BusinessMagazin

Tag: Parlamentul European

  • Parlamentul European, despre fraudele cu fonduri UE: În unele state vinovaţii nu sunt nesancţionaţi. Nu sunt cercetate neregulile

    Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene este “deosebit de importantă”, iar fondurile europene trebuie să fie administrate “în mod corespunzător” şi folosite “în cel mai eficient mod cu putinţă”, se arată în “Raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei”, prezentat şi dezbătut miercuri în Parlamentul European.

    Potrivit raportului, în 2013, au fost raportate Comisiei Europene 15.779 de nereguli, din care 14.710 de natură nefrauduloasă şi 1.609 de natură nefrauduloasă, implicând o sumă totală de aproape 2,14 miliarde de euro, din care aproape 1,76 miliarde de euro vizează cheltuieli, reprezentând 1,34% din totalul plăţilor, restul de 380 milioane reprezentând 1,86% din resursele tradiţionale proprii brute colectate.

    “Deşi impactul financiar total al neregulilor nefrauduloase raportate în 2013 a scăzut până la aproape 1,84 miliarde de euro, cu 36 % mai puţin decât în 2012, numărul acestor nereguli a crescut, de fapt, cu 17 % faţă de exerciţiul precedent”, în timp ce “numărul neregulilor frauduloase raportate în 2013 a crescut cu 30% faţă de 2012, deşi impactul lor financiar a scăzut cu 21%, cifrându-se la 309 milioane de euro”, se arată în raport.

    Europarlamentarii se declară “preocupaţi” faptul că, în 2013, rata de recuperare în cazurile de fraudă s-a menţinut la doar 23,74 %, cifră care este mai mică decât rata medie de 33,5 % pentru perioada 2008-2012.

    În acest sens, ei subliniază că responsabilitatea aparţine autorităţilor naţionale şi serviciilor Comisiei pentru recuperarea sumelor necuvenite şi le solicită să-şi asume “în mod adecvat” această responsabilitate şi să îmbunătăţească “substanţial” rata de recuperare în cazurile de fraudă, aflată la un nivel foarte scăzut faţă de rata de recuperare în cazul neregulilor nefrauduloase – 63,9%.

    Raportul constată că tendinţa generală în detectarea şi raportarea posibilelor nereguli frauduloase din ultimii cinci ani arată “o uşoară scădere”, însă numărul neregulilor neraportate ca fiind frauduloase a crescut progresiv, astfel că CE i se solicită să examineze “mai detaliat principalele motive din spatele acestei creşteri şi să efectueze o analiză care să răspundă la întrebarea dacă tendinţa manifestată este rezultatul unei evoluţii în ceea ce priveşte detectarea neregulilor sau al modului în care cazurile sunt clasificate de statele membre”.

    La capitolul “Venituri – Resurse proprii”, se subliniază că contrabanda cu mărfuri pentru care se percep taxe mari provoacă pierderi de venituri semnificative atât pentru bugetul UE, cât şi pentru bugetele statelor membre. Astfel, pierderile directe în ceea ce priveşte veniturile vamale ca urmare a contrabandei cu ţigarete sunt estimate la peste 10 miliarde de euro anual.

    În 2013, în statele membre au fost înregistrate 133 de cazuri de contrabandă cu ţigări, dar Danemarca, Estonia, Spania, Franţa, Cipru, Luxemburg, Portugalia, Slovenia, Slovacia şi Suedia nu au raportat Comisiei Europene niciun caz de contrabandă cu ţigări, autorii raportului punând la îndoială “eficienţa procesului de raportare în aceste state”.

    Raportul trage un semnal de alarmă cu privire la creşterea cu 76 % a numărului neregulilor raportate ca frauduloase în cazul cheltuielilor UE şi solicită autorităţilor competente să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica un astfel de trend negativ în anii următori.

    Totodată, se exprimă exprimă îngrijorarea că, în sectorul agricol, numărul neregulilor a crescut în mod semnificativ în 2013 faţă de 2012.

    În plus, există “diferenţe semnificative” între statele membre în ceea ce priveşte recuperarea sumelor pierdute ca urmare a plăţilor necuvenite depistate în sectorul Politicii Agricole Comune, astfel că ţările cu rate de recuperare sub 33% sunt îndemnate să facă eforturi pentru a şi le îmbunătăţi în 2015 şi în anii următori.

    În domeniul politicii de coeziune, numărul cazurilor de nereguli raportate a crescut cu 15%, în timp ce neregulile la Fondul social european raportate în 2013 au fost cu 40% mai scăzute decât în 2009 şi 2010.

    Potrivit raportului, în 2013, Comisia a efectuat 217 întreruperi de plăţi în domeniul politicii de coeziune şi a luat patru decizii de suspendare.

    Autorii raportului atrag atenţia că statele membre nu au respectat pe deplin recomandările făcute de Comisia Europeană în 2012, în special privind serviciile de coordonare antifraudă, normele comune privind frauda, reforma în materie de achiziţii publice, neregulile frauduloase raportate, sistemele de verificări şi controale şi de evaluare a riscurilor.

    Documentul arată că nivelul neregulilor şi al fraudelor în urma nerespectării normelor privind achiziţiile publice este în continuare ridicat.

    De asemenea, europarlamentarii îşi exprimă preocuparea în ceea ce priveşte “ameninţările la adresa bugetului UE, care derivă atât din nerespectarea normelor (neregulile frauduloase), cât şi din acţiuni penale premeditate (fraude)”.

    Parlamentul European “regretă că doar unele state membre alocă resurse relevante pentru a combate frauda şi consideră că este inacceptabil că unele state membre se limitează doar să aplice măsuri corective, fără a iniţia investigaţii ale acelor nereguli şi fără a-i sancţiona pe cei responsabili, nerespectându-şi astfel obligaţia de a proteja interesele financiare atât ale UE, cât şi ale contribuabililor”.

    De asemenea, raportul constată că statisticile transmise de statele membre privind cazurile penale şi rezultatul lor sunt incomplete, îngreunând evaluarea investigării fraudei şi a procedurilor de urmărire penală în statele membre; apreciind, prin urmare, că adoptarea unor decizii de introducere a responsabilităţii penale la nivel UE şi introducerea Parchetului European ca instrument pentru începerea şi coordonarea unor investigaţii ale acestor nereguli va reprezenta “un important factor disuasiv pentru comiterea de acte ilegale şi pentru renunţarea la procesele de urmărire şi sancţionare a actelor de corupţie şi a faptelor penale ce aduc atingere intereselor financiare ale UE”.

    Legislativul european insistă ca statele membre să demonstreze “o voinţă politică fermă în combaterea cu succes a corupţiei, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE, prin adoptarea unei legislaţii anticorupţie eficace şi prin continuarea propunerilor existente la nivelul UE”. Totodată, PE solicită cetăţenilor “să pună presiune în mod convingător asupra guvernelor pentru ca acestea să aplice politici viguroase de combatere a corupţiei”.

    Totodată, PE invită Comisia să promoveze “o legislaţie adecvată privind protecţia denunţătorilor, accesul la informaţii şi transparenţa activităţilor de lobby, întrucât acestea sunt necesare pentru asigurarea controlului civil al guvernelor şi al instituţiilor UE şi supunerea practicilor lor controlului public, precum şi să utilizeze fondurile UE pentru sprijinirea activităţii organizaţiilor independente în acest domeniu, printre altele, pentru a stabili sprijinul financiar pentru jurnalismul de investigaţie transfrontalier.

  • Parlamentul European a aprobat plafonarea comisioanelor interbancare la tranzacţiile cu carduri

    Regulamentul, care are nevoie şi de aprobarea formală a Consiliului UE, a fost adoptat cu 621 voturi pentru şi 26 voturi împotrivă, potrivit BBC News.

    Documentul stipulează plafonarea comisioanelor pe care băncile le încasează la procesarea tranzacţiilor cu carduri la 0,2% din valoarea tranzacţiei pentru cardurile de debit şi 0,3% pentru cele de credit, atât pentru tranzacţiile transfrontaliere, cât şi pentru operaţiunile naţionale.

    În cazul cardurilor de credit, statele UE vor putea reduce plafonul comisioanelor interbancare 0,3%, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

    De asemenea, regulamentul va duce la creşterea nivelului de transparenţă în privinţa comisioanelor interbancare şi la extinderea mediului concurenţial în sectorul plăţilor cu carduri, prin reglementarea unor probleme privind autorizaţiile de funcţionare şi alţi factori care au îngrădit până în prezent libertatea comercianţilor de a-şi alege procesatorii de plăţi, potrivit Comisiei.

    “Costurile suportate de comercianţi şi consumatori au fost afectate de prea mult timp de comisioane bancare necompetitive şi netransparente. Acest regulament va plafona nivelul comisioanelor interbancare, va creşte transparenţa acestora şi va elimina un obstacol din calea tehnologiilor de plată inovatoare. Întrucât cardurile reprezintă cel mai utilizat instrument pentru plăţile online, regulamentul va fi şi un pas important pentru finalizarea Pieţei Unice Digitale Europene, a spus comisarul UE pentru Concurenţă, Margrethe Vestager.

    Limitarea comisioanelor interbancare a fost adoptată şi de Guvernul României, un proiect de lege pe această temă fiind trimis Parlamentului spre adoptare în aprilie anul trecut. Documentul adoptat de Guvern stipulează şi limitarea încasărilor şi plăţilor zilnice în numerar efectuate de operatorii economici către sau de la persoane fizice, la 5.000 lei/persoană, respectiv 10.000 lei/persoană.

    Proiectul de lege a stârnit reacţii aprinse din partea procesatorilor de carduri. Reprezentanţii celor două mari companii de carduri, MasterCard şi Visa, au reacţionat imediat după lansarea publică a proiectului, avertizând asupra efectelor negative care ar putea apărea în urma reducerii comisioanelor interbancare.

    Pe de altă parte, reprezentanţii marilor retaileri au cerut aplicarea imediată a reducerilor de comisioane, spunând că piaţa cardurilor ar fi profitabilă pentru bănci chiar şi în absenţa comisioanelor.

    În prezent, în Uniunea Europeană sunt în circulaţie aproximativ 760 milioane de carduri bancare (1,5 carduri pe cap de locuitor), iar valoarea tranzacţiilor cu acest tip de instrument depăşeşte 100 miliarde de euro pe an.

    În România, la finele anului 2013 existau în circulaţie 14,1 milioane carduri valide, din care 11 milioane erau carduri de debit, iar 2,2 milioane carduri de credit. Cu acestea au fost realizate 410 milioane tranzacţii, cu o valoare de 32,4 miliarde euro, din care 6 miliarde euro au reprezentat plăţi la comercianţi, potrivit datelor BNR.

  • Sectorul cimentului se pregăteşte să treacă printr-o nouă transformare

    Industria locală a cimentului a mai trecut în urmă cu circa 15 ani printr-o transformare semnificativă, după ce elveţienii de la Holcim, francezii de la Lafarge şi nemţii de la HeidelbergCement au preluat fabricile de ciment construite în ultimul secol. Sectorul cimentului se pregăteşte să treacă printr-o nouă transformare, în cadrul unei pieţe împărţite de trei mari companii. După achiziţia făcută de CRH, piaţa va rămâne tot cu trei mari jucători, singura diferenţă fiind că fabricile care se află acum în portofoliul Lafarge îşi vor schimba acţionarul.

    „Nu ne aşteptăm la schimbări majore pentru piaţa locală (după încheierea fuziunii şi preluarea activelor Lafarge de către CRH)“, afirmă Mihai Rohan, preşedintele patronatului din industria cimentului, CIROM, şi unul dintre cei mai experimentaţi manageri din acest sector.

    Cele mai importante active ale francezilor de la Lafarge pe piaţa locală şi care ar urma să intre în portofoliul CRH, dacă tranzacţia se va finaliza, sunt cele două fabrici de ciment de la Medgidia (judeţul Constanţa) şi Hoghiz (judeţul Braşov), precum şi staţia de măcinare de la Târgu-Jiu.

    Miza preluării acestor fabrici este cu atât mai mare cu cât industria cimentului este una extrem de importantă pentru construcţiile din România, deoarece, în general, acest material de construcţii nu se importă, pentru că ar deveni o activitate nerentabilă din cauza costurilor cu transportul. De asemenea, cimentul este un sector care dă tonul pentru întreaga industrie a construcţiilor, fiind folosit în toate tipurile de construcţii – de la cele de infrastructură până la cele rezidenţiale sau industriale. Mai mult, la mijloc sunt cei circa 1.000 de angajaţi ai Lafarge din România. Nici anvergura financiară a companiei nu poate fi trecută cu vederea: Lafarge Ciment, cea mai importantă companie prin care sunt prezenţi în România francezii de la Lafarge, a înregistrat în ultimul deceniu (2002-2013, perioadă pentru care există date publice) afaceri totale de 2,4 miliarde de euro şi profituri nete cumulate de 720 de milioane de euro, potrivit calculelor Business Magazin pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. De altfel, Lafarge Ciment a fost an de an cel mai profitabil producător de ciment de pe plan local, depăşind atât în valoare, cât şi ca marjă profiturile înregistrate de ceilalţi doi jucători din industria românească a ci mentului, Holcim şi HeidelbergCement (prezent pe piaţa cimentului prin compania Carpatcement Holding). Din 1997, anul intrării în România, până în prezent, Lafarge a investit pe plan local circa 700 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că profiturile generate de cea mai mare companie a grupului, Lafarge Ciment, au reuşit deja să amortizeze banii injectaţi de francezi pe plan local, potrivit estimărilor Business Magazin.

  • Cine este Eduard Raul Hellvig, politicianul nominalizat de Iohannis la şefia SRI

    Hellvig s-a născut pe data de 27 octombrie 1974 în Zalău. Din 1993 până în 1997 a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii “Babeş Bolyai” din  Cluj-Napoca. În anul 2003 a obţinut doctoratul în Relaţii Internaţional la SNSPA, pentru ca în 2006 să absolve Colegiul Naţional de Apărare din cadrul Universităţii Carol I.

    Tot în anul 2006, Eduard Raul Hellvig a devenit absolvent SES al Centrului European de Studii de Securitate “George C.Marshall”.

    Klaus Iohannis: L-am propus pe Eduard Hellvig DIRECTOR la SRI

    Hellvig, despre priorităţile SRI: Combaterea corupţiei şi întărirea statului de drept

     

    În perioada 2001-2003 Eduard Hellvig a ocupat poziţia de Director General al Institutului de Studii Sociale, iar în 2004 a devenit Directorul Executiv Sintezis România. În perioada 1998-2000 a fost consilier politic al fostului vicepreşedinte PNL Horia Rusu şi al Ministrului de Interne Constantin Dudu Ionescu. El a făcut parte din staff-ul lui Mugur Isărescu în timpul campaniei electorale pentru preşedinţia României.

    În 2004 a fost ales deputat de Bihor, ocupând în timpul mandatului funcţiile de secretar al Comisiei pentru Apărare şi cea de membru al Adunării Parlamentare a NATO. Hellvig a fost ales ca unul dintre primii europarlamentari ai României în anul 2006; în acest rol, el a făcut parte din Comisia de Comerţ Internaţional (INTA) şi Subcomisia pentru Securitate şi Apărare (SEDE).

    Din 2008 este membru al Partidului Naţional Liberal, în 2009 devenind consilierul preşedintelui PNL Crin Antonescu. În perioada 7 mai 2012 – 19 decembrie 2012, Hellvig a făcut parte din guvernul Ponta, conducând Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

  • Un fragment din documentarul “Reţeaua”, de Claudiu Mitcu, proiectat la Parlamentul European

    Manifestarea va iniţia un amplu proces de reflecţie cu privire la modul de tratare a cancerului în spaţiul european. Întâlnirea îşi propune crearea unui grup de lucru care va elabora un document în care va fi exprimată poziţia oficială legată de inegalităţile în materie de sănătate în Europa. Actul urmează să fie lansat de Parlamentul European în aprilie, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

    În România ultimului deceniu, lipsa unor medicamente esenţiale pentru tratamentul cancerului a afectat mii de pacienţi. Deşi, teoretic, statul român le garantează cetăţenilor lui dreptul la viaţă, mii de bolnavi nu au putut începe tratamentul la timp, l-au început cu întârziere sau au urmat un tratament incomplet, cu efecte devastatoare asupra şanselor lor de supravieţuire. Pentru mulţi dintre ei ajutorul a venit de la o reţea de anonimi, cunoscută mai târziu ca “Reţeaua Citostaticelor”.

    Timp de cinci ani, peste 400 de români care locuiesc în Europa de Vest, rudele lor şi simpli turişti au cumpărat şi au adus în România medicamentele necesare pacienţilor aflaţi în impas şi medicilor acestora. Fără vreo recompensă materială, de multe ori chiar pe propria cheltuială.

    Documentarul “Reţeaua” urmăreşte drumul medicamentelor citostatice de la mai multe farmacii din Austria şi Ungaria până la pacienţii din România, prezintă modul în care reţeaua funcţiona şi pe o parte dintre actorii-cheie ai acesteia.

    Filmul este produs după o investigaţie jurnalistică realizată de Vlad Mixich.

    După proiecţia celor 10 minute din documentarul aflat în faza finală de postproducţie, va avea loc o dezbatere la care vor participa experţi europeni din domeniul medical. Aceştia vor încerca să identifice principalii factori care duc la inegalităţi în ceea ce priveşte tratarea cancerului la nivelul ţărilor europene.

    “Reţeaua” este o producţie Parada Film şi WeAreBasca, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) şi cu participarea HBO România.

  • Marele plan al lui Juncker pentru Europa

    Departe însă ca moţiunea şi temele legate de ea să intre în prim-planul dezbaterii europene, săptămâna a fost confiscată de mult aşteptatul plan de investiţii promis de Juncker, mai ales că europarlamentarii conservatori chiar au prezentat lucrurile ca şi când o reuşită a moţiunii ar sabota planul lui Juncker de relansare economică a Europei. Aşa a ajuns în cele din urmă să fie lansat cu succes grandiosul fond pentru susţinerea investiţiilor în UE, finanţat din bugetul european şi de către Banca Europeană pentru Investiţii şi descris de Juncker drept “o modalitate nouă şi ambiţioasă de a stimula investiţiile fără a crea noi datorii”.

    Mai exact, Comisia a înfiinţat un Fond European pentru Investiţii Strategice (EFSI), în parteneriat cu BEI. Fondul are o valoare totală de 21 mld. euro, din care 16 mld. euro vin de la bugetul UE, iar 5 mld. euro vin de la BEI. Estimările CE arată că măsurile propuse ar putea adăuga 330-410 mld. euro la economia UE pe parcursul următorilor trei ani, şi ar putea crea până la 1,3 mil. de noi locuri de muncă. Efectul de multiplicare luat în calcul este de 1:15, astfel că fondul de 21 mld. euro ar genera investiţii publice şi private cu o valoare totală de 15 ori mai mare.

    Fondul nu va fi finanţat din contribuţii directe ale statelor membre, însă Jean-Claude Juncker a solicitat solidaritate din partea statelor membre, cerându-le să contribuie la fond, “pentru a-i creşte eficienţa”. Noul fond de investiţii ar putea fi instituit până la jumătatea anului 2015, după care, la jumătatea anului 2016, CE şi şefii de stat şi de guvern vor evalua programul şi vor discuta măsuri suplimentare.

    Cu acest plan a venit de fapt la putere Juncker, care a fost votat de Parlamentul European n iulie pe baza discursului s=u n care a promis un plan de investiţii în valoare de 300 mld. euro în energie, infrastructură de comunicaţii şi transporturi şi clustere industriale, menit să crească ponderea industriei la 20% din PIB comunitar. La acest program ar urma să participe Banca Europeană de Investiţii şi sectorul privat, astfel încât să nu fie încălcate regulile stricte privind deficitul bugetar şi datoria publică, căci Juncker a precizat, spre a-i linişti atunci pe parlamentarii de dreapta, că “oricine crede că austeritatea s-a încheiat greşeşte”. În acelaşi timp, încercând să facă pe plac parlamentarilor de stânga, Juncker a propus ca în fiecare ţară din UE să fie stabilit un salariu minim.

  • Puncte de (dez)interes turistic în judeţul Constanţa

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro)

    Călătorul ce se abate de la ruta Seimeni-Vlad Ţepeş şi urmează drumul ondulat, ajunge la cetate pe neaşteptate, coborându-şi ochii spre zidurile ei uimit de coexistenţa bicicletelor sprijinite de gardul gospodăriilor de peste drum.

    Merită să tragi maşina undeva lângă un gard şi să te plimbi singur printre ziduri. Nu există ghid, doar o tablă tipărită la intrare. Miroase a fân şi iarbă coaptă de soare, fire scurte îţi gâdilă degetele printre sandale, şi paşii bâiguie tăcuţi prin ziduri. Dunărea îşi vede de treabă curgând obosită sub tăpşanul strategic pe care a fost cocoţat castrul. Prin 2011 o măicuţă blândă de la biserica din apropiere spunea că pe insula dintre ape mergeau studenţi în tabără. La sfârşitul acesta de vară peisajul era tăcut, moleşit de un soare ploios.

    Nu îţi dai seama de mare lucru şi nici imaginaţia nu te ajută. Spaţiile îngrădite de ziduri sunt destul de mari pentru a le putea identifica drept locuinţe, dar destul de mici pentru a te putea gândi la spaţii publice tipice castrelor romane menite să protejeze graniţa danubiană a imperiului.

    Înţelegi însă repede că stai în faţa unei victorii duble: romanii au reuşit să construiască ceva durabil, românii să ignore la fel de durabil. Între vizitele din 2011 şi 2014 nimic nu pare să se fi schimbat pe acolo în afară de anotimpuri.

    Dacă şerpuieşti pe drum înainte, printre sălcii pitice şi stupi de albine, lăsând pe stânga dava căzută şi dizgraţia ministerului de resort, la vreo şase kilometri înspre Hârşova te opreşti în comuna Topalu, poate cea mai bogată din România, căci acolo Dinu şi nevasta lui Sevasta, nişte învăţători inimoşi, au deschis prima şcoală din sat, fără să ştie unde va duce dragostea lor pentru educaţie şi cultură. În 1960, fiul lor Gheorghe, medic în Bucureşti, a ales să doneze statului român colecţia sa de artă, cu condiţia creării unui muzeu în Topalu, purtând numele părinţilor lui.

    Colecţia Dinu şi Sevastiţa Vintilă numără circa 228 de piese, în mare parte picturi, semnate de Grigorescu, Tonitza, Francisc Şirato, Octav Băncilă, Corneliu Baba, Constatin Piliuţă şi alţii. Sculpturile sunt de mică dimensiune, ieşite din mângâierile unui Paciurea, Ion Jalea şi Oscar Han, cel care a realizat şi bustul ce străjuie mormântul donatorului, plasat în curtea casei părinteşti devenite şcoală şi apoi muzeu.

    Pentru vizitator colecţia poate fi copleşitoare. Carele cu boi ale lui Grigorescu, copiii lui Tonitza, peticarul şi evreul lui Băncilă, himera apelor lui Paciurea – toate acestea puse împreună, în săli ce aliniază sacadat nume grele ale artei româneşti, ar trebui să sufoce vizitatorul şi aşa nepregătit de intrarea modestă în muzeu; cumva însă peste operă se imprimă linişte şi doar ochii şi respiraţia trădează încărcătura din aer. Privirea e rapid marcată de pereţii unei săli de 8 x 2 metri pătraţi tapetate cu lucrările lui Grigorescu, nelăsată să îşi revină din surpriză, căci Tonitza priveşte cu ochi rotunzi în camera următoare. Mirarea se ţine lanţ şi deşi ar trebui să te fi obişnuit deja, te miri încontinuu cu fiecare nou perete, cu fiecare nou nume de artist român de calibru.

    Lucrările sunt atent alese şi devine rapid evident faptul că multe au în comun zona de sud a ţării, Dobrogea, aşa cum era timpul vieţii pictorilor ce au imortalizat-o: Mangalia, Balcicul şi portrete de turci şi tătăroaice, geamii şi copii cu bostani, sate dobrogene şi naturi moarte cu flori, peşti şi fructe solare, promontorii. E o sărbătorire a sufletului oriental de la malul mării, a exotismului caselor văruite în alb şi albăstriu, a liniei bine definite din sprânceana unei tinere tătăroaice, a luminii mai presus de toate, aşa cum se reflectă şi transcende prin arhitectura clădirilor şi a sufletelor.

    Observând perioada în care au trăit artiştii expuşi la Topalu te gândeşti că acela a fost fără doar şi poate timpul de aur al picturii româneşti, sfârşit de secol nouăsprezece până uşor după jumătatea secolului douăzeci. Gândul că acest medic plămădit de doi învăţători de ţară a putut pune laolaltă lucrări ale celor mai bine cotaţi pictori români apasă greu. Colecţionar şi prieten al acestora, medicul Gheorghe Vintilă a avut probabil o viaţă bogată în frumuseţe; istoria precizează doar că nu a fost căsătorit, iar doamna muzeograf (custode al muzeului încă din 1968) ne spune blând că medicul pensionat, devenit director al muzeului de artă din Constanţa, a murit singur şi sărac, nouăsprezece ani după donarea colecţiei, iar înmormântarea a fost suportată financiar de colectivul muzeului.

    Emoţia pe care reuşesc să o transmită unele lucrări este adusă cu picioarele pe pământ instant la un calcul sumar al valorii de piaţă a exponatelor. Un muzeu cât o şcoală sătească, o comoară artistică imposibil de evaluat, încasări de nici o sută de lei pe zi. O excursie de şase ore pentru zile mai întunecate sau turişti pentru care plaja nu e suficientă. Un obiectiv turistic absent din circuitele turistice şi ele inexistente pentru Dobrogea. La fel ca vechiul castru roman.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 20-26 octombrie

    20.10
    INS publică datele privind capacitatea de cazare turistică la 31 iulie

    20.10
    Consiliul pentru Afaceri Externe al UE (Luxembourg)

    20.10
    BCE publică datele privind balanţa de plăţi a zonei euro în august

    20-23.10
    Sesiune plenară a Parlamentului European (Strasbourg)

    21.10
    Eurostat difuzează cifrele de deficit şi datorie publică ale UE28 pentru 20-2013 revizuite după ESA2010

    22.10
    INS publică datele privind cheltuielile pentru protecţia mediului în 2013

    23.10
    DG-ECFIN comunică indicele de încredere a consumatorilor europeni în octombrie

    23-24.10
    Consiliul European (Bruxelles)

    24.10-8.11
    Festivalul Naţional de Teatru (teatre din Bucureşti)
     

  • Grupul eurofob al lui Nigel Farage din Parlamentul European a fost dizolvat

    “Eurodeputata letonă Iveta Grigule a părăsit EFDD, care nu mai are astfel reprezentanţi provenind din şapte state membre şi este, deci, declarat dizolvat astăzi (joi)”, a anunţat Jaume Duch, un purtător de cuvânt al PE, într-un mesaj postat pe Twitter.

    Dizolvarea are loc cu o săptămână înainte de votul de învestire a noii Comisii Europene (CE) conduse de către Jean-Claude Juncker, şi va fi foarte remarcată în cursul sesiunii plenare, deoarece Nigel Farage şi aliaţii săi vor fi nevoiţi să se aşeze alături de aleşii Frontului Naţional (FN, extremă-dreapta) în băncile eurodeputaţilor neînscrişi şi să împartă cu ei timpul luărilor de cuvânt care le este rezervat, a subliniat o sursă parlamentară.

    Un orator puternic, Farage s-a dovedit deosebit de critic faţă de Juncker în cursul dezbaterii dinaintea votului de confirmare a nominalizării acestuia la conducerea CE, în iulie.

    Marele învingător în alegerile europene din Marea Britanie, Farage a reuşit să aibă un grup parlamentar doar în primele două sesiuni – în iulie şi septembrie -, o perioadă “foarte scurtă, dar nu (este) surprinzător”, a confirmat altă sursă parlamentară.

    “Prima înfrângere a euroscepticilor! Grupul EFDD dispare după plecarea letone Iveta Grigule”, a comentat pe contul de Twitter grupul Partidului Popular European (PPE, conservator) condus de către germanul Manfred Weber.

    Grupul EFDD a fost înfiinţat, după alegerile europene din mai, de către o alianţă între cei 24 de aleşi Ukip conduşi de Farage şi cei 17 aleşi ai Mişcării Cinci Stele (M5S) a eurofobului Beppe Grillo, cu sprijinul disidentei FN Joelle Bergeron, a doi eurodeputaţi din cadrul Partidului Democraţilor Suedezi, deputatei letone Iveta Grigule din Uniunea Ţăranilor, unei deputate din Partidul Ordine şi Justiţie din Lituania şi unui deputat din cadrul Partidului Cetăţenilor Liberi din Cehia.

    Constituirea unui grup politic impune prezenţa unor eurodeputaţi din cel puţin şapte state membre UE, ceea ce FN nu a reuşit să obţină. Farage a reuşit să creeze grupul chiar înainte de termen, mulţumită aderării disidentei FN şi a lui Grigule.

  • Grupul eurofob al lui Nigel Farage din Parlamentul European a fost dizolvat

    “Eurodeputata letonă Iveta Grigule a părăsit EFDD, care nu mai are astfel reprezentanţi provenind din şapte state membre şi este, deci, declarat dizolvat astăzi (joi)”, a anunţat Jaume Duch, un purtător de cuvânt al PE, într-un mesaj postat pe Twitter.

    Dizolvarea are loc cu o săptămână înainte de votul de învestire a noii Comisii Europene (CE) conduse de către Jean-Claude Juncker, şi va fi foarte remarcată în cursul sesiunii plenare, deoarece Nigel Farage şi aliaţii săi vor fi nevoiţi să se aşeze alături de aleşii Frontului Naţional (FN, extremă-dreapta) în băncile eurodeputaţilor neînscrişi şi să împartă cu ei timpul luărilor de cuvânt care le este rezervat, a subliniat o sursă parlamentară.

    Un orator puternic, Farage s-a dovedit deosebit de critic faţă de Juncker în cursul dezbaterii dinaintea votului de confirmare a nominalizării acestuia la conducerea CE, în iulie.

    Marele învingător în alegerile europene din Marea Britanie, Farage a reuşit să aibă un grup parlamentar doar în primele două sesiuni – în iulie şi septembrie -, o perioadă “foarte scurtă, dar nu (este) surprinzător”, a confirmat altă sursă parlamentară.

    “Prima înfrângere a euroscepticilor! Grupul EFDD dispare după plecarea letone Iveta Grigule”, a comentat pe contul de Twitter grupul Partidului Popular European (PPE, conservator) condus de către germanul Manfred Weber.

    Grupul EFDD a fost înfiinţat, după alegerile europene din mai, de către o alianţă între cei 24 de aleşi Ukip conduşi de Farage şi cei 17 aleşi ai Mişcării Cinci Stele (M5S) a eurofobului Beppe Grillo, cu sprijinul disidentei FN Joelle Bergeron, a doi eurodeputaţi din cadrul Partidului Democraţilor Suedezi, deputatei letone Iveta Grigule din Uniunea Ţăranilor, unei deputate din Partidul Ordine şi Justiţie din Lituania şi unui deputat din cadrul Partidului Cetăţenilor Liberi din Cehia.

    Constituirea unui grup politic impune prezenţa unor eurodeputaţi din cel puţin şapte state membre UE, ceea ce FN nu a reuşit să obţină. Farage a reuşit să creeze grupul chiar înainte de termen, mulţumită aderării disidentei FN şi a lui Grigule.