BusinessMagazin

Tag: muzica

  • Ce muzică s-a căutat pe Google în 2016

    Melodia “Fomation”, lansată de starul pop Beyonce este pe prima poziţie în topul celor mai căutate piese pe Google în 2016. Anul acesta, oamenii din lumea largă au fost nostalgici după legendele dispărute. Pe poziţia a doua se regăseşte piesa “Purple Rain”, lansată de Prince în 1984, informează BBC.

    Beyonce a câştigat la gala MTV Video Music Awards opt premii, inclusiv pentru “Videoclipul anului” şi “Cel mai bun videoclip pop” pentru piesa “Formation”, care se regăseşte pe albumul cinematografic “Lemonade”.

    “Lemonade”, cel de-al şaselea album al lui Beyoncé, a fost lansat în data de 23 aprilie 2016. Odată cu albumul, a fost lansat şi filmul documentar cu acelaşi titlu. Regizat de Jonas Åkerlund, Dikayl Rimmasch şi Beyonce Knowles, filmul prezintă numeroase ipostaze ale lui Beyoncé, de la numere de dans realizate în studio, la secvenţe filmate în America de Sud, secvenţe urbane pe timp noapte, imagini de arhivă şi filme realizate în familie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care a fost cel mai bine vândut artist muzical din 2016? Dacă ar mai fi trăit azi ar fi avut 260 de ani

    Cel mai bine vândut artist muzical din 2016 nu cântă, nu dansează şi nu are canal de Youtube. Ba, mai mult, a murit acum două secol. Dacă ar fi trăit azi ar fi avut 260 de ani, însă anul acest a a fost declarat de revista Billboard ca fiind cel mai bine vândut artist muzical din acest an.

    Este vorba despre Wolfgang Amadeus Mozart şi despre colecţia Mozart 225 care a fost lansat pe 28 octombrie 2016 pentru a marca 225 de ani de la moartea compozitorului. Colecţia s-a vândut în 1,25 milioane de copii de la lansare, depăşind artişti populari precum Drake, Kanye West sau Beyonce.

    Colecţia Mozart 225 este compusă din 200 de CD-uri.

  • Havasi Concert Show, muzica viitorului cu instrumente clasice

    Este în puterea puţinor artişti să genereze emoţii atât de puternice la un spectacol încât sala să râdă şi să plângă de emoţie pe parcursul aceluiaşi spectacol. Mult mai rar se întâmplă acest lucru din primele momente ale unui concert. I-a reuşit lui Havasi, care a susţinut la Sala Palatului, pe 22 noiembrie, al treilea său concert în România.

    Ştiţi cum la concerte artiştii cresc gradual înflăcărarea publicului până la momentul în care lumea cântă şi dansează? De regulă pentru asta e nevoie de cel puţin jumătate de oră, dar muzicianul ungur Havasi Balázs a reuşit nu numai să dezmorţească, ci să înflăcăreze cei 5.000 de spectatori, aflaţi într-o Sală a Palatului plină până la refuz. „Cel mai rapid pianist din lume” este titlul conferit de Guinness Book în 2009, dar artistul este şi compozitor şi showman, având o carismă de rock star. Concertul din toamna acestui an, parte a turneului mondial Landmark World Tour, a fost complex, bine echilibrat şi a adus pe scenă în cele două ore ale reprezentaţiei 15 instrumentişti, balerini, jocuri de lumină şi fum, proiecţii video care au însoţit melodiile, solo de pian, de baterie rock, de violoncel sau vocal.

    Absolvent al Academiei de Muzică Franz Listz, Havasi îşi propune ca prin compoziţiile sale, 100% originale, să transpună muzica clasică în vremurile actuale, iar melodiile sale durează câteva minute, transmit emoţii puternice – de la cele liniştitoare, de adormit copiii, până la cele cu influenţe rock, mai cu seamă că Havasi este prieten din copilărie cu toboşarul rock Endi, invitat în spectacolele sale. Artistul ungur a început să cânte la pian de mic copil, povestea el anterior, pentru că îi era dificil să se exprime, iar muzica a înlesnit comunicarea sa. Pe scena Sălii Palatului în acest an, artistul s-a aflat în largul său şi a comunicat permanent cu publicul, încă de la apariţie, când a mulţumit spectatorilor români pentru că l-au încurajat la primul concert de la Bucureşti, în 2011; era şi primul său concert peste hotarele ţării natale. „În urmă cu cinci ani, când eram plin de idei şi dorinţa de a concerta la nivel mondial – sunt şi acum – m-au încurajat aplauzele voastre. Un an mai târziu am ajuns la Carnergie Hall. Voi aţi fost primii care m-aţi încurajat să fac asta.“ A invitat spectatorii să aplaude şi, în ciuda faptului că răspunsul a fost înflăcărat, a glumit: „OK, mulţumesc pentru aceste aplauze politicoase, putem să încercăm unele mai convingătoare?” A mai povestit apoi, pe parcursul show-ului, despre melodia liniştitoare pe care o preferă copiii săi, înainte de culcare; a dedicat o melodie celei care a fost primul fan al muzicii pe care o compunea şi care a devenit soţia sa – „e prezentă în sală, dacă vedeţi o doamnă plângând acum, aceea e soţia mea”. A povestit şi despre reacţia pe care a primit-o după prima audiţie a celei mai noi melodii din spectacol, intitulată Hypnotic (imagini năucitoare se derulau pe ecran, pentru a completa impresia artistică): „Ştiţi când în filmul acela, Înapoi în viitor, personajul principal cântă o melodie rock iar sala e surprinsă? Le-a spus celor prezenţi ceva de genul: «Nu vă faceţi griji, o să vă placă»; rock-ul nu fusese încă inventat. La fel a spus şi producătorul meu despre Hypnotic.”

    Îmbrăcat cu sacou de gală şi blugi rupţi – dar cu vipuşcă din satin –, artistul a preferat o geacă de piele pentru melodiile cu influenţe rock, iar spre finalul spectacolului îşi scutura mâinile, semn că resimţea efectele sprintului la care-şi supusese degetele.

    Neaşteptat la spectacolul din acest an a fost un moment în care doi muzicieni au început să cânte acorduri ale unei melodii de Mozart; spectatorii au izbucnit în râs, pesemne din pricina surprizei, amplificată câteva momente mai târziu, când instrumentiştii au schimbat registrul muzical, trecând la… Thunderstruck a lui AC/DC. A fost singurul moment de pe parcursul spectacolului care a inclus o altă melodie decât compoziţiile artistului ungur. Spectacolul pus în scenă în cadrul acestui turneu are la bază conceptul realizat de directorul american de creaţie Brian Burke (spectacolul lui Céline Dion – The New Day din Las Vegas, Il Divo, America’s Got Talent) şi al designerului vizual francez Gilles Papain (Cirque du Soleil, Marseilles opera din Ballet de Monte Carlo). Invitat special al spectacolului din acest an a fost solista de origine australiană Lisa Gerrard, compozitor asociat şi interpret al coloanei sonore a peliculei Gladiatorul. Pentru coloana sonoră a filmului Gladiatorul, co-produsă alături de Hans Zimmer, ea a fost nominalizată la Oscar şi a primit un Glob de Aur.

    Pianistul şi compozitorul ungur, acum în vârstă de 41 de ani, s-a aflat pentru prima oară în România în toamna lui 2011, cu Symphonic Red Concert Show, care a reunit pe aceeaşi scenă peste 100 de artişti din întreagă lume: peste 50 de instrumentişti, un cor impresionant acompaniat de toboşari japonezi şi 15 solişti.

    Am ascultat, la recomandarea unei persoane dragi, melodiile lui Havasi în 2011 şi câteva săptămâni mai târziu eram la concertul din Bucureşti; mi s-a părut atunci cel mai emoţionant spectacol la care am fost vreodată. Au mai trecut trei ani; tot la Bucureşti, dar în Sala Polivalentă, bucuria spectatorilor nu a fost la fel de mare, pesemne din cauza acusticii proaste. Nici artistul nu cred că a fost prea încântat atunci – spectacolul a ţinut puţin peste o oră şi nu a revenit pentru niciun bis.

    Spre comparaţie, anul acesta a avut pregătite două momente diferite pentru bis, în replică la multele minute de aplauze cu care a fost răsplătit. Experienţa concertului din acest an a fost peste aşteptări; din punctul meu de vedere, concertul a fost cel mai bun spectacol la care am participat şi sunt sigură că Havasi va umple mai multe săli, dacă va alege să concerteze în Capitala noastră de mai multe ori. De preferat, în 2017. „Programul nostru devine tot mai încărcat. Vreţi să revenim anul viitor?” a întrebat Havasi la final. Cred că reacţia publicului a fost convingătoare.

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Povestea antreprenorului care a pornit fenomenul Instagram

    Kevin Systrom este un antreprenor american care a fondat alături de Mike Krieger populara aplicaţie de smartphone Instagram. Cei doi au lansat pe 6 octombrie 2010 aplicaţia, care se laudă cu cea mai mare creştere din toate timpurile, ajungând în doar doi ani la 80 de milioane de utilizatori. În prezent, Instagram are 500 de milioane de utilizatori activi la nivel global.

    Systrom s-a născut în 1983 în Holliston, Massachusetts. În şcoala primară a făcut cunoştiinţă pentru prima dată cu programarea; interesul lui pentru acest domeniu a crescut odată cu pasiunea sa pentru jocul video Doom 2, care l-a determinat să-şi creeze propriile niveluri. De asemenea, a creat un program prin intermediul căruia putea să-şi păcălească prietenii că le-au fost sparte conturile de AOL Instant Messenger.

    A absolvit Universitatea Stanford în 2006, iar primul contact cu antreprenoriatul a avut loc în timpul facultăţii, când a fost ales alături de alţi 11 studenţi să participe la prestigiosul program Mayfield Fellows, care le oferă studenţilor posibilitatea de a aprofunda cunoştinţele în domeniul antreprenorial şi în cel al tehnologiei.

    După acest program a urmat un internship în cadrul companiei Odeo, care a dat naştere Twitterului. Prima sa slujbă, din timpul liceului, a fost de vânzător la un magazin de muzică: „Eram obsedat de muzică. Voiam să fiu DJ. Le trimiteam un mail în fiecare zi pentru a mă angaja acolo. Într-un final, m-au lăsat să lucrez câteva ore pe săptămână”, a povestit el revistei Fortune. Experienţa i-a folosit pentru a mixa în câteva cluburi, chiar înainte de a împlini 18 ani. Systom obişnuia ca în timpul liber să programeze joculeţe pentru prietenii săi, iar după un semestru petrecut în Italia a devenit pasionat de fotografie; un profesor i-a arătat lui Systrom o cameră de fotografiat Holga, ieftină, simplă şi care realiza fotografii cu o alură retro.

    La terminarea facultăţii, avea mai multe oportunităţi de angajare, printre care şi Microsoft, dar s-a angajat la Google pe un post de marketing. În primul an a lucrat la produse ca Gmail şi Google Reader, iar în al doilea an al său la gigantul american a lucrat în echipa de Corporate Development. Systrom nu era pe deplin fericit: „Aveam dorinţa de a deveni antreprenor şi voiam să mă întorc în spaţiul de socializare”, a spus el.

    După Google s-a alăturat dezvoltatorilor aplicaţiei Nextstop, care a fost cumpărată de Facebook în 2010. Aici, Systrom s-a gândit să combine funcţia de „check-in” cu jocuri de socializare şi i s-a conturat ideea de a îmbina pasiunea pentru fotografie cu cea pentru reţelele de socializare. A realizat un prototip a ceea ce avea să devină Burbn, apoi a abordat două fonduri de capital de risc. Systrom a obţinut o finanţare de 250.000 de dolari de la Steve Anderson, fondator al Baseline Ventures, apoi alţi 250.000 de dolari de la Marc Andreessen şi Ben Horowitz.

    Astfel, alături de Mike Krieger, a construit Burbn, prin intermediul căruia vizitatorii puteau publica fotografii, imagini cu locurile pe care le-au vizitat, pe care vor să le viziteze şamd. Cei doi şi-au dat seama că ar fi bine să se concentreze pe un singur aspect şi au ales realizarea şi împărtăşirea de fotografii. La doar o lună de la lansare, Instagram – nume ales din combinarea cuvintelor „instant” şi „telegram” – ajunsese deja la 1 milion de utilizatori. Au realizat aplicaţia mai întâi doar pentru iPhone, care era capabil să facă fotografii bune peste care erau aplicate filtrele artistice inspirate de camera Holga.

    În aprilie 2012, Instagram a fost vândut către Facebook, pentru 1 miliard de dolari – cash şi acţiuni; reţeaua de socializare a încorporat şi cei 13 angajaţi ai Instagram. Potrivit mai multor surse, Systrom ar fi câştigat 400 de milioane de dolari în urma acestei tranzacţii şi se află în continuare la conducerea Instagram.

  • Rom Autentic şi McCann România lansează „ROMBOT – ambasadorul virtual al României”

    De Ziua Naţională, marca Rom Autentic lansează împreună cu McCann Worldgroup România „ROMBOT” – primul ambasador virtual al României-,  un learning machine care va acumula informaţii de la şi despre români, pentru a putea promova imaginea creată în rândul străinilor.

    Rombotul poate fi găsit pe site-ul www.rombot.ro, unde oricine poate intra şi vorbi cu el. Acesta va pune tot felul de întrebări despre români – „ce mâncăm?”, „ce muzică ascultăm?”, „ce sporturi preferăm?” – iar apoi va transforma toată informaţia primită în răspunsuri pentru întrebările străinilor. De exemplu, dacă majoritatea românilor îi spun Rombotului că Vatra Dornei e cel mai frumos loc din România, Rombotul va recomanda tuturor străinilor să viziteze acel loc. Dacă majoritatea românilor îi spun Rombotului că mâncarea lor preferată este mămăliga, asta va spune şi el mai departe.

    „Putem să îl vedem şi ca pe cel mai mare experiment social din lume. Rombot e ca un copil. Un copil pe care îl cresc 19 milioane de oameni. Fiecare îl învaţă ce consideră el că e important, ce consideră că ne defineşte pe noi ca naţie. Cum îl creştem, aşa îl avem. O să înjurăm, atunci o să înveţe să înjure. O să vorbim despre lucruri frumoase, atunci o să ştie să facă recomandări frumoase. E ca o oglinda a societăţii noastre. Şi cu bune şi cu rele. Dacă ne tot plângem că nu avem o imagine corectă în străinătate, iată ocazia să ne-o facem singuri. Dar există o condiţie. Putem să o facem doar împreună”, a declarant Cătălin Dobre, Chief Creative Officer, McCann Worldgroup România.

    „Rombot este un proiect de autodefinire al românilor. Cât va fi el de cultivat , va depinde doar de noi. Este un bot, care se va hrăni cu informaţii de la noi, timp de un an. În decembrie 2017, îl vom privi cu mândrie, aşa cum îşi privesc părinţii copiii şi vom alege pentru el destinaţia care să îi pună cel mai bine în valoare toată cunoaşterea despre români şi România. ROMBOT este norcos să aibă  19 milioane de părinţi români care vor contribui la educaţia lui”, a declarat Gabriela Munteanu, Marketing Director, Kandia Dulce.

    În lunile următoare, Rombotul va vorbi cu românii şi va învăţa de la aceştia cât mai multe date caracteristice despre ei şi despre România. Începând cu anul viitor, străinii vor putea intra pe site-ul www.rombot.ro şi vor putea să-l întrebe pe Rombot orice despre România, iar el va răspunde prin răspunsurile date de toţi românii.  

  • Cronică de film: Florence Foster Jenkins

    Muzica, dragostea şi banii (ştiu, sună ca titlul unei melodii nu prea reuşite) sunt cele trei ingrediente ale acestei poveşti semnate de Stephen Frears. Bazat pe o poveste adevărată, filmul urmăreşte o femeie bogată care încearcă, în mod obsesiv, să ajungă cântăreaţă de operă. Convinsă că vocea din capul ei sună ”angelic“, Florence Foster Jenkins se îmbarcă într-o călătorie care o va aduce în cele din urmă în atenţia publicului – doar că nu în felul în care îşi imagina.

    Chiar dacă Meryl Streep iese ca de obicei în evidenţă, actorul pe care ar trebui să vă concentraţi atenţia e Simon Helberg; reacţiile personajului său sunt cele care aduc culoare filmului.

    Meryl Streep (de trei ori câştigătoare a premiului Oscar) interpretează personajul principal, o femeie care a condus industria artistică din New York în prima jumătate a secolului XX, având şi impresia că este o cântăreaţă foarte talentată. Era doar o impresie, pentru că realitatea era cu totul alta. Dar banii pot face minuni, aşa că în 1944 ea şi-a cumpărat practic un concert pe scena de la Carnegie Hall; interpretarea sa a fost atât de proastă încât a devenit legendară. Streep este extrem de amuzantă, mai ales atunci când încearcă să interpreteze; ea redă un personaj care se agaţă de realitate, dar o părăseşte atunci când are o părere ireală despre abilităţile sale.

    Hugh Grant îl interpretează pe partenerul său, Bayfield, care plăteşte criticii şi se asigură că spectacolele sale au o audienţă semnificativă. El este extrem de grijuliu, stând lângă Florence în fiecare seară până ce ea adoarme. Asta înainte de a fugi la amanta lui, bineînţeles.

    Dar povestea nu ar fi atât de captivantă, după cum scriam mai sus, fără interpretarea lui Simon Helberg (îl cunoaşteţi, probabil, din serialul Big Bang Theory). El îl interpretează pe pianistul lui Florence, Cosme McMoon, care e interesat mai mult de bani decât de spectacolele efective. Reacţia lui atunci când o întâlneşte pe Florence Foster Jenkins este de nepreţuit; el îşi dă seama imediat că nu există remediu pentru lipsa de talent a femeii, dar preferă să îşi vadă de treabă.
    Am putea găsi un corespondent al poveştii în zilele noastre: gândiţi‑vă, spre exemplu, la cineva care încarcă un videoclip pe YouTube fiind convins de talentul său. Şi chiar lipsa desăvârşită a acelui talent este cea care transformă clipul într-unul viral. Cam despre asta e vorba şi în Florence Foster Jenkins.

    Trebuie însă precizat încă un lucru, chiar dacă nu are neapărat legătură cu filmul: Florence Foster Jenkins, în ciuda lipsei de talent, a devenit extrem de apreciată de-a lungul timpului. Ea a iubit muzica, şi-a urmărit visul şi nu a renunţat niciodată. Ea nu s-a ascuns niciodată – iar filmul surprinde perfect acest lucru.

    Regizorul Stephen Frears nu încearcă să dezvolte prea mult latura emoţională a poveştii, preferând să dea o notă generală de umor; alături de Danny Cohen, cel care semnează producţia, Frears reuşeşte să producă un film care aduce zâmbetul pe buze.

    NOTA: 8/10
     

  • Cea mai relaxantă melodie din lume. Elimină stresul în câteva minute

    Cercetătorii din Statele Unite ale Americii au identificat cea mai relaxantă melodie din lume.

    Dintotdeauna muzica a fost asociată cu starea de bine, relaxarea, fericirea. Neuorologii din Marea Britanie cred că au descoperit o melodie care elimină stresul. 

    Mindlab Internaţional, o firmă de cercetare, a realizat un studiu în cadrul căruia participanţii realizau sarcini dificile în timp ce creierul lor era monitorizat. În acelaşi timp, pe fundal se auzeau mai multe melodii. O melodie a ieşit însă în evidenţă. Melodia ,,Weightless,” a trupei de muzică ambientală Marconi Union, a indus o scădere de 65% a stresului participanţilor.

    Melodia a fost cu 11% mai eficientă decât celelalte sunete.

    Terapia prin muzică ajută la eliminarea stresului, care este un factor important ce afectează sănătatea fizică şi psihică.

    Mai jos puteţi asculta melodia Weightless a Marconi Union.

     

  • Cea mai relaxantă melodie din lume. Elimină stresul în câteva minute

    Cercetătorii din Statele Unite ale Americii au identificat cea mai relaxantă melodie din lume.

    Dintotdeauna muzica a fost asociată cu starea de bine, relaxarea, fericirea. Neuorologii din Marea Britanie cred că au descoperit o melodie care elimină stresul. 

    Mindlab Internaţional, o firmă de cercetare, a realizat un studiu în cadrul căruia participanţii realizau sarcini dificile în timp ce creierul lor era monitorizat. În acelaşi timp, pe fundal se auzeau mai multe melodii. O melodie a ieşit însă în evidenţă. Melodia ,,Weightless,” a trupei de muzică ambientală Marconi Union, a indus o scădere de 65% a stresului participanţilor.

    Melodia a fost cu 11% mai eficientă decât celelalte sunete.

    Terapia prin muzică ajută la eliminarea stresului, care este un factor important ce afectează sănătatea fizică şi psihică.

    Mai jos puteţi asculta melodia Weightless a Marconi Union.

     

  • Un business nou pentru audiofili

    Unii nu se pot bucura la ei acasă de muzica preferată din diverse motive, ca vecinii neînţelegători ori lipsa unui sistem audio adecvat, iar alţii nu mai ştiu cum s-o asculte, obişnuiţi cu piesele în format MP3 care însă nu păstrează calitatea sonoră a originalului. Ambele categorii sunt curtate de întreprinzători, care organizează evenimente la care invită publicul să asculte muzică în condiţii sonore foarte bune ori chiar în centre de audiţie permanente, aşa cum sunt unele înfiinţate la Londra, scrie New York Times.

    Aceste centre se mândresc cu sistemele de sunet instalate, care nu distorsionează muzica şi nu agresează urechile ascultătorilor, iar creşterea numărului de localuri destinate audiofililor vine într-un moment în care discurile de vinil sunt iar la mare căutare, după cum o demonstrează vânzările ajunse la maximul ultimilor 28 de ani.

    Un astfel de local şi centru de audiţie este Spiritland, care-şi întâmpină clienţii cu două boxe mari elegante care flanchează un amplificator, sistemul de sunet fiind special proiectat de către compania britanică de produse pentru audiofili Living Voice. Un alt reprezentant al acestei tendinţe este Brilliant Corners, un restaurant muzical care organizează evenimente pentru audiofili în colaborare cu Gearbox Records, o casă de înregistrări muzicale care nu lucrează decât cu discuri de vinil.

    Tot pentru cei care vor să asculte muzica bună cum se cuvine se organizează aşa-numitele Classic Album Sundays (duminicile albumelor clasice), o iniţiativă pornită de un DJ american, Colleen Murphy, găzduită de diverse localuri o dată pe lună; acolo, publicului i se propune un album important pe care să-l asculte redat pe aparatură de lux.