euforia rezultului se evaporă. Am învăţat că cel mai mare impact asupra oamenilor îl are feedback-ul imediat”, spune acesta. Povesteşte apoi un episod de acest gen, când după o mică reuşită şi-a chemat în oraş echipa din Bucureşti, după program, iar spre surprinderea sa au venit toţi, chiar dacă îi anunţase cu oră înainte. De asemenea, spune că într-o zi şi-a chemat echipa managerială în aeroport fără să le spună unde vor pleca, ci doar că au o şedinţă importantă. Deşi toată lumea se aştepta la un eveniment oficial în Viena, Praga sau alte oraşe „de meetinguri”, Mikkel i-a dus în Suedia, unde au avut o şedinţă noaptea, pe feribot. „Încerc să aduc energie, încurajări şi să creez amintiri plăcute”, precizează acesta. Întrebat dacă în cadrul CCHBC se recrutează şi oameni fără experienţă în industrie, CEO-ul a ţinut să precizeze că primele calităţi căutate în orice candidat sunt atitudinea şi potenţialul şi abia apoi experienţa în domeniu. „Ceea ce facem noi nu necesită fizică cuantică, oricine poate învăţa în timp, dar atitudinea, potenţialul, dorinţa de a învăţa sunt lucruri pe care nu le putem preda, aşa că la acestea ne uităm mai întâi”, precizează Mikkel. Cât despre cariera sa, estonianul spune că nu regretă nicio decizie definitorie pe care a luat-o în momente de răscruce, însă în ceea ce ţine de strategiile de management sunt lucruri pe care ar fi trebuit să le facă mai bine. Una dintre lecţiile învăţate chiar în România este aprecierea competiţiei, fără a-i substima activitatea. Uneori, când ne aflăm într-o poziţie de conducere, putem deveni prea încrezători, putem intra în iluzia că ceea e facem noi e mai bine decât ce fac ceilalţi, iar de aici subestimezi activităţile competiţiei, consideră acesta. „Aşadar, este foarte important pentru mine să iau în serios orice competitor, indiferent de mărimea sa, indiferent de faptul că e un start-up sau o multinaţională şi încerc să înţeleg în detaliu ce aduc ei în piaţă, cum aduc acel produs în piaţă, care este raţiunea din spate. Nu ne putem complace, iar asta e o lecţie pe care am învăţat-o anii trecuţi”, spune Mikkel.