BusinessMagazin

Tag: preturi

  • Care este motivul pentru care foarte mulţi români îşi amână sau chiar anulează vacanţa de vară şi cine sunt cei care suferă din această cauză

    „Ai fi surprinsă, dar cred că vom pleca 3-4 zile sau deloc. La iarnă vrem să mergem în concediu”, îmi spune una dintre prietenele pasionate de călătorii, care obişnuia să nu rateze niciun prilej de vacanţă, atentă mereu la ultimele oportunităţi de a descoperi noi destinaţii. Nu sunt surprinsă de răspunsul ei, pe care l-am găsit în rândul mai multora dintre cunoscuţii care au ales să îşi amâne concediile de vară din motive diverse: perioada mai lentă de business le permite să muncească liniştiţi la proiecte cu care poate au rămas în urmă sau le-au pus pe pauză, clima nu face chiar atât de plăcute destinaţiile clasice de vacanţă (de ce să faci plajă la 40 de grade când poţi să mai aştepţi), aglomeraţia şi întârzierile din aeroporturi aduc doar nervi, nici pe departe relaxare şi, poate unul dintre cele mai importante motive, preţurile în full season combinate cu creşterea recentă a preţurilor la toate capitolele îi îndeamnă pe turiştii care pot să îşi amâne vacanţa să facă acest lucru.

    Desigur, familiile cu copii sunt condiţionate mai ales de programul şcolilor, astfel că nu asistăm neapărat la un fenomen în masă. Totuşi, cei care reuşesc să îşi programeze vacanţa pentru toamnă sau iarnă fac acest lucru, iar asta pare că se vede deja şi în rezultatele operatorilor de zbor. Dacă iniţial, postpandemie, călătorii dornici să redescopere lumea doreau „cu orice preţ” să zboare, acum pare că lucrurile stau total diferit. Financial Times remarca astfel că acele „călătorii de răzbunare”, concept care  descria iniţial boomul călătoriilor după pandemie, când consumatorii s-au revoltat împotriva mai multor ani de restricţii de izolare, dobândeşte acum o cu totul altă conotaţie, iar turiştii pare că se revoltă împotriva preţurilor mari. Săptămâna trecută (22 iulie), acţiunile tuturor companiilor aeriene europene au scăzut după ce Ryanair a raportat o scădere de 46% a profitului trimestrial după impozitare, ajungând la 360 milioane de euro, ratând previziunea de 538 milioane de euro cu o marjă largă. Principalul vinovat a fost o scădere de 15% a tarifelor medii la mai puţin de 42 de euro, faţă de 49 de euro în iunie anul anterior.

    Compania aeriană low-cost şi liderul preţurilor scăzute din sectorul european, a transportat cu 5,1 milioane de pasageri mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. După cum a spus directorul său executiv, Michael O’Leary, consumatorii erau pregătiţi să călătorească „numai la un anumit preţ”. Deşi traficul anual complet este încă de aşteptat să crească cu 8% la 200 de milioane de pasageri, Ryanair se aşteaptă ca tarifele în sezonul estival cheie să fie „semnificativ mai mici” faţă de previziunile anterioare, care foloseau termeni ca „plate sau uşor crescute”. Iar potrivit BBC, directorul financiar al companiei, Neil Sorahan, a observat cum consumatorii sunt pur şi simplu „puţin mai frugali, puţin mai precauţi” cu banii lor. El a adăugat că, după doi ani de creştere a cererii de călătorii, „există o oarecare rezistenţă”.

    Clienţi din toată lumea aşteaptă de obicei mai mult decât de obicei pentru a-şi rezerva vacanţele de vară, ceea ce se consideră a fi parţial un rezultat al efectelor continue ale crizei costului vieţii. Cu toate acestea, rezultatele slabe ar putea sugera şi că boomul post-pandemie al preţurilor de care s-au bucurat companiile aeriene ar putea ajunge la sfârşit, alte companii, chiar şi de linie, avertizând recent asupra scăderii preţurilor biletelor: Lufthansa a vorbit despre „tendinţe negative pe piaţă”, în timp ce Air France-KLM a avertizat în legătură cu un impact financiar negativ după ce mai puţini oameni decât se aşteptau au rezervat zboruri către Paris pentru viitoarele Jocuri Olimpice.

    Aşadar, dacă nu v-aţi cumpărat încă vacanţa pentru vara aceasta, nu vă faceţi probleme, nu sunteţi singurii. Este posibil ca aglomeraţia pe care doriţi să o evitaţi să se regăsească în aeroporturi şi în sezonul estival prelungit, ca urmare a turiştilor care au devenit mai calculaţi şi mai atenţi la bugetul lor, dar şi la condiţiile în care călătoresc. În consecinţă, operatorii de zbor şi companiile aeriene ar putea fi nevoiţi să se adapteze la noile aşteptări ale consumatorilor, care sunt acum mai puţin dispuşi să plătească preţuri ridicate, chiar şi în faţa oportunităţilor de călătorie care păreau de neratat în trecut.  

    Ioana Matei este editor-şef Business Magazin

  • Amânarea vacanţei, răzbunarea călătorilor pentru preţurile postpandemice din turism?

    „Ai fi surprinsă, dar cred că vom pleca 3-4 zile sau deloc. La iarnă vrem să mergem în concediu”, îmi spune una dintre prietenele pasionate de călătorii, care obişnuia să nu rateze niciun prilej de vacanţă, atentă mereu la ultimele oportunităţi de a descoperi noi destinaţii. Nu sunt surprinsă de răspunsul ei, pe care l-am găsit în rândul mai multora dintre cunoscuţii care au ales să îşi amâne concediile de vară din motive diverse: perioada mai lentă de business le permite să muncească liniştiţi la proiecte cu care poate au rămas în urmă sau le-au pus pe pauză, clima nu face chiar atât de plăcute destinaţiile clasice de vacanţă (de ce să faci plajă la 40 de grade când poţi să mai aştepţi), aglomeraţia şi întârzierile din aeroporturi aduc doar nervi, nici pe departe relaxare şi, poate unul dintre cele mai importante motive, preţurile în full season combinate cu creşterea recentă a preţurilor la toate capitolele îi îndeamnă pe turiştii care pot să îşi amâne vacanţa să facă acest lucru. Desigur, familiile cu copii sunt condiţionate mai ales de programul şcolilor, astfel că nu asistăm neapărat la un fenomen în masă. Totuşi, cei care reuşesc să îşi programeze vacanţa pentru toamnă sau iarnă fac acest lucru, iar asta pare că se vede deja şi în rezultatele operatorilor de zbor. Dacă iniţial, postpandemie, călătorii dornici să redescopere lumea doreau „cu orice preţ” să zboare, acum pare că lucrurile stau total diferit. Financial Times remarca astfel că acele „călătorii de răzbunare”, concept care  descria iniţial boomul călătoriilor după pandemie, când consumatorii s-au revoltat împotriva mai multor ani de restricţii de izolare, dobândeşte acum o cu totul altă conotaţie, iar turiştii pare că se revoltă împotriva preţurilor mari. Săptămâna trecută (22 iulie), acţiunile tuturor companiilor aeriene europene au scăzut după ce Ryanair a raportat o scădere de 46% a profitului trimestrial după impozitare, ajungând la 360 milioane de euro, ratând previziunea de 538 milioane de euro cu o marjă largă. Principalul vinovat a fost o scădere de 15% a tarifelor medii la mai puţin de 42 de euro, faţă de 49 de euro în iunie anul anterior. Compania aeriană low-cost şi liderul preţurilor scăzute din sectorul european, a transportat cu 5,1 milioane de pasageri mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. După cum a spus directorul său executiv, Michael O’Leary, consumatorii erau pregătiţi să călătorească „numai la un anumit preţ”. Deşi traficul anual complet este încă de aşteptat să crească cu 8% la 200 de milioane de pasageri, Ryanair se aşteaptă ca tarifele în sezonul estival cheie să fie „semnificativ mai mici” faţă de previziunile anterioare, care foloseau termeni ca „plate sau uşor crescute”. Iar potrivit BBC, directorul financiar al companiei, Neil Sorahan, a observat cum consumatorii sunt pur şi simplu „puţin mai frugali, puţin mai precauţi” cu banii lor. El a adăugat că, după doi ani de creştere a cererii de călătorii, „există o oarecare rezistenţă”. Clienţi din toată lumea aşteaptă de obicei mai mult decât de obicei pentru a-şi rezerva vacanţele de vară, ceea ce se consideră a fi parţial un rezultat al efectelor continue ale crizei costului vieţii. Cu toate acestea, rezultatele slabe ar putea sugera şi că boomul post-pandemie al preţurilor de care s-au bucurat companiile aeriene ar putea ajunge la sfârşit, alte companii, chiar şi de linie, avertizând recent asupra scăderii preţurilor biletelor: Lufthansa a vorbit despre „tendinţe negative pe piaţă”, în timp ce Air France-KLM a avertizat în legătură cu un impact financiar negativ după ce mai puţini oameni decât se aşteptau au rezervat zboruri către Paris pentru viitoarele Jocuri Olimpice.

    Aşadar, dacă nu v-aţi cumpărat încă vacanţa pentru vara aceasta, nu vă faceţi probleme, nu sunteţi singurii. Este posibil ca aglomeraţia pe care doriţi să o evitaţi să se regăsească în aeroporturi şi în sezonul estival prelungit, ca urmare a turiştilor care au devenit mai calculaţi şi mai atenţi la bugetul lor, dar şi la condiţiile în care călătoresc. În consecinţă, operatorii de zbor şi companiile aeriene ar putea fi nevoiţi să se adapteze la noile aşteptări ale consumatorilor, care sunt acum mai puţin dispuşi să plătească preţuri ridicate, chiar şi în faţa oportunităţilor de călătorie care păreau de neratat în trecut.  

    Ioana Matei este editor-şef Business Magazin

  • Ţara unde doar milionarii îşi mai permit case. Pentru restul oamenilor visul de a avea propria locuinţă a devenit imposibil de atins după ce preţurile au crescut şi ratele au explodat

    Pentru tot mai mulţi americani visul de a avea propria locuinţă devine imposibil de atins după ce preţurile imobiliarelor au crescut, iar creditele ipotecare au devenit prea scumpe. Singurii care îşi mai permit o casă sunt milionarii, scrie Bloomberg.

    Doar segmentul locuinţelor high-end, care se vând la preţuri ce depăşesc un milion de dolari, a bifat o creştere a vânzărilor în iunie. În restul pieţei, vânzările de locuinţe au dezamăgit şi s-au situat sub aşteptări. Vânzările de locuinţe vechi au scăzut de asemenea pentru a patra lună la rând.

    Pentru un credit ipotecar luat pe o perioadă de 30 de ani rata se învârte în jurul pragului de 6,9%, însă înainte de pandemie ea se situa la doar 3%. În acest context, tot mai puţini americani sunt gata să bată palma cu băncile pentru bani de casă.

    Milionarii sunt singurii feriţi de problema ratelor, pentru că în tranzacţiile pentru casa de vis ei pot apela oricând la cash.

    Rezultatul este un boom imobiliar al segmentului high-end care aduce cel mai mare constructor american de case de lux, pe noi culmi la bursă. Toll Brothers Inc. a înregistrat comenzi peste aşteptări şi şi-a majorat previziunile privind livrările de locuinţe pe 2024.

    Acţiunile companiei se tranzacţionează aproape de record după o creştere de aproximativ 170% de la începutul anului 2023.  Raliul bursier a transformat compania în cel mai performant dezvoltator american de locuinţe din ultimele şase luni.

    Conform datelor Redfin, la sfârşitul primului trimestru, 45% dintre cumpărătorii de locuinţe de lux din SUA au folosit doar numerar, cea mai mare pondere din ultimul deceniu. Portofoliile de acţiuni, averile moştenite şi tranzacţiile de la bursă, sunt surse solide de finanţare pentru cumpărătorii înstăriţi.

    În schimb, cumpărătorii entry-level depind de economiile personale şi de salariile lor, care n-au ţinut pas cu inflaţia. Din acest motiv, băncile refuză de multe ori să acorde un credit, mai ales dacă clientul mai are şi alte tipuri de împrumuturi, unde pe fondul veniturilor reduse restanţele încep să se adune.

    În final, toţi aceşti factori fac dificil de atins obiectivul de avea propria casă pentru tot mai mulţi americani, iar criza locuinţelor nu pare să aibă vreo soluţie în viitorul apropiat.

     

     

     

  • Bogatul şi statul îi plătesc săracului mâncarea, iar săracul poate alege ce să mănânce atât timp cât e ceva sănătos

    Când preţurile alimentelor cresc în întreaga lume, pentru ţările sărace pericolul cel mai mare este foametea. În economiile mai dezvoltate, riscul este reducerea accesului la o nutriţie sănătoasă. Franţa şi Belgia, ţări  – providenţă cu resurse financiare şi agricole, experimentează cu o formă unică de „securitate socială pentru alimente”.

    Într-o dimineaţă de iarnă în Schaerbeek, un cartier plin de viaţă din nord-estul Bruxelles-ului, Marie-Christine Hache se plimbă pe culoarele supermarketului BEES Coop umplându-şi căruciorul de cumpărături cu fructe, legume, nuci, orez, legume şi paste organice, scrie BBC.

    Pentru Hache, povara achiziţiilor de alimente în mijlocul unui val de preţuri record a fost uşurată prin participarea la una dintre cele două iniţiative noi prin care se testează „securitatea socială pentru alimente”. Accesul la alimente este o preocupare tot mai mare pentru un număr în creştere de gospodării din întreaga lume, deoarece oamenii se chinuie să facă faţă celei mai mari crize a costului vieţii dintr-o generaţie sau chiar două. Cum unele familii sunt forţate să reducă din consumul de alimente pentru a acoperi alte cheltuieli esenţiale, insecuritatea alimentară este în creştere în întreaga lume. Ideea de securitate socială pentru alimente ar putea suna exagerat.

    Dar prin proiecte recent lansate în Montpellier, din Franţa, şi la Bruxelles, în Belgia, colectivităţi în plină dezvoltare de ONG-uri, fermieri, cercetători şi cetăţeni de rând experimentează cu ideea că alimentele de calitate, hrănitoare şi ecologice ar trebui să fie accesibile tuturor, indiferent de venituri. „A mânca sănătos şi a avea acces la alimente de calitate este costisitor şi doar o parte mică a populaţiei îşi poate permite să facă acest lucru”, spune Margherita Via, manager de proiect la BEES Coop. Inspirate de sistemele universale de asistenţă medicală precum cele din Franţa şi Belgia, grupuri ale societăţii civile au propus înfiinţarea unei noi ramuri de securitate socială în baza căreia fiecare cetăţean să primească o indemnizaţie lunară care să îi permită să cumpere alimente ce respectă anumite criterii de mediu şi etică. În esenţă, ideea este de a nu mai considera alimentele o marfă. „Este necesară o revizuire totală a sistemului alimentar agroindustrial bazată pe dreptul la hrană”, spune agronomul Mathieu Dalmais, unul din liderii mişcării încă de la înfiinţarea ei în 2017 prin munca sa la ISF-AgriSTA, una dintre cele 11 organizaţii care lucrează la proiect în Franţa.

    Pe măsură ce costurile sistemului alimentar industrial modern, globalizat – pierderea biodiversităţii, exploatarea forţei de muncă, risipa alimentară, bolile – s-au accentuat în ultimii ani, apelurile pentru transformarea acestuia s-au înmulţit. Rezolvarea eficientă a acestor probleme necesită o abordare sistematică şi aici intervine securitatea socială pentru alimente, explică Jonathan Peuch, ofiţer de advocacy pentru dreptul la hrană şi nutriţie la Fian Belgium. În cadrul schemei propuse pentru Franţa şi Belgia, fiecare persoană (sau părinţii pentru minori) ar primi automat o sumă fixă în fiecare lună prin, de exemplu, un card special. S-au propus între 100 şi 150 euro lunar pentru adulţi şi între 50 şi 75 euro pentru copii. La fel ca la asistenţa medicală, sistemul ar fi finanţat prin contribuţii din partea fiecărui cetăţean proporţional cu venitul acestuia. În Belgia, Fian a propus ca persoanele care câştigă 3.000 euro lunar brut să contribuie cu 150 euro în fiecare lună, cei care câştigă mai mult contribuind cu mai mult, iar cei care câştigă mai puţin contribuind cu mai puţin. Cu toate acestea, toţi ar primi 150 euro lunar. De fapt, un astfel de mecanism ar ajuta la redistribuirea avuţiei de la cei cu cele mai multe mijloace către cei cu cele mai puţine. Finanţarea suplimentară ar putea fi strânsă printr-o contribuţie a statului, de exemplu din impozitele pe profitul companiilor multinaţionale alimentare sau prin creşterea accizelor la produsele care pot afecta sănătatea cum ar fi alcoolul şi tutunul.

    „Unii oameni spun că din punct de vedere politic ideea este utopică”, explică Peuch. „Nu cred că este o utopică, este doar alegerea societăţii de a spune că ne vom majora contribuţia şi că  vrem să punem aceşti bani aici.”

    Cititi aici materialul integral

  • Burduja: De ce avem preţuri mari la energie în aceste zile? Pentru că producem prea puţin

    „De ce avem preţuri mari la energie în aceste zile? Pentru că producem prea puţin (am pierdut jumătate din capacitatea de producţie în banda din 1989 în aceste trei decenii), pentru că nu avem acces la o capacitate de interconectare suficientă (sunt lucrări majore în Ungaria şi nu numai), pentru că nu avem Tarniţa-Lăpuşteşti şi abia ne-am apucat să încurajăm investiţiile în stocare în ultimul an. Imediat după preluarea mandatului de ministru, constant am arătat că stocarea e prioritatea zero a sectorului energetic naţional”, a scris marţi pe Facebook Sebastian Burduja.

    El arată că, în ultimul an, au fost atraşi 13,6 miliarde de euro pentru sector, bani europeni nerambursabili: „Mai mult decât în toţi anii de după 1989. Aceste investiţii nu se vor finaliza de azi pe mâine şi de multe ori nici de pe un an pe altul”.

    Ministrul Energiei susţine că au fost alocate fonduri din PNRR pentru schema pentru stocare, iar din Fondul pentru Modernizare este pregatită o nouă schemă de finanţare. De asemenea, în cele două apeluri din Fondul pentru Modernizare, deschise in acest moment, se acordă 10% punctaj suplimentar pentru stocare, iar în programul Electric-Up 2 a fost introdusă în premieră obligativitatea de stocare de 30% din puterea instalată, iar la 50% se acordă punctaj în plus (10%).

    „În total, la finalul anului viitor ar trebui să avem, inclusiv prin aceste finanţări, capacitaţi de stocare de cel puţin 2500 MW, iar până în 2026 să depăşim 5000 MW. Ţintele acestea sunt ambiţioase, dar sunt aliniate cu recomandările şi analizele Transelectrica, din care reiese un necesar de stocare de minim 4000 MW”, afirmă ministrul.

    Acesta spune că a fost reluat proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpusteşti, care va asigura servicii esenţiale pentru sistemul energetic naţional.

  • Rata anuală a inflaţiei continuă trendul de scădere: în iunie, inflaţia a coborât la 4,9% după ce în luna mai a fost de 5,1%. Serviciile au înregistrat cele mai mari creşteri de preţ, de 8,8% an/an. Alimentele s-au scumpit, în medie, cu 1,1%

    Rata anuală a inflatiei a coborât în luna iunie la 4,9%, după ce în luna mai a fost de 5,1% iar în aprilie de 5,9%, în condiţiile în care cele mai mari creşteri de preţ s-au înregistrat la servicii, de 8,81% faţă de iunie 2023.

    Preţurile la mărfurile nealimentare au crescut în iunie cu 6,28% an/an, în timp ce la mărfurile alimentare creşterea a fost de 1,1%, potrivit datelor publicate joi de INS.

    Comparativ cu mai, în iunie preturile de consum s-au redus cu 0,24%. 

    Dintre alimente, cele mai mari creşteri de pret an la an au fost la conserve de fructe (9,76%), vin şi bere (7,2%-8%), carne de vacă, carne de porc şi peşte (5,5%-6,4%).

    În schimb, făina şi mălaiul s-au ieftinit în medie cu 30%, uleiul cu 18,5%, iar untul cu 14,3% şi zahărul cu 12,4%.

    La capitolul mărfuri nealimentare, medicamentele s-au scumpit cu 23,9%, detergentii cu 21,9%, cărtile, ziarele şi revistele cu 10,1%, articolele de igienă şi cosmetice cu 16,3%, tutunul şi tigările cu 10,7%, iar încăltămintea cu 7,8%. Fată de mai 2023, combustibilii sunt mai scumpi cu 5,02%.

    Dintre servicii, cele mai mari creşteri au fost la Poştă (26,5%), bilete de avion (10,1%), Apă, canal, salubritate (15,27%), Îngrijire medicală (11,47%),  restaurante (10,43%).

    Rata inflaţiei de la începutul anului (iunie 2024 comparativ cu decembrie 2023) a fost 2,6%.

    Rata medie a modificării preţurilor de consum în ultimele 12 luni (iulie 2023 – iunie 2024) faţă de precedentele 12 luni (iulie 2022 – iunie 2023) a fost 7,2%.

    Indicele armonizat al preţurilor de consum în luna iunie 2024 comparativ cu luna mai 2024 a fost 100,06%.

    Rata anuală a inflaţiei în luna iunie 2024 comparativ cu luna iunie 2023 calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) a fost 5,3%.

    Rata medie a modificării preţurilor de consum în ultimele 12 luni (iulie 2023 – iunie 2024) faţă de precedentele 12 luni (iulie 2022 – iunie 2023) determinată pe baza IAPC a fost 7,3%.

    Scăderea accelerată a inflaţiei a convins boardul BNR să dea în sfârşit startul relaxării monetare în luna iulie, banca centrală reducând dobânda-cheie la 6,75%, de la nivelul de 7% unde a staţionat timp de un an şi jumătate.

    Inflaţia anuală a coborât spre 5% în luna mai 2024, sub nivelul dobânzii-cheie, după ce pe ansamblul întregului an 2023 rata anuală a inflaţiei s-a redus cu 9,76 puncte procentuale  – de la 16,4% în decembrie 2022 până la 6,6% în decembrie 2023.

    În perspectivă, potrivit actualelor evaluări, BNR consideră că rata anuală a inflaţiei va continua să scadă în următoarele luni pe o traiectorie „semnificativ mai joasă decât cea evidenţiată în prognoza pe termen mediu din luna mai 2024, în principal sub influenţa efectelor de bază şi a modificărilor legislative din domeniul energiei, precum şi pe fondul decelerării creşterii preţurilor importurilor şi al ajustării descendente graduale a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen scurt”.

     

     

     

  • Motorină versus benzină – cine câştigă „războiul” carburanţilor, după creşterea accizei? Atenţie, şoferi: Cum se poate afla unde este cel mai mic preţ la carburanţi

    În contextul creşterii preţurilor la carburanţi de la 1 iulie, ca urmare a intrării în vigoare a celei de-a doua creşteri de accize, şoferii au la îndemână o aplicaţie prin care pot afla care este cel mai bun preţ, la benzină sau motorină, din zona în care se află.

    Astfel, consumatorii pot utiliza aplicaţia Monitorul Preţurilor pentru Carburanţi pentru a afla care sunt preţurile practicate de benzinării.

    Aplicaţia Monitorul Preţurilor a fost lansată în anul 2016 pentru Bucureşti şi Ilfov, iar în anul 2019 a fost extinsă la nivel naţional.

    Monitorul Preţurilor carburanţilor auto urmăreşte, pe de o parte stimularea concurenţei între companiile de distribuţie a carburanţilor auto şi , pe de o parte, asigurarea posibilităţii consumatorului de a alege carburanţii cu cel mai bun raport calitate-preţ. Pentru atingerea acestui deziderat, prin proiectul Monitorul Preţurilor Consiliul Concurenţei este creată o bază de date care conţină principalelor companii care comercializează carburanţi, amplasarea geografică a benzinăriilor deţinute de fiecare, tipurile de carburanţi (benzină, motorină şi GPL) comercializate în fiecare benzinărie, preţurile la pompă practicate.

    Investiţia în lansarea Monitorului Preţurilor s-a ridicat la 300.000 de euro, potrivit informaţiilor publicate de ZF în 2019.

    Portalul Monitorul Preţurilor şi aplicaţiile mobile funcţionează la nivel naţional în scopul transparentizării preţurilor carburanţilor comercializaţi în România, şi anume: benzină (standard şi premium), motorină (standard şi premium) şi GPL. De asemenea, Monitorul Preţurilor permite localizarea staţiilor de carburanţi auto care permit încărcarea electrică.

    În plus, Monitorul Preţurilor conţine informaţii privind serviciile disponibile în staţiile de alimentare cu carburanţi auto şi permite filtrarea acestora după disponibilitatea celor mai importante servicii.

    Puteţi accesa Monitorul Preţurilor pentru carburanţi AICI

    Companiile de distribuţie a carburanţilor auto partenere a Monitorului preţurilor sunt: KMG International (Rompetrol), Lukoil România, MOL România Petroleum Products, NIS Petrol România (Gazprom), OMV Petrom SA şi Socar Petroleum.

     

     

  • Explozie pe piaţa imobiliarelor din Regatul Unit: Preţurile mediu al locuinţelor din Marea Britanie a ajuns la peste 266.000 de lire sterline, după o creştere abruptă înregistrată în luna iunie

    Preţurile locuinţelor din Marea Britanie au crescut în mod neaşteptat în iunie, potrivit datelor furnizate de creditorul Nationwide, raportează Financial Times.

    Preţurile proprietăţilor au crescut cu 0,2 la sută între mai şi iunie, după o creştere de 0,4 la sută în luna precedentă şi o serie de contracţii înregistrate în martie şi aprilie, au arătat luni noile date.

    Creşterea a dus preţul mediu al locuinţelor la 266.604 lire sterline, cu 1,5% mai mare decât în aceeaşi lună a anului trecut, faţă de 1,3% în luna precedentă.

    Ambele cifre au depăşit aşteptările analiştilor. Economiştii intervievaţi de Reuters se aşteptau la o contracţie lunară de 0,1 % şi la o creştere anuală a preţurilor de 1,1%.

  • Proprietarii de imobile au parte de o veste bună la începutul acestei veri

    Marile oraşe din ţară continuă să atragă un număr semnificativ de chiriaşi. Sumele solicitate la nivel de piaţă sunt în creştere faţă de anul trecut în toate centrele regionale majore din România, atât în cazul garsonierelor, cât şi în cazul apartamentelor cu 2 şi 3 camere.

    „Există diferenţe mari între un oraş sau altul dar şi între o zonă sau alta în cadrul aceluiaşi oraş. Zona, dar şi starea generală a apartamentului, nou sau vechi, tipul de mobilă şi gradul de utilare şi confort sunt principalele aspecte care contribuie la stabilirea preţului final. Cererea este mare, în continuare, iar un apartament bine poziţionat ca preţ, se închiriază în doar câteva zile de la listare. Dacă, dimpotrivă, nu sună telefonul, înseamnă ca preţul nu este în piaţă”, a declarat Daniel Crainic, director de marketing Imobiliare.ro.

    Chiriile solicitate pentru locuinţele din Capitală s-au majorat în ultimul an atât în cazul garsonierelor, cât şi în cazul apartamentelor mai spaţioase. Dacă la începutul verii trecute se cerea o chirie medie de 300 euro/lună pentru o garsonieră, în prezent preţul a ajuns la 340 euro/lună.

    Apartamentele cu 2 camere, care sunt de cele mai multe ori şi cele mai căutate de potenţialii chiriaşi, se închiriază cu 520 euro/lună în condiţiile în care chiria medie era de 470 euro/lună în iunie 2023, iar pentru cele cu 3 camere se solicită în medie suma de 700 euro/lună cu 50 de euro în plus faţă de anul trecut.

    Cei mai mulţi potenţiali chiriaşi care şi-au căutat un apartament în Bucureşti pe Imobiliare.ro şi-au arătat interesul pentru zona Victoriei-Romană-Universitate-Unirii din inima oraşului. Aici găsim şi una dintre cele mai bogate oferte din Capitală, dar şi preţuri pe măsura poziţionării privilegiate a acestor proprietăţi în centrul oraşului, cu acces la cele mai multe variante de transport în comun şi în proximitatea multor puncte de interes pentru chiriaşi – de la restaurante, terase şi baruri şi până la instituţii de învăţământ şi multiple opţiuni de divertisment. Pentru un apartament situat în această zonă poţi solicita, în medie, 600-650 euro/lună chirie.

    Un alt areal care atrage numeroşi chiriaşi, aflaţi în căutarea unor locuinţe mai accesibile ca preţ, este Militari-Gorjului-Lujerului-Uverturii. Şi de această dată observăm un număr ridicat de proprietăţi disponibile deja la închiriere, dar suma medie solicitată de proprietari se plasează în jurul valorii de 400 euro/lună. Zona oferă acces la metrou, iar cei care ajung să se mute aici au mall-uri şi hipermarketuri la doi paşi de casă. Un apartament situat în acest areal va fi foarte atractiv în câteva luni pentru studenţi, având în vedere facultăţile aflate în apropiere.

    O chirie lunară similară poate fi cerută şi pentru un apartament în Drumul Taberei. Aceasta este o altă zonă foarte populară în rândul chiriaşilor, care oferă acces la metrou, dar şi proximitate faţă de unul dintre cele mai mari parcuri din Capitală.

    Pe locul patru în topul celor mai atractive zone bucureştene pentru chiriaşi se găseşte Tineretului-Timpuri Noi. Printre atuurile sale se numără apropierea faţă de centru, accesul la metrou şi, desigur, parcul ideal pentru familiile cu copii. Numărul de proprietăţi disponibile în această parte a oraşului este însă semnificativ mai mic faţă de cel întâlnit în zonele anterioare. Apartamentele se închiriază, în medie, cu 500 euro/lună.

    Preţul îşi spune cuvântul pentru mulţi dintre chiriaşi aşa că nu este de mirare faptul că printre cele mai dorite cartiere din Bucureşti întâlnim Berceni. Numărul proprietăţilor disponibile pe piaţă este mai mare decât în alte zone, iar chiria este una dintre cele mai accesibile din oraş media situându-se în jurul valorii de 380 euro/lună. Dezvoltarea semnificativă pe segmentul rezidenţial nou se traduce prin mai multe variante de apartamente situate în blocuri finalizate în ultimii ani pentru care se caută chiriaşi. Accesul la numeroase mijloace de transport în comun, inclusiv la metrou, numărul mare de spaţii de joacă pentru copii, apropierea faţă de Parcul Tineretului şi opţiunile de shopping foarte variate sunt câteva dintre punctele forte ale cartierului.

    În Cluj-Napoca, garsonierele şi apartamentele cu 2 camere din Cluj-Napoca se închiriază, la ora actuală, cu preţuri mai mari decât în Capitală. Este vorba despre o medie de 350 euro/lună în cazul garsonierelor şi de 550 euro/lună în cazul locuinţelor cu 2 camere.

    Cine are în proprietate însă un apartament cu 3 camere pentru care vrea să găsească chiriaş, preţul va fi, cel mai probabil, mai mic decât cel pe care un proprietar l-ar putea câştiga cu o proprietate similară în Capitală. Chiria medie plătită de clujeni este de 670 euro/lună pentru astfel de locuinţe.

    Apartamentele în Mărăşti sau Mănăştur atrag un număr considerabil de potenţiali chiriaşi, interesul fiind foarte mare pentru aceste cartiere. Chiria medie în Mărăşti este de 550 euro/lună. În Mănăştur preţurile sunt însă unele dintre cele mai mici de pe piaţă, media situându-se în jurul valorii de 450 euro/lună. Doar în cartierul Someşeni apartamentele se închiriază mai ieftin.

    Alte două zone-magnet pentru chiriaşi sunt Gheorgheni şi Zorilor. Apartamentele se închiriază aici la preţuri similare cu cele din Mărăşti. Centrul oraşului este şi el atractiv, iar avantajul proprietarilor este că în acest caz pot solicita chirii semnificativ mai mari pentru locuinţele lor. Apartamentele aflate aici se închiriază, în medie, cu 650 euro/lună, cel mai mare preţ din oraş.

    Fiind vorba despre un oraş cu numeroase facultăţi de renume, cererea pentru apartamentele din Cluj-Napoca va începe să crească semnificativ în scurt timp, odată cu apropierea noului an universitar şi întoarcerea studenţilor la cursuri.

    Braşovul este al treilea cel mai scump oraş din ţară pentru chiriaşi, după Bucureşti şi Cluj-Napoca. Cei care au o garsonieră pot cere în medie o chirie de 320 euro/lună pentru aceasta. În cazul apartamentelor cu 2 camere suma creşte la 480 euro/lună. Chiria medie pe care o solicită ceilalţi proprietari din Braşov pentru apartamentele cu 3 camere este de 600 euro/lună, cu 50 euro mai mare decât la începutul verii trecute.

    Printre cele mai căutate zone în rândul potenţialilor chiriaşi se numără Tractorul şi Avantgarden, două cartiere care s-au dezvoltat semnificativ în ultimii ani unde găsim numeroase locuinţe noi. Se solicită, potrivit datelor Imobiliare.ro, o chirie medie de 450-500 euro/lună pentru proprietăţile aflate aici.

    Centrul oraşului este, de asemenea, foarte atractiv pentru cei care îşi caută o locuinţă pe care să o închirieze. Avantajul proprietarilor este că pot solicita, în acest caz, unele dintre cele mai ridicate preţuri din oraş. Un apartament din centrul Braşovului se închiriază cu o sumă medie de 550 euro/lună.

    Cartierul Astra se numără, la rândul său, printre cele mai populare în rândul potenţialilor chiriaşi, iar şi oferta disponibilă aici este variată. Chiriile sunt însă mult mai mici în acest caz, media situându-se în jurul valorii de 420 euro/lună.

    O garsonieră din Constanţa poate fi închiriată, de cele mai multe ori, cu suma de 300 euro/lună, potrivit datelor Imobiliare.ro. În cazul acestui tip de proprietate preţul a crescut pe plan local cel mai puţin faţă de începutul verii trecute, mai exact cu doar 35 euro.

    Chiria medie care se solicită la ora actuală pentru un apartament cu 2 camere este de 450 euro/lună, iar cea pentru un apartament cu 3 camere este de 600 euro/lună. Suma pe care o poţi solicita din partea chiriaşului diferă, însă, considerabil în funcţie de atractivitatea cartierului în care se află locuinţa, mobilier, finisaje şi multe altele.

    Tomis Nord-Badea Cârţan este, în momentul de faţă, cea mai căutată zonă din Constanţa în rândul potenţialilor chiriaşi şi dispune şi de o ofertă foarte bogată de locuinţe. Chiria medie pentru un apartament ajunge la 450 euro/lună.

    Locul al doilea în topul preferinţelor celor care îşi caută o chirie în oraşul de pe malul Mării Negre este ocupat de zonele Universitate (Capitol-Central) şi Faleză Nord. Aceasta din urmă este, alături de zona Delfinariului, cea mai scumpă din oraş. Apartamentele se închiriază, în medie, cu 600 euro/lună.

    Cei care au o locuinţă în zona Tomis Plus-Boreal este, de asemenea, posibil ca aceasta să atragă interesul celor care prospectează piaţa în căutarea celui mai bun apartament. Se solicită, în medie, 500 euro/lună chirie pentru proprietăţile localizate aici.

    În Iaşi, garsonierele pot fi date spre închiriere pentru o sumă medie de 300 euro/lună, în timp ce pentru apartamentele cu 2 camere proprietarii solicită 400 euro/lună. Locuinţele mai spaţioase, cu 3 camere, se închiriază cu cele mai mari preţuri şi s-au scumpit şi cel mai mult faţă de începutul verii trecute. Chiria medie pentru o astfel de proprietate era de 450 euro/lună în iunie 2023 şi a ajuns la 500 euro/lună în prezent.

    Chiar dacă în centrul oraşului şi în zona Copou-Sărărie se solicită cele mai mari ridicate chirii, 450-500 euro/lună, acestea atrag şi cel mai mare număr de potenţiali chiriaşi.

    Tătăraşi şi Păcurari-Canta sunt alte două zone din oraş populare în rândul celor care îşi caută un apartament de închiriat. Suma pe care o poţi solicita în calitate de proprietar este, însă, semnificativ mai mică, media situându-se în jurul valorii de 370 euro/lună.

    Tudor Vladimirescu, Alexandru cel Bun şi Nicolina se numără şi ele printre cele mai dorite zone din oraş.

    Chiria medie pentru garsoniere în Timişoara este de 250 euro/lună, cea pentru apartamentele cu 2 camere este de 390 euro/lună, iar cea aferentă apartamentelor cu 3 camere ajunge la 450 euro/lună. Timişoara este astfel cel mai accesibil oraş mare din ţară pentru chiriaşi, dar chiar şi aşa există zone în care se pot câştiga sume bune din închirierea unui apartament.

    Zona Cetate este cea mai căutată de potenţialii chiriaşi care analizează oferta din piaţă pe Imobiliare.ro şi este cea mai bănoasă pentru proprietari. Chiria medie pe care poţi să o ceri pentru un apartament este de 450 euro/lună. Alte zone bune pentru câştiguri din închirieri sunt Torontalului-Bucovina, Tipografilor, Aradului şi Braytim.

    La polul opus se află Freidorf, Buziaşului şi Blaşcovici unde chiria medie pe care o poţi solicita pentru un apartament scade sub 300 euro/lună.

  • Hai România!, văzută dintr-o altă perspectivă. Creşterea salariului minim cu 334%, a salariului mediu cu 207% şi stabilitatea cursului valutar, care a crescut cu numai 12% în ultimul deceniu, au adus o creştere exponenţială a puterii de cumpărare în euro, care se vede şi în exuberanţa Euro 2024

    De astăzi, 1 iulie 2024, salariul minim pe economie creşte de la 3.300 de lei brut la 3.700 de lei brut, adică 2.363 de lei net.

    Dacă dăm timpul înapoi, creşterea salariului minim pe economie – suntem de acord sau nu – a fost cel mai bun instrument de politică economică al tuturor guvernelor.

    Din ianuarie 2013 – când salariul minim brut era de 700 de lei, iar salariul minim net era de 530 de lei (106 euro) – până acum, creşterea este de 334%.

    Salariul mediu a crescut în aceeaşi perioadă de la 1.697 de lei net, adică 383 de euro, la 5.217 lei net (adică 1.009 euro) în aprilie 2024, ultimele date disponibile, înregistrând o creştere de 207%.

    Contestarea creşterii administrative, de către guvern, a salariului minim pe economie, avea ca argument întotdeauna distrugerea de locuri de muncă. Într-adevăr, au fost companii, au fost sectoare unde, din cauza salariului minim pe economie, s-a redus numărul de locuri de muncă şi chiar s-au închis companii, în general străine, din sectorul confecţiilor, acolo unde se caută întotdeauna cel mai mic salariu pentru a produce pantaloni, costume, bluze. Dar per total, în economia românească s-au creat şi s-au adunat mai multe locuri de muncă din 2013 până acum, respectiv de la 4,4 milioane, la 5,2 milioane de angajaţi în economie acum.

    PIB-ul în valoare nominală, care măsoară valoarea adăugată în economie într-un an, a crescut în această perioadă cu 153%, de la 632 de miliarde de lei, la 1.604 miliarde de lei.

    Cifra de afaceri a tuturor companiilor din România a crescut de la 1.126 de miliarde de lei la 3.000 de miliarde de lei, adică cu 166%.

    În toată această perioadă de creştere accelerată a salariului minim, care a dus la creşterea tuturor salariilor din economie, inflaţia cumulată din 2013 până acum a fost de numai 40%, deci am putea spune că această creştere a salariilor nu a dus la o creştere a inflaţiei, care să dea peste cap economia şi mediul de business.

    Dacă nu am fi avut inflaţia din ultimii trei ani, care a fost de 31%, am fi avut o creştere a puterii de cumpărare neinflaţionistă senzaţională.

    Dar cel mai remarcabil lucru este stabilitatea cursului valutar leu/euro, care din 2013 încoace a crescut cu numai 12%, respectiv de la 4,42 lei/euro, până la 4,97 lei/euro. Această stabilitate a cursului valutar a permis o creştere a salariilor în euro care nu a mai fost întâlnită niciodată până acum, respectiv de la 106 euro la începutul lui 2013, la 475 de euro de la 1 iulie, sau, dacă luăm în considerare salariul mediu, de la 383 de euro, la 1.009 euro.

    Creşterea salarială accelerată a susţinut consumul, a susţinut creşterea afacerilor companiilor şi, în final, creşterea economică.

    Pentru deceniul trecut, creşterea salariului minim într-un mod accelerat, coroborat cu stabilitatea cursului şi cu o inflaţie redusă, a fost cel mai bun instrument de politică economică – a redus anumite tensiuni sociale, a majorat nu numai salariul minim, ci şi celelalte salarii din economie, fără să provoace pagube companiilor şi nici economiei.

    Modelul creşterii salariului minim a fost preluat în ultimii ani de mai toate ţările capitaliste, ca o formă de a se încerca stabilitatea pieţei muncii, care peste tot este afectată de lipsa de oameni. Spre exemplu, Germania, cea mai puternică economie a Europei, are un deficit de nu mai puţin de 3 milioane de angajaţi, deficit pe care speră să îl mai reducă prin creşterea salariului minim şi reguli mai blânde în a atrage muncitori din alte ţări.

    Până acum, economia şi businessul din România au rezistat creşterii accelerate a salariului minim şi a salariilor. Vor rezista şi introducerii salariului minim european, care trebuie să fie la 50% din salariul mediu, ceea ce, în România, ar însemna o creştere a salariului minim spre 2.500 de lei, majorare care oricum era planificată?

    Spre deosebire de anii anteriori, de până în 2022, creşterea de acum a salariilor, care în termeni reali este dublă faţă de inflaţie şi chiar triplă, începe să creeze probleme, în încercarea de reducere a inflaţiei.

    Toată lumea se întreabă de ce România are în continuare cea mai ridicată inflaţie din Europa, de 5,1%-6%, în condiţiile în care marea majoritate a ţărilor europene au între 2%-4%.

    Pentru că avem o creştere salarială reală mai mult decât dublă, putem acomoda creşterile de preţuri, mai ales în zona de produse nealimentare şi servicii. Să vedeţi ce inflaţie va rezulta după euforia Campionatului European de Fotbal, unde România a avut rezultate peste aşteptări: biletele de avion au sărit în aer, preţurile la bere au crescut, partea de entertainment a crescut accelerat şi a fost plătită instantaneu. Pentru noi, Euro 2024 este ca fenomenul Taylor Swift la nivel global, acolo unde băncile centrale nu mai reduc dobânzile pentru că inflaţia nu scad, şi datorită creşterilor de preţuri care vin pe zona de entertainment în urma concertelor celebrei vedete americane.

    Degeaba ţine BNR dobânda la 7% în încercarea de a forţa reducerea inflaţiei. De fapt, Banca Naţională este prinsă acum între creşterea preţurilor dată de creşterea salariilor şi sentimentul de exuberanţă din piaţă şi încetinirea creşterii economice, care ar avea nevoie de o reducere a dobânzilor. Pe acest fond, BNR este în dubiu dacă să reducă sau nu dobânda de politică monetară la şedinţa de vineri, 5 iulie. Ca un semnal pentru economie, ar fi de dorit o reducere, dar dacă ar analiza datele, o reducere nu s-ar justifica.

    Dar până la urmă este de dorit această exuberanţă economică, o revenire a consumului care să susţină o creştere din nou a economiei, care să mai compenseze din scăderea pe partea industriei.

    Dar să nu uităm că această exuberanţă economică, aceste date statistice în creştere sunt date şi de stabilitatea incredibilă a cursului valutar leu/euro.