Tag: incercare

  • Incidente violente la Nantes după ce un şofer a fost împuşcat mortal de un poliţist

    Protestatarii au incendiat mai multe vehicule şi clădiri şi au aruncat cocktailuri Molotov spre forţele de ordine. Manifestaţia violenţă s-a încheiat în primele ore ale zilei de miercuri, după ce autorităţile au trimis întăriri.

    Jean-Christophe Bertrand, şeful poliţiei din Nantes, a declarat că un tânăr de 22 de ani a fost împuşcat mortal de un ofiţer în seara zilei de marţi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acesta este CEL MAI RAPID computer din istorie. Ocupă spaţiul destinat unei parcări pentru 30 de maşini

    Supercomputerul va funcţiona la viteza de 130 de petaflopi – mai exact, va putea efectua 130 de cvadrilioane de operaţii pe secundă (130 de milioane de miliarde).

    Atunci când va fi lansat (aprilie 2018), AI Bridging Cloud Infrastructure (ABCI) va fi cel mai performant computer din istorie, depăşind actualul campion Sunway TaihuLight, ce rulează la 93 de petaflopi.

    “Cel mai puternic supercomputer existent astăzi rulează de un milion de ori mai repede decât un calculator personal”, a explicat celor de la CNN Satoshi Sekiguchi, director general al Institutului Naţional pentru Studii Avansate în Industrie şi Tehnologie din Japonia.

    Sekiguchi a calculat că ar fi nevoie de 3.000 de ani ca un calculator personal să realizeze ce un supercomputer poate realiza într-o zi.

    Din punct de vedere al mărimii, AI Bridging Cloud Infrastructure va ocupa un spaţiu echivalent cu cel al unei parcări pentru 30 de maşini.

    Sursa: CNN

  • Unde fug superbogaţii de acasă

    Una dintre acestea este Axiom Space, care le propune turiştilor o excursie pe o staţie spaţială situată la 250 de kilometri pe orbita Pământului, scrie New York Times, pentru a cărei amenajare a apelat la celebrul designer francez Philippe Starck.

    Directorul Axiom Space, Mike Suffredini, care a lucrat la NASA, unde, printre altele, a gestionat Staţia Spaţială Internaţională, susţine că proiectul său se deosebeşte de cele ale concurenţei prin faptul că propune un sejur pe orbită, spre deosebire de un scurt zbor, astfel că turiştii vor putea admira pe îndelete Pământul şi vor putea posta imagini online ori suna prietenii să se laude. Un sejur pe staţia care ar trebui inaugurată în 2022 va costa 55 de milioane de dolari, incluzând aici costurile din cele 15 săptămâni de antrenament necesare.

  • Un sat din România a fost inclus între cele mai frumoase din lume – GALERIE FOTO – VIDEO

    Scriitoarea Sylvie Bigar, autoare a câtorva lucrări cu teme culinare şi turistice, a realizat topul celor mai frumoase sate din lume.
     
    După ce a ajuns la Viscri, autoarea a concluzionat că poate deveni una dintre cele mai frumoase destinaţii de vacanţă.
     
    „Un sat mic poate oferi elemente de aventură, noutate, frumuseţe, precum şi un sentiment de descoperire a istoriei. Faptul că ştii că sunt acolo de atât de mult timp şi nu au fost încă «descoperite» îţi trezeşte spiritul şi îţi aduce un sentiment de pace“, a spus acesta, potrivit turismistoric.ro.
     
    Printre satele incluse în topul scriitorului se numără şi o destinaţie din România.
     
    “Satul Viscri, a cărei biserică şi cimitir datează din secolul al XII-lea, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, spune Bigar.
     
    Sylvie Bigăr recomandă celor care ajung la Viscri Guesthouse MET, o casă de oaspeti din apropierea Bisericii Fortificate, „unde veţi putea dormi într-un pat saxon, vechi de 200 de ani, şi puteţi încerca terciul de mălai (mămăliga).“
  • CEI MAI PROŞTI hoţi din lume: au încercat de 22 DE ORI să fure 7 milioane de lei din contul unei firme. Poliţiştii, ŞOCAŢI când au aflat unde doreau să trimită banii

    Şase tineri cu vârste între 20 şi 28 de ani sunt cercetaţi de poliţiştii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Timiş şi procurorii DIICOT pentru infracţiuni informatice.

    “Din investigaţii a reieşit că, în perioada 30 ianuarie – 1 februarie 2017, cei în cauză ar fi efectuat mai multe tranzacţii creditoare la două terminale POS, amplasate în incinta unei societăţi comerciale din Timişoara, prin folosirea funcţiei REFUND a aparatului POS, urmând ca în conturile bănuiţilor să fie viraţi 7.200.000 de lei.

    În cauză, a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, în care sunt cercetate şase persoane, cu vârste cuprinse între 20 şi 28 de ani”, se arată într-un comunicat al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş,.

    În cadrul dosarului penal, cei şase tineri au fost audiaţi, iar unul dintre aceştia, de 24 de ani, a fost reţinut pentru 24 de ore.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • De ce o huiduie oamenii pe doamna aceea? Şi cine este ea de stă lângă Simona?

    De ce o huiduie oamenii pe Simona? Asta a fost prima întrebare. Păi nu o huiduie pe Simona, o huiduie pe doamna aceea de lângă ea, pe Gabriela Firea, primarul Capitalei.
     
    Dar de ce o huiduie oamenii pe doamna asta, a venit a doua întrebare când corul şi-a îndreptat în sfârşit atenţia către Simona şi a abandonat-o pe doamna care insista să vorbească la microfon. La şase ani, ei o ştiu pe Simona, îi strigă numele, au mers vreo doi kilometri pe jos să o vadă. Ei nu au venit la stadion aduşi de aparatul de propagandă sau de vreo mobilizare de forţe pe facebook-ul grădiniţei (am citit că de asta am mers cu toţii aseară pe Arena Naţională). Ea, campioana de la Roland Garros, este Simona pentru ei. Şi reprezintă ceva. Sunt norocoşi, imi spun, că o au pe Simona. Pe Doamnă în schimb, nu o cunosc, nu înseamnă nimic pentru ei. Sunt însă uimiţi cum doamna atrage atât de multă furie şi cum strigătele de bucurie sunt înlocuite de un cor mare de fluierături când Simona apare însoţită de Doamna.
     
    De ce o huiduie?
     
    Provocarea lansată de cei doi copii de şase ani cu care eram (şi care) m-a determinat să caut răspunsuri dincolo de mitinguri, de oameni aduşi cu autocarele la proteste, de PSD-işti versus restul lumii, de agenţi ai binelui şi ai răului. Să caut răspunsuri dincolo de vanitatea unui om a cărui prezenţă la acest eveniment nu era necesară. Să caut răspunsuri din viaţa noastră reală, din ceea ce şi ei, la şase ani, trăiesc în acest oraş.
     
    Păi poate o huiduie pentru că au venit la stadion cu autobuzul 104, fără aer condiţonat, la fel cum sunt mai toate autobuzele din Bucureşti. Şi autobuzele sunt aşa de mulţi, mulţi ani şi nu se schimbă nimic. Dar poate la anul va fi mai bine, sau dacă nu, sigur va fi mai bine în an electoral când licitaţiile vor merge mai repede şi când cele 400 de autobuze cu aer condiţionat promise bucureştenilor vor circula în sfârşit pe străzi.
     
    Poate o huiduie pentru că au venit cu tramvaiul ăla vechi de 40 de ani, care încă circulă în Capitala României în timp ce fabricile de vagoane, puţine câte mai sunt, caută contracte în Brazilia pentru că din România nu vine nicio comandă.
     
  • Opinie Cătălin Păduraru, CEO, International Wine Contest Bucharest: “Să învăţăm de la cei mai buni”

    În încercarea de a găsi rezolvare la „problema vinului românesc“, la lipsa de notorietate internaţională (notorietate care, odată instalată, ar aduce mari beneficii unor comunităţi foarte mari), să încercăm să ne apropiem de modul de gândire ştiinţific, validat de adevăratele fluxuri de performanţă comercială.

    Iată ce spune Mike Veseth, autorul cărţii Războaiele vinului: GLOBAL + LOCAL = GLOCAL

    „Dar ce se întâmplă cu terroirul atunci când forţele concurenţiale ale globalizării şi Two Buck Chuck mătură piaţa? În general, se presupune că globalizarea distruge caracterul local, oriunde şi oricând, dar am dubiile mele cu privire la acest lucru. Cel mai mare comerciant din lume, Walmart, care acoperă piaţa americană de la nord la sud şi de la est la vest, nu a reuşit să cucerească piaţa germană, de exemplu. Campionul local Aldi era prea bine înrădăcinat. Uneori, localul câştigă – trăiască terroiriştii! Cu toate acestea, de cele mai multe ori, rezultatul adunării dintre globalizare şi local este glocalul.

    Glocal este un cuvânt ciudat, dar util. Glocal este ceea ce obţii atunci când uneşti globalul cu localul, termenul reuşind să descrie un proces complex de schimburi. Mulţi oameni văd caracterul global şi pe cel local doar pe poziţii adverse, ca pe două echipe de fotbal. Se presupune că forţele pieţei globale se opun în mod fundamental tradiţiilor şi valorilor locale. Deoarece există mai mulţi bani în spatele echipei globale, majoritatea oamenilor presupun că jucătorii locali (şi valorile pe care aceştia le reprezintă) sunt condamnaţi la dispariţie. Opoziţia pare inutilă. De fapt, procesul este mai complicat de atât, iar fiecare dintre părţi are influenţe asupra celeilalte. Acest lucru este evident în lumea fotbalului, deci de ce ar trebui să fim surprinşi de faptul că se aplică şi vinului?

    Caracteristicile locale cele mai importante nu sunt neapărat perfect conservate prin izolare, aşa cum am văzut, deci alegerea nu se reduce la global şi local. Piaţa globală poate distruge, după cum ştim cu toţii, dar nici pieţele locale protejate nu conservă neapărat tradiţionalul. Am rămas cu realitatea glocalismului. Influenţele internaţionale sunt importate, cu efecte atât pozitive, cât şi negative, iar practicile, produsele şi valorile locale sunt exportate, influenţând vinificatorii şi consumatorii de dincolo de graniţe. Producătorii pot resimţi presiunea de a produce vinurile la un standard internaţional sau pe placul unor critici importanţi de vin, dar se şi pot bucura, în acelaşi timp, de avantajele unei pieţe mai mari şi mai diverse pentru vinurile lor.

    Schimbul glocal este adânc inserat în ţesătura lumii vinului. Un număr tot mai mare de vinificatori lucrează atât în străinătate, cât şi acasă, făcând vinuri în care se resimt experienţele lor internaţionale, dar care, totodată, pot fi, din fericire, şi o expresie a terroir-ului local. Aceste vinuri sunt în acelaşi timp globale şi locale, în grade diferite. Unii pun accentul exclusiv pe riscul de omogenizare a gusturilor, sub influenţa consultanţilor internaţionali – flying winemakers – şi a corporaţiilor multinaţionale de vin – care investesc local pentru a produce vinuri destinate pieţei internaţionale. Dar, de fapt, există şi un flux de idei şi de talente îndreptate în direcţie opusă. Este o tradiţie în rândul familiilor de vinificatori, de exemplu, ca tinerii să-şi petreacă o vreme în străinătate, în schimburi informale, trăind şi asumându-şi experienţe noi, încercând idei noi şi făcându-şi relaţii personale care vor dura toată viaţa.

    Este o parte importantă a educaţiei unui vinificator. Am întâlnit aceşti flying interns („stagiari zburători”), în practică, peste tot unde am călătorit în lumea vinului. Ei sunt o parte foarte sănătoasă a amestecului glocal din domeniul vinului.

    Deci, cum se va dovedi glocalismul pentru industria viticolă din lume? Este prea devreme să ne exprimăm, bineînţeles, dar putem specula pe baza informaţiilor pe care le avem. Nu se va schimba totul într-o singură direcţie, asta e cert. Amestecul care se formează din interacţiunea global-local nu se naşte dintr-un singur vas gigant, după o reţetă unică, dar din el se pot naşte nenumărate tipuri de ambalaje (de sticlă sau nu, hai să le spunem recipiente) sau de vinuri (…). Ṣi toate vor fi rezultatul unui proces complex de schimburi globale.

    Este timpul (…) să trecem la „răzbunarea terroiriştilor”, cel de-al treilea element vital al viitorului vinului. Globalizarea şi Two Buck Chuck sunt forţe disruptive puternice, care ameninţă multe interese şi valori. Este normal să presupunem că va apărea o contragreutate care se va opune şi va rezista acestor forţe de piaţă şi, aşa cum am menţionat mai sus, sunt optimist că tot aceleaşi forţe vor preveni McDonaldizarea vinului. Dar nu va fi uşor, deoarece multe obstacole stau în calea lor, inclusiv, în mod neaşteptat, terroiriştii înşişi!“
    Extras din Războaiele vinului, Mike Veseth, editura ASER, 2017.


    Mic glosar de termeni

    *Terroirişti – categorie de profesionişti şi iubitori ai vinului care leagă indisolubil calitatea şi identitatea unui vin de terroir, termen care încorporează specificităţile solului şi subsolului, pe cele climatice, precum şi stilul distinct de vinificare. În textul lucrării am adoptat forma fără cratimă, terroirişti (n. edit.).

    **Two Buck Chuck – vin simplu, vândut ieftin în Statele Unite în supermarketurile Trader Joe’s. Fiecare ţară are propriul Two Buck Chuck (uneori la preţuri semnificativ mai mici de 2 dolari!), motiv pentru care fiecare snob al vinului se teme că piaţa globală a declanşat o cursă către raftul de jos, acolo unde gustul şi terroirul sunt specii pe cale de dispariţie, iar Chuck şi verii lui şi mai ieftini vor conduce lumea la un moment dat.

    *** WALMART – unul dintre cele mai mari lanţuri de retail din lume la nivel de vânzări (alaturi de Tesco, Home Depot şi Carrefour). Walmart este un discounter de succes, desigur, dar nu un hard-discounter, deoarece încă mai are multe produse mainstream de marcă, preţurile sale sunt mai mari, iar magazinele sale un pic mai şic.

  • Iohannis: Nu mi-e teamă de niciun fel de încercare de suspendare

    ”Am observat şi sigur văd ce se întâmplă în media că foarte mulţi sunt preocupaţi de suspendare. Pot să vă spună că eu nu! Nu există niciun motiv de suspendare şi nu mi-e teamă de niciun fel de încercare de suspendare”, a declarat Klaus Iohannis.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gadget Review: Fitbit Versa, alternativă la Apple Watch

    +Design minimalist
    +Preţ convenabil
    +Date exacte despre puls, activitate sau somn

    -Aplicaţiile din magazin nu funcţionează bine


    Fitbit Versa este cel mai nou ceas inteligent al companiei americane şi, în urma testării, pare să fie şi cel mai bun ceas realizat de companie până acum. Să vă spun de ce.

    Ceasul are un design minimalist, cadran cu o formă dreptunghiulară, un buton în stânga şi două în dreapta; poate fi echipat cu o curea din silicon sau una din piele. De asemenea, mai există o variantă cu curea din material textil fie gri, fie mov. Designul este unul modern şi aduce cu cel al Apple Watch (necunoscătorii le pot confunda), iar mie mi-a plăcut. În plus, ceasul este unul destul de uşor pentru a putea fi purtat toată ziua, şi chiar noaptea, dacă eşti interesat să obţii date despre somnul tău. L-am purtat toată ziua, la birou, dar şi în timpul exerciţiilor fizice şi nu am simţit că mă jenează în vreun fel. L-am ţinut la mână de câteva ori chiar şi în timpul somnului şi nu m-a deranjat.

    Când am testat primul smartwatch, am încercat să-i înţeleg utilitatea şi am ajuns la o concluzie nu foarte flatantă pentru producătorii de asemenea obiecte: un smartwatch este un ceas normal cu câteva „zorzoane” în plus şi cu un preţ mare. În cazul brăţărilor de fitness, am fost mai interesat, deoarece oferă date despre sănătate ce te ajută să duci un stil de viaţă mai sănătos, iar preţul era mai mic faţă de ceasurile inteligente.

    După părerea mea, Fitbit Versa reuşeşte să îmbine plusurile celor două lumi (ceasuri şi brăţări) şi poate deveni un accesoriu pentru cei care doresc un ceas modern care să le ofere şi date despre sănătate. Versa pune accentul pe sport şi are un buton dedicat unei secţiuni unde poţi înregistra diferitele tipuri de sporturi (alergat, bicicletă, înot etc.) şi poate măsura distanţa pe care o parcurgi, viteza şi aşa mai departe. De asemenea, pe ceas poţi vedea pulsul actual, caloriile arse sau câţi paşi ai făcut. Pentru a încuraja sportul, Fitbit vine cu metode de motivare (de pildă: „Încă 1.000 de paşi pentru a-ţi atinge obiectivul” sau „Trebuie să mai faci încă 180 de paşi ora aceasta”), însă o problemă cu multe ceasuri şi brăţări era faptul că puteau fi păcălite. Nici Versa nu face excepţie. Dacă stai pe loc şi gesticulezi frenetic, ceasul interpretează acest lucru ca paşi făcuţi.

    În legătură cu celălalte măsurători nu am observat discrepanţe: bătăile inimii, exerciţiile sau caloriile arse par a fi corecte. Ceasul vine şi cu un antrenor personal care te poate ajuta să progresezi în antrenamentele de acasă sau de la sală (pentru acces complet trebuie să plăteşti). Tot pe ceas poţi vedea cum e vremea, poţi stoca muzică, poţi pune alarmă, te poţi cronometra şi, pentru ţările unde este disponibilă plata prin NFC, poţi plăti la supermarket cu ajutorul ceasului. Pentru Versa, Fitbit a implementat şi o aplicaţie de relaxare (trebuie să expiri şi să inspiri adânc de câteva ori), dar şi o funcţie utilă pentru femei (monitorizarea ciclului menstrual). Astfel, femeile beneficiază de un plus de informaţie şi o pot corela cu performanţa sportivă pentru a administra mai bine zilele de efort fizic. Din motive biologice, nu am putut testa această funcţie, dar, la o primă vedere, mi se pare o caracteristică extrem de utilă.

    Un mare plus pe care Fitbit îl are faţă de ceilalţi competitori este platforma unde utilizatorii pot observa date statistice despre ei înşişi şi activităţile lor. De pildă, aici pot vedea câţi paşi fac în medie pe săptămână sau pe lună, pot să-şi urmărească activitatea şi progresul, pot vedea câte ore dorm pe noapte şi cum dorm, pot compara datele cu alte altor indivizi şi pot vedea dacă se încadrează în valorile medii sau, dimpotrivă, pot detecta o posibilă anomalie, care poate constitui un semnal de alarmă.

    Un lucru care nu mi-a plăcut la Fitbit Ionic, ceasul anterior, era faptul că nu puteam răspunde la niciun fel la notificare, indiferent că era un telefon sau SMS. Acum, Fitbit a implementat un sistem de răspuns prin cinci replici presetate pe care le poţi modifica cum vrei (Da, Nu, Te sun imediat etc.). O altă problemă a multor ceasuri inteligente este autonomia bateriei, iar multe ceasuri inteligente nu rezistă două zile de funcţionare. Fitbit Versa performează la acest aspect, asigurând constant patru zile de funcţionare.

    Un lucru care mi se pare că lipseşte de la acest smartwatch este posibilitatea de a vedea locul unde eşti pe hartă şi posibilitatea de a naviga. Ar fi extrem de util ca, atunci când eşti turist într-un oraş, să te uiţi doar pe ceas pentru a vedea unde eşti şi să vezi cum poţi ajunge în locul dorit, fără să mai fii nevoit să apelezi la telefon. Am căutat în magazinul de aplicaţii al Fitbit şi am găsit două aplicaţii de hartă, dar niciuna nu funcţionează cum trebuie: se încarcă foarte greu, navigarea pe hartă e dificilă şi nu recomand utilizarea unei astfel de aplicaţii. Poate pe viitor Fitbit o să-şi creeze propria aplicaţie de hărţi.
    Fitbit avea nevoie de un ceas inteligent care să aibă lipici la public, iar această versiune bifează câteva dintre caracteristicile esenţiale pentru a fi un ceas inteligent de succes.


    casetă tehnică:
    Compatibilitate iOS, Android, Windows
    sistem de operare: Ecran: LCD
    Touchscreen: Da
    Rezistent la apă: Da
    Autonomie baterie: 96 de ore
    Măsurători: distanţa parcursă, caloriile arse, activitate, puls, paşi făcuţi, scări urcate
    Senzori: Accelerometru, senzor de detectare a pulsului
    NFC: Da
    Bluetooth: Da
    Preţ: aproximativ 1.000 de lei

     

  • Omul pe care Ceauşescu il voia mort cu orice preţ. A trimis securitatea după el in Franţa să il omoare

    În acea perioadă se spune că serviciile secrete ale României comuniste au plănuit asasinarea scriitorului Virgil Tănase, ce se afla în acea perioadă în Franţa. AFP relatează că Tănase a scris în acea perioadă un articol în ziarul francez „Actual”, în care critica regimul lui Nicolae Ceauşescu. La scurt timp, de la Bucureşti au venit şi ordinele prin care un agent francez a fost însărcinat să-l omoare pe autor, care în acea perioadă deţinea cetăţenie franceză. 

     
    Însă agentul Matei Haiducu a dezvăluit planul de asasinare a scriitorului şi a prietenului său, dizidentul Paul Goma. În acel moment,  autorităţile franceze au înscenat răpirea lui Tănase. „Virgil Tănase a fost un român refugiat în Franţa pe care Securitatea a încercat să-l elimine, iar DST-ul (Serviciul de Informaţii Francez) l-a ascuns pentru o perioadă de timp pentru a-i fi înscenată moartea”, a declarat Eric Denece, director al Centre Français de Recherche sur le Renseignement (CF2R). 
     
    În cartea „Des affaires très spéciales”, autorii Jacques-Marie Bourget şi Yvan Stefanovitch scriau: „Pe 20 mai 1982, Virgil Tănase a fost răpit din faţa casei sale din Paris”.
     
    „Soţia sa, îngrijorată de faptul că nu a primit nicio veste, a sunat la DST. Următoarea zi, acompaniată de doi ofiţeri de poliţie, femeia a declarat dispariţia soţului său la o secţie de poliţie locală. Femeia a jucat perfect rolul soţiei îngrijorate, deşi aceasta chiar nu ştia ce s-a întâmplat cu soţul ei şi de farsa care era pusă în scenă”, scriau autorii în carte.