BusinessMagazin

Tag: specialisti

  • Cum ar putea fi convinşi românii care lucrează în străinătate să se întoarcă acasă

    O  soluţie pentru diminuarea deficitului de candidaţi ar putea fi reîntoarcerea în ţară a unora dintre cei 3 milioane de români care lucrează pe salarii de 4-5 ori mai mari în Occident.

    În ce context s-ar putea întoarce să lucreze pe joburile disponibile în ţară specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate?

    „Pedalele pe care trebuie să apăsăm sunt creşterea productivităţii şi a competitivităţii României. Trebuie să ne concentrăm, în primul rând, pe ce putem face pentru ca românii care încă sunt în ţară să nu mai plece cu atâta uşurinţă. Să nu uităm că pentru aceiaşi candidaţi concurăm cu economii puternice care întâmpină aceleaşi probleme: deficit de specialişti şi îmbătrânirea populaţiei“, adaugă Cristina Săvuică de la Lugera. În opinia ei, pentru a convinge specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate să se întoarcă, cel mai bun argument poate fi doar eficientizarea economică a României.

    „Căpşunarii“, care au avut ani buni un efect important asupra bugetului ţării prin prisma sumelor de bani pe care le trimiteau rudelor, nu s-ar întoarce acasă neapărat pentru salarii comparabile cu cele primite în vest, ci dacă ar avea servicii cât de cât comparabile cu ceea ce au văzut în străinătate, spun angajatorii. „Românii plecaţi în străinătate se vor întoarce în momentul în care serviciile pe care le oferă statul vor ajunge la un nivel normal, nu neapărat performant, dacă sunt îndeplinite condiţiile de bun simţ, precum un sistem de sănătate decent sau o educaţie bună. Condiţiile generale mai bune din România îi aduc înapoi pe cei plecaţi. E nevoie de voinţă politică şi de mult bun simţ“, spune Florin Godean de la Adecco.

    Totuşi, o parte dintre românii care au emigrat pentru studii sau ca urmare a unor promovări internaţionale deja încep să se întoarcă acasă. „Printre puţinii specialişti pe care îi găsim pe piaţă sunt şi românii care revin din străinătate; fie că şi-au finalizat acolo studii, fie că au muncit pentru o vreme în străinătate ca parte a unui plan personal de dezvoltare a carierei. Şi avem exemple concrete de colegi recrutaţi din aceste categorii“, spune Anica Stoica de la Continental.

     

  • Paradoxul din sănătate: Avem de aproape patru ori mai mulţi absolvenţi de medicină faţă de 1990, dar secţii din spitale sunt închise din lipsă de specialişti

    „Medicii se orientează către centrele din marile oraşe sau pleacă din ţară, deficitul este în spitalele din oraşele mici.“

    România a avut 9.200 de absolvenţi de învăţământ superior de licenţă în domeniul medical în 2013, de patru ori mai mult faţă de cei 2.500 de absolvenţi în 1990, arată datele Statisticii, însă cu toate acestea multe spitale de stat din ţară au secţii închise din lipsă de specialişti. Potrivit estimărilor ZF, numărul de absolvenţi de medicină a trecut pragul de 9.500 de licenţiaţi anul trecut.

    Cea mai mare problemă cu care se confruntă medicii din ţară nu sunt salariile, ci condiţiile din spitale, lipsa de echi pa mente, instru mente şi materiale cu care să îşi poată exer cita profesia. Dacă în oraşele mari există un sur plus de specialişti, în spitalele din oraşele mici sunt închise secţii din cauză că nu au reuşit să atragă medici.

    „Nu aş refuza un post ca medic în provincie, însă dacă la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, unde lucrez ca rezident, se aşteaptă ore bune pentru o investigaţie radiologică, la un spital dintr-un oraş mic ce să găsesc? Problema cea mai mare este că nu ne putem exercita profesia din cauza dotărilor deficitare din spitale“, spune un tânăr medic în vârstă de 29 de ani care s-a specializat pe chirurgie ortopedică la Facultatea Carol Davila din Bucureşti.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • FOCUS Criză de specialişti în fonduri europene: comunităţile mici, incapabile să ia bani UE

     O analiză realizată de MEDIAFAX reflectă faptul că între Centru şi provincie există o distanţă ca de la cer la pământ în materie de personal profesionalizat pentru accesarea banilor europeni pe care România îi are alocaţi în perioada următoare pentru proiecte din fonduri structurale şi nu numai.

    Dacă la nivelul ministerelor şi al celorlalte structuri centrale s-au pregătit deja planurile strategice pentru stabilirea direcţiilor de finanţare, ba chiar s-au deschis, în unele ministere, cum ar fi acela al Agriculturii, programe punctuale de finanţare, nu acelaşi lucru se întâmplă în localităţile mici, sărace, unde se simte acut lipsa investiţiilor în infrastructură. Vorbim aici despre cele 80% din comunele României, în care drumurile sunt presărate cu gropi sau n-au cunoscut niciodată asfaltul, şcolile şi grădiniţele, spitalele şi dispensarele au toaleta în fundul curţii, iar locurile de muncă lipsesc cu desăvârşire.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Piaţa muncii din România un cerc vicios. Companiile se plâng că nu găsesc angajaţi, iar şomerii că nu găsesc de muncă

    Multe companii se plâng că nu găsesc candidaţii potriviţi pentru poziţiile pe care le au libere. Pe de altă parte, mulţi candidaţi nici nu aplică – sau nu iau în serios – ofertele de pe piaţa muncii. Unde se produce ruptura şi care sunt cauzele? Cât de mult contează salariile, beneficiile extrasalariale, mediul de lucru şi renumele companiei arată cel mai recent studiu realizat de Catalyst.

    Piaţa muncii pare un cerc vicios. Multe companii se plâng că nu găsesc candidaţii potriviţi pentru poziţiile pe care le au libere. Pe de altă parte, mulţi candidaţi nici nu aplică – sau nu iau în serios – ofertele de pe piaţa muncii. Unde se produce ruptura şi care sunt cauzele? Cât de mult contează salariile, beneficiile extrasalariale, mediul de lucru şi renumele companiei arată cel mai recent studiu realizat de Catalyst.

    Pe primul loc în topul criteriilor luate în considerare în alegerea unui angajator se află în continuare pachetul salarial oferit, criteriu care a marcat o creştere de 19 procente faţă de anul trecut, arată cel mai recent studiu „Cei mai doriţi angajatori“, realizat de Catalyst. „Deşi pachetul salarial este principalul criteriu în alegerea angajatorului, să fie bine plătit este doar al treilea obiectiv profesional al celor care sunt în căutarea unui loc de muncă.

    Atmosfera de lucru plăcută a urcat pe locul al doilea în topul criteriilor, iar acest lucru se datorează în mare măsură şi faptului că angajatorii investesc din ce în ce mai mult în realizarea de spaţii de lucru creative şi dinamice, precum şi în oferirea de opţiuni distractive pentru reîncărcarea bateriilor în timpul petrecut la job“, arată Alexandra Stancu, talent attraction & employer branding coordinator în cadrul Catalyst România. Alt criteriu în alegerea angajatorilor, explică Alexandra Stancu, este reprezentat de noile provocări profesionale, întrucât candidaţii îşi doresc să fie într-un continuu proces de creştere şi dezvoltare profesională. Din acest motiv, în momentul în care simt că organizaţia în care îşi desfăşoară activitatea nu le mai poate oferi noi provocări profesionale, caută un alt loc de muncă.

    La fel de adevărat este însă că sunt angajaţi care urmăresc permanent ofertele de pe piaţă, iar în momentul în care apare un anunţ interesant aplică la poziţia care le-a trezit interesul. La polul opus sunt candidaţii care nu aplică la joburile deschise în cadrul companiei preferate, principalul motiv fiind faptul că sunt încredinţaţi că nu au suficientă experienţă. Însă, atenţionează Alexandra Stancu, „acest lucru este influenţat şi de faptul că marea majoritatea a angajatorilor publică un profil ideal al candidatului căutat pentru poziţiile deschise, profil ideal care este şi destul de greu de întâlnit în piaţă“.

    Conform studiului, internetul este principala unealtă de informare pentru cei care sunt în căutarea unui loc de muncă; o simplă navigare pe un portal de joburi poate da o imagine de ansamblu cu privire la care sunt companiile care angajează şi profilurile căutate. Pe poziţia a doua în rândul canalelor de informare se plasează site-urile companiilor, cu paginile dedicate celor care vor să aplice: peste 50% dintre respondenţii studiului intră direct pe site-ul firmei care îi interesează. Astfel, pot afla mai multe detalii cu privire la activitatea companiei, structura organizaţională, precum şi experienţa de angajat în cadrul companiei, detaliază reprezentanta Catalyst. „Din acest motiv, actualizarea site-ului companiei sau realizarea unei pagini de carieră locale în cazul companiilor multinaţionale ar trebui să devină o prioritate pentru strategia de comunicare a brandului de angajator“, consideră Alexandra Stancu.

    Peste trei sferturi dintre respondenţii studiului „Cei mai doriţi angajatori“ şi-au actualizat CV-ul sau profilul de pe reţelele sociale în momentul în care şi-au căutat un job, iar aproape două treimi (65%) dintre ei au şi aplicat la un loc de muncă despre a cărui disponibilitate au fost publicate informaţii pe o platformă de carieră. Acest lucru este strâns legat şi de faptul că site‑urile de joburi reprezintă cel mai utilizat canal de informare cu privire la piaţa muncii.

    Mai mult de jumătate dintre respondenţii la studiu îşi doresc să devină specialiliti în domeniul lor de activitate, motiv pentru care unul dintre criteriile importante în alegerea angajatorilor este reprezentat de noile provocări profesionale oferite. În acelaşi timp, candidaţii îşi doresc să poată menţine un echilibru între viaţa profesională şi cea personală, mai ales în contextul în care dezvoltarea profesională este foarte importantă pentru ei.

  • Imitaţia în lumea modei

    Dacă la poşete falsul strică imaginea, la casele luxoase e binevenit, conform ultimelor tendinţe în domeniu. Se poartă materiale care doar seamănă cu cele veritabile, scrie Wall Street Journal, iar uneori le imită atât de bine încât cu greu le mai poţi deosebi.
    Cei care îşi construiesc sau amenajează o casă în care investesc sume impresionante nu recurg însă la imitaţii din dorinţa de a face economii, ci pentru că acestea se găsesc mai uşor, iar în unele cazuri se montează fără mare bătaie de cap. Alţii caută pur şi simplu ceva deosebit, iar piatră, marmură sau alte materiale veritabile are toată lumea, aşa că imitaţiile li se par mai interesante.

    Materialele false sunt şi mai uşor de încadrat în schema coloristică pe care proprietarul o doreşte pentru locuinţa sa, susţin specialiştii. Un alt motiv este acela că unele materiale veritabile, cum ar fi lemnul vechi recuperat din construcţii ca hambarele, sunt greu de obţinut şi trebuie tratate ca să nu se deterioreze. În plus, tehnologia modernă permite crearea de imitaţii mai greu de identificat decât altădată, iar unii proprietari de case recurg şi la tehnici folosite de meşterii de altădată care le permit să păcălească ochiul. Cum o casă nu arată frumos fără un pic de verdeaţă, producătorii de imitaţii oferă chiar şi gard viu sau plante artificiale pentru cei care nu vor să-şi bată capul cu îngrijirea unora adevărate.

    Specialiştii în domeniul imobiliar atrag însă atenţia că falsurile trebuie să fie bine lucrate ca să nu se remarce imediat, iar cele care respectă acest criteriu pot chiar creşte valoarea unei case, datorită faptului că materialele moderne sunt mai uşor de manipulat şi instalat.

  • La doar 15 ani a descoperit o planetă pe care specialiştii o căutau de mai bine de 20 de ani

    La doar 15 ani, Tom Wagg a descoperit ceea ce specialiştii căutau de mai bine de 20 de ani – o planetă situată în afara sistemului nostru solar.

    Wagg este unul dintre cei mai tineri oameni care au descoperit planete, potrivit unui comunicat de presă emis de Universitatea Keele din Anglia. Mai exact, planeta descoperită de Wagg se aseanănă cu una dintre primele exoplanete descoperită în anii ’90.

    Planeta este de tip Jupiter fierbinte, adică de dimensiuni asemănătoare cu Jupiter dar care orbitează aproape de soarele sistemului, astfel încât temperatura este extrem de ridicată (poate ajunge la 1.000 de grade Celsius).

    Tom Wagg a folosit sistemul numit WASP (Wide Angle Search for Planets) pentru a descoperi această planetă. Metoda nu este una extrem de sigură, acesta fiind motivul pentru care confirmarea planetei a durat mai bine de doi ani.

    Wagg are acum 17 ani şi vrea să urmeze cursurile unei facultăţi specializată în fizică.

  • Datele transmise în cloud pot fi interceptate fără a lăsa urme

    Transmiterea datelor în cloud, indiferent dacă este criptată sau nu, poate fi interceptată şi decriptată în timp real de către furnizorii de infrastructuri virtuale, potrivit unei investigaţii realizate de specialiştii în securitate cibernetică ai companiei de securitate informatică Bitdefender. O investigaţie Bitdefender relevă că traficul criptat transmis spre şi dinspre furnizorii de servicii de virtualizare în cloud poate fi decriptat şi interceptat în timpul transmiterii datelor de către furnizorii de infrastucturi.
     
    Cercetarea a fost prezentată de Radu Caragea, specialist în securitate cibernetică al Bitdefender, în cadrul conferinţei de securitate Hack In The Box, organizată la Amsterdam, la sfârşitul lunii mai. Concret, o companie care utilizează servicii de virtualizare în cloud oferite de un furnizor extern nu are nicio garanţie că traficul generat de clienţii companiei prin utilizarea serviciilor (date de card, adrese de email, tranzacţii bancare, conversaţii şi alte date personale) nu poate fi interceptat şi analizat de către furnizorul de servicii de cloud.
    Până acum, comunicaţiile cu serverele virtuale găzduite de terţi erau considerate sigure atât timp cât erau criptate. Cercetarea denumită intern TeLeScope arată însă că operatorii care furnizează servicii de virtualizare, precum Amazon Web Services, Microsoft Azure, Digital Ocean, pot accesa neîngrădit toate comunicaţiile clienţilor, decriptând traficul.
     
    Metoda descoperită de specialiştii Bitdefender este mai rapidă faţă de cele încercate anterior şi funcţionează indiferent de sistemul de operare şi, totodată, fără să afecteze funcţionarea maşinii virtuale, reuşind să mascheze interceptarea traficului în oscilaţii ale vitezei de reţea. Având timpi de oprire de până la 0,1 milisecunde, victimele nu vor putea sesiza să sunt interceptate şi nu vor putea limita consecinţele accesării traficului de către companiile furnizoare de servicii de virtualizare în cloud.
     
    Fostul contractor al Agenţiei Naţionale de Securitate din Statele Unite ale Americii (NSA) Edward Snowden a atras atenţia în repetate rânduri asupra obligaţiei furnizorilor de servicii de cloud de a se asigura că fluxurile prin care circulă informaţii către servere sunt securizate şi nu pot fi interceptate de către operatori sau de către terţi. Snowden făcea trimitere nu doar la furnizorii de infrastructuri cloud, ci şi la capacităţile de interceptare ale NSA şi altor servicii secrete, care au potenţialul să afecteze confidenţialitatea datelor transmise în cloud, inclusiv a celor criptate, fără ca proprietarii datelor să ştie. Vulnerabilitatea semnalată de cercetătorii Bitdefender confirmă nevoia de a spori siguranţa transmiterii datelor în cloud.
     
    În momentul de faţă, singura modalitate de a evita accesarea traficului criptat de către furnizorii de astfel de servicii este utilizarea propriilor servere, în infrastructura companiei care le deţine.
     
     
     
     
     

  • Angajaţii care lucrează de acasă sunt mai productivi şi mai fericiţi, iar cei care vor să facă acest lucru încep să câştige teren la recrutare

    Angajaţii care lucrează de acasă sunt mai productivi şi mai fericiţi – cel puţin acestea sunt concluziile unora dintre cele mai recente studii ale specialiştilor în resurse umane. Privită iniţial cu scepticism din partea angajatorilor, politica denumită „remote work“ sau „télétravail“ începe să devină un atu la recrutare, mai ales atunci când firmele caută specialişti cu competenţe greu de găsit pe piaţă. Care sunt beneficiile muncii de acasă şi cât de adaptate sunt companiile din ţara europeană cu cea mai scăzută rată a angajaţilor care pot să lucreze de unde vor?

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Sunt mai fericiti angajatii care lucrează de acasă ?

    Angajaţii care lucrează de acasă sunt mai productivi şi mai fericiţi – cel puţin acestea sunt concluziile unora dintre cele mai recente studii ale specialiştilor în resurse umane. Privită iniţial cu scepticism din partea angajatorilor, politica denumită „remote work“ sau „télétravail“ începe să devină un atu la recrutare, mai ales atunci când firmele caută specialişti cu competenţe greu de găsit pe piaţă. Care sunt beneficiile muncii de acasă şi cât de adaptate sunt companiile din ţara europeană cu cea mai scăzută rată a angajaţilor care pot să lucreze de unde vor?

    “Colegii se uită cu invidie la mine pentru că, spre deosebire de ei, eu pot să lucrez în unele zile de vineri de acasă“, spune Andreea, 30 de ani, proaspăt numită în funcţia de manager al unei divizii noi din cadrul unei multinaţionale din sectorul serviciilor financiare. Înconjurată la birou de colegi care au ca principală responsabilitate activitatea de vânzare, Andreea spune că profită în zilele în care poate să lucreze de acasă de liniştea de care are nevoie pentru a face prezentări sau pentru a răspunde la solicitările mai ample venite din partea clienţilor.

    Statisticile arată că mai puţin de 1% din totalul angajaţilor din România au posibilitatea oferită de angajator de a lucra de acasă, fie şi ocazional, potrivit datelor pentru anul 2015 publicate de Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene. Astfel, România este ţara cu cea mai scăzută rată de adopţie a practicii care permite angajaţilor să muncească de acasă din Uniunea Europeană.

    În schimb, unu din trei angajaţi din Olanda, Luxemburg sau Suedia poate să lucreze de acasă mereu sau ocazional, iar o politică similară se aplică pentru un sfert dintre salariaţii din Finlanda, Danemarca, Marea Britanie sau Belgia, mai arată datele Eurostat. La nivelul întregii UE, 14,5% dintre angajaţi au posibilitatea de a lucra şi de acasă.

    De flexibilitatea politicilor de HR din alte state europene a beneficiat şi Lucian S., 28 de ani, care s-a angajat în domeniul IT încă de acum şapte ani, de când era student şi lucra pentru o companie din Olanda. Deşi până în prezent a schimbat doi angajatori, niciodată nu a avut un birou la care să meargă.

    „Nu am lucrat niciodată într‑un birou al unei firme. În perioada studenţiei, locuiam în Londra şi am lucrat de acasă pentru un angajator din Olanda, companie care nu avea niciun angajat care să lucreze altfel decât de la domiciliu. Ulterior, m-am angajat la o companie britanică şi, deşi nu am căutat neapărat asta, mi-a surâs ideea propusă de ei de a lucra în continuare de acasă“, a spus Lucian, care este absolvent al Facultăţii de Calculatoare – specializarea Inteligenţă Artificială – în cadrul Universităţii Sheffield din Marea Britanie. În prezent, el este DevOps Lead la o companie telecom cu acţionariat britanic şi locuieşte în Bucureşti.

    „Deşi, teoretic, poate părea că munca de acasă oferă posibilitatea unui program flexibil, eu am program fix în fiecare zi, de la ora 9 la 17:30 (ora Marii Britanii –n.red.). Totuşi, chiar dacă am program standard de lucru, măcar nu mai pierd timpul pe drumul până la serviciu şi nu sunt întrerupt atât de des de către colegi – deşi pot fi sunat frecvent“, mai spune Lucian. Ca dezavantaj al muncii de acasă este, spune el, faptul că nu poate interacţiona, măcar din când în când, cu colegii de muncă. Ideal, pentru el, ar fi ca una dintre cele 5 zile de lucru să fie petrecută la birou, alături de colegi.

    Multe companii locale, chiar din rândul celor care activează în sectorul IT, nu au însă o politică prin care să le permită salariaţilor să lucreze de acasă. Acesta este şi cazul sutelor de angajaţi ai furnizorului francez de servicii de consultanţă şi dezvoltare de software Pentalog, care are birouri în Braşov, Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Sibiu.

    „Noi în mod normal nu avem angajaţi care lucrează de acasă, deşi cred că aceasta este o tendinţă care ar putea să mai rezolve din problema legată de lipsa de resurse umane din industrie. (…) Sunt mulţi freelanceri în IT care lucrează pentru mai multe proiecte simultan, pentru clienţi din România sau din străinătate. De aceea, vor flexibilitate solicitând posibilitatea de a lucra de acasă sau în regim part time“, a explicat Monica Jiman, directorul general adjunct al Pentalog.
    Explicaţiile pentru care angajaţii Pentalog nu au posibilitatea să lucreze de acasă sunt legate de faptul că firma dezvoltă multe proiecte pentru start‑up-uri pentru care angajaţii trebuie să lucreze în echipe şi, în plus, compania derulează multe activitaţi de dezvoltare profesională care se fac la locul de muncă (de tipul „learning lunch“).

    „În străinătate, munca de acasă este mai frecvent întâlnită pentru că angajaţii petrec foarte mult timp pe drumul de acasă până la serviciu. (…) Totuşi, oamenii cer să lucreze de acasă şi unele companii le oferă această posibilitate, mai ales că în anii trecuţi existau mulţi angajaţi pe PFA, iar companiile voiau să respecte măcar parţial normele legale ale acestor tipuri de contracte“, a mai spus Monica Jiman.

    Chiar dacă situaţiile sunt mai rare în România decât în alte ţări, companiile încep să ofere posibilitatea muncii la domiciliu ca beneficiu pentru angajaţi, în speranţa de a le creşte nivelul de devotament profesional şi productivitatea.
    Astfel, una dintre companiile care au adoptat, destul de recent, practica muncii de acasă, este grupul Renault România, care a introdus „télétravail-ul“ din toamna anului trecut.

    „În prezent, după 7 luni de la lansare, avem peste 560 de salariaţi care lucrează o zi pe săptămână de acasă, în diverse domenii de activitate: off-shoring, inginerie, achiziţii, financiar, resurse umane, informatică etc. În medie, raportat la activităţile pretabile acestui mod de lucru, 13% din salariaţi lucrează de acasă, dar sunt activităţi specifice (ex.: off‑shoring) unde 35% din salariaţi au optat pentru télétravail“, a explicat Dana Oprişan, director executiv de resurse umane în cadrul grupului Renault în România.

    Pe de altă parte, companiile nu sunt încă suficient de pregătite din punct de vedere logistic să facă faţă unei generaţii de angajaţi virtuali, este de părere Cristina Postolache, managing partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane Big4HR. „Companiile nu şi‑au adaptat infrastructura în aşa fel încât să permită angajaţilor să aibă acces la informaţiile companiei de acasă, iar datele confidenţiale să fie bine protejate. Modul în care este reglementată munca de acasă şi lipsa unor metode suficiente de control sunt factorii care influenţează companiile atunci când stabilesc politicile de resurse umane. Totuşi, oamenii vor să lucreze de acasă, iar această tendinţă va deveni tot mai populară, întrucât se pierde din ce în ce mai mult timp în trafic“, a explicat Cristina Postolache.

    În legislaţia muncii există câteva reglementări referitoare la munca de acasă. Codul muncii are trei articole care reglementează la munca la domiciliu (108, 109 şi 110) şi care prevăd, printre altele, următoarele aspecte: „salariaţii cu munca la domiciliu îşi stabilesc singuri programul de lucru“, „angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă“, „contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă şi conţine şi următoarele: precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său şi modalitatea concretă de realizare a controlului; obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează“.

    „Deşi Codul muncii permite posibilitatea muncii de la domiciliu, există foarte puţine persoane care pot să lucreze de acasă, pentru că şi structura economiei României concentrează o mare parte a angajaţilor în domenii – cum e sectorul industriei – care nu permit o astfel de practică. În general, posibilitatea muncii de acasă este un beneficiu oferit de către angajatori celor care vor să stea acasă mai mult decât perioada legală de concediu de creştere a copilului“, a spus avocatul specializat în dreptul muncii Costel Gîlcă.
     

  • Liberul arbitru ar putea fi numai o iluzie, susţin cercetătorii americani – FOTO

    Pentru a demonstra acest lucru, specialiştii au organizat două experimente diferite.

    Într-un articol publicat de curând în revista Psychological Science, o echipă de cercetători din cadrul Yale University, SUA, a încercat să demonstreze dacă liberul arbitru există cu adevărat. În acest sens, specialiştii au realizat un experiment, în cadrul căruia le-au cerut participanţilor să anticipeze când o anumită culoare le-ar putea apărea în faţă.

    Vezi aici de ce liberul arbitru ar putea fi numai o iluzie