BusinessMagazin

Tag: potential

  • Piaţa de artă la jumătatea anului: interes în creştere pentru arta contemporană, dar marii maeştri sunt responsabili pentru cele mai mari tranzacţii

    Totodată, casa Artmark remarcă un interes tot mai crescut pentru arta tânără, postmodernă şi contemporană, segment al pieţei de artă a atins un maxim la cea mai recentă licitaţie de profil, organizată în urmă cu două săptămâni, cu un volum total al vânzărilor de 321.700 euro.

    Casa de licitaţii apreciază că atenţia pe care arta românească contemporană a captat-o pe plan internaţional s-a reflectat şi pe piaţa din România, iar colecţionarii români se arată tot mai dispuşi să investească în artiştii contemporani. Aceasta este şi tendinţa întâlnită pe piaţa internaţională de artă, conform ultimelor bilanţuri ale caselor de licitaţii Sotheby’s şi Christie’s, piaţa de artă contemporană înregistrând cele mai bune rezultate, peste sumele oferite pentru lucrările vechilor maeştri.

    În primul semestru al lui 2013, vânzările de artă contemporană ale Artmark au fost cu aproape 60% mai ridicate faţă de media aceleiaşi perioade a lui 2012, înregistrându-se şi cea mai mare rată de adjudecare pe acest segment, de 92%.

    Cele mai mari tranzacţii sunt atribuite totuşi, în continuare, marilor maeştri ai picturii româneşti; tablourile acestora continuă să reprezinte pentru colecţionari o investiţie sigură, de durată. Au fost stabilite noi recorduri de autor pentru Ştefan Luchian (“Două fete”, 300.000 euro), Ion Andreescu (“Ulcică cu flori de câmp”, 150.000 euro) şi Theodor Aman (42.500 euro, pentru tabloul de mici dimensiuni intitulat ”Veneţiană”) şi reconfirmări ale valorii lui Nicolae Grigorescu (“Întoarcerea de la târg”, 150.000 euro şi “Costum verde de bal/ Colombina în verde”, 142.000 euro).

    Cu 24 de licitaţii organizate de la începutul anului şi până acum, Artmark acoperă 75% din totalul pieţei secundare de artă. Casa oferă instrumente de informare şi analiză, cum sunt Indexul pieţei de artă, indicii de rentabilitate ArtC şi lichiditate ArtL.

     

  • Tânărul de 33 de ani care şi-a făcut cea mai mare agenţie de turism de pe internet

    CÂND S-A ÎNTORS ÎN VACANŢĂ DIN STATELE UNITE, unde plecase cu o bursă, Daniel Truică a ajuns şi pe la bunica din partea tatălui, undeva pe malul Dunării. Străbătuse America de două ori cu maşina, pe diagonală, din New York până în California. „M-a luat un unchi şi am fost să ne plimbăm pe malul Dunării. Ne-am uitat împreună în zare, vedeam staţia de epurare construită de Ceauşescu şi acum abandonată, în stânga, blocurile comuniste ale bulgarilor pe malul celălalt, apa murdară, de culoare cenuşie… şi unchiul zice: «Nepoate, au americanii ăştia aşa ceva?» Iar eu i-am răspuns: «Nu, unchiule, au multe, dar nu au Dunărea»„.

    După doi ani petrecuţi în Statele Unite, Daniel Truică s-a întors în ţară, dar nu datorită farmecului Dunării. A înţeles că aici există ceva ce nu găsise în America, nişte posibilităţi încă neexploatate. „Totul a pornit în 2004, iar firma pe care am fondat-o atunci avea un alt obiect de activitate decât cel pe care îl are Vola acum. În 2004 aveam 24 de ani.

    Am stat doi ani în Statele Unite, când aveam 20-21 de ani. După care m-am întors în ţară şi am fondat IQads, un portal despre publicitate. La momentul respectiv, era puţin diferit faţă de ce este acum. Noi am avut ideea unui proiect de advert-gaming, o publicitate prin joc. Şi am pornit să vindem pachete publicitare către agenţiile de advertising din România şi către clienţii mari„, povesteşte Truică.

    DUPĂ CE ŞI-A VÂNDUT PARTICIPAŢIA LA IQADS, A FONDAT O FIRMĂ ÎMPREUNĂ CU DOI TINERI POLONEZI, care se ocupa cu turismul de nişă. După anul al doilea de facultate – era student la Finanţe-Bănci la Sibiu -, a plecat pentru trei-patru luni în America prin programul Work and Travel. Când s-a întors, pe polonezi i-a întâlnit din întâmplare într-un bar. Ei veniseră în România, voiau să îşi deschidă un birou, dar nu ştiau exact cum.

    Au aflat că toţi munciseră prin programul Work and Travel şi de aici a pornit totul. În decembrie 2004, cei trei au deschis firma Student Adventure, care a funcţionat cu acest nume până în 2007. Polonezii aveau acest business şi în ţara lor însă, în 2005, când Polonia a intrat în UE, programul a scăzut brusc prin deschiderea graniţelor. „Ştiam că vrem să facem altceva, nu mai voiam să facem aceste programe de Work and Travel, mai ales că România intra în Uniunea Europeană şi anticipam un declin similar celui din Polonia„, îşi aminteşte Daniel Truică.

    Acel altceva a apărut din întâmplare, în timpul unei plimbări. Firma Student Adventure tocmai obţinuse licenţă pentru a vinde bilete de avion pentru o companie care avea tarife preferenţiale pentru studenţi. „Noi aveam biroul pe Magheru şi ne plimbam pe bulevard, iar unul din colegii mei mi-a spus că poate ar trebui să intrăm cumva în ticketing pentru că avem licenţa asta, şi să ne acredităm IATA. I-am zis să se uite că pe parcursul a 100 de metri am trecut pe lângă patru agenţii de turism şi l-am întrebat: «Vrei s-o facem pe-a cincea?». Şi atunci i-am propus să o facem online. Eu aveam experienţă de la IQads şi aşa am ajuns la ideea unei agenţii online„.
     

  • Magnet pentru investitorii străini: vinul românesc îi îmbată pe milionarii Europei

    Investiţiile în domeniul viticol s-au bazat pe doi piloni: oportunitatea generată de atragerea fondurilor europene, domeniul viticol fiind singurul din agricultură care a luat integral banii puşi la dispoziţie, şi pasiunea pentru vin a investitorilor.

    Cei nou intraţi au ţintit segmentul superior de preţ, ocolind zona cu preţuri mici, căzută în dizgraţie, dar care în trecut a asigurat supravieţuirea marilor jucători. Mai mult chiar, acum în piaţă un nou concept îşi face loc, cel de „boutique winery„, care conturează şi mai mult ideea de nişă în domeniu.

    „Crama Bauer este cea mai nouă «boutique winery» lansată în România, fiind situată în podgoria Drăgăşani, din judeţul Vâlcea. Lansarea vinurilor a avut loc la sfârşitul lunii aprilie”, spune oenologul Oliver Bauer, cel care dezvoltă crama ce-i poartă numele.

    De origine germană, Bauer a venit pentru prima dată în România în 2003, atunci când proprietarii au decis să relanseze Crama Ştirbey, şi să relanseze pe piaţă, după o pauză de 50 de ani, vinurile altădată apreciate de curţile regale din Europa. Aşa a ajuns Oliver Bauer să cunoască şi să vinifice soiurile româneşti precum Crâmpoşie, Tămâioasă Românească, Novac şi Negru de Drăgăşăni.

    În toată această perioadă a fost cel care şi-a pus amprenta asupra vinurilor descendenţilor familiei princiare Ştirbey, primul brand lansat de aceştia fiind Prince Ştirbey. Istoria familiei în domeniul viticol se întinde pe o lungă perioadă, familia Ştirbey deţinând în secolul XVIII domenii viticole în podgoria Drăgăşani.

    Oliver Bauer a intuit potenţialul vinurilor româneşti şi a decis să-şi înceapă propria afacere, iar pentru cea de-a zecea recoltă a vinificat trei soiuri: Sauvignonasse, Sauvignon Blanc şi Crâmopoşie selecţionată. „Am venit în România acum 10 ani, ca oenolog la Crama Ştirbey. Încă de atunci m-am îndrăgostit de dealurile podgoriei Drăgăşani şi am fost convins de potenţialul soiurilor româneşti.

    Acum, împreună cu soţia mea, Raluca, împinşi de pasiunea pe care o avem pentru vinuri de calitate, am început investiţia într-o cramă mică, pe vârful unui deal pitoresc din mijlocul podgoriei Drăgăşani. Vom lăsa creativitatea naturii să îşi urmeze cursul, transformând strugurii sănătoşi, din parcele vechi, muncite cu pasiune şi respect pentru natură, în vinuri cu caracter unic„, spune Oliver Bauer. 

    Proiectul este încă la început iar investiţiile mari abia de-acum urmează, în linia de producţie şi amenajare, şi Bauer nu doreşte să ofere mai multe informaţii despre sumele implicate de această investiţie. Crama a fost creată în aşa fel încât să permită vinificaţia unor cantităţi mici de vin, ce provin de pe parcele pe măsură.

  • Guvernul a propus companiei petroliere azere de stat SOCAR să preia combinatul Oltchim

     Subiectul Oltchim a fost abordat într-o discuţie avută de premierul Victor Ponta, aflat în vizită oficială în Azerbaidjan, cu conducerea SOCAR.

    Combinatul Oltchim se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an, iar privatizarea a eşuat anul trecut întrucât Dan Diaconescu, câştigătorul licitaţiei pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni, nu a plătit suma la care s-a angajat, respectiv 45 milioane de euro.

    La începutul acestui an, compania petrolieră azeră de stat SOCAR a anunţat că a ajuns la o reţea de 14 benzinării în România şi va continua să deschidă noi unităţi, în oraşele Bacău, Focşani şi Roman.

    Compania azeră de stat are reţele de benzinării în Elveţia, România, Ukraina şi Georgia şi produce anual 60 de milioane de tone de petrol şi 30 de miliarde metri cubi de gaze naturale..

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Surpriză: Italia are şansa să devină ar treilea mare producător de petrol al Europei. “E un zăcământ gigant, potenţialul este uriaş”

     Basilicata, o provincie muntoasă şi puţin populată din arcul cizmei italiene, are rezerve de ţiţei de peste 1 miliard de barili, iar grupul italian Eni şi Total din Franţa intenţionează să dubleze cantitatea extrasă în regiune şi să majoreze producţia de petrol a Italiei la aproape 200.000 de barili pe zi, relatează Bloomberg.

    Italia ar deveni astfel al treilea mare producător de petrol din Europa, după Marea Britanie şi Norvegia.

    De la începerea producţiei în anii ’90, dezvoltarea exploatărilor din Basilicata a fost împiedicată de campanii ecologiste şi birocraţie, dar aceste impedimente sunt eliminate întrucât prioritatea guvernului este relansarea economiei aflată în scădere în ultimele şase trimestre, potrivit analiştilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Războiul gazelor de şist: între profiturile de miliarde de euro şi oamenii cu benzen în sânge

    MEMORABILĂ ESTE EXPRIMAREA FOSTULUI ŞI ACTUALULUI MINISTRU AL ECONOMIEI, Varujan Vosganian, din 2006: „Anul 2007 este anul energiei”. Ei bine, nu prea a fost. Şi nici ceilalţi ani care au urmat, pentru că niciunul dintre marile proiecte anunţate nu s-a concretizat. Dar România are, în continuare, potenţial. Acum, vedeta potenţială este gazul de şist. Pe care însă premierul Victor Ponta spune că îl lasă unui „guvern mai înţelept” decât al lui să-l scoată din adâncuri şi să-l ofere naţiunii. Asta dacă nu cumva e doar pasărea răspunderii.

    La începutul acestei luni am avut ocazia să merg în SUA, într-o deplasare al cărei scop a fost documentarea direct de la sursă în privinţa producţiei gazelor de şist. Am văzut şi punctul de vedere al guvernului american şi părerea organizaţiilor care cer nu neapărat interzicerea exploatării acestor resurse, ci efectuarea ei într-un mod mai atent cu mediul şi cu nevoile cetăţenilor. Am stat de vorbă şi cu oameni simpli, a căror viaţă este direct influenţată de această industrie. Acest text nu are cum să-şi propună să dea verdicte, ci doar să pună faţă în faţă beneficiile şi efectele neplăcute ale acestei industrii care „este aici şi va rămâne aici pentru decenii”.

    Subiectul gazelor de şist este relativ nou pentru România, deşi sunt specialişti care susţin că n-ar trebui să ne mirăm prea tare, întrucât Romgaz sau Petrom fac asta de mult timp. La fel ca în alte cazuri, România, sau cel puţin o mare parte a cetăţenilor săi, a aflat de gazele de şist de la străini. Mai exact, de la compania americană Chevron, care anunţa, în 2011, că este interesată de afaceri în România şi Polonia în domeniul gazelor de şist.

    Potrivit socotelilor de atunci ale americanilor de la Chevron, explorarea acestor resurse trebuia să înceapă în 2012. Perspectiva sau fie şi numai posibilitatea ca România, odată descoperite rezerve de gaze de şist, să reducă sau chiar să elimine nevoia de a importa gaze naturale din Rusia, la preţuri nu tocmai prietenoase, a picat la ţanc pentru un guvern care se pregătea deja pentru alegerile din 2012 şi care nu stătea tocmai bine în sondaje. Mai ales că românii vibrează într-un mod special la orice are legătură nu neapărat cu gazele (foarte mulţi nici măcar nu sunt racordaţi la conducte), ci cu Rusia. Potrivit Ziarului Financiar, factura energetică pe care România o achită ruşilor de la Gazprom an de an se ridică la peste un miliard de dolari. În ultimii opt ani, firmele din România au plătit intermediarilor care aduc gazele ruseşti, WIEE şi Imex Oil, peste zece miliarde de dolari.

    CU MAXIMĂ RESPONSABILITATE. Ideea explorării şi exploatării gazelor de şist a fost privită diferit de decidenţii politici din România. Guvernul s-a arătat dispus să permită Chevron să facă prospecţiunile necesare pentru a găsi un răspuns la întrebarea dacă România are sau nu astfel de rezerve. În martie 2011, în prima sa referire publică la gazele de şist, preşedintele Traian Băsescu, la acea dată încă jucător activ pe toate fronturile, şi-a exprimat în Parlament, în felul propriu, opinia depre subiect: „Se manifestă interese ca România să devină tot mai dependentă energetic„.

    Scurt, impersonal şi cu suficientă doză de mister, ca-n filmele de spionaj. „Eu vă cer să priviţi cu maximă responsabilitate nevoia României de a-şi creşte consistent capacitatea de a produce energie atât nucleară, energie din Marea Neagră, cât şi energie din gaze de şist, dacă într-adevăr avem resurse„, a spus atunci preşedintele. Desigur, ca la orice proiect de amploare, nu au lipsit disputele, cu culorile locale aferente. Acuzaţii, mitinguri, intervenţii clericale. PSD, pe atunci în opoziţie, a criticat ideea explorării şi exploatării gazelor de şist. La schimb, premierul vremii, Mihai Răzvan Ungureanu, acuza guvernul PSD că a acordat concesiunea perimetrului din Bârlad fără consultare publică, în 2004. Chevron deţine în România un perimetru de explorare/exploatare la Bârlad, cumpărat în toamna anului 2010 de la firma Regal Petroleum, cu 25 milioane dolari, fără taxe, şi alte trei acorduri petroliere la malul mării, în Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti, care au intrat în vigoare în martie anul trecut. Anexele aferente celor trei acorduri au fost clasificate.

  • Niciun potenţial investitor nu a cumpărat caietul de sarcini pentru privatizarea Poştei Române

     “Până în acest moment nu a fost niciun investitor”, a spus Smeeianu.

    Potenţialii investitori interesaţi să participe la privatizarea Poştei au solicitat prelungirea perioadei de depunere a ofertelor neangajante, după ce ANAF a calculat, în urma unui control, noi datorii fiscale, de 107 milioane lei (25 milioane euro).

    “ANAF a identificat noi datorii fiscale, de 107 miliioane de lei, aferente perioadei 2003-2012. Controlul a fost efectuat la cererea Ministerului pentru Societatea Informaţională”, au declarat agenţiei MEDIAFAX, săptămâna trecută, surse din companie.

    În total, compania are în prezent obligaţii fiscale ce depăşesc 240 milioane de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PDL: Antonescu e în conflict de interese – preşedinte al comisiei de revizuire şi potenţial candidat

     Valeria Schelean, care este şi secretar executiv al PDL, a precizat, după şedinţa BPN al partidului, că Parlamentul se află într-un conflict de interese în privinţa procedurii de revizuire a Constituţiei, deoarece este “în situaţia ingrată” de a se pronunţa în privinţa referendumului din 2009, care prevede reducerea numărului parlamentarilor şi Parlament unicameral.

    Schelean a adăugat că şi preşedintele Comisiei de revizuire a Constituţiei, liderul PNL Crin Antonescu, este în conflict de interese, deoarece este un potenţial candidat la alegerile prezidenţiale şi face parte din această comisie care va discuta şi atribuţiile preşedintelui.

    Ea a mai spus că procedura de revizuire a Constituţiei nu respectă dispoziţiile legii fundamentale, care stipulează că o pătrime din numărul deputaţilor şi senatorilor trebuiau să iniţieze o propunere concretă de revizuire a Constituţiei care să fi obţinut avizul Consiliului Legislativ şi acordul constituţional din partea Curţii Constituţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ambasadorul Harris, de Ziua Internaţională a Romilor: Copiii din Ferentari au potenţial

     “Unul dintre motivele pentru care îi consider pe aceşti copii ca fiind o sursă de inspiraţie este că ei dovedesc că pot avea succes împotriva tuturor şanselor. Ei trăiesc în una dintre cele mai dezavantajate zone ale Bucureştiului, trebuie să facă faţă la tot felul de provocări cu care cei mai mulţi dintre copii nu se întâlnesc, suferă din cauza sărăciei şi discriminării. Cu toate acestea, ei sunt încrezători, determinaţi, plini de energie, talent şi potenţial”, afirmă ambasadorul Harris.

    El aminteşte că îi cunoaşte pe copiii de la Şcoala 136 din acest cartier, alături de care a participat la mai multe evenimente, cum ar fi o petrecere de stradă în iulie 2011 pentru promovarea Olimpiadei de la Londra, un festival sportiv şi al dansului în 2012, cu ocazia deschiderii Jocurilor Paralimpice, precum şi Ziua Ştafetei, în noiembrie anul trecut, când o fetiţă romă a preluat sarcinile sale de ambasador timp de o zi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Chinezii de la TP-Link deschid birou şi centru logistic pentru Europa de Sud-Est în România

    “România este a doua cea mai importantă piaţă după vânzările de echipamente de reţea din Europa de Est, după Polonia şi a cincea la nivel global în funcţie de viteza de internet. Astfel, decizia deschiderii unui birou local şi a unui centru logistic aici se datorează atât potenţialului de dezvoltare pe care piaţa locală îl are, cât şi poziţiei geografice care facilitează interacţiunea cu distribuitorii şi clienţii noştri din regiune. în plus, piaţa a ajuns la maturitate, iar conectarea la internet şi accesul rapid la informaţii au devenit servicii disponibile pentru marea parte a populaţiei”, a declarat Hermes Song, directorul general al TP-Link România.

    Pentru această investiţie au fost analizate mai multe ţări din regiune, după mai multe criterii precum mărimea pieţei, potenţialul de ceştere sau acesibilitatea în regiune, explică Bogdan Mihalcea, directorul de vânzări al companiei.

    Pentru primul an de funcţionare a depozitului regional, TP-Link estimează livrări de cel puţin 1,5 milioane de unităţi, dintre care aproximativ 35% vor fi destinate pieţei locale. În prezent, 80% din vânzările producătorului chinez în România sunt reprezentate de routere wireless, segment unde compania deţine o cotă de piaţă estimată la 55%. Prin deschiderea biroului local, TP-Link urmăreşte consolidarea poziţiei prin dublarea cotei faţă de următorul competitor, dar şi diversificarea vânzărilor şi abordarea mai consistentă a segmentului de clienţi SoHo şi IMM-uri, categorie care va genera anul acesta aproximativ 20% din vânzări. “Cifrele exacte de vânzări nu sunt disponibile, având în vedere că sunt realizate de distribuitori. Cifra de afaceri ar trebui să crească anul acesta cu 40% odată cu deschiderea biroului de la Bucureşti. Ca volum, vânzările TP-Linkau crescut anul trecut cu 30%, iar prin deschiderea biroului local, anticipăm o creştere cu 50% a livrărilor”, a mai spus Mihalcea.

    Distribuitorii companiei pe plan local sunt Network One Distribution, Mondo Plast şi Royal Computers, acesta din urmă fiind şi cel mai mare. Printre produsele TP-Link disponibile în România se numără routerele şi routerele wireless, switch-urile pentru SoHo/IMM-uri, ADSL, camerele IP, adaptoarele powerline, serverele de imprimare, convertoarele media şi adaptoarele de reţea. Routerele wireless care generează aproximativ 80% din cifrele de vânzări ale TP-Link în România, însă pentru 2013 este anticipată o triplare a vânzărilor de switch-uri.

    Pe termen mediu, unul dintre obiectivele companiei este atragerea a cel puţin un client ISP sau telecom. “În contextul diversificării portofoliului de clienţi, avem în vedere investiţii atât în servicii de suport pentru clienţii finali prin intermediul unui call-center, dar şi traininguri şi programe online de suport pentru clienţii companii. De asemenea, vom acorda asistenţă partenerilor de distribuţie şi clienţilor în implementarea proiectelor”, potrivit lui Mihalcea.

    În 2012, piaţa locală de echipamente de reţea pentru segmentul consumer şi SoHo s-a cifrat la 20 de milioane de dolari, din care 15 milioane de dolari au reprezentat vânzările de echipamente wireless routing, potrivit estimărilor companiei. Pentru anul în curs, TP-Link anticipează o creştere moderată a pieţei, de aproximativ 10%. Pe segmentul switch-urilor, estimarea vânzărilor la nivelul întregii pieţe este dificil de făcut având în vedere multitudinea jucătorilor şi complexitatea canalelor, dar compania apreciază că este vorba de aproximativ 50 de milioane de dolari doar pentru segmentul de clienţi IMM-uri. 

    “În segmentul switch-urilor ne aşteptăm la o triplare a livrărilor faţă de anul trecut în contextul lansării unei noi game de produse pentru SoHo. Pe zona de routere, ne propunem o creştere de minim 35% a livrărilor şi mizăm, de asemenea, pe un avans al vânzărilor de echipamente de supraveghere prin IP, dar şi adaptoare powerline, segmente de produs cu mare potenţial de creştere”, a mai declarat Bogdan Mihalcea.