BusinessMagazin

Tag: liceu

  • Excepţionalii sunt în regulă! Noi, restul, suntem greşiţi!

    Mulţi dintre cititorii Business Magazin vor fi urmărit discursul lui sir Ken Robinson de pe TED despre modul în care şcolile ucid creativitatea nativă a omenirii, a copiilor; clipul a strâns 32 de milioane de vizualizări doar pe site-ul TED şi este, periodic, subiect de viralizare. Veţi fi zâmbit la glumele lui Robinson şi îi veţi fi dat dreptate; dar, dacă nu aţi întâlnit şi dacă nu aţi stat de vorbă cu un tânăr, nu veţi înţelege despre ce vorbeşte, cu adevărat, Robinson.

    După vineri, 13, am ajuns la concluzia că Robinson poate să fi greşit un pic, pentru că eu am întâlnit tineri cărora şcoala nu numai că nu le-a limitat creativitatea şi nu i-a înregimentat, ci i-a stârnit, i-a ambiţionat. Sigur că problema este reală şi rămâne valabilă, dar unora nu li se potrivesc unităţile de măsură comune. Tinerii pe care îi vedeţi pe coperta revistei, implicaţi în proiectul Excepţionalii, merg, voluntar, în centre de plasament pentru a preda limba engleză sau îi învaţă online pe cei ce vor să programeze, se implică în acţiuni în domeniul medical sau de asistenţă socială, au mici afaceri în domenii creative – de la înfrumuseţarea tenişilor Vans la web design -, organizează conferinţe internaţionale sau dezvoltă aplicaţii pentru telefonul mobil, îi admiră pe regele Mihai, pe Stephen King, pe Steve Jobs sau pe Ivan Patzaichin sau pe cei de la Microsoft, dar şi pe Ban Ki-moon – actualul secretar general al ONU. Se simt cumva diferiţi de cei din generaţia lor, dar privesc restul lumii cu înţelegere şi cu dorinţa, mai direct sau mai puţin direct exprimată, de a o schimba. Vor să înveţe la mari universităţi, să reprezinte România la Naţiunile Unite sau să lucreze pentru mari companii internaţionale. Şi mai mult de jumătate dintre ei mizează pe spiritul lor antreprenorial. Un univers întreg de preocupări, de intenţii şi de dorinţe, exprimate simplu.

    Priviţi acum în jur, la realitatea în care politicieni încasează şpaga prin cimitire, realitatea arestării din fiecare seară sau realitatea concursului neoficial „cine a luat mită mai mare“, lumea în care de cele mai multe ori ajunge să ieşi în faţă şi să începi să răcneşti, cu tupeu, „…EU!“, realitatea lumii în care nu se mai citeşte, şi întrebările vin firesc: ce facem cu tinerii aceştia, ce le oferim, cum îi sprijinim, ce şanse au ei să reziste în lumea aceasta?

    La o sesiune de întrebări şi răspunsuri desfăşurată la Barcelona, la World Mobile Congress, Mark Zuckerberg a emis una bună: „În timp, am adoptat o regulă simplă. Îi angajez să lucreze pentru mine doar pe cei pentru care aş vrea eu să lucrez. Şi este un test destul de relevant“. Parafrazându-l un pic, zic că mi-ar plăcea să lucrez pentru sau să colaborez cu oricare dintre liceenii despre care am vorbit.
    Lumea intens colorată şi lipsită de inhibiţii a tânărului pictor Laurenţiu Dimişcă ilustrează, cred, cel mai bine, acest text.

     

  • Vlad Sterescu vorbeşte despre succes la MEET THE CEO: Sângele de antreprenor îmi circulă prin vene pentru totdeauna

    Compania americană Computer Generated Solutions (CGS), furnizor de software, servicii IT şi outsourcing, şi-a deschis la Bucureşti sediul central pentru Europa în noiembrie 2007, pentru a răspunde cererii în crestere pentru servicii de externalizare. CGS a intrat pe piaţa româneasca în 2006, prin achizitia furnizorului local de servicii de call-center EasyCall, redenumit apoi CGS Romania, tranzactie finalizata in luna octombrie a anului 2006 şi estimata la acea vreme la opt milioane de euro. Vlad Sterescu a fost unul dintre cei trei fondatori ai EasyCall. În prezent, este director general al CGS România.

    În 2012, CGS România a avut o cifră de afaceri de peste 29 de milioane de euro (în creştere cu peste 7% faţă de anul precedent), potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

    “La început, am alergat după clienţi. Ulterior mi-am dat seama că în România anilor 2003, pe lângă că nu se ştia ce este un call center, nu prea se ştia nici ce este outsourcingul. A fost o perioadă între 2003 şi 2005 în care noi şi Softwin am educat piaţa. Un alt turning point în viaţa mea de antreprenor a fost de a asculta pe acţionarii mei mai experimentaţi decât mine. De la început, m-am bazat pe un client mare – Connex. La un moment dat, a venit la noi şi concurentul lor cel mai mare care ne-a solicitat serviciile. Decizia mea a fost să refuzăm cererea, dar acţionarii mi-au spus că nu e bine să te bazezi pe un singur client mare. Apoi, în 2006 am avut pe masă două oferte: una de la un fond de investiţii şi alta de la un jucător strategic. Ca acţionar, îţi doreşti cumva să rămâi legat de firmă, dar, tot la sfatul celorlalţi acţionari, care au zis că suntem într-o bulă şi urmează ceva rău, am decis să vindem tot. Cheia succesului în cazul meu au fost echipa şi oamenii de care am avut noroc să mă înconjoare”, povestea Vlad Sterescu în cadrul evenimentului BM Storytellers.

    Vlad Sterescu va vorbi despre aventura sa antreprenorială în cadrul evenimentului MEET THE CEO, organizat de revista Business Magazin în 27 februarie 2015.

  • Omul Anului 2014. Andrei Dunca, creierul afacerii pentru care Facebook a plătit o sumă fabuloasă

    Andrei Dunca are 30 de ani şi a dezvoltat afacerea pentru care Facebook a plătit în iulie 2014 o sumă cuprinsă între 400 şi 500 de milioane de dolari, fiind cea mai spectaculoasă tranzacţie a anului şi prima achiziţie a gigantului social media din România.

    Business Magazin a acordat titlul „Omul Anului“ lui Andrei Dunca deoarece acesta reprezintă valorile susţinute de revistă în cei zece ani de apariţie: este tânăr, este antreprenor, este determinat şi a realizat un produs spectaculos şi vizionar, apreciat pe plan internaţional.

    „This journey is 1% finished“, răspunde cu lozinca Facebook Andrei Dunca la o întrebare privind viitorul său profesional. Are 30 de ani, face proiecte online de aproape 15 şi simte că este abia la început. Se declară pasionat de fizică şi de tehnologie.

    Foloseşte termenul „extracurricular“ când se referă la modul cum a învăţat programare şi web design în timpul liceului. Spune că nu a avut modele, ci că a fost pasionat. Menţionează că până la vârsta asta a acordat atenţie exclusiv dezvoltării profesionale. Mai mult, ca să nu fie distras, a plecat din ţară şi s-a concentrat pe muncă. Are adresa @fb.com, dar spune că în jumătatea de an de când lucrează în Menlo Park, campusul Facebook, nu a avut încă ocazia să schimbe opinii cu Zuck (Mark Zuckerberg, fondatorul şi preşedintele Facebook).

    Are o poveste obişnuită, de om determinat să înveţe şi să îşi depăşească limitele, de tânăr preocupat de carieră mai mult decât de orice altceva, dar şi de tehnician continuu nemulţumit de ceea ce ştie şi de cât ar trebui să mai acumuleze: „Trebuie să recunosc că, încă din facultate şi până în prezent, am pus pe primul loc proiectele şi businessurile pe care am lucrat. Tot timpul asta a fost cea mai mare prioritate, iar orice altceva a avut un rol secundar. După multă muncă, nişte decizii bune şi o anumită cantitate de noroc, am ajuns să realizez lucruri la care nu m-aş fi gândit sau pe care nu le-aş fi putut prevedea. Sunt mândru de ce am reuşit să realizez şi foarte recunoscător că am ajuns să cunosc şi să lucrez împreună cu atâţia oameni extraordinari“.

    A făcut şcoala la Cluj (Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu“ şi ulterior Facultatea de Calculatoare de la UTCN). A început să lucreze organizat încă din liceu, din clasa a zecea, când a început, împreună cu câţiva colegi, să aibă proiecte („destul de mici, pentru companii locale, site-uri construite pentru 100 de euro“). Echipa încropită în liceu nu s-a dovedit suficient de serioasă şi nu au progresat foarte mult. La sfârşitul liceului a început să lucreze din ce în ce mai mult cu Sergiu Biriş (pe care îl cunoştea dinainte de liceu, pentru că jucau baschet împreună) – „Sergiu făcea partea de design şi eu partea de programare, am început să avem proiecte mai mari şi, în premieră pentru noi, pentru clienţi internaţionali, deşi toată echipa eram doar noi doi, lucrând fiecare de acasă“.

    Prin 2004-2005, fluxul de proiecte al celor doi a început să devină mai serios şi au început să lucreze din primul lor birou. În 2006, după nenumărate site-uri construite pentru clienţi, s-au hotărât să construiască unul al lor şi să aibă şi un alt fel de business – aşa s-a născut Trilulilu, prima platformă românească de video sharing, în ianuarie 2007. Tot atunci l-au cunoscut pe Mark Trefgarne (cel care va deveni CEO-ul LiveRail), care făcea la Londra consultanţă şi construcţie de site-uri pentru companii britanice.

    Cei trei au început să lucreze împreună, firma lui Mark Trefgarne ocupându-se de vânzări şi de servicii clienţi, iar Andrei şi Sergiu de partea de execuţie, web design/development: „Mark făcea outsourcing pentru web design/development către echipele noastre din Cluj pentru proiectele pe care le prindea la Londra. În timp am ajuns să lucrăm foarte strâns şi să devenim prieteni şi parteneri. Iar după câţiva ani de construit site după site pentru alţii, venise momentul să facem ceva mai serios şi mai durabil, un business adevărat. Eu şi Sergiu începuserăm deja să lucram pe Trilulilu la sfârşitul lui 2006. În paralel, lui Mark i-a venit ideea unui business de video advertising şi a scris prima specificaţie de produs pentru LiveRail în timpul vacanţei de Crăciun din 2006“.

    În ianuarie 2007, Trefgarne le-a propus lui Andrei şi lui Sergiu să devină toţi trei parteneri în acest business şi să înceapă să îl dezvolte – Mark urma să se ocupe de viziunea de produs şi de vânzări, Sergiu de design, iar Andrei de programare. Astfel a început povestea LiveRail: „Am lansat primul produs în 2007 – era un ad exchange pentru reclame video, unde publisherii şi advertiserii puteau să tranzacţioneze. Mark era în continuare la Londra, încercând simultan să obţină finanţare pentru LiveRail şi să începem să funcţionăm pe piaţa americană. Ca să aibă şanse mai mari de a obţine venture capital, Mark s-a mutat în San Francisco la începutul lui 2008, ca să fie în Silicon Valley, unde toate aceste fonduri funcţionează“.

    LiveRail a reuşit să obţină prima rundă de finanţare la mijlocul lui 2008, de la Pond Ventures, un fond americano-britanic, în valoare de 500.000 de dolari (în total, LiveRail a fost finanţat cu 12 milioane dolari, cel mai mare cost fiind cu oamenii, deoarece, după cum spune Dunca: „în ziua de azi tehnologia e destul de ieftină“). La momentul când LiveRail a primit prima rundă de finanţare, echipa era formată din 5 oameni, Andrei Dunca avea 24 de ani şi Mark Trefgarne 25 de ani, fiind, din punctul de vedere al investitorilor, „foarte tineri, mai ales pentru un produs B2B, enterprise“.

  • Un licean din New York a făcut milioane de dolari tranzacţionând petrol şi aur

    Mohammed Islam, în vârstă de 17 ani, este elev la liceul Stuyvesant din New York. Printre colegii săi circulă zvonul că tânărul a câştigat 72 de milioane de dolari tranzacţionând acţiuni pe bursă.

    La doar 17 ani, Islam şi-a închiriat un apartament în Manhattan şi a cumpărat un BMW, chiar dacă părinţii nu îi dau încă voie să locuiască singur şi nu poate conduce pentru că nu are permis. Site-ul Business Insider l-a observat în urmă cu un an, atunci când l-a inclus pe lista 20 sub 20, în categoria finanţe.

    “Tranzacţionez, în general, aur şi petrol”, a spus Mohammed Islam. “Mă orientez după volatilitatea şi volumul acţiunilor. Vreau să urmez un colegiu specializat în finanţe şi economie, pentru că planul meu de viitor este să învăţ în continuare, şi mai ales să învăţ de la cei mai buni.”

    Mohammed Islam nu a declarat cât exact a câştigat până acum, dar a spus că averea sa este de câteva zeci de milioane de dolari.

  • Cele mai inovatoare companii din România: SIVECO, proces educaţional optimizat în vederea competenţelor într-o societate bazată pe cunoaştere

    Elementul de noutate:

    Acesta este primul proiect în care a fost utilizată o abordare holistică a ambelor metode, tehnologice şi de instruire, pentru a stimula interactivitatea procesului de învăţare şi a aduce o schimbare reală în activitatea din sala de clasă.  Avantajul dispozitivelor hardware multi-touch constă în posibilitatea unei interacţiuni largi cu informaţia, interacţiune de tip complex, multisenzorial, prin utilizarea ambelor mâini şi având posibilitatea de a opera atât cu entităţi  reale, cât şi virtuale, fiind foarte apropiată de ceea ce numim realitate virtuală.

    Conţinuturi educaţionale precum „Satul Eco – Surse de energie regenerabile”, „Exprimarea emoţiilor”, „Cum să construim o centrală nucleară” propun ca metode didactice învăţarea bazată pe proiect, colaborarea între elevi şi transdisciplinaritatea. Lecţiile desfăşurate cu ajutorul acestor instrumente şi conţinutul interactiv s-au dovedit şi se dovedesc în continuare de un real succes, deoarece îmbină toate elementele ce duc la o învăţare eficientă.

    Efectele inovaţiei:

    După ce a fost implementat noul curriculum, constând în douăsprezece lecţii bazate pe proiecte, la clasele dotate cu laboratoare multi-touch au crescut implicarea şi gradul de interacţiune în rândul elevilor. Proiectul a deschis calea dezvoltării de noi competenţe, cum ar fi rezolvarea de probleme, gestionarea conflictelor, lucrul în echipă şi aşa mai departe.

    Deşi planificarea iniţială a implicat doar dezvoltarea resurselor digitale pentru 10 lecţii pentru masa multi-touch, partenerii au reuşit, în ciuda constrângerilor tehnice, să dezvolte 8 jocuri educative interactive, oferind profesorilor o aplicaţie „la cheie“ şi o integrare mai uşoară a noii paradigme educaţionale.

    Descriere:

    Proiectul „Proces educaţional optimizat în vederea competenţelor într-o societate bazată pe cunoaştere” s-a desfăşurat în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2012, implicând partenerii de proiect: SIVECO, UMPFE, UNAP, formatori, creatori de curriculum, de ghiduri, de studii de impact şi alte materiale, scenarişti, profesori, cercetători, specialişti IT din România. SIVECO a asigurat elaborarea propunerii de proiect, în valoare de 6 milioane de euro alocaţi din Fondul Social European, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

    Soluţia a constat în următoarele componente principale:

    Un curriculum nou, format din douăsprezece lecţii bazate pe proiecte, care susţin învăţarea colaborativă. Acest curriculum a fost introdus în curriculumul naţional, ca disciplină opţională, fiind disponibil pentru toţi profesorii şi elevii în cadrul orelor de curs opţionale;

    Metodologia pentru dezvoltarea unor noi lecţii bazate pe proiecte, în concordanţă cu cele din noul curriculum, care să permită cadrelor didactice să îşi creeze propriile lecţii şi să îşi personalizeze metodele de predare;

    8 laboratoare multi-touch, care oferă un studiu de caz puternic pentru susţinerea tehnologiei pentru lecţiile bazate pe proiect.

    Formarea a peste 1.000 de cadre didactice din grupul ţintă;

    8 aplicaţii software multi-touch bazate pe proiect, ce integrează tehnologii din jocurile pe computer, oferind astfel o interactivitate mai mare şi sprijinind noua abordare colaborativă a curriculumului.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Povestea miliardarului de 31 de ani care a dezvoltat cel mai mare retailer online din lume

    S-a născut în Paris în 1967, într-o familie de iranieni, şi s-a mutat în Maryland împreună cu familia când tatăl său, de profesie medic, şi-a început rezidenţiatul la Johns Hopkins Medical Center.

    Omidyar şi-a descoperit pasiunea pentru calculatoare în perioada liceului, când a devenit interesat de computere şi a început să lipsească de la orele de educaţie fizică pentru a se dedica pasiunii sale. În loc să îl pedepsească pentru absenţele sale, directorul liceului l-a angajat să scrie un program de computer care să printeze fişe pentru biblioteca şcolii; câştiga 6 dolari pe oră.

    După liceu, Omidyar s-a înscris la Universitatea Tufts, pe care a absolvit-o în 1988 specializându-se în informatică. Şi-a început cariera la Claris, o subsidiară a Apple Computer, care dezvolta software pentru Macintosh. În 1991, a fondat împreună cu trei prieteni Ink Development Corp., o firmă ce includea şi un segment de shopping şi a fost ulterior redenumită eShop Inc.

    Omidyar a lucrat ca inginer software pentru eShop până la sfârşitul lui 1994, când, săturându-se de start-up-uri, a început să lucreze ca inginer pe relaţii de dezvoltare pentru producătorul de software General Magic.

    La 28 de ani, a început să scrie cod de computer pentru o firmă care permitea listarea de obiecte de colecţie care să poată fi licitate în mod direct. A creat un prototip pe pagina sa personală, iar apoi a lansat un serviciu online numit Auction Web, care a devenit ulterior eBay.

    Primul obiect vândut pe site a fost un indicator cu laser stricat. Omidyar a fost fascinat că cineva ar putea să plătească pentru un dispozitiv stricat, dar cumpărătorul l-a asigurat că este conştient de acest lucru şi că are o colecţie de astfel de obiecte. Surprizele au continuat să apară, iar businessul a explodat pe măsură ce utilizatorii au început să înregistreze obiecte de o varietate inimaginabilă.

    Site-ul era monetizat printr-un comision cuprins între 1,25 şi 5% de la vânzător, iar cu profitul obţinut astfel, Omidyar a finanţat extinderea. Veniturile lui au ajuns treptat să depăşească salariul pe care îl avea la General Magic, astfel că, la nouă luni de la începerea acestei activităţi, a decis să îşi dedice toată atenţia noii sale afaceri. În prima lună din 1997, site-ul său găzduia deja două milioane de licitaţii, iar până la mijlocul anului intermedia 800.000 de licitaţii în fiecare zi.

    Ca urmare a dezvoltării, în acelaşi an a schimbat numele companiei în eBay şi a început să o promoveze. Numele atât de cunoscut astăzi a fost rezultatul unei inspiraţii de moment a antreprenorului. În 1996, în afacere i s-a alăturat Jeffrey Skoll, inginerul canadian care a devenit primul angajat al eBay. În martie 1998, Meg Whitman a fost numită preşedinte şi CEO şi a condus firma vreme de zece ani. În septembrie 1998, eBay a fost listată la bursă, făcându-i atât pe Omidyar, cât şi pe Skoll miliardari.

    În 2008, cele 170 de milioane de acţiuni ale lui Omidyar valorau 4,45 miliarde de dolari. De la fondarea companiei în 1995 până la sfârşitul lui 1999, pe eBay au fost vândute mărfuri în valoare de două miliarde de dolari. Câteva dintre cele mai ciudate (şi nu neapărat legale) produse includ un Volkswagen Beetle din 1999, o navetă spaţială rusească şi un rinichi uman. În primăvara acestui an, baza de date a clienţilor eBay a fost spartă de către armata siriană, ei înlocuind primele pagini ale site-urilor cu propriul lor logo.

    Preţul acţiunilor a scăzut drastic ca urmare a atacului.
    Omidyar este de asemenea investitor în staţiunea de lux Montgage Resort and Spa din Laguna Beach, California, iar în 2010 a lansat un site de ştiri de investigaţii, Honolulu Civil Beat, numit cel mai bun site de ştiri din Hawaii timp de trei ani consecutiv. Anul trecut, Honolulu Civil Beat a început un parteneriat cu publicaţia americană Huffington Post lansând cel mai recent site regional al publicaţiei, HuffPost Hawaii. Anul trecut, Omidyar a anunţat lansarea First Look Media, o organizaţie media care a lansat în 2014 publicaţia The Intercept.

  • Cinci tineri din Baia Mare câştigă 20.000 de euro pentru că rezolvă problema pe care şoferii din România o urăsc

    “ÎŢI FACI UN CONT, DESCRII PROBLEMELE MAŞINII ÎNTR-UN FORMULAR, DATELE TEHNICE ALE ACESTEIA, ORAŞUL ŞI PERIOADA ÎN CARE DOREŞTI SĂ REPARI MAŞINA, IAR APOI AŞTEPŢI OFERTELE DE LA SERVICE-URI“, descrie băimăreanul Tudor Cioltea modul cum funcţionează platforma Autoeconom.ro, subiectul tezei sale de licenţă şi al primei afaceri în care s-a lansat, alături de patru colegi de liceu.

    Potrivit antreprenorului, acesta este un loc de întâlnire între proprietarii de maşini şi service-urile auto, prin care şoferii pot să găsească cele mai bune oferte de reparaţii, în funcţie de argumente ce ţin de preţ, proximitate, garanţia pieselor necesare sau recenziile celorlalţi clienţi. La un după lansarea pe piaţa autohtonă, site-ul lor centralizează 210 service-uri din toate judeţele ţării şi le va aduce tinerilor până la sfârşitul anului venituri cuprinse între 15.000 şi 20.000 de euro, potrivit estimărilor lui Cioltea, care conduce afacerea împreună cu prietenii săi. Ideea unei astfel de afaceri i-a venit în perioada când era student în Danemarca.

    După absolvirea liceului, a plecat împreună cu Cristina Pop, în prezent una dintre colegele sale de afaceri, să studieze marketingul la Lillebaelt Academy din oraşul danez Odense. Au ales academia pe seama recomandărilor colegilor care plecaseră în anii anteriori, pentru varietatea de studii de business, dar şi pentru posibilitatea de a lucra în paralel cu acestea. Costurile de întreţinere i-au determinat pe el şi pe colega sa să îşi caute un loc de muncă imediat ce au ajuns acolo. Astfel, prima experienţă de muncă pe care au avut-o a fost înfiinţarea unei firme de curăţenie. ”Am învăţat să ne organizăm, să găsim nişte clienţi şi să furnizăm servicii de calitate„, îşi aminteşte el.

    După doi ani de studiu în marketing management, li s-a oferit posibilitatea de a intra într-un program pilot de un an şi jumătate pe specializarea ”Inovaţia în afaceri şi educaţia antreprenorială„. ”Era o consecinţă a perioadei de după criză, când toată lumea voia să facă ceva diferit„, explică Cioltea motivul danezilor de a lansa un astfel de program. În cadrul acestuia, au avut posibilitatea de a lucra cu profesori ce veneau din mediul de afaceri şi care nu aveau neapărat foarte multă experienţă în a preda. Iar modul cum se desfăşurau cursurile era, de cele mai multe ori, inedit.

    ”Am ajuns într-o clasă goală, în care nu se aflau mese sau scaune, ci doar o tablă interactivă foarte mare. Ni s-a spus să luăm loc şi să fim creativi în găsirea acestuia„, explică Tudor Cioltea modul cum a decurs primul curs de inovaţie în afaceri. Ultimul an de studiu avea ca obiectiv realizarea unei lucrări practice de licenţă, iar programul de inovaţie şi educaţie antreprenorială le oferea posibilitatea de a-şi face firma fie virtual, fie să se lanseze în afaceri în mod real.

    Au început Autoeconom.ro, ca urmare a unei experienţe pe care au avut-o la danezi. ”Aveam o maşină şi, fiind într-o ţară străină, orice vizită la service era foarte scumpă. Dat fiind că, spre deosebire de România, nu aveam niciun prieten care să îmi recomande service-ul potrivit, am găsit o platformă online care să ne ofere acest lucru.„ Site-ul danez centraliza o serie de service-uri şi furniza oferte utilizatorilor în funcţie de nevoile acestora.

    Pentru că o astfel de platformă nu exista în România, tinerii au preluat ideea şi au aplicat-o pe piaţa autohtonă, având astfel şi pretextul pentru a se întoarce în oraşul de origine, aşa cum îşi doreau de la început. ”Ştiam că nu putem să ne întoarcem şi să ne luăm un job obişnuit, cel puţin în Maramureş, aşa că trebuia să facem ceva pe cont propriu.„

    Li s-au alăturat Norbert Kolozsvari, care a studiat programare, Marius Crişan, specializat în web design tot în Danemarca, şi o altă colegă de liceu, Ioana Pop, care a studiat tehnologia informaţiei la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Şi-au împărţit responsabilităţile în funcţie de competenţe: Marius se ocupă de partea tehnică şi de modul cum arată platforma, Cristina, de partea de promovare şi de marketing online, Ioana, de project management, iar Tudor, de partea de service-uri partenere şi relaţii cu media.

    Investiţia iniţială – economiile celor patru tineri – a fost de 10.000 de euro, iar ulterior au mai fost necesari 5.000 de euro pentru promovare. Utilizatorii folosesc serviciul gratuit şi o pot face doar în scop informativ, fără să facă neapărat programarea la service. Site-ul se monetizează în schimb prin intermediul service-urilor partenere, care au trei opţiuni de plată a abonamentului: un abonament anual de 600 de lei, la care se adaugă un comision între 10-15% din valoarea reparaţiilor intermediate, un altul de 1.000 de lei şi unul de 2.000 de lei, care permite şi accesul service-urilor la companiile cu flote de maşini. 

  • Românul de 35 de ani care a dezvoltat BMW Seria 1, maşina cu vânzări anuale de 5 miliarde de euro

    Thomas Ebner lucrează de aproape un deceniu pentru BMW şi are biroul la sediul central din München.  Vorbeşte limba română cursiv şi spune că revine în ţară de cel puţin trei-patru ori pe an. „Este vorba de familie, de prieteni, de legături care s-au păstrat. Contactul cu România nu s-a rupt.” Thomas Ebner s-a născut la Timişoara în 1978 şi a plecat din ţară împreună cu familia în 1994, cu puţin înainte de a termina liceul. A terminat şcoala în Germania, iar ulterior s-a angajat la unul dintre cei mai cunoscuţi constructori auto germani, BMW. Acum are dublă cetăţenie, română şi germană.

    „Am plecat cu un an şi jumătate înainte să termin liceul în România, iar studiile le-am terminat în Germania. După liceu am urmat Facultatea de Economie şi Tehnologie din Reutlingen, în apropiere de Stuttgart”, povesteşte Thomas Ebner. În cadrul BMW AG, la München, timi-şoreanul a început să lucreze permanent în 2003, la aproape zece ani de când a ajuns în Germania. De ce a ales BMW? „Am ales BMW dintre ceilalţi constructori auto deoarece este cu adevărat o companie care este fan al automobilelor, este mai multă pasiune aici decât la alţii şi asta m-a atras încă de la primul contact cu firma. Toţi colegii cu care am lucrat încă la început, chiar şi cei de la logistică, erau pasionaţi de produsul final şi de performanţele acestuia”, povesteşte Thomas Ebner. Ascensiunea sa în companie a venit pas cu pas, iar din 2008 a preluat o poziţie de management cu responsabilitate foarte mare – funcţia de product manager pentru Seria 1. Managerul de origine română este acum product manager pentru Seria 2 în cadrul BMW AG şi a preluat dezvoltarea noului model, Seria 2, de anul trecut. Constructorul german a decis lărgirea gamei de modele, iar trecerea de la Seria 1 Coupé la o nouă generaţie s-a realizat prin lansarea noii Serii 2.

    „Atunci când am început să lucrăm la o nouă generaţie a Seriei 1 Coupé nici nu ne-am gândit că se va schimba numele şi din Seria 1 Coupé va deveni Seria 2. Pe parcursul dezvoltării am observat (alături de o echipă bine motivată) şi am vrut să arătăm că putem construi o maşină sport compactă şi dinamică. Plecând de la această idee toată echipa a fost motivată nu doar să îndeplinească cererile, ci şi să le depăşească”, explică Ebner.

    Seria 1, proiect coordonat de Thomas Ebner, a înregistrat anul trecut vânzări de aproape 214.000 de maşini, fiind al treilea cel mai bine vândut model al gamei BMW după Seria 3 şi Seria 5, iar acum Seria 2 vine să completeze aceste vânzări. „La început ne-am propus să lansăm a doua generaţie şi să îmbunătăţim produsul din punct de vedere economic, pentru a reduce consumul de combustibil, să-l facem mai matur şi puţin mai mare. Plecând de aici, produsul a crescut şi din punct de vedere sportiv şi totul a fost îmbunătăţit, de la design la modul cum se conduce şi se simte maşina. Pe parcursul dezvoltării ne-am depăşit în tot ce ne-am propus. Faptul că se numeşte Seria 2 nu a fost o provocare mai mare în sine, deoarece noi am pornit de la aceeaşi idee. De la început s-a evidenţiat ca un model separat deoarece vine cu un design diferit”, a spus Thomas Ebner.

    Urmând cursurile unei facultăţi tehnice, aproape de sediile centrale ale Porsche şi Mercedes-Benz din Stuttgart, a avut încă din primii ani primele contacte cu industria auto. În timpul studiilor a lucrat inclusiv la câţiva furnizori, dar şi la Porsche. În 2001, a plecat în Statele Unite, unde a fost implicat într-un proiect logistic, tot în legătură cu BMW. A stat în Statele Unite aproape opt luni şi a lucrat pe partea de logistică de piese şi after-sales.

  • Trei elevi de la Liceul “Grigore Moisil” din Capitală, răniţi după ce un calorifer a căzut peste ei

    ŞTIRE ÎN CURS DE ACTUALIZARE

  • „Am vândut ţuică şi mi-am cumpărat haine, altă posibilitate nu aveam”. Unul dintre cei mai puternici oameni din România povesteşte despre cum a copilărit în sărăcie

    “Ţinuta este importantă (obligatoriu costum şi cravată, eventual cât mai elegante), politeţea, limbajul, gesturile şi încrederea pe care o inspiri. Comunicarea succintă şi clară.” descria într-un interviu anterior acordat Business Magazin Mişu Negriţoiu, actualul preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, regulile elementare în alcătuirea imaginii unui om de afaceri. Dar, cum nimeni nu devine om de afaceri peste noapte, la fel cum nimeni nu învaţă peste noapte să poarte o conversaţie, să îşi aleagă vinul de la restaurant sau să negocieze contracte relaxat în timp ce joacă golf, şi imaginea lui Negriţoiu a trecut prin numeroase transformări.

    A copilărit în Dăbuleni, judeţul Dolj, într-o familie săracă. Era la liceu când a avut nevoie de o uniformă şi de prima lui pereche de pantofi. „Am vândut ţuică şi mi-am cumpărat haine, altă posibilitate nu aveam” îşi aminteşte preşedintele ASF şi al patrulea în topul celor mai admiraţi CEO din România, conform catalogului BUSINESS Magazin. “Familia mea de “chiaburi” era destul de hăituită şi nu avea bani, doar ceva produse. Am vândut ţuică şi am cumpărat haine, altfel nu aveam de unde. De la aceste haine, până la costumele Canali, Cornegliani sau Tom Ford pe care le port acum, a trecut mult”.

    De când a devenit bancher, Mişu Negriţoiu a purtat costum şi cravată şi conduce maşini Mercedes „cât mai elegante”, dar alese după câteva criterii exacte: „Culori închise. Transmit eleganţă, sobrietate, siguranţă. Şi nu modelul cel mai scump (clasa S), ci unul mediu (E), care transmite moderaţie.” a declarat Mişu Negriţoiu într-un interviu anterior acordat Business Magazin. Evită lucrurile foarte scumpe, ţinând cont de faptul că băncile sunt în centrul atenţiei publice pentru că fac bani uşor şi au dobânzi mari.

    Trecând peste aspectul exterior, la construirea imaginii se adaugă preocuparea pentru o comunicare succintă şi clară, politeţea, limbajul, gesturile şi încrederea pe care o inspiră, dar şi un stil de viaţă adaptat la cerinţele instituţiei şi comunităţii bancare. Trecerea dinspre mediul politic spre cel de business a fost marcată de o schimbare a întregului stil de viaţă: „Am început să joc golf, să fiu mai atent la etichetă, să frecventez alte cercuri”.

    Mişu Negriţoiu spune că preocuparea pentru imagine este mai veche decât cariera bancară şi datează din perioada anilor petrecuţi în viaţa publică. Odată cu schimbarea domeniului de activitate, a intervenit şi necesitatea unei repoziţionări din punctul de vedere al imaginii: de la îmbrăcăminte până la obiceiuri, pasiuni şi preocupări. Bancherul a tradus această repoziţionare prin întrunirea unor valori precum profesionalismul, credibilitatea, decenţa, corectitudinea şi eleganţa, importante atât pentru public, consumatori, clienţi, parteneri, cât şi pentru autorităţi. Un alt aspect important este rolul de model pe care îl atribuie liderilor din mediul de afaceri: „Tinerii vor să fie ca ei, dar nu pentru că au bani, ci pentru că au valoare, iar imaginea este percepţia că aceste valori sunt întrunite„. Pentru atingerea acestor repere, a lucrat cu consilieri de imagine, pe a căror indicaţie a mers şi în urmă cu trei ani, la evenimentul Meet the CEO al BUSINESS Magazin, când a spus că nu şi-a ales singur cravata, ci i-a lăsat pe cei care se pricep mai bine.

    http://www.businessmagazin.ro/cover-story/ghid-de-tinuta-si-conduita-in-afaceri-cum-se-imbraca-cei-care-misca-economia-romaniei-11271088