BusinessMagazin

Tag: parinti

  • Zamfirescu Racoţi & Partners a lansat o campanie de conştientizare a traumelor prin care trec copiii captivi în divorţul părinţilor

    Principalele probleme ridicate în cadrul evenimentului de către specialiştii prezenţi, reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), judecători, avocaţi şi psihologi s-au referit la numărul sporit de cazuri de alienare parentală, la necesitatea menţinerii relaţiilor cu ambii părinţi de către copii, atât pe parcursul divorţului, cât şi după separare, la importanţa aportului specialiştilor în regăsirea căilor de comunicare cu copiii sau în depăşirea unui divorţ.

    Printre temele abordate în cadrul evenimentului, s-au numărat următoarele idei: 

    • Copilul este văzut de cele mai multe ori doar ca o armă pentru rezolvarea solicitărilor părinţilor;
    • Avocatul trebuie să fie primul care cenzurează, dacă este nevoie, pornirile abuzive ale clienţilor, chiar cu riscul de a fi concediat;
    • Este foarte important ca avocatul să reuşească să convingă propriul client şi apoi instanţa de judecată că în dispută sunt drepturi ale copilului;
    • Judecătorii au sarcina de a responsabiliza părinţii, care, nu de puţine ori, pun pe umerii copilului responsabilitatea tranşării conflictului;
    • Principiile de care judecătorii trebuie să ţină cont în permanenţă vizează interesul superior al copilului, ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia atunci când se impune în raport de vârstă şi de gradul de maturitate, stabilitatea şi continuitatea, dar şi principiul de protecţie împotriva abuzului;
    • Numărul persoanelor care suferă de tulburări de personalitate este în creştere şi este foarte posibil ca părinţii care nu reuşesc să ajungă la un acord şi se luptă în instanţă să sufere de astfel de tulburări;
    • Defăimarea celuilalt părinte maximizează riscul apariţiei alienării;
    • Părinţii implicaţi în divorţ trebuie să îşi privească copiii ca pe un obiectiv, nu ca pe un mijloc. Majoritatea părinţilor îşi folosesc copiii în astfel de dispute pentru a plăti nişte poliţe sau pentru a-şi satisface propriile nevoi emoţionale.

    La finalul evenimentului, reprezentanţii Direcţiilor Generale pentru Protecţia  Drepturilor Copilului şi Adopţie au solicitat mai multe studii de caz şi statistici pe care să îşi întemeieze munca. Părinţii divorţaţi, mulţi dintre ei confruntându-se cu alienarea copilului lor, au reclamat legea lacunară, care nu prevede vreo cale prin care părinţii să fie obligaţi să se înţeleagă, posibilitatea medierii fiind exprimată ca o recomandare. În plus, deşi România recunoaşte fenomenul alienării parentale ca formă de abuz psihologic sever asupra copilului, în fapt, acest lucru este foarte greu de dovedit în instanţă. Legislaţia nu sancţionează în mod direct persoanele care se fac vinovate de acest abuz, recomandând doar şedinţe de psihoterapie pentru înlăturarea consecinţelor abuzului sau creşterea duratei, a numărului de întâlniri dintre copil şi părintele denigrat.

  • Supărat pe părinţi, un copil de 12 ani a plecat singur în vacanţă în Bali: „A fost grozav, îmi doream mult o aventură”

    Băiatul de 12 ani le-a spus părinţilor că pleacă la şcoală, însă în schimb a mers cu scuterul până la gară, apoi a luat trenul spre aeroport. Folosindu-se de serviciul de check-in din terminal, el s-a urcat la bordul unui avion spre Perth, unde a făcut o escală, apoi a zburat în Indonezia.

    Copilul şi-a plănuit bine vacanţa. A căutat o companie aeriană care le permite minorilor să zboare neînsoţiţi, a făcut rezervări la hotelul All Seasons din Bali, toate după ce a furat cardul de credit al părinţilor săi. O singură dată a fost oprit pentru a i se cere acte: în Perth, unde a trebuit să le prezinte funcţionarilor de la aeroport un act care să ateste că a împlinit 12 ani.

    „Mi-au cerut doar carnetul de elev şi paşaportul, ca să le dovedesc că am 12 ani. A fost grozav, pentru că îmi doream mult să plec într-o aventură”, a declarat copilul, potrivit The Guardian Australia.

    În Bali, el s-a cazat la hotel, spunându-le angajaţilor că el a sosit mai devreme, dar că urmează să ajungă şi sora lui în scurt timp.

    Când nu a mai ajuns la şcoală, profesorii i-au alertat părinţii, care s-au dat peste cap să îl găsească. După ce au descoperit istoricul căutărilor pe internet şi au aflat că se află în Bali, mama lui a zburat în Indonezia pentru a-l aduce acasă. „Nu îi place să audă cuvântul «nu». Am fost şocaţi…nu există sentiment care să descrie ce am simţit noi când am aflat că este plecat din ţară”, a declarat mama copilului.

    Nu este clar dacă băiatul va primi vreo pedeapsă pentru spaima pe care au tras-o părinţii lui, însă probabil nu va mai vizita ţări exotice în viitorul apropiat.

  • Ce a păţit o tânăra după ce şi-a minţit părinţii că are cancer, pentru a primi bani de la ei

    Hanna Dickenson, în vârstă de 24 de ani, a primit suma de 42.000 de dolari, după ce le-a spus părinţilor că are nevoie de tratament medical peste hotare.
     
    Părinţii ei au primit mare parte din bani din donaţii de la prietenii lor, iar tânăra i-a cheltuit o în concedii. Judecătorii au numit această înselătorie ”mizerabilă”, scrie BBC.
     
    În faţa instanţei, tânăra a pledat vinovată în faţa a 7 acuzaţii de obţinere de bunuri prin înşelăciune.
     
    ”Dorinţa oamenilor de a ajuta şi încrederea socială a fost încălcată. Aceşti oameni au muncit din greu şi au dat din buzunarele lor”, a spun un judecător.

  • Povestea doctorului din Craiova care a început cu un dozator de suc în anii ’90, iar acum face sute de mii de lei din IT

    Cristian Nicolae a absolvit în 1991 facultatea de medicină în Craiova inspirat de fratele lui, cu doi ani mai mare, care a studiat aceeaşi disciplină. Şi-au propus să profeseze în Franţa, iar pentru a le finanţa plecarea, tatăl lor, profesor, a plecat în Maroc, cu 500 de mărci în buzunar, pentru a-şi găsi un loc de muncă acolo. A reuşit să se angajeze ca profesor la universitatea Casablanca însă, ulterior, fratele s-a întors din Franţa, iar Cristian Nicolae a renunţat şi el la obiectivul de a pleca. Împreună cu tatăl lor, fraţii au luat decizia de a începe să facă afaceri.

    Inspiraţi de un vecin care avea o rulotă lângă blocul din Craiova, în care vindea sucuri TEC, şi-au propus să investească şi ei într-o rulotă cu un astfel de dozator de suc. Au parcat rulota vizavi de bloc, iar timp de un an şi jumătate, spune că au avut astfel parte de un ”antreprenoriat de gherilă”- crăpa geamul rulotei iarna, se oprea apa după amiaza  şi alte peripeţii de acest tip. Cristian Nicolae îşi aminteşte şi de comentariile oamenilor: ”Uite, doi fraţi doctori, cu părinţii profesori, stau şi vând suc”.Iniţial câştigau cât cheltuiau, ulterior au început să crească vânzările, încât îşi permiteau să îşi aloce un salariu echivalent cu sub 2.000 de lei astăzi. Odată cu creşterea numărului de dozatoare din oraş însă, a scăzut şi numărul clienţilor, astfel că au luat decizia închiderii afacerii.

    Între timp, cumpăraseră jumătate din terenul pe care se afla rulota, iar  la momentul întoarcerii părinţilor din Maroc, în 1994, au vândut afacerea cu suc, au cumpărat a doua jumătate de teren şi s-au apucat să construiască acolo o clădire pentru o brutărie. Au construit clădirea de 170 de metri pătraţi de la zero; construcţia, împreună cu echiparea brutăriei, a durat doi ani.

    În 1995, Cristian Nicolae a devenit reprezentant medical, iar în mai puţin de un an a devenit regional sales manager pe sudul ţării pentru compania Schering – Plough, cumpărată între timp de compania americană Merck; povesteşte că banii câştigaţi i-a investit în dezvoltarea patiseriei. Ulterior, s-a angajat şi fratele său în industrie – la o firmă daneză.

    Timp de aproape 5 ani, părinţii lor au administrat brutăria, iar antreprenorul spune că în 1996-2002, veniturile ajungeau undeva la 60.000 – 70.000 de dolari pe an. În 2004 însă au decis să închidă şi acest business fiindcă după 1999, spune Nicolae, au început să dezvolte prea multe firme: împreună cu un asociat, de pildă, începuseră să construiască şi să vândă  cuptoare de patiserie, la un moment dat au închis această firmă din cauza unor neînţelegeri cu asociatul. În intervalul 2000 – 2007 au făcut şi un cabinet oftalomologic în care au investit circa 100.000 de dolari.  O altă idee pe care au avut-o a fost să dezvolte un vitezograf de locomotivă – l-au omologat, au făcut peste 120 de vitezografe – dar, potrivit lui Cristian Nicolae, aveau un singur client şi acela era statul român, prin CFR; aveau probleme cu aceştia în obţinerea banilor pentru vitezografele cumpărate.  La un moment dat, doi dintre cei patru asociaţi în această firmă au plecat (foşti studenţi ai tatălui său), însă o nouă afacere a început să se contureze în planurile familiei Nicolae.

    În 1999, tatăl lor please în Statele Unite cu o delegaţie de afaceri; la întoarcere le-a spus că acolo toată lumea vorbeşte despre soft; şi-a propus astfel ca următorul business din portofoliul familiei să fie în acest domeniu. Au înfiinţat firma Softexpert Mobility, pe care au deţin şi în prezent. Iar dacă la început lucrau pentru străini, în 2003 au luat decizia să dezvolte produse pentru piaţa din România. Printre acestea se numără o soluţie de customer relationship management (CRM) pentru companiile farmaceutice – Medexpert, creată ca urmare a experienţei fraţilor Nicolae în domeniu.

    Ulterior, după criză, au observat că, din cauza concurenţei cu marile firme de software, devenea din ce în ce mai grea această activitate; din 2013-2014 au decis să facă produse ieftine şi de masă – B2C. ”În final, am ajuns să avem trei soluţii în care credem foarte mult”, descrie Nicolae produsele aflate acum în portofoliul firmei: o aplicaţie numită Audiolibrăria – despre care spune că este singura aplicaţie din România de ascultat audiobook-uri, disponibilă pe Android şi iOS; aplicaţia Prokinetic, realizată în parteneriat cu un antreprenor care a dezvoltat o clinică de kinetoterapie la Craiova – prin intermediul acesteia vând exerciţii video de kinetoterapie pentru mai multe grupe musculare sau afecţiuni; Amazing University, o aplicaţie de dezvoltare personală, realizată într-un parteneriat cu Dragoş Brătăşanu, un român care stă în Noua Zeelandă şi este speaker internaţional.

    Librăria virtuală se monetizează în baza unui comision luat la achiziţia cărţilor, iar în Prokinetic, un tutorial video costă în jur de 25 de lei. Pentru Amazing University, unde sunt publicate video tutoriale şi un film, preţurile pornesc de la 40 de dolari şi ajung la 200 de dolari, în funcţie de tematica abordată.

    Aplicaţiile sunt dezvoltate inhouse – 6 oameni lucrează pentru acestea, în Craiova. Nicolae spune că este prea devreme pentru a face o previziune de venituri, acestea fiind lansate în 2017 şi anul acesta. Pentru fiecare aplicaţie au investit în jur de 30.000 de euro, în contextul în care dezvoltarea lor a durat între 6 şi 12 luni.

    După ce a obţinut mai multe certificări, Cristian Nicolae a început să desfăşoare şi coachinguri de dezvoltare personală, precum şi traininguri pentru companii. Totodată, el povesteşte despre parcursul antreprenorial şi tinerilor de liceu sau facultate, principalul mesaj pe care îl transmite acestora fiind: ”Dacă vreţi să plecaţi din ţară şi credeţi că este bine dincolo, duceţi-vă, dar gândiţi-vă de 100 de ori înainte; nimeni nu vă aşteaptă  să vă ia în braţe. Puteţi să aveţi succes şi în România – greu – dar puteţi să vă împliniţi – vrei să te duci dincolo să înveţi ceva, du-te, dar apoi vino în ţara ta şi pune umărul să schimbăm ceva în bine aici.” El este de altfel optimist şi este de părere că, prin perseverenţă, se poate ajunge la succes oriunde: ”Principiile sunt universal valabile: eşti om muncitor, eşti optimist, reuşeşti în final 100% şi în România sau oriunde altundeva îţi doreşti să ajungi.”

    Softexpert Mobility a ajuns în 2016, potrivit mfinante.ro, la o cifră de afaceri netă de 364.845 lei.
     

     

     

  • Viaţa unui copil de bani gata .”Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou” – GALERIE FOTO

    Julia Stakhiva are 23 de ani, trăieşte la Londra, se coafează şi face tratamente de înfrumuseţare la Moscova, cheltuie 200.000 de lire sterline pe an pe pantofi şi are o garderobă în valoare de 1.5 milioane de lire sterline. Iar totul este plătit de părinţii ei, scrie Daily Mail.

    Părinţii ei au făcut milioane de dolari conducând diferite companii în Ucraina şi susţin stilul de viaţă luxos al tinerei. Până acum, tânăra ar fi cheltuit 180.000 de lire pe operaţii estetice.

    “Oricine poate fi bogat, însă nu oricine nu poate fi frumos”, mărturiseşte tânăra plină de înţelepciune pentru cotidianul britanic.”În cercurile în care mă învârt oamenii nu sunt geloşi pentru că cineva are nu ştiu ce pereche de pantofi sau geantă, ci sunt geloşi pe înfăţişarea celuilalt. De aceea este important pentru mine să fiu frumoasă, slabă şi să am un păr frumos”, a continuat ea.

    “Este bine să începi operaţiile estetice de la vârstă fragedă. Unii oameni nu sunt destul de curajoşi să-şi facă operaţii estetice. Cred că este mai bine să stea acasă şi să mănânce pizza. Ei bine, voi să mâncaţi pizza şi eu să arăt bine”, este un alt gând înţelept al Juliei Stakhiva.

    “Scopul meu în viaţă este să am succes. Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou”, încheie ea.
     

  • Statusul profesorilor din România este cel mai scăzut din Europa

    Potrivit studiului, părinţii îi consideră pe profesori la fel de importanţi precum medicii, dar profesorii se poziţionează singuri pe ultimele locuri (11-12 din 13), alături de bibliotecari. „O majoritate relativă a respondenţilor consideră actul de educaţie drept o prestaţie de servicii publice oarecare, în vecinătatea funcţionarului public. Nu o văd ca pe o meserie de vocaţie care ar trebui remunerată în funcţie de performanţă şi să se bucure nu numai de încredere, ci şi de respectul cuvenit altor meserii de vocaţie, precum cea de doctor”, a declarat Dragoş Neacşu, membru al consiliul director al RBL şi CEO Erste Asset Management.

    Studiul arată că astăzi, în România, meseria de profesor este indezirabilă. Jumătate dintre profesorii care au participat la studiu spun că nu şi-ar încuraja proprii copii să devină profesori. În acelaşi timp, doar o treime dintre părinţi nu şi-ar direcţiona copiii să urmeze o carieră în învăţământ.

    În privinţa salariilor, 86% dintre părinţii care au participat la studiu consideră că salariile profesorilor sunt prea mici şi că şi-ar dori ca salariile la intrarea în învăţământ să crească cu 75-100%. „Un profesor bun va forma bine toţi copiii, indiferent de dotările clasei, programa şcolară sau numărul de copii din clasă. Creşterea salariului de intrare în sistemul de învăţământ la un nivel de 2.500-3.000 lei net (sumă care ar reflecta creşterea de 75-100% a salariilor din prezent – n.r.) va face ca venitul unui profesor debutant să fie competitiv pe piaţa muncii şi să atragă tineri cu vocaţie în sistemul de educaţie românesc. Astfel, munca profesorilor performanţi va fi cu adevărat valorizată de societate”, a declarat Măriuca Talpeş, membru al consiliul director al RBL şi manager Intuitext.

    Cu toate că legea nr. 1/2011 prevede ca România să aloce anual minim 6% din PIB pentru educaţie, procentul a sărit cu puţin de 4% doar de două ori din 1990 până în prezent. În bugetul României pentru 2018, procentul alocat educaţiei este de sub 3%, iar cifrele comparative ale Eurostat arată că, în 2014, România era singura ţară din Uniunea Europeană care aloca sub 3% din PIB acestui domeniu, în condiţiile în care media europeană depăşea cinci procente din PIB.

    Potrivit studiului Futureof Jobs Report, publicat de World Economic Forum (WEF) în 2016, 65% din copiii care intră astăzi în sistemul de învăţământ vor face la locul de muncă activităţi care astăzi nu există. Peste 80% din slujbele anilor 2015-2025 cer competenţe STEM (Ştiinţe, Tehnologie, Inginerie şi Matematică), potrivit estimărilor National Science Foundation din 2014.

     

  • Capitalistul săptămânii: Ernst Werner von Siemens

    Născut în 1816 la Lenthe, în apropierea oraşului german Hanovra, Ernst Werner von Siemens a crescut într-o familie numeroasă, având 13 fraţi şi surori. După finalizarea studiilor primare, Siemens a vrut să se înscrie la Academia din Berlin, dar situaţia materială a părinţilor nu a permis acest lucru; prin urmare, el s-a încris la Academia Militară din Prusia, la secţie de artilerie şi inginerie. Siemens şi-a demonstrat încă din acei ani inventivitatea, dezvoltând minele subacvatice care aveau să fie folosite în timpul mai multor conflicte.

    Întorcându-se acasă, el a decis să se dedice perfecţionării unor tehnologii deja existente, devenind un nume cunoscut pentru rezultatele sale. În 1843, a vândut drepturile asupra primei sale invenţii; cu banii rezultaţi în urma tranzacţiei, Siemens a dezvoltat un telegraf care în loc de codul Morse folosea un ac pentru a semnaliza literele. Pe baza invenţiei, germanul a fondat o companie ce a devenit repede un reper la nivel internaţional.

    În 1848, compania construia deja primul telegraf pe distanţă mare din Europa, legând Berlinul de Frankfurt. Fratele mai tânăr al lui Werner, Carl Wilhelm Siemens, a deschis o reprezentanţă la Londra. În deceniul următor, organizaţia a câştigat mai multe contracte în Rusia şi a deschis o altă filială la Sankt Petersburg.

    Un moment important în istoria Siemens a fost finalizarea liniei telegrafice indo-europene, în 1867, ce lega Calcutta de Londra. Siemens este astăzi cel mai mare producător industrial din Europa, având patru divizii principale: industrie, energie, sănătate, infrastructură şi oraşe. Compania este cunoscută îndeosebi pentru produsele medicale pe care le dezvoltă. Pe lângă invenţiile legate de telegraf, Werner von Siemens este considerat unul dintre părinţii ingineriei electrice. El a construit primul lift electric din lume în 1880 şi este creditat cu dezvoltarea troleibuzului. Numele lui a fost folosit pentru a denumi unitatea de măsură a conductivităţii electrice, siemensul.

    Werner von Siemens a fost căsătorit de două ori şi a avut trei copii care au preluat, alături de unchiul lor, Carl, conducerea companiei după 1890. Familia von Siemens deţine şi astăzi 6% din acţiunile companiei Siemens, fiind cel mai mare acţionar.

  • AVERTISMENTUL SUMBRU al specialiştilor: milioane de copii sunt expuşi unui pericol major

    David Allamby, un oftalmolog britanic, director al clinicii London’s Focus Clinic, avertizează asupra riscului la care sunt expuşi copiii care nu petrec suficient timp afară, la lumina solară. El spune că milioane de copii se îmbolnăvesc de miopie, care în timp se poate agrava, ducând la orbire completă. 

    Potrivit MailOnline, cauza majoră a acestui pericol este timpul îndelungat pe care foarte mulţi copii din noua generaţie îl petrec în casă, jucându-se pe smartphone-uri, în loc să iasă afară, la lumina naturală a soarelui. „Acţionaţi acum! Copiii trebuie încurajaţi să lase telefoanele de-o parte şi să iasă afară să se joace”, le transmite acesta părinţilor, sfătuindu-i să schimbe obiceiul nesănătos al copiilor înainte ca aceştia să îşi piardă vederea.

    Discursul său vine la câteva zile după ce Institutul Naţional de Statistică britanic a publicat date şocante conform cărora copiii petrec în medie doar 16 minute pe zi afară. Pentru adolescenţii de 14-15 ani situaţia este cea mai gravă, deoarece aceştia petrec doar 10 minute pe zi în exteriorul casei. Se pare că băieţii petrec afară de obicei cu cinci minute mai mult decât fetele.

    Dr Allamby spune că 90 de minute pe zi petrecute în exteriorul casei ar putea ajuta la o diminuare simţitoare a riscului de orbire.

    Ţinând cont de dependenţa tot mai mare faţă de telefoanele mobile, jumătate din populaţia lumii întâmpină probleme de vedere până la vârsta de 30 de ani, şi situaţia tinde să se agraveze. Oftalmologul britanic spune că miopia poate cauza şi alte boli grave, precum desprinderea retinei sau glaucomul.

  • AVERTISMENTUL SUMBRU al specialiştilor: milioane de copii sunt expuşi unui pericol major

    David Allamby, un oftalmolog britanic, director al clinicii London’s Focus Clinic, avertizează asupra riscului la care sunt expuşi copiii care nu petrec suficient timp afară, la lumina solară. El spune că milioane de copii se îmbolnăvesc de miopie, care în timp se poate agrava, ducând la orbire completă. 

    Potrivit MailOnline, cauza majoră a acestui pericol este timpul îndelungat pe care foarte mulţi copii din noua generaţie îl petrec în casă, jucându-se pe smartphone-uri, în loc să iasă afară, la lumina naturală a soarelui. „Acţionaţi acum! Copiii trebuie încurajaţi să lase telefoanele de-o parte şi să iasă afară să se joace”, le transmite acesta părinţilor, sfătuindu-i să schimbe obiceiul nesănătos al copiilor înainte ca aceştia să îşi piardă vederea.

    Discursul său vine la câteva zile după ce Institutul Naţional de Statistică britanic a publicat date şocante conform cărora copiii petrec în medie doar 16 minute pe zi afară. Pentru adolescenţii de 14-15 ani situaţia este cea mai gravă, deoarece aceştia petrec doar 10 minute pe zi în exteriorul casei. Se pare că băieţii petrec afară de obicei cu cinci minute mai mult decât fetele.

    Dr Allamby spune că 90 de minute pe zi petrecute în exteriorul casei ar putea ajuta la o diminuare simţitoare a riscului de orbire.

    Ţinând cont de dependenţa tot mai mare faţă de telefoanele mobile, jumătate din populaţia lumii întâmpină probleme de vedere până la vârsta de 30 de ani, şi situaţia tinde să se agraveze. Oftalmologul britanic spune că miopia poate cauza şi alte boli grave, precum desprinderea retinei sau glaucomul.

  • Câţi bani are vestita actriţa Jennifer Aniston

    Care este însă averea actriţei şi cum a câştigat ea banii?

    Jennifer Joanna Aniston s-a născut pe 11 februarie 1969 în Sherman Oaks, California; părinţii ei s-au mutat la New York când viitoarea actriţă avea doar câţiva ani.

    Deşi a fost descurajată să urmărească programe TV în copilărie, Aniston a descoperit pasiunea pentru film în timp ce urma cursurile şcolii Waldorf. Ulterior, ea a absolvit Şcoala de Muzică şi Arte Fiorello H. LaGuardia, din Manhattan.

    Cel mai important moment al carierei sale a venit atunci când ea a fost aleasă în distribuţia serialului Friends; succesul de care s-a bucurat serialul i-a adus actriţei un salariu de un milion de dolari pe episod, pentru ultimele două sezoane.

    Pentru rolul interpretat, ea a primit premiul Emmy şi un Glob de Aur.

    Au urmat mai multe roluri pentru marele ecran, iar până în 2010 filmele în care a jucat generaseră venituri de peste 1 miliard de dolari.

    Averea sa, potrivit site-ului Celebrity Net Worth, este de aproximativ 220 de milioane de dolari. Jennifer Aniston câştigă în jur de 20 de milioane de dolari anual din rolurile în film, apariţii televizate şi contracte de publicitate.