BusinessMagazin

Tag: Plan

  • Guvernul francez lansează un plan de 4 miliarde de euro pentru sprijinirea start-up-urilor. Angajaţii vor primi între 84% şi 100% din salariu

    Guvernul francez plănuieşte să lanseze un plan economic în valoare de 4,33 miliarde de euro, creat pentru sprijinirea start-up-urilor afectate de pandemia de coronavirus, potrivit France24.

    Investiţiile din cadrul companiilor digitale au crescut semnificativ în Franţa ultimilor ani, fiind ajutate de reducerile fiscale şi de măsurile implementate de preşedintele Emmanuel Macron, care a promis să transforme ţara într-o „naţiune a start-up-urilor”.

    Banii investiţi de fondurile cu capital de risc în start-up-urile franceze au înregistrat o creştere de 30% în primele trei trimestre din 2019, comparativ cu anul anterior.

    Planul guvernului include o schemă de refinanţare pe termen scurt (160 de miliarde de euro), plata anticipată a unor credite (1,5 miliarde), plata accelerată a unor investiţii plănuite deja pentru sectorul în cauză (150 de miliarde) şi un flux de bani cash de 2 miliarde de euro.

    „Având în vedere situaţia economică la nivel global, există riscul ca unii investitori să devină precauţi”, a declarat Cédric O, ministrul francez al sectorului digital.

    În plus, angajaţii ale căror operaţiuni au fost suspendate vor primi de la 84% la 100% din salariu, ca parte a unei scheme create de statul francez de evitare a numărului mare de concedieri.

  • Un europarlamentar avertizează că o criză economică este inevitabilă şi cere Guvernului Romaniei un plan de măsuri

    Europarlamentarul PNL Cristian Buşoi cere Guvernului liberal o strategie pentru a limita efectele unei crize economice inevitabile, generate de consecinţele epidemiei de coronavirus. El crede că o soluţie trebuie găsită împreună cu BNR, cu instituţiile bancare private şi cu patronatele.

    Liberalul ia în calcul efectul de domino al recesiunii economice mondiale.

    „Economia mondială va fi afectată. Am văzut cu toţii căderile de la bursele internaţionale, scăderile indicatorilor economici. Trăim într-o lume globală, interconectată cu economii care depind unele de celelalte şi ne îndreptăm către o recesiune economică la nivel mondial.

    Avem nevoie urgent de măsuri fiscale, de ajutorarea mediului de afacerii, dar şi de mecanisme de susţinere pentru a reduce cât mai mult din efectele negative ce ar putea să apară”, a spus Buşoi care prefigureaază o criză economică inevitabilă în România.

    El indică câteva dintre ramurile afectate unde trebuie luate măsuri urgente: turism, comerţ, transporturi, mediul şcolar privat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CFR Marfă, companie de stat cu datorii de 1,3 mld.lei, va intra într-un proces de restructurare care include vânzarea de active, reorganizarea regionalelor şi investiţii în vagoane proprii

    CFR Marfă, companie de stat cu datorii de 1,3 miliarde lei, va implementa în perioada următoare, sub supravegherea CITR, un plan de restructurare care prevede eficientizarea operaţională, astfel încât compania să genereze profit operaţional din cel de-al doilea an al derulării procedurii de concordat preventiv, şi  vânzarea activelor neproductive.

    CITR, parte a Impetum Group, a depus vineri, 21 februarie, la Tribunalul Bucureşti, planul de concordat al CFR Marfă, procedură de restructurare care permite continuarea activităţii companiei şi rambursarea datoriilor.

    Planul include creşterea, din 2020, a volumului de mărfuri transportate, structurarea parcului de material rulant conform nevoilor clienţilor, reducerea cheltuielilor de exploatare, reducerea cheltuielilor cu închirierea de vagoane prin investiţii în parcul propriu, înfiinţarea unui departament de restructurare cu obiective clare, reorganizarea regionalelor CFR Marfă şi a structurii centrale.

    „Atât noi, echipa CITR, cât şi specialiştii CFR Marfă, am înţeles încă de la intrarea în proiect că este nevoie de o colaborare rapidă între echipe, motiv pentru care am reuşit să depunem planul de concordat înainte de termenul limită de 30 de zile de la deschiderea procedurii prevăzut de lege. Ne-am asumat să contribuim la restructurarea acestei companii cu impact major în economie şi de aceea am implicat în acest proiect o echipă multidisciplinară solidă, cu cei mai buni experţi în restructurare din cadrul CITR”, a declarat Aurel Podariu, Senior Partner CITR.

    La data depunerii planului, activul companiei are un cuantum de 5,1 miliarde de lei, din care imobilizările corporale ating 4,7 miliarde de lei. 

    Datoriile evidenţiate în contabilitatea CFR Marfă S.A. sunt în valoare de 1,3 miliarde de lei.

    În etapa următoare, CFR Marfă şi CITR vor identifica activele care nu sunt folosite în activitatea companiei, în vederea valorificării sau dării în plată, cu obiectivul de a degreva compania de costuri suplimentare (servicii de pază, întreţinere, reparaţii, taxe şi impozite locale). 

     Potrivit CITR, accesarea concordatului preventiv a avut în vedere şi contextul iminentei decizii a Comisiei Europene cu privire la recuperarea ajutorului de stat acordat CFR Marfă de către statul român.  ”În ceea ce priveşte recuperarea ajutorului de către stat, considerăm că există soluţii  conforme cu legislaţia internă şi europeană pentru aplicarea procedurii de concordat şi tratarea, inclusiv a sumei respective, în cadrul acestei proceduri. Concordatul este o soluţie de prevenţie cu rolul de a asigura redresarea rapidă, desfăşurată sub supravegherea judecătorului sindic. Procesul de restructurare permite continuarea activităţii companiei şi rambursarea datoriilor conform prevederilor legale, interne şi comunitare”.

     Următorii paşi în procedură sunt negocierile cu creditorii şi votarea planului de către creditorii care deţin cel puţin 75% din creanţe, precum şi omologarea acestuia de către judecătorul sindic, în termen de 48 de ore de la depunerea cererii de omologare. Termenul de implementare a măsurilor adoptate în plan este de 24 de luni, cu posibilitatea prelungirii.

     

  • Celebra familie de bancheri Rohatyn, care a salvat New Yorkul de la faliment, s-a întors în România după 100 de ani

    Numele Rohatyn a stat departe de România aproape un secol, familia deţinând înainte de al Doilea Război Mondial un business cu bere pe plan local. În 2019, familia de bancheri a revenit în România cumpărând mai multe businessuri, însă de data aceasta nu în industria berii, ci în servicii medicale şi produse pentru animale de companie. 

    Fondul de investiţii Rohatyn, lansat în 2002 la iniţiativa bancherului de investiţii Nicolas Rohatyn şi a altor parteneri, a fost în ultimul an unul dintre dintre cele mai activi cumpărători de companii locale, bătând palma pentru businessuri precum Animax (magazine cu produse pentru animale) şi Amethyst (clinici de radioterapie).

    În total, fondul de investiţii a plătit peste 150 de milioane de euro pentru cele două tranzacţii, conform surselor ZF. Însă familia Rohatyn nu este la primul contact cu România şi nici la primele investiţii pe plan local. Alexander Rohatyn, bunicul lui Nicolas Rohatyn, se ocupa de fabricile de bere ale familiei din România, Austria şi Iugoslavia, conform Wall Street Journal. Nu se ştie încă dacă vreuna dintre aceste fabrici mai funcţionează. Alexander Rohatyn, un polonez evreu, şi soţia sa, Edith Knoll Rohatyn, născută în Viena, au divorţat încă din tinereţe. Tot la Viena s-a născut în 1928 şi Felix George Rohatyn, tatăl lui Nicolas Rohatyn. Familia de evrei a emigrat în Franţa de teama naziştilor în 1935.

    Când naziştii au invadat Franţa în al Doilea Război Mondial, Alexander Rohatyn s-a ascuns, iar fiul său Felix a fugit cu mama şi tatăl vitreg, iniţial având ca destinaţie Spania. Deşi graniţa cu Spania era închisă, neglijenţa unui soldat, care nu a văzut pe documente că familia era una de evrei, le-a dat celor trei posibilitatea de a primi vize cu care au mers în Brazilia şi apoi în New York în 1942. În Statele Unite ale Americii, Felix Rohatyn a studiat la Middlebury College din Vermont, iar după ce şi-a obţinut diploma de licenţă în fizică a plecat la tatăl său, Alexander, în Franţa în 1947, la doi ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.

    La Paris, Felix Rohatyn a început să lucreze pentru fabrica de bere pe care tatăl său o conducea, însă şi-a dat seama că producţia de bere nu i se potriveşte, mai ales că era pus să încarce camioane şi să cureţe tancurile de fermentaţie. Întors la Paris, a cunoscut-o pe Edith Piaf, căreia i-a devenit profesor de engleză. Interesul pentru acest job scădea, astfel că tatăl său vitreg i-a aranjat o întâlnire cu André Meyer, partenerul principal în cadrul băncii de investiţii Lazard Frères. „Nu aveam habar ce face o bancă de investiţii”, povestea Felix Rohatyn. A început ca junior şi era plătit cu 37,5 dolari pe săptămână, însă a fost trimis la traininguri în Londra, Paris şi Basel. În cadrul Lazard a lucrat circa 40 de ani. A devenit partener în 1961 şi mai târziu a fost numit director general.

    În 2001, a înfiinţat propria firmă, Rohatyn Associates LLC, pentru a oferi consultanţă asupra fuziunilor şi achiziţiilor. Ulterior a fost consultant Lehman Brothers şi în 2010 s-a întors la Lazard ca consilier al preşedintelui şi directorului executiv, mai scrie Wall Street Journal. Felix Rohatyn, care a murit pe 14 decembrie 2019, era considerat unul dintre cei mai buni bancheri de investiţii ai Americii.
    El a ajutat New Yorkul să iasă din criza din 1975. Guvernatorul de la acea vreme al New Yorkului l-a numit pe Rohatyn să conducă un comitet consultativ pentru a găsi o soluţie pentru rezolvarea problemelor fiscale ale oraşului în condiţiile în care acesta rămăsese fără bani. Cariera lui Felix Rohatyn în sistemul financiar l-a molipsit şi pe fiul său Nicolas, care s-a ocupat de dezvoltarea businessului JPMorgan pe pieţele emergente, pentru ca apoi să pună bazele propriului fond. Ulterior, alături de alţi parteneri, a pus pe picioare fondul de investiţii Rohatyn, prezent în 14 oraşe la nivel global. Fondul a plătit peste 20 mil. euro pentru reţeaua Animax potrivit datelor din piaţă, suma fiind influenţată de faptul că retailerul este lider incontestabil pe o piaţă unde se luptă cu mici magazine de cartier şi cu reţele de mici dimensiuni. La finalul anului trecut, Rohatyn a preluat reţeaua de clinici de radioterapie Amethyst, care operează nouă centre în România, Franţa, Italia, Polonia şi Austria, tratând peste 10.000 de pacienţi anual. Reţeaua Amethyst a fost fondată în 2010 de Ludovic Robert, unul dintre fondatorii reţelei de farmacii Sensiblu. Pentru Amethyst fondul de investiţii Rohatyn, cu sediul la New York, a plătit peste 130 de milioane de euro, conform surselor ZF.  

  • O româncă a pornit un business bazat pe amintirile de neuitat din copilărie

    „Întotdeauna mi-am dorit să dezvolt un business legat de fashion. În domeniul confecţiilor piaţa este destul de fragmentată, iar costurile de intrare sunt relativ mici. Am ales calea mai anevoioasă din dorinţa de a aduce pe piaţă un produs care să îmbine designul şi calitatea”, descrie Corina Blidar motivele pentru care a pornit afacerea Never Oblivion. Lansată în 2018 în urma unei investiţii de 50.000 de euro, aceasta se axează pe producţia în România a unor articole de îmbrăcăminte din fire nobile, pe care le vinde pe o platformă online, cât şi prin parteneriate cu alte magazine. Dacă primul an de funcţionare a afacerii a fost unul de aşezare a bazei de clienţi, previziunile antreprenoarei pentru anul în curs sunt optimiste, ea aşteptând ca Never Oblivion să genereze o cifră de afaceri de 250.000 de euro. Corina Blidar povesteşte că a început să lucreze în firma părinţilor din al doilea an al Facultăţii de Management al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. S-a ocupat iniţial de resursele umane, apoi de relaţia cu furnizorii, iar ulterior a activat în zona de management în firmă. În 2009, a ales calea bankingului, unde a început pe postul de consilier şi a continuat pe cel de membru în Consiliul de Supraveghere, rol din care spune că a lucrat cu o echipă care a adus pe piaţa românească o serie de noutăţi. Apoi, a investit în companii diverse, de la catering la materiale de construcţii.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea proiectului Never Oblivion, Corina Blidar spune că aceasta a început cu un plan de afaceri adaptat la nevoile pieţei: „Am discutat cu designeri şi producători pentru a găsi formula corectă în abordarea designului şi alegerea materialelor. Stabilirea unui flux de fabricaţie ţinând cont de toate restricţiile, de la producătorul de fire, transport, transpunerea designului în program de operare, producţie mostre, ajustări, producţia de bază, marketing, parteneriate”. Poziţionarea afacerii este, spune antreprenoarea, peste magazinele fast fashion, iar bonul mediu a fost în primul an de aproximativ 700 de lei. Ea adaugă că profilul clienţilor cărora li se adresează este al femeii care are nevoi de haine uşoare, potrivite pentru orice vreme, care nu se şifonează şi nu înţeapă: „Femeia care preferă o garderobă practică, femeia care călătoreşte mult, are încredere în ea, este liberă, non-conformistă, veselă şi independentă”. Provocările unui astfel de business se leagă de termenele de timp între idee, design şi producţia finală, care sunt, potrivit ei, relativ mari: „Este necesară o mai atentă programare a termenelor. Încercăm să nu avem timpi morţi în procesul de fabricaţie, dar pot apărea multe lucruri neprevăzute. De exemplu, chiar înainte de a lansa colecţia de iarnă, fabrica de fire nu a livrat o anumită culoare şi a trebuit amânată producţia acelui produs. Pentru a respecta termenele încercăm o cât mai corectă previzionare a potenţialelor întârzieri”.

    În prezent, în companie lucrează cu doi angajaţi, care se ocupă mai ales de aspecte logistice şi administrative, iar pentru producţie lucrează cu mai mulţi colaboratori, antreprenori sau persoane fizice autorizate, indiferent că vorbim despre designeri, contabilitate, promovare, relaţii publice. „Producătorii sunt specializaţi, în funcţie de maşini, pe o anumită grosime a firului, de aceea lucrăm cu mai mulţi colaboratori”, explică antreprenoarea. De altfel, observă şi ea problema generalizată de la nivelul pieţei muncii, „de a găsi omul potrivit la locul potrivit şi de aceea am ales să lucrăm cu specialişti pe fiecare domeniu, cu intenţia ca pe măsură ce creştem să putem internaliza aceste servicii colaterale”. În ceeea ce priveşte planurile de recuperare a investiţiei, ea îl descrie pe primul an de funcţionare drept „unul de sacrificiu şi de căutare de oportunităţi”, de stabilire a nişei de clientelă şi de creare a unei baze de clienţi, precum şi unul axat pe încheierea şi dezvoltarea de parteneriate strategice. „Evoluţia brandului o văd prin parteneriate cu magazine multibrand, online şi brick and mortar din România şi din Europa. În funcţie de materializarea planurilor de dezvoltare se poate acoperi investiţia iniţială, dar cu focus susţinut pe dezvoltarea gamei de produse.” Planurile de dezvoltare a afacerii anul acesta vizează elemente definitorii pentru viitorul brandului: „Pe lângă clientela deja targetată vom face campanii de educare pentru lărgirea masei de clienţi. Vom lărgi sortimentul de produse printr-o colecţie capsulă dedicată bărbaţilor, care sunt din ce în ce mai interesaţi de produse nişate care îi scot din linia conservatoare. Vom explora noi modalităţi de a face parteneriate cu branduri din alte domenii – marochinerie, bijuterii”. De asemenea, adaugă că nu se vor limita la piaţa locală: „Cred că vom căpăta o vizibilitate pe piaţă internă suficientă încât să ne extindem şi către piaţa internaţională”.

  • Produsul tradiţional românesc care i-a dat gata pe străini. Este apreciat în marile capitale europene

    Produsele tradiţionale româneşti din industria alimentară sunt recunoscute şi foarte căutate deocamdată doar pe plan intern, însă treptat brânzeturile, dul­ciurile sau mezelurile locale ar putea să fie mult mai căutate de străini după exemplul parmezanului italienesc, al jamonului spaniol sau al brânzei franţuzeşti Camembert. Însă, cum pot deveni produsele tradiţionale româneşti un brand de ţară la export?

    „Eu cred că produsele tradiţionale româneşti pot deveni un brand de ţară prin dezvoltarea culturii gastronomice locale. Gustul tezaurizează perfect istoria produselor şi tocmai de aceea trebuie să ne aplecăm cu atenţie asupra turismului gastronomic care este punctul de pornire în poziţionarea şi evident evoluţia, brandurilor de produse tradiţionale româneşti“, consideră Carmen Gavrilescu, preşedintele Asociaţiei Producă­torilor de Salam de Sibiu (APSS).

    Însă, în termeni de turişti străini atraşi România stă la coada Europei, dar niciun guvern nu a pus turismul pe un plan important, ceea ce a lăsat piaţa locală fără nicio strategie în nicio categorie de turism, inclusiv cel gastronomic. Practic, creşterea numărului de turişti din ultimii ani a venit prin promovarea României de către alţi turişti care au descoperit frumuseţile locale sau de românii plecaţi la muncă în străinătate. De exemplu, în 2018, România a primit doar 2,8 milioane de turişti străini, de trei ori mai puţini ca Bulgaria şi de şase ori mai puţini ca Ungaria.

    Cu toate acestea, Carmen Gavrilescu spune că un rol important în dezvoltarea unui brand comun o au chiar asociaţiile de producători, atât în faţa societăţii, cât şi a consumatorilor, dar şi în faţa autorităţilor atunci când e vorba de înregistrarea şi protecţia sistemelor de calitate.

    „Provocarea noastră, a asociaţiilor, este să dezvoltăm programe care să îmbunătă­ţească imaginea produselor şi să conştien­tizeze consumatorii cu privire la calitatea produselor şi a metodelor de producţie, astfel încât să crească cererea pe piaţa internă şi să  încurajeze deschiderea de noi pieţe“, a mai spus Carmen Gavrilescu.

    Asociaţia a fost fondată în anul 2014 şi este compusă din producătorii Agricola Bacău, Scandia Sibiu, Salsi Sinaia (parte din grupul Angst), Cris-Tim, Aldis cu fabrica din Călăraşi şi Reinert. Salamul de Sibiu este unul dintre produsele tradiţionale româneşti şi are o istorie de peste 130 de ani. Asociaţia Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS) a obţinut certificarea produsului de salam de Sibiu cu distincţia europeană a calităţii IGP (Indicaţie Geografică Protejată) în octombrie 2018.

    Asociaţia a obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană de circa 1,5 milioane de euro pentru această certificare, dar membrii au contribuit şi cu fonduri proprii. Unul dintre cei mai importanţi paşi făcuţi de România în direcţia realizării unei strategii pentru promovarea produselor alimentare româneşti este realizarea Registrului naţional al produselor tradiţionale (RNPT), conform Ordinului nr.724 din 29 iulie 2013 privind atestarea produselor tradiţionale. Atunci autorităţile au încercat să facă ordine în ceea ce priveşte produsele tradiţionale, în condiţiile în care mulţi producători fie foloseau materii prime din afara ţării pentru a realiza mezeluri sau brânzeturi, fie se foloseau denumiri cunoscute pentru produse, dar nu respectau reţetele tradiţionale.

    Conform datelor de pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Regionale (MADR), sunt înregistrate peste 770 de produse tradiţionale româneşti din categorii precum dulciuri, brânzeturi, produse de panificaţie, preparate din peşte sau mezeluri. Produsele trebuie să fie alimentare, fabricate pe teritoriul naţional şi pentru care se utilizează materii prime locale, nu are în compoziţia lui aditivi alimentari, sunt realizate după o reţetă tradiţională. Totodată, produsele care vor să primească această „stampilă“ trebuie să aibă un mod de producţie şi/sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradiţional şi care se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii.

    De exemplu, producătorii au înregistrat produse precum Urdă Viofanny (Botoşani), Pâinea lui Cuza (Vrancea), Telemea de capră transilvăneană din Moiad (Sălaj), Poale-n brâu de Tocileni (Botoşani), Zacuscă bănăţană din vinete (Caraş-Severin) sau plăcintă întinsă de Turnu (Arad).

    Pe de altă parte, mulţi producători îşi încearcă norocul la târguri internaţionale, promovarea la acest tip de evenimente fiind de multe ori susţinută din bugetul de stat. De exemplu, la târgul internaţional Anuga din Germania participă anual câţiva zeci de producători locali, mulţi dintre ei având în portofoliu produse tradiţionale.

  • Studentul care a demonstrat că şi din cărţi se pot face bani: a investit într-o afacere 50.000 de euro, iar acum cărţile lui generează venituri de 1 milion de euro

    Responsabilităţile vieţii de student m-au făcut să conştientez utilitatea şi raritatea cărţilor pe care oamenii le au în biblioteci, dar de care nu mai au nevoie. Aşa că mi-am dat seama că aş putea să pun în circulaţie aceste cărţi”, spune Victor Patrichi.
    Pornind de la principiul că achiziţia unei cărţi second-hand este benefică, deoarece presupune reutilizarea unei ediţii deja tipărite, în loc să încurajeze tăierea unor copaci pentru a crea un lucru nou, Victor Patrichi a investit, în 2012, aproximativ 50.000 de euro, mai întâi pentru a dezvolta site-ul Târgul Cărţii, apoi pentru a instala rafturile din magazinele fizice. Acum reţeaua numără două depozite şi trei anticariate – unul pe Strada Doamnei (între Piaţa Universităţii şi Piaţa Unirii), unul pe bdul. Magheru (în apropiere de Piaţa Romană) şi unul pe bdul. I. C. Brătianu (în apropiere de Piaţa Universităţii), sub numele Bookoteca, acesta din urmă fiind un anticariat de carte exclusiv în limba engleză.
    „Buna funcţionare (a afacerii – n. red.) este meritul unei echipe de peste 50 de persoane”, spune antreprenorul.
    În 2018, businessul său cu anticariate i-a adus o cifră de afaceri de 1,1 milioane de euro, cu un profit de 304.000 de euro. Faţă de anul anterior, 2017, veniturile au fost în creştere cu 28%. Cărţile vin, în cea mai mare parte, din rândul celor care vor să le vândă, fiecare dintre anticariate având postat permanent mesajul „Cumpărăm cărţi”.
    „Ne-am propus ca, în ciuda faptului că tehnologia acaparează tot mai mult viaţa cotidiană, să arătăm că, de fapt, nici cartea nu se lasă mai prejos. Niciun gadget nu poate înlocui plăcerea răsfoirii unei cărţi sau mirosul de tipar şi de timp al unei lecturi. În acest sens, ne-am propus mutarea Bookotecii într-un spaţiu mai mare, pentru a pune la dispoziţia cititorilor din Bucureşti şi mai multe cărţi de la edituri internaţionale de prestigiu.”
    În acelaşi timp, Victor Patrichi vrea să dezvolte şi magazinul online cu numele Bookoteca, astfel încât cărţile second-hand în limba engleză să ajungă în număr şi mai mare la cititorii din toată ţara. Şi volumele vândute de Târgul Cărţii pot fi cumpărate şi online.
    „De asemenea, ne-am mai propus să fim prezenţi cu Bookoteca la cele mai importante târguri de carte din ţară pentru a face cunoscut brandul şi a familiariza cititorii cu cărţile noastre.”
    În ceea ce priveşte cele două anticariate sub numele Târgul Cărţii, Victor Patrichi şi-a propus o creştere de 20-25% a businessului în următorul an, dar şi mărirea echipei de angajaţi.
    Cine sunt cumpărătorii? Atât cititori de ocazie, pasionaţi de răsfoitul paginilor şi de senzaţia hârtiei sub degete, cât şi studenţi, pensionari ori revânzători. O carte în anticariatele Târgul Cărţii costă, în medie, între 10 şi 12 lei, în vreme ce cărţile în limba engleză, de la Bookoteca, au preţuri cuprinse între 2 şi 20 de lei. „O carte care provine din biblioteca unui cititor va fi întotdeauna mai ieftină decât una dintr-o librărie, iar acest fapt reprezintă o uşurare pentru o persoană care are la dispoziţie un buget redus”, spune antreprenorul.
    Există însă şi excepţii, iar una dintre ele nu e deloc de neglijat. Cea mai scumpă carte din anticariatele lui Victor Patrichi este „Summa catholicae fidei contra gentiles”, care costă aproximativ 8.500 de euro, fiind una dintre cele mai cunoscute cărţi semnate de filosoful Toma d’Aquino, tipărită într-o ediţie anterioară celei comandate de Vatican în 1640 pentru ajutorarea misionarilor.
    Din volumele care-şi găsesc locul pe rafturile anticariatelor lui Victor Patrichi fac parte, de asemenea, şi alte ediţii princeps sau cărţi cu autograful autorului, în cazul cărora preţurile ajung şi la câteva mii de euro. 

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Lucrativ – spaţiu pentru evenimente şi de co-working (Bucureşti)
    Fondatori: Diana Goanţă, Dan Achim
    Investiţie iniţială: 60.000 de euro
    Prezenţă: bd. Pache Protopopescu din Bucureşti

    Old Skipper – producţie de brăţări de inspiraţie nautică (Piatra Neamţ)
    Fondator: Bianca Constantin
    Cifră de afaceri în 2018: 62.000 de euro
    Prezenţă: online, reţeaua de cafenele Okfea, aeroportul internaţional Henri Coandă

    Isart – hub cultural (Bucureşti)
    Fondatori: Alexandru Simion Boeriu, Radu Drăguşin
    Investiţie iniţială: 10.000 de euro
    Prezenţă: Piaţa Romană din Bucureşti

    MeşteriLocali.ro – platformă pentru meseriaşii din construcţii şi cei care au nevoie de ei
    Fondatori: Dorian Lupu, Regina Ichim, Eduard Ichim
    Investiţie iniţială: 2.000 de euro
    Prezenţă: online, platformă dedicată pieţei din România

    În picioarele goale – loc de joacă pentru copii (Bucureşti)
    Fondatori: Raluca Velcu, Anda Gavrilă
    Investiţie iniţială: 60.000 de euro
    Cifră de afaceri în sezonul de vară: 7.000 – 10.000 de euro
    Prezenţă: zona Titan din Bucureşti

  • Marea despărţire din industria auto: două dintre cele mai mari companii auto din lume accelerează planul lor secret de urgenţă pentru o potenţială despărţire

    Executivii seniori ai Nissan au accelerat planul secret de urgenţă care prevede o potenţială despărţire de francezii de la Renault, în contextul în care scandalul iscat în jurul fostului director al companiei, Carlos Ghosn, continuă să clatine alianţa de 20 de ani dintre cei doi giganţi auto, potrivit FT.

    Planul prevede o separare totală a diviziilor de inginerie şi a producţiei, precum şi o serie de schimbări în board-ul Nissan, iar eforturile pentru implementarea acestuia au accelerat de când Carlos Ghosn a fugit din Japonia în Libia în luna decembrie.

    Decizia de a contura o potenţială despărţire este cea mai recentă evoluţie într-o alianţă pe care Carlos Ghosn a ţinut-o la un loc aproape două decenii din poziţia de CEO şi de preşedinte al ambelor companii.

    În ciuda eforturilor de a îmbunătăţi relaţiile dintre cele două părţi, parteneriatul cu Renault – care produce 10 milioane de unităţi pe an – a devenit toxic, potrivit surselor citate de FT. Acum, majoritatea executivilor Nissan consideră că producătorul francez ţine pe loc compania japoneză.

    O despărţie totală ar forţa probabil ambele companii să îşi caute parteneri noi, încât industria auto se confruntă cu o scădere a vânzărilor şi o creştere a costurilor de producţie, pe fondul reorientării industriei auto către vehicule electrice.

    Mai mult, o astfel de decizie i-ar face pe ambii producători mai mici, într-o piaţă globală care se consolidează prin mutări precum fuziunea dintre Fiat Chrysler şi PSA, compania-mamă a Peugeot, sau o potenţială alianţă între Volkswagen şi Ford.

    În săptămânile următoare, Jean-Dominique Senard, preşedintele Renault, ar urma să anunţe o serie de proiecte comune pentru a demonstra că alianţa este încă funcţională.

    „Nu putem supravieţui dacă nu trecem repede la o serie de proiecte comune”, a spus Jean-Dominique Senard în luna decembrie.

     

     

     

     

  • Impresionant! Cea mai emoţionantă imagine surprinsă la Revoluţie, explicată la 30 de ani distanţă de americanul care a făcut-o. Ce i-a spus bărbatul din prim-plan

    Peter Turnley a povestit cum a ajuns să surprindă imaginea premiată ulterior de World Press Photo, dar şi seria de conicidenţe incredibile care l-au adus la multe luni distanţă faţă în faţă cu omul aflat în prim-plan şi dialogul emoţionant purtat cu acesta.

    “Revoluţia Română, acum 30 de ani!

    În una din primele zile ale Revoluţiei Române din decembrie 1989 am zburat de la Paris la Varna, Bulgaria, cu un avion cargo plin de mâncare şi medicamente, alături de Bernard Kouchner, director al organizaţiei Medicamente Fără Frontiere.

    Erau mulţi jurnalişti în avion, în condiţiile în care aeroportul din Bucureşti era închis, iar asta era una din singurele opţiuni de a ajunge în România.

    Am încărcat ajutoarele în câteva autocare şi am intrat în România, cu direcţia Bucureşti.

    Când am ajuns la marginea Bucureştiului am întâlnit o mulţime de români pe stradă şi, când am oprit iar oamenii au realizat că era un autocar plin cu străini, toţi au erupt cu scandări şi semne ale victoriei. Am fost atras de faţa bărbatului văzut în centrul acestei fotografii, fiind cu siguranţă mişcat de complexitatea expresiei sale de bucurie şi durere în acelaşi timp. Această fotografie a fost ulterior publicată şi a câştigat un premiu World Press Photo (nu fotografia anului, ci la o categorie individuală).

    Multe luni mai târziu, m-am întors în România pentru a acoperi primele alegeri libere, cred. Aveam în bagaje o copie a acestei fotografii, în speranţa că îl voi reîntâlni pe acest om. Într-o zi, m-am întors la camera de hotel de la Intercontinental şi în timp ce mă apropiam de camera mea am văzut un om care stătea lângă uşa mea. Am mers intenţionat mai departe pentru a vedea cine este şi, spre uimirea mea, era omul din această fotografie.

    Cititi continuarea pe www.gandul.info

  • De vocaţie alchimist

    „Brandul Al-Kimiya s-a născut în Cluj-Napoca, din pasiunea noastră pentru natură, uleiuri esenţiale, inovaţie şi cercetare”, spune Loredana Maria Nemeş, una dintre proprietarele brandului. Alături de ea, ca acţionar, în această primă încercare în lumea antreprenoriatului se află Mihaela Liora Colobăţiu. Loredana Nemeş are o experienţă multidisciplinară în domeniul bancar, iar Liora Colobăţiu este de profesie farmacist, doctor în farmacie şi cadru didactic universitar, desfăşurând activităţi de cercetare din anul 2011.

    „Suntem o echipă de tineri cu studii farmaceutice şi economice, pasionaţi de formulări pe bază de uleiuri esenţiale de grad terapeutic, extracte din plante şi ingrediente inovatoare. Cunoaşterea şi pasiunea noastră s-au împletit cu atracţia faţă de produsele cosmetice organice şi în acest fel, la începutul acestui an am demarat un proiect în acest domeniu, construind un brand în jurul acestuia, numit Al-Kimiya”, spune Loredana Nemeş. Proiectul a început prin intermediul unei linii de finanţare Start-Up Plus, dezvoltarea acestuia fiind susţinută şi prin contribuţia celor două acţionare.

    Până acum, valoarea investiţiei se ridică la 60.000 de euro, bani care au fost folosiţi pentru amenajarea şi autorizarea laboratorului de producţie, crearea identităţii de brand, optimizarea reţetelor de fabricaţie, dezvoltarea site-ului, dar şi pentru activităţile de marketing. „Da, este prima noastră încercare în antreprenoriat sub această formă. Eu am o experienţă de peste 13 ani în domeniul bancar, ocupând în tot acest timp mai multe funcţii de conducere. Liora este de profesie farmacist, desfăşurând atât activităţi didactice cât şi de cercetare în domeniul farmaceutic”, explică Loredana Nemeş.

    Pariul celor două antreprenoare se face pe o piaţă a cosmeticelor de circa 1 miliard de euro, sumă în care intră şi produsele de parfumerie şi de îngrijire personală. Sectorul este dominat de jucători străini, cu bugete de marketing şi forţe de vânzări uriaşe în spate. Potrivit datelor Euromonitor, citate de ZF, primii trei jucători, care au împreună un sfert din piaţă, sunt toţi străini. Liderul pieţei este gigantul francez L’Oréal, cu 10,3% din vânzările de cosmetice din România. Compania a ajuns lider de piaţă după ce a depăşit grupul de vânzări directe Avon, conform cifrelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor. Avon este pe locul secund, iar pe locul trei al pieţei de cosmetice vin nemţii de la Beiersdorf, proprietarii brandului Nivea. Ţinând cont de amploarea pieţei, ce le mână totuşi pe cele două antreprenoare în această luptă?

    „Comercializăm în principal produse cosmetice pentru îngrijirea tenului, pe bază de ingrediente organice: uleiuri esenţiale de grad terapeutic, extracte din plante, uleiuri vegetale. Intenţionăm de asemenea, ca în viitorul apropiat să ne extindem portofoliul de produse, prin elaborarea de formulări bazate pe ingrediente inovatoare”, explică Loredana Nemeş.

    Potrivit acesteia, marea majoritate a ingredientelor utilizate în formulele Al-Kimiya sunt achiziţionate în acest moment din Franţa. „Ne dorim să folosim în cât mai mare măsură ingrediente organice certificate, de puritate înaltă. O mică parte din ingredientele pe care le utilizăm sunt achiziţionate şi din România, de la furnizori atent selecţionaţi.” Mai departe, produsele sunt realizate în propria unitate/laborator de producţie, în Cluj-Napoca, cele mai multe fiind manufacturate. „În prezent, trei dintre angajaţii companiei sunt farmacişti (doctori în farmacie sau doctoranzi), pasionaţi de cercetare în domeniul farmaceutic.”

    Produsele sunt comercializate momentan în mediul online, însă vor fi disponibile şi în cadrul unor lanţuri de farmacii cu care antreprenoarele sunt în acest moment în discuţii avansate privind încheierea unor acorduri de colaborare. „De asemenea, intenţionăm să distribuim produsele şi prin intermediul unor magazine specializate în comerţul cu produse cosmetice naturale şi/sau organice.”

    Mai mult, cele două antreprenoare spun că iau în considerare şi posibilitatea de a deschide în viitor şi magazine proprii, estimând că vor avea la finalul acestui an încasări de 25.000 de euro. Şi mai este un plan, acela de a duce produsele magice fabricate în Cluj peste mări şi ţări. „Intenţionăm cu siguranţă să stabilim legături şi pe plan extern (având deja iniţiate unele discuţii în acest sens), în vederea comercializării produselor noastre atât pe teritoriul Uniunii Europene, cât şi în afara acestuia.”