Procedura de licitaţie deschisă cu strigare liberă a preţului vizează încheierea contractului “Concesionarea serviciilor de catering pe 21 de relaţii de transport pe trenurile de călători în care CFR Călători nu desfăşoară aceste servicii”, potrivit unui comunicat al companiei de stat.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
În Piaţa de Flori din Bucureşti nu ai loc să arunci un boboc de trandafir. Oameni grăbiţi ce zăbovesc câteva secunde în faţa fiecărei tarabe repetă obsesiv aceeaşi întrebare: “Cât e firul de lalea? Dar de trandafir?”. După primele zece tarabe realizezi că preţul este aproape identic la toate tarabele care înconjoară piaţa.
Dacă vrei să cumperi trandafiri, poţi lua 25 cu 175 de lei sau şapte lei un fir. O orhidee cu tulpină costă 45 de lei şi de la cinci bucăţi în sus se vinde cu 40 de lei un fir, în timp ce orhideele cu o singură floare în cutie de carton costă 30 de lei într-un pachet cu zece cutii cu orhidee. Lalelele sunt doi lei firul în pachete de 25 de bucăţi sau de 50 de fire.
Irişii costă 1,5 lei în pachete de 50 de fire, iar pentru un singur fir florăresele cer trei -patru lei şi chiar cinci lei în unele locuri. Un pachet de 20 de garoafe se vinde cu 35 de lei.
Cititi mai multe pe www.medifax.ro
Înmatriculările noi de vehicule rutiere pentru transportul pasagerilor au crescut anul trecut cu 36,6%, la peste 250.000 de unităţi, iar înmatriculările noi de vehicule pentru transportul mărfurilor au urcat cu 17,8%, la 77.000 de maşini, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Astfel, au fost înmatriculate 242.000 de autoturisme, 5.800 de mopede şi motociclete şi 2.500 de autobuze şi microbuze. În trimestrul IV 2012, comparativ cu trimestrul IV al anului precedent, la categoria autoturisme s-a înregistrat o creştere de 31,3%. Înscrierile de mopede şi motociclete au crescut cu 29,7%. În ceea ce priveşte înmatriculările noi de vehicule rutiere pentru transportul mărfurilor, autocamioanele au crescut cu 2,3%, în timp ce s-au înscris mai puţine remorci şi semiremorci cu 9,7%. Faţă de trimestrul III din 2012, înmatriculările noi de vehicule rutiere pentru transportul pasagerilor au crescut cu 11,6% în trimestrul IV, iar înmatriculările noi de vehicule rutiere pentru transportul mărfurilor au scăzut cu 3,5%.
“România este cea mai bună zonă de creştere pentru anii următori, de aceea investim aici”, spune încrezător Hervé Dujardin, corporate sales director la FM Logistic, operator care are activităţi logistice în unsprezece ţări, între care şi România. Văzută prin ochii lui Dujardin, ţara noastră are marele avantaj că nu este o ţară matură şi, prin urmare, şi companiile se pot dezvolta frumos. Comerţul, de pildă, de care afacerile furnizorilor de servicii sunt strâns înlănţuite, se află în plin elan de extindere. Nu mai puţin de 40 de noi hipermarketuri, estimează Dujardin, vor fi deschise în următorii zece ani.
Motiv pentru care pe cele 20 de hectare de teren pe care le are în proprietate FM Logistic România vor fi ridicate alte şi alte module care să mărească suprafeţele de depozitare ale companiei. Spaţiile pe care le au acum la Timişoara, Dudeştii Noi (Timiş), Petreşti şi în Chiajna, în apropierea Capitalei, pot fi extinse cu lejeritate. Numai şase luni sunt suficiente pentru ridicarea din temelii a unui nou modul, de 6.000 mp. “Sunt sigur că tot terenul pe care îl avem acum va fi plin de depozite în zece ani, dar timpul ar putea fi şi mai scurt”, spune Dujardin care se arată destul de pesimist în privinţa evoluţiei economiei mondiale în următorii trei ani.
Afacerea din România înfloreşte însă permanent, iar cifra de afaceri din acest an aduce un nou plus, ajungând la 22 de milioane de euro faţă de 20 de milioane de euro în 2010. Cifrele se referă însă numai la serviciile facturate şi nu reflectă valoarea bunurilor depozitate, intermediate şi transportate. Compania a ajuns acum să încarce zilnic în jur de 180 de camioane, în rândul clienţilor numărându-se atât retaileri cum sunt Cora, Profi, Bricostore sau Carrefour, cât şi producători, ca P&G, Nestlé, Danone, Coca-Cola sau Unilever. În total, compania are în jur de 80 de clienţi pentru serviciile de transport, iar numărul acestora este în creştere, punctează Cristina Botoş, directorul diviziei de transport a FM Logistic. Creşterea se datorează pe de o parte faptului că numărul de transportatori a scăzut în ultima perioadă, cernuţi de criză. Iar pe de altă parte, în ciuda faptului că preţul serviciilor companiei nu este cel mai mic de pe piaţă, “costul este pesemne între cele mai bune”, precizează Botoş.
Ea punctează că există o mare diferenţă între preţ şi cost la un serviciu de logistică şi dă un exemplu cât se poate de clar: în cazul în care un retailer constată la momentul livrării – sau ulterior – că sunt probleme cu mărfurile comandate, plata poate întârzia cu zilele sau săptămânile, pe lângă faptul că pot apărea tot felul de tensiuni între relaţiile dintre producător şi vânzător. Pentru a risca tot mai puţin, firma de logistică dă telefoane mobile tuturor şoferilor care fac livrări, iar în call-center există permanent cineva care poate da răspunsuri rapide. Este o soluţie simplă, mult mai puţin costisitoare decât pagubele care pot apărea dacă, de pildă, se defectează sistemul de răcire într-un camion cu temperatură controlată sau dacă mărfurile livrate la poarta unui magazin nu sunt totuna cu cele comandate. “Drojdia, de exemplu, este un organism viu. La temperaturi de sub zero grade Celsius îngheaţă, iar peste 4 grade Celsius nu mai are aceleaşi proprietăţi”, exemplifică Botoş. În asemenea situaţii, temperatura este esenţială.
Pe de altă parte, un cost important este cel al mărfurilor care se “pierd” pe drum. Un studiu realizat la nivel european de Transported Asset Protection Association (Asociaţia pentru Protecţia Bunurilor Transportate) arată că 1% din bunuri sunt furate în timpul tranzitului. Cele mai vizate sunt electronicele, hainele, ţigările şi băuturile alcoolice. Un exemplu şi mai concret al aceleiaşi asociaţii arăta că într-un singur an de zile, în Europa, 20 de producători de tehnologie au fost păgubiţi cu 32 de milioane de euro din cauza a 150 de furturi. Ce măsuri se pot lua în aceste condiţii?
Pe principiul <paza bună trece primejdia rea>, operatorul logistic se foloseşte de metode variate, chiar dacă, spune Botoş, la un moment dat toate metodele sunt cunoscute şi ocolite, într-o manieră sau alta. Pe lângă GPS-urile instalate pe toate cele 72 de camioane pe care le au în parcul propriu, sunt folosite şi alte metode, care par, la prima vedere, neobişnuite. Un exemplu este testarea şoferilor cu detectorul de minciuni – atât pentru verificarea integrităţii acestora (ştiut fiind că unul dintre cele mai mari riscuri de furt vin tocmai din partea angajaţilor), cât şi pentru “renumele” pe care îl dobândeşte, pe această cale, FM Logistic. “Cu siguranţă că şoferul va povesti tuturor colegilor şi cunoscuţilor despre această experienţă”, susţine Botoş. Pe acelaşi principiu al prevenţiei, chiar când nu există suspiciuni întemeiate, angajaţii firmei urmăresc camioanele în trafic până la locul descărcării mărfurilor. În aceeaşi serie de măsuri se înscrie şi amplasarea – în mod aleatoriu sau nu – a camerelor de luat vederi în camioane.
Aşadar, limitarea furturilor scade costul propriu-zis al livrărilor. Un pas mai departe de-atât, dar tot pe aceeaşi linie în care logistica să coste mai puţin, sunt serviciile de pooling. Pe româneşte, asta înseamnă că mai multe firme din acelaşi domeniu ar trebui să fie de acord ca mărfurile lor să fie livrate în acelaşi timp, cu acelaşi camion, la acelaşi client. Chiar dacă acest serviciu ar fi cu circa 15% mai ieftin decât cele individuale, având şi un avantaj mai mare prin faptul că mărfurile ar putea fi duse la vânzător mai des, până acum, nicio companie din România nu a semnat un astfel de contract. Un cost mai mic nu prevalează, se pare, teama că rivalii ar putea afla informaţii, pe care, până la urmă, oricum nu le pot păstra secrete.
In ciuda inspectiilor aproape lunare efectuate de organele
abilitate, cel mai mare centru de comert al Romaniei este, dupa cum
sustin reprezentantii mediului de afaceri, cel mai mare focar de
evaziune din tara. Una dintre cele mai importante actiuni ale
organelor abilitate impotriva evaziunii a avut loc luni dimineata,
cand in 25 de locuinte din Constanta si in alte 25 din Capitala au
avut loc perchezitii, in cadrul unei actiuni a politiei de
frontiera care a fost coordonata de catre DNA. Printre persoanele
vizate de ancheta, care au fost duse ulterior la DNA, se numara
senatorul PDL Mircea Banias, fost director al Administratiei
Porturilor Constanta, si secretarul general al Ministerului
Administratiei si Internelor, Laurentiu Mironescu.
Indicele Nikkei al bursei de la Tokyo a inchis in urcare cu
1,6%, depasind pragul psihologic de 10.000 de puncte pentru prima
data de la cutremurul din 11 martie, datorita optimismului ca
actiunile de pe Wall Street vor creste puternic. Presedintele
Statelor Unite, Barack Obama, a anuntat ca liderul al-Qaeda Osama
bin Laden a fost ucis in urma unei operatiuni militare in Pakistan.
Pretul petrolului a scazut cu pana la 2%, iar argintul s-a
depreciat cu 10%, cel mai abrupt declin de la finele lui 2008.
Pretul petrolului Brent era in scadere cu 98 de centi la ora 5:08
GMT (8:08 ora Romaniei), la 124,91 dolari pe baril, cu 2 dolari sub
maximul ultimilor 32 de luni, de peste 127 dolari pe baril, atins
in aprilie.
De cand Glencore a anuntat ca se va lista luna viitoare la
Londra si Hong Kong, conclave intregi de analisti cauta sa descoasa
motivele de la baza acestei decizii, dupa 37 de ani in care
compania a crescut in umbra ca liderul autoritar al comertului
mondial cu materii prime si marfuri de baza, de la zinc, aluminiu,
nichel si pana la grau, petrol si carbune. Compania ascunsa in
Baar, un paradis fiscal de langa Zürich, a dat fiori reci cand a
anuntat public ca detine controlul asupra a 60% din piata de zinc,
50% din cea de cupru, 45% din cea de plumb, 38% din cea de
aluminiu, 30% din cea de carbune termal sau 3% din cantitatea de
petrol consumata zilnic in lume. Glencore controleaza o mare parte
din piata tertiara a materiilor prime, cea care exclude contractele
incheiate direct intre producatori si beneficiarii directi, dar
care stabileste cotatiile internationale la aceste produse, aflate
in ultima perioada intr-un vartej ascendent.
Cele 15-20% din actiunile sale, pe care compania doreste sa le
oferteze public, ar valora intre 9 si 11 miliarde de dolari,
potrivit estimarilor Glencore; consortiul de noua banci care asista
compania in acest proces – si din care fac parte Barclays Capital,
Credit Suisse, Société Générale si Bank of America Merrill Lynch –
o evalueaza insa in diferite rapoarte “scapate” in mana presei
financiare internationale pana la 70 de miliarde de dolari, cifra
care cu siguranta straluceste in ochii potentialilor investitori cu
gandul la profitul rapid care-i asteapta. Evaluarea companiei e un
procedeu foarte subiectiv, pentru ca modelul de producator,
investitor si vanzator de marfuri nu prea are corespondent in
piata, iar participatiile cu cifre cunoscute la alte companii –
intre care una de 34,5% in grupul minier Xstrata, valorand 24 de
miliarde de dolari, si una de 8,8% in producatorul rus de aluminiu
Rusal, controlat de magnatul Oleg Deripaska – sunt destul de
putine.
Caracterul speculativ al afacerii Glencore este insa cel ce
ridica cele mai multe semne de intrebare nu doar pentru perspectiva
portofoliului de actiuni ce va fi oferit la bursa, ci si pentru cea
a pietelor in care inoata gigantul elvetian. Fondata in 1974 de
legendarul Marc Rich (76 de ani), un trader devenit cunoscut
ulterior pentru modul neconventional si apoi ilegal de a-si conduce
afacerile, Glencore (pe atunci Marc Rich & Co.) a inceput
intr-un apartament de patru camere, fara telex, dar cu un profit de
28 de milioane de dolari inca din primul an de la infiintare.
Profitand de relatiile politice cultivate cu grija de Rich in
strainatate, inclusiv in Iran, Cuba sau Libia, compania si-a extins
aria de activitate in minerit, petrol si agricultura, trecand peste
embargourile impuse de ONU sau de guvernele SUA. Compania lui Rich
s-a miscat cu dezinvoltura in zonele gri sau chiar negre ale
economiei globale, ca partener de afaceri al celor mai celebri
dictatori, de la cei africani pe care de curand ii doboara vantul
schimbarilor de primavara si pana la Nicolae Ceausescu sau Saddam
Hussein.
Nu de una singura, ci cu ajutorul a mii de companii offshore,
fantome si fantose pe care le-a folosit pentru a-si disimula
prezenta in diverse piete si regimuri politice. Dupa caderea
comunismului, Rich a devenit mentorul din umbra al unei bune parti
din generatia de miliardari ridicata la Moscova, pe care i-a ajutat
sa-si valorifice rapid controlul asupra vastelor resurse naturale
din spatiul ex-sovietic. Dupa ce a pierdut in 1993 peste 170 de
milioane de dolari intr-o afacere esuata, Rich s-a retras oficial
din companie contra a 600 de milioane de dolari, dar la carma ei a
ramas filozofia sa de leadership, preluata de fostii sai discipoli,
condusi acum de sud-africanul Ivan Glasenberg. Compania are aproape
60.000 de angajati in 40 de tari (inclusiv o duzina in Romania),
iar anul trecut a avut o cifra de afaceri de 145 de miliarde de
dolari, in crestere de la 106,4 miliarde cu un an in urma, si un
profit net de 3,8 miliarde de dolari, in crestere cu 39%
Actionariatul companiei este compus din 485 de angajati, toti
asteptati sa devina multimilionari inca din prima zi de listare de
luna viitoare. 30 dintre ei detin insa un numar considerabil de
actiuni, cel mai mare pachet fiind considerat al directorului
Glasenberg, despre care se spune ca ar avea 15% din companie sau in
jur de 9 miliarde de dolari daca se va decide sa-si instraineze
actiunile. El a cautat insa sa linisteasca temerile investitorilor,
sustinand ca nu-si va instraina actiunile in urmatorii cinci ani,
iar listarea are clauze restrictive de vanzare si pentru restul
actualilor actionari.
Cam asa ar putea suna filozofia burselor pe care se pot tranzactiona produse derivate. Principala piata de la noi din acest sector este Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS), locul unde se pot incheia contracte futures sau optiuni pe produse derivate din actiuni listate la Bucuresti, din cursul de schimb valutar sau din metale pretioase. „Pe piata de la Sibiu speculatorii pot castiga din orice variatie a cotatiilor, indiferent daca este vorba de crestere sau de scadere. Acesta este unul dintre marile avantaje ale bursei la termen, unic in Romania, faptul ca tranzactionarea poate fi inceputa direct prin vanzare“, explica Teodor Ancuta, presedintele BMFMS.
Procedeul de start al tranzactionarii direct prin vanzare (nu prin cumparare, asa cum se intampla pe piata spot) se nu-meste „vanzare in lipsa“. Practic, se incheie un contract prin care vinzi un pachet de actiuni, pe care nu le detii, la un anumit pret, si te angajezi sa le rascumperi la o data si la un pret prestabilite. Prin con-tractele incheiate la bursa sibiana se realizeaza tranzactii in marja, adica sunt cumparate sau vandute actiuni cu bani imprumutati de la broker, garantia ceruta fiind de minimum 15-20% din valoarea contractului. Acest tip de tranzactii maresc substantial profitul posibil, insa si pierderea poate fi la fel de mare.
Contractele futures reprezinta un angajament standardizat intre doi parteneri, prin care unul se obliga sa vanda un anumit activ, iar celalalt sa cumpere. Pretul este stabilit la incheierea contractului, la fel si data de executie. In functie de pretul activului din piata reglementata (BVB cu piata principala, in cazul activelor ce au ca suport actiuni listate pe aceasta piata), unul dintre cei doi parteneri va castiga, iar celalalt va pierde. Tranzactionarea derivatelor este „un joc cu suma nula“, cum spune Ancuta, in care finantarea profitului unei parti vine din pierderea celeilalte.
Pentru a deschide o pozitie pe futures, investitorul trebuie sa fie foarte sigur ca evolutia intuita de el este cea corecta, nu cea pe care o doreste partenerul de contract. La inceputurile pietei la termen, in urma cu cateva sute de ani, cand producatorii si comerciantii au decis sa isi acopere riscurile de fluctuatie a preturilor marfurilor, nu existau perdanti. Astfel de contracte se realizeaza in continuare pentru multe tipuri de marfuri, fara a exista un perdant intre cele doua parti: este cazul produselor derivate folosite ca instrumente de acoperire a riscului (hedging), foarte utilizate de pilda pentru eliminarea riscului valutar. La ora actuala, de produse derivate uzeaza deopotriva speculatorii (cei care deschid pozitii pentru a profita de pe urma variatiei cotatiilor, fara a detine in portofoliu activul suport – marfa, actiunea sau valuta pe care se construieste produsul derivat) si hedgerii (persoanele expuse riscului de fluctuatie a unui pret si care incearca acoperirea respectivului risc, detinand deopotriva in portofoliu activul suport si contracte futures construite pe acelasi activ suport – de pilda, daca are actiuni SIF si anticipeaza ca ele vor scadea, investitorul poate vinde contracte futures cu activ suport SIF, mizand pe aceasta scadere).
„In momentul de fata, speculatorii sunt categoria de investitori activi la Bursa de la Sibiu, reprezentand circa 80-85% din totalul contractelor incheiate, restul de 15-20% fiind pozitiile care apartin hedgerilor“, spune Teodor Ancuta. Prezenta slaba a hedgerilor este pusa pe seama lichiditatii scazute a pietei. „Pentru un exportator, acoperirea riscului valutar este foarte dificila la Sibiu atunci cand este vorba de sume mari. Chiar si la sume mici, cum ar fi 50.000 de euro, un exportator are nevoie de mai multe zile pentru acoperirea riscului cu contracte futures la Sibiu. La sume mari nici macar nu se poate“, explica Mihai Ionescu, presedintele Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania.
La bursa de la Sibiu, doar investitorii mici si medii pot acoperi riscul rezultat din variatia unor pozitii deschise pe piata spot de la Bucuresti, spune Adrian Simionescu, director general al societatii de brokeraj Vienna Investment Trust. „Pentru un investitor mare este imposibil. La cateva milioane de titluri SIF ar trebui sa deschida mii de pozitii la Sibiu, mult peste posibilitatile pietei din acest moment.“ In primele trei trimestre ale anului trecut, media zilnica a contractelor incheiate se ridica la 15.000.