Aceasta a fost căsătorită cu actorul francez Vincent Cassel, alături de care a jucat în câteva filme şi au împreună două fete: Deva (născută la 12 septembrie 2004) şi Léonie (născută la 21 mai 2010).
Numele Ellison a fost adoptat de tatăl său în onoarea punctului prin care a intrat în Statele Unite, Ellis Island. La vârsta de nouă ani, Ellison a făcut pneumonie, iar mama sa l-a dat unchilor spre adopţie. El nu şi-a mai întâlnit mama biologică până la vârsta de 48 de ani.
Deşi părinţii săi adoptivi, fiind evrei, mergeau în mod regulat la sinagogă, Larry Ellison a rămas un sceptic din punct de vedere religios pentru întreaga viaţă. El a declarat: „Deşi cred că sunt religios într-un anumit sens, există anumite dogme în cadrul iudaismului cu care nu mă identific. Nu cred că sunt reale. Sunt poveşti frumoase şi îi respect pe cei care le cred, însă eu nu am nicio dovadă în sensul acesta„. El spune totuşi că are o „poveste de dragoste„ cu Israelul, dar nu una bazată pe credinţă, ci una bazată pe spiritul inovator al statului iudaic, mai ales în domeniul tehnologiei.
După ce a terminat liceul a urmat cursurile Universităţii din Illinois, însă a renunţat în al doilea an de facultate atunci când mama sa adoptivă a murit. A mai încercat la Universitatea din Chicago, dar a renunţat din nou după un singur semestru. În 1966, la 22 de ani, Ellison s-a mutat în California în căutarea succesului. A trecut dintr-o slujbă în alta, ocazie cu care a început să înveţe programare.
În anii ‘70, Ellison a început să lucreze pentru Ampex Corporation. Unul dintre proiectele sale a fost realizarea unei baze de date pentru CIA, pe care el a numit-o Oracle. În 1977, a fondat alături de doi parteneri Software Development Laboratories (SDL) cu o investiţie iniţială de 2.000 de dolari. În anul 1982, SDL şi-a schimbat numele în Oracle Systems Corporation şi a lansat prima versiune a produsului, numită Oracle 2.
Oracle a crescut foarte repede, iar în 1986 Oracle s-a listat la bursă şi a raportat venituri de 55 milioane de dolari. Nu totul a mers ca pe roate şi în 1990 Ellison a trebuit să concedieze 400 de oameni (10% din angajaţi) din cauza a ceea ce a numit ca fiind “o greşeală de afaceri incredibilă”.
După ce a reparat greşeala, se spune că Oracle era aproape de faliment. În acelaşi timp, concurenţii Oracle înghiţeau din cota de piaţă a Oracle.
În 1997, după întoarcerea lui Steve Jobs la Apple, Ellison a fost numit director al companiei. El a păstrat funcţia până în 2002, când a declarat că „programul nu îmi mai permite să particip la suficiente şedinţe pentru a-mi putea îndeplini rolul de director„.
Larry Ellison a reacţionat atunci când Hewlett-Packard l-a concediat din funcţia de CEO pe bunul său prieten Mark Hurd, spunând că „HP a făcut cea mai gravă eroare de personal de când idioţii din boardul Apple l-au dat afară pe Steve Jobs„. Ulterior, Hurd a fost angajat în funcţia de copreşedinte al Oracle.
În prezent, potrivit Forbes, Larry Ellison este al cincilea cel mai bogat om din SUA şi al şaptelea din lume, cu o avere estimată de 49,3 miliarde de dolari. Wall Street Jounal l-a desemnat ca fiind cel mai bine plătit CEO din ultima decadă, cu compensaţii totale de 1,9 miliarde de dolari.
Ellison deţine acţiuni în cadrul Salesforce.com, NetSuite, Quark Biotechnology şi Astex Pharmaceuticals. În 2012, el a cumpărat 98% din suprafaţa unei insule din Hawaii, deţinută anterior de David Murdock.
Mamă de succes, lider de opinie în e-commerce, designer şi star de televiziune – Vivy Yusof le-a reuşit pe toate. Ea este imaginea Fashion Valet, un site de modă lansat în 2010 alături de prietenul ei, care i-a devenit între timp soţ.
Vivy Yusof spune că spiritul ei antreprenorial vine încă din timpul şcolii, atunci când scria cărţi şi plătea diverşi artişti să îi realizeze ilustraţiile, ştiind că astfel valoarea volumului se va dubla.
Ideea de a lansa Fashion Valet i-a venit în timp ce conducea dintr-un magazin în altul – cum ar fi dacă ai putea cumpăra orice produs, indiferent de producător, de pe un singur site?
A luat legătura cu mai mulţi designeri, încercând să-i convingă să realizeze produse pentru Fashion Valet, dar aceştia au fost reticenţi. “Erau destul de sceptici la început, pentru că era vorba de un concept relativ nou”, povesteşte Yusof. Dar a perseverat şi a reuşit, cu o investiţie de doar 25.000 de dolari, să atragă 10 designeri. Un singur element lipsea: clienţii. Soluţia a venit de pe blogul femeii, care câteva mii de cititori. “Au fost singurii mei clienţi atunci când au început”, spune femeia. “Cred că unii dintre ei au cumpărat produse doar pentru a-şi arăta susţinerea.”
Astăzi, Fashion Valet numără 500 de branduri şi sute de angajaţi, având birouri în Kuala Lumpur, Singapore şi Jakarta.
Marianne Friedman-Foote şi-a petrecut majoritatea nopţilor în Central Park, înfăşurată într-un sac de dormit, la doar o milă depărtare de apartamentul de 10 milioane de dolari unde a crescut.
Friedman-Foote, acum în vârstă de 63 de ani, era cândva o moştenitoare din cartierul Manhattan, nepoata unui influent producător de textile din New York. Avea o menajeră, lua lecţii de balet şi a absolvit studiile unei prestigioase şcoli gimnaziale din New York. La o lună după moartea mamei sale, averea familiei sale i-a alunecat printre degete. Friedman-Foot s-a confruntat cu o depresie severă şi cu o dependenţă de heroină. ”Am crescut într-o casă cu valet. Dar lucrurile rele se întâmplă, nu-i aşa?”, a declarat Friedman-Foote într-un interviu acordat the New York Post. În prezent, trăieşte împreună cu soţul său, Frank, în nordul Central Park. Îşi ţin lucrurile în punci de gunoi şi dorm pe o saltea de spumă.
Familia lui Friedman-Foote deţinea un întreg etaj dintr-o clădire modernă aflată pe Park Avenue. După moartea mamei sale, apartamentul a fost vândut cu trei milioane de dolari, pe care i-a cheltuit împreună cu sora sa, Georgia. Cele două erau nepoatele magnatului din industria textilelor Isidor Kaplan.
În pofida averii lor, Friedman-Foote nu are amintiri plăcute legate de copilăria sa. Mama ei era depresivă şi avea uneori atacuri de panică. După moartea părinţilor, a părăsit casa acestora. A absolvit Boston University, a devenit asistentă şi s-a căsătorit cu primul său soţ. Cuplul a avut o fiică pe nume Giselle – dar, în urmă cu trei decenii, soţul ei a fost relocat în New York. S-au mutat înapoi în cartierul copilăriei ei şi, la scurt timp după, s-au despărţit. Soţul ei s-a mutat în Florida şi a luat-o pe Giselle cu el, iar Friedman-Foote nu şi-a văzut fiica de atunci.
După moartea mamei sale şi după ce şi-a împărţit moştenirea cu sora sa, şi-a cunoscut actualul soţ, pe Frank, un angajat în domeniul construcţiilor. Cei doi au cheltuit banii moşteniţi şi au ajuns ca în cele din urmă să locuiască împreună cu o prietenă; au fost evacuaţi din apartamentul ei după moartea acesteia.
Un avocat a preluat pro bono cazul lor şi speră ca oraşul le va găsi un loc în care să trăiască; crede că vor muri dacă va trebui să petreacă iarna în parc. Între timp, stau la prietenii lor atunci când ei îi primesc.
Marianne Friedman-Foote şi-a petrecut majoritatea nopţilor în Central Park, înfăşurată într-un sac de dormit, la doar o milă depărtare de apartamentul de 10 milioane de dolari unde a crescut.
Friedman-Foote, acum în vârstă de 63 de ani, era cândva o moştenitoare din cartierul Manhattan, nepoata unui influent producător de textile din New York. Avea o menajeră, lua lecţii de balet şi a absolvit studiile unei prestigioase şcoli gimnaziale din New York. La o lună după moartea mamei sale, averea familiei sale i-a alunecat printre degete. Friedman-Foot s-a confruntat cu o depresie severă şi cu o dependenţă de heroină. ”Am crescut într-o casă cu valet. Dar lucrurile rele se întâmplă, nu-i aşa?”, a declarat Friedman-Foote într-un interviu acordat the New York Post. În prezent, trăieşte împreună cu soţul său, Frank, în nordul Central Park. Îşi ţin lucrurile în punci de gunoi şi dorm pe o saltea de spumă.
Familia lui Friedman-Foote deţinea un întreg etaj dintr-o clădire modernă aflată pe Park Avenue. După moartea mamei sale, apartamentul a fost vândut cu trei milioane de dolari, pe care i-a cheltuit împreună cu sora sa, Georgia. Cele două erau nepoatele magnatului din industria textilelor Isidor Kaplan.
În pofida averii lor, Friedman-Foote nu are amintiri plăcute legate de copilăria sa. Mama ei era depresivă şi avea uneori atacuri de panică. După moartea părinţilor, a părăsit casa acestora. A absolvit Boston University, a devenit asistentă şi s-a căsătorit cu primul său soţ. Cuplul a avut o fiică pe nume Giselle – dar, în urmă cu trei decenii, soţul ei a fost relocat în New York. S-au mutat înapoi în cartierul copilăriei ei şi, la scurt timp după, s-au despărţit. Soţul ei s-a mutat în Florida şi a luat-o pe Giselle cu el, iar Friedman-Foote nu şi-a văzut fiica de atunci.
După moartea mamei sale şi după ce şi-a împărţit moştenirea cu sora sa, şi-a cunoscut actualul soţ, pe Frank, un angajat în domeniul construcţiilor. Cei doi au cheltuit banii moşteniţi şi au ajuns ca în cele din urmă să locuiască împreună cu o prietenă; au fost evacuaţi din apartamentul ei după moartea acesteia.
Un avocat a preluat pro bono cazul lor şi speră ca oraşul le va găsi un loc în care să trăiască; crede că vor muri dacă va trebui să petreacă iarna în parc. Între timp, stau la prietenii lor atunci când ei îi primesc.
Ea şi-a câştigat titlul de ”Regina Economisirii” (Saving Queen). Ross are 30 de ani şi lucrează ca recepţioneră la un spa. Soţul ei, David Ross, are 35 de ani; cuplul are trei copii. ”Dacă nu îmi stabileam un buget maxim de cheltuieli, aş fi ajuns să cheltuiesc 600 de lire sterline lunr. Prietenii mei cheltuiesc atât de mult.” Familia locuieşte în oraşul englez Colchester.
Danielle Ross a creat şi o pagină de Facebook în care arată cât de ieftin poate fi un prânz la pachet, spre exemplu.
”Acesta poate conţine sandvişuri, morcovi, mere; nu cumpăr mai mult decât o pâine săptămânal. ”
Danielle Ross oferă câte o liră copiilor – Ollie, care are opt ani şi gemenelor de cinci ani Sam şi Max când merg la cumpărături, astfel încât şi ei să înţeleagă valoarea banilor. Şi soţul trebuie să se supună regulilor: el nu are voie să cumpere preparate mai scumpe de trei lire sterline de la lanţurile de hipermarketuri şi trebuie de asemenea să ducă un prânz la pachet de acasă la muncă.
Cuplul speră ca astfel să economisească suficienţi bani pentru a cumpăra o casă; prin economisirea a 780 de lire sterline anual ar putea să atingă acest obiectiv. Danielle Ross spune că reuşeşte să economisească şi când vine vorba de mâncarea câinelui, Chester: ”Chester mănâncă hrană uscată dimineaţa şi pate pentru câini alături de hrana uscată seara.Cumpărăm toată mâncarea câinelui dintr-o lună cu 25 de lire sterline; folosim câteva cupoane de reducere primite într-o revistă a producătorului de mâncare.”
Danielle Ross încearcă să îşi şi scoată copiii în oraş pe cât de des este posibil. Refuză însă să meargă într-un loc în care să nu poată folosi un voucher de reduceri.
Sfaturile principale ale lui Danielle Ross sunt:
1. Gătiţi împreună cu copii. Este mult mai probabil ca ei să mănânce preparatele, dacă au fost martori la pregătirea lor şi ştiu ce conţin acestea.
2. Nu deviaţi niciodată de la lista de cumpărături.
3. Staţi departe de oferte: acestea te încurajează să cumperi lucruri cu 2 lire sterline dar brandul propriu al magazinului oferă acelaşi lucru pentru 60 de pennies.
4. Luaţi prânzurile la pachet; puteţi să economisiţi astfel banii pe care i-aţi cheltui zilnic pentru cumpărarea prânzului.
Cele 12 femei din comuna Bălăneşti care anul trecut au adus pe lume trei fetiţe şi nouă băieţi nu au primit stimulentul în valoare de 2.500 de lei, promis de autorităţile locale pentru creşterea natalităţii.
Acordarea stimulentului a fost aprobată de Consiliul Local, la începutul anului trecut, în condiţiile în care în 2015 au murit 47 de persoane şi s-au născut doar doi copii.
„În 2016, în total, au fost 12 naşteri, iar în cursul acestui an nu este nicio femeie gravidă declarată pe raza localităţii. Sunt mulţumit pentru anul trecut. Avem 12 nou-născuţi. A dat rezultate decizia, acum rămâne de văzut ce va fi în cursul acestui an. Sper să fie la fel, cel puţin. Stimulentul va fi acordat însă începând cu anul acesta, pentru că anul trecut nu am avut bani în buget şi anul acesta vom da şi diferenţele, adică 2.500 de lei pentru o naştere. Vor primi câte 200 de lei, lunar, în cursul unui an. Cele 12 mame nu au primit deloc bani. Urmează după ce facem bugetul să fie prevăzuţi banii, la început de an. Am avut investiţii, cofinanţări şi nu am putut să achităm, oricum am încheiat anul trecut cu un deficit. Am mai rămas datori către unii furnizori, cât şi la mămici, dar nu s-au supărat. Sunt înţelegătoare, până la urmă oricum ar fi trebuit să facă şi copii, sunt familii tinere. Se află acum pe lista priorităţilor”, a declarat pentru Mediafax, Ovidiu Pungan, primarul comunei Bălăneşti.