BusinessMagazin

Tag: fotografie

  • Fii programator!

    Pe coperta revistei tipărite sau în fotografia care însoţeşte textul pe site sunt scrise 15 linii de cod. Reprezintă un program foarte simplu, a cărui singură menire este să găsească cel mai mare divizor comun a două numere. Dacă vreţi să vedeţi exact cum funcţionează programul, tot ce trebuie să faceţi este să recreaţi codul în compilatorul şi executorul online ideone (https://ideone.com/). În fereastra care se deschide, ştergeţi textul iniţial şi copiaţi codul. Apoi apăsaţi „Run“.

    Pentru a afla divizorul comun al altor numere, tot ce trebuie să faceţi este să înlocuiţi numerele de la linia 3 (ex. 44 şi 55) cu altele. Acesta este un exerciţiu simplu prin care încercăm să vă arătăm că programarea nu este magia pe care doar anumiţi oameni sunt capabili să o mânuiască, ci se află la îndemâna fiecăruia care este dispus să înveţe. Dacă, în urma acestui exerciţiu, aţi prins gustul programării, dar nu ştiţi ce limbaj de programare să alegeţi, noi vă recomandăm să urmăriţi graficul pe care vi l-am pregătit. Mai departe depinde doar de voi. Ţineţi cont: programarea devine noul tip de alfabetizare!

    Poate că programarea nu pare acum un subiect la fel de sexy, de la modă ca realitatea virtuală, dar impactul asupra vieţii oamenilor este major. Programarea a devenit o parte esenţială a vieţii cotidiene. Când spunem cod ne gândim doar la jocuri video sau soft pentru calculator, dar codul este prezent peste tot. Cu ajutorul codului avioanele ştiu pe unde să zboare, prin cod sateliţii transmit semnalul către televizoarele noastre, codul este prezent şi în automobile. Sistemele GPS, cuptorul cu microunde, laptopurile, lifturile şi multe alte obiecte din jurul nostru au linii de cod în spate.

    „În ziua de azi programatorii sunt adesea cei ce creează rutinele vieţii noastre de zi cu zi şi ale activităţilor profesionale, ce devin tot mai dependente de tehnologia informaţiei“, spune Răzvan Rughiniş, profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Politehnica Bucureşti.

    Înainte să explorăm mai departe programarea, poate ar fi bine să vorbim puţin despre obiectul programării: calculatorul.
    Computerele sunt „creaturi“ simple. Toate funcţionează la fel şi se bazează pe o matematică de clasa a doua. Iei un număr şi îl pui în prima cutie. Iei un al doilea număr şi îl pui în a doua cutie. Între cele două cutii are loc o operaţiune (adunare sau scădere), iar numărul rezultat este pus în prima cutie. Se verifică dacă rezultatul este egal cu zero, iar dacă este egal, atunci trece la următoarea cutie şi urmează un alt set de instrucţiuni şi aşa mai departe.

    Aceleaşi operaţiuni le poate face şi un om, numai că un computer le poate face de miliarde de ori mai rapid.

    Vrei să devii programator? Vezi ce limbaj de programare ar trebui să înveţi prima dată

    Dacă acum câteva zeci de ani calculatoarele cântăreau tone şi se întindeau pe zeci de metri pătraţi, acum poţi pune un computer în buzunar. La fel ca o epidemie, computerele s-au răspândit peste tot şi nimic nu le opreşte: sunt în ceasuri, telefoane mobile, jucării, avioane, aspiratoare, brăţări, camere video, televizoare, maşini şi multe altele.

    Computerele sunt lucruri extraordinare, care pot face lucruri extraordinare, dar nu fără ajutorul omului şi nici fără cod sau programare. Nu sunt forţe atotputernice, deşi poate ar părea aşa, ci au limitări de hardware sau de software.

    A trecut mult timp de la apariţia aşa-zisului prim computer, realizat de Charles Babbage în 1840, iar acum nu ne mai gândim exact cum funcţionează maşina, cum sunt afişate literele pe ecran sau cum e posibilă vizionarea unui film, navigarea pe internet, aceste operaţiuni sunt luate de-a gata. Şi ne mai şi înfuriem când pagina de web nu se încarcă pe cât de repede vrem sau atunci când procesorul munceşte din greu când edităm fotografii în Photoshop.

    V-aţi gândit vreodată exact ce se întâmplă când este apăsată o tastă? Dacă în momentul de faţă apăs X, tastatura sesizează mişcarea mea, primeşte un semnal pe care-l trimite în interiorul computerului, acesta caută să vadă cărei taste îi corespunde semnalul şi afişează pe ecran X. Staţi puţin. Am sărit un pas. Un computer nu ştie ce este litera X. El trebuie să scoată din memorie imaginea lui X dintr-un font, un X ce este compus din linii, linii care sunt trasate în pixeli. Parcă nu mai pare aşa de simplu. Iar aici vorbim despre afişarea unei singure litere pe ecran, nimic mai mult, nimic mai puţin. Cum o fi în cazul unui sistem de operare?

    Calculatorul tratează inputul uman (indiferent că este text, muzică, imagini sau filme) ca pe un set arbitrar de simboluri, în secvenţe. Când vorbeşti cu Siri sau Cortana şi îţi răspund, nu este datorită faptului că programele te înţeleg. Ele doar transformă cuvintele vorbite în text, apoi textul este tradus în simboluri, după care acele simboluri sunt potrivite cu alte simboluri din baza de date de termeni şi produc un răspuns.

    Ea a fost primul programator din lume. Citeşte povestea fiicei celebrului poet Lord Byron

    De la primele computere la tehnologia de azi s-au schimbat multe, însă un lucru a rămas constant – programatorii sunt tipii aceia care fac lucrurile să meargă. Le spun tipi pentru că IT-ul este încă o industrie dominată de bărbaţi, însă tot mai multe femei sunt atrase de programare şi sectorul IT în general. Şi nici nu e greu de înţeles această atracţie.Pe lângă compensaţia financiară generoasă, programatorii au o alură de supereroi în societatea actuală. Numai că aceşti eroi nu se îmbracă în latex şi nici nu-şi trag chiloţii peste pantaloni, ci fac lucrurile care fac lumea să meargă. Din spatele unui calculator.

    „Programatorii devin arhitecţii mediului nostru ambient şi constructorii infrastructurilor pe care ne clădim proiectele. Nu este la fel de fermecător (ca super-eroii – n.r.), poate, dar este real“, este de părere Rughiniş.

  • Vezi cum arată prima poză publicată online, care a fost primul obiect vândut pe eBay sau care a fost mesajul primului email

    1991. Prima pagină de internet. Berners-Lee s-a gândit că ar fi de folos o pagină unde utilizatorii să găsească informaţii folositoare despre acest nou mediu numit “world wide web”.

    1982. Informaticianul Scott Fahlman a folosit pentru prima dată un emoticon 🙂

    1978. Primul joc multiplayer s-a numit Multi-User Dungeon şi a fost creat de Roy Trubshaw şi Richard Bartle la Universitatea Essex. Un joc fără grafică, bazat doar pe text, care invită utilizatorii într-o lume magică cu vrăjitori şi comori. Îl puteţi juca şi acum.

    21 martie 2006. Jack Dorsey, co-fondatorul Twitter, a compus primul tweet de pe reţeaua de socializare. Zece ani mai târziu, compania nu o duce prea grozav, dar are peste 300 milioane de utilizatori

    3 aprilie 1995. John Wainwright a cumpărat primul obiect de pe Amazon, o carte numită “Fluid Concepts and Creative Analogies” scrisă de Douglas Hofstadter

    23 aprilie 2005. Jawed Karim, co-fondatorul Youtube, urcă primul clip pe platforma video. Acum se urcă aproape 400 de ore de video în fiecare minut şi YouTube are peste 1 miliard de utilizatori. Unii dintre ei chiar şi-au clădit o carieră din videoblogging.

    1992. Tim Berners-Lee lucra la un proiect numit “the World Wide Web” şi a convins o formaţie rock, Les Horribles Cernettes” să contribuie la proiect. Fotografia trupei a devenit prima fotografie urcată pe internet.

     

  • Premiul naţional la cea mai mare competiţie de fotografie din lume, Sony World Photography Awards, a fost câştigat de Cristina Venedict

    Fotografa Cristina Venedict (34 de ani), din Botoşani,a câştigat premiul ”Romania National Award”, în cadrul celei mai importante competiţii de fotografie din lume, ”Sony World Photography Awards”.

    Lucrarea câştigătoare cu numele ”În profunzime”, a fost desemnată cea mai bună fotografie realizată de un artist român, din cele zece categorii Open ale competiţiei şi va fi expusă în perioada 22 aprilie – 8 mai a.c. la Somerset House, Londra, în cadrul expoziţiei ”Sony WorldPhotography Awards 2016”.

    Pe lângă expunerea fotografiei în cadrul expoziţiei, câştigătoarea a fost recompensată cu un echipament Sony ILCE-7M2K. Expoziţia va mai cuprinde fotografiile câştigătoare şi finaliste din cadrul competiţiilor Professional, Open şi Youth precum şi prima expoziţie europeană a duo-ului format din artiştii RongRong & inri (China/Japonia).

    Fotografia câştigătoare,”În profunzime”, este portretul unei tinere actriţe, realizat în studioul Cristinei Venedict.


    “Este o onoare să mă regăsesc pe aceeaşi listă cu atâţia artişti uimitori! Este incredibil… Câştigarea acestui premiu mă motivează să creez lucrări mai frumoase şi să mă dezvolt ca artist fotograf”, a declarat Venedict.

    Pe următoarele locuri în cursa pentru premiul ”Romania National Award”s-au clasat:

    • Locul 2 – Laurian Ghiniţoiucu fotografia ”UK Leaks”

    • Locul 3 – Lulian Mărgelatucu fotografia ”Siluetă”
     

  • Promovez România. Despre ţară, gastronomie, oameni şi poveştile lor

    „Povestea proiectului a început în vara lui 2014, când eram pe teren, în zona Păltiniş, făceam cercetări pentru lucrarea de licenţă”, spune Dan Posea, care este licenţiat al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii Bucureşti. Vorbeşte răspicat şi are un fel de a fi care dă de înţeles că are încredere că poate să izbutească orice îşi propune. „Când ne-am înscris în concursul Samsung le-am spus prietenilor că o să ne plasăm între primii cinci”; concursul nu a stabilit un clasament, dar Promovez România se numără printre cei zece premianţi.

    În vara lui 2014, când a făcut lucrarea de licenţă, s-a conturat ideea proiectului, iar iniţial Dan Posea s-a gândit să facă un blog, pe care l-a creat pe platforma WordPress, dar nu a avansat; crede că nu are talent la scris. În toamna anului trecut i-a venit ideea de a da o altă formă proiectului; a vorbit cu Costin Fetic, un prieten din Buzău natal, pasionat de fotografie, să colaboreze pentru a pornit Promovez România. „Am pus pe hârtie ideile, am făcut un logo şi în două zile am făcut pagina de Facebook.” Au postat poze, cu puţin text şi în  trei zile au primit 3.000 de like-uri; „acum avem aproape 8.000 de like-uri”, spune tânărul antreprenor, care adaugă că îşi doreşte ca sub umbrela Promovez România să reunească imagini şi cât mai multe informaţii „deoarece mulţi se axează pe concediile în străinătate şi chiar avem o ţară frumoasă”. Pentru a se diferenţia de alte proiecte similare, Dan Posea mizează pe calitatea pozelor care vor fi postate pe Facebook şi pe site, iar pentru asta tânărul vrea să închege colaborări cu fotografi din întreaga ţară; o colegă din echipă, Denisa Stanciu, se ocupă de conţinutul editorial. Echipa Promovez România reuneşte acum cinci tineri, cu vârste între 17 şi 23 de ani, voluntari, cel puţin până în momentul în care ideea va putea fi monetizată.

    În ianuarie a fost lansat site-ul, care nu este însă finalizat; între secţiunile pe care le reuneşte se numără Străin în ţara mea, Călător în România, Promovăm Românii, Bucureşti şi Crame Româneşti. La una din rubrici, Promovăm românii, Dan Posea şi cei patru prieteni cu care dezvoltă proiectul şi-au propus să prezinte „oameni care fac lucruri frumoase”; o poveste apare deja şi este despre două tinere antreprenoare care au o mică afacere cu scrisori scrise caligrafic şi livrate chiar de ele, în Bucureşti. În cadrul acestei rubrici, tânărul antreprenor spune că vrea să prezinte atât start-up-uri cât şi oameni din mediul rural care au poveşti frumoase.  „E mult de lucru la site şi mai adăugăm pe parcurs informaţii şi poze. Vrem să facem un TripAdvisor de România, pe secţiunea de Călător în România.“ Pentru a posta imagini şi conţinut deopotrivă pe site şi Facebook, tinerii şi-au propus ca anul acesta să călătorească în întreaga ţară şi, spun ei, „să transpunem din experienţele noastre în online”. Pentru susţinerea călătoriilor prin ţară, Dan Posea spune că se află în discuţii cu sponsori pentru a obţine o maşină şi carburant; în plus, plănuieşte să facă bartere cu unităţile de cazare din România, cărora le oferă expunere în mediul online. „Companiile au reacţionat foarte bine, am primit feedback foarte bun. Am intrat pe site-urile companiilor, am căutat contacte şi am trimis 3-400 de mailuri către companii. Au răspuns patru, între care reprezentanţi ai Ţiriac Auto, Carrefour, Crama de vinuri Oprişor.“ Cu niciuna dintre aceste companii nu au finalizat discuţiile, dar Dan Posea nu are nicio undă de îndoială că va reuşi să atragă sprijin în proiectul său, pentru funcţionarea căruia până acum este singurul finanţator. „Eu suport toate cheltuielile, până acum de circa 1.500 de euro, din ce câştig din firma de evenimente“, pentru că tânărul buzoian a înfiinţat anul trecut şi Posea Events. Deşi e greu de ghicit, între organizarea de evenimente şi studiile sale la Facultatea de Geografie există legătură. A fost pus în situaţia de a organiza festivitatea de absolvire la facultate, pentru mai mult de 400 de oameni, povesteşte el; a creat o echipă şi şi-a propus ca dacă totul iese bine, să-şi facă o firmă pentru organizarea de evenimente. „În momentul de faţă nu mă pot susţine 100%, am sprijinul părinţilor mei. Mi‑am propus ca anul acesta să reuşesc să mă separ financiar de ei.”

    Apetitul antreprenorial al lui Dan Posea se vede şi în ideile legate de activitatea părinţilor săi, care au o firmă de construcţii la Buzău; tânărul vrea să depună un dosar pentru finanţare europeană. „Am găsit un proiect cu finanţare 100% cu bani europeni, în valoare de 200.000 de euro, şi le-am spus că vreau să îi ajut. Vrem să facem o hală, pentru producţie de termopane Rehau; la nivel naţional sunt 10-15 firme care fac acelaşi tip de profil. Am vrea să şi exportăm, pentru că avem cereri din vest, am avut nişte comenzi din Belgia.“

    Are mai multe idei şi mai multe fronturi de acţiune, iar ţelul personal pentru anul în curs este să se stabilizeze financiar, după cum spune chiar el. Una dintre idei, legată tot de Promovez România, este lansarea unui magazin online în care să vândă produse 100% româneşti, cum ar fi ii sau obiecte vestimentare făcute în ţară. Optimist şi energic, Dan Posea este încredinţat că „primii doi ani sunt mai grei în online, până te obişnuieşti cu mecanismul. Cred că într-un an proiectul va ajunge la 30.000 de like-uri pe Facebook, lumea o să înceapă să ne contacteze; le oferim firmelor care vor să colaboreze cu noi spaţiu pe site”.

  • Câştigătorii celei de-a 13-a ediţii a concursului anual de fotografie Smithsonian

    Smithsonian a anunţat câştigătorii concursului anual de fotografie, inclusiv marele premiu şi premiul acordat de cititori.

    Concursul s-a desfăşurat în perioada 31 martie – 1 decembrie 2015, perioadă în care au fost înscrise peste 46.000 de lucrări.

    Cea de-a 14-a ediţie a început pe 22 martie 2016.

  • Cel mai bun motiv pentru a-ţi ascunde faţa pe Facebook

    Un grup de tineri din Cluj-Napoca şi-au făcut o misiune din a-i convinge pe oameni să citească mai mult. Înlocuirea „selfie-ului“ cu o fotografie cu o carte pe faţa utilizatorului, transport public gratuit pasagerilor care citesc sau reduceri pentru cititori la cabinetele stomatologice sunt câteva dintre acţiunile care le-au adus un număr de peste 55.000 de fani pe Facebook şi premisele unei comunităţi mai informate şi mai creative.  

    „Cititul este o activitate care ne hrăneşte şi pe care ar merita să o facem în fiecare zi. Nu toată ziua, dar în fiecare zi”, descrie Victor Miron motivul pentru care a iniţiat campania de promovare a lecturii „Cărţile pe faţă.“  Concret, aceasta constă într-o serie de acţiuni menite să demonstreze că lectura dezvoltă creativitatea, indiferent că vorbim despre proiecte precum „căsuţe de cărţi“ aflate în parcuri, gratuităţi pentru cititori sau chiar şi existenţa unor service-uri auto cu bibliotecă, unde, dacă mergi cu maşina la reparat, primeşti o carte la schimb.
    Totul a pornit însă de la prima acţiune a campaniei,  cea de la care i se trage şi numele: „A-ţi da cărţile pe faţă” înseamnă ca utilizatorii să posteze pe Facebook o fotografie în care îşi acoperă parţial sau total faţa cu o carte. Poza este postată, de preferat, la profil. „Ne dăm cărţile pe faţă deoarece credem că ne reprezintă. Cărţile ne recomandă mai mult decât culoarea ochilor”, explică Miron.

    Originar din Cluj-Napoca, tânărul lucrează ca marketing manager în cadrul unui service auto şi şi-a câştigat deja statutul de social media influencer pe baza campaniei „Pe drumul cel bun”, proiect de responsabilitate socială care promovează bunele maniere la volan, curtoazia între participanţii la trafic, care provoacă oamenii la un comportament civilizat pe stradă şi în maşini, cât şi prin comunitatea de consum colaborativ „Use Together“ (o comunitate online în care poţi împrumuta, oferi sau schimba obiecte personale cu alţi membri, gratuit).

    Ideea proiectului „Cărţile pe faţă“ a început să se contureze la final de 2013, când Victor Miron şi-a propus să reînceapă să citească mai mult. A respectat acest deziderat şi, după trei săptămâni în care a citit cel puţin câte o oră pe zi, a constatat că este mult mai creativ. „Văzând că mie îmi face bine să citesc, am îndrăznit să le propun şi altora“, povesteşte el. „Şi‑a dat pentru prima dată, cărţile pe faţă” în ianuarie 2014, fără să conştientizeze că acesta era debutul unei reale campanii de promovare a lecturii. De altfel, timp de trei săptămâni nimeni nu i-a urmat exemplul. A câştigat totuşi implicarea a sute de oameni în proiect, după ce a reuşit să convingă librăria Bookstory să ofere o reducere de 10% persoanelor care au o astfel de fotografie pe Facebook.

    Acţiunile de promovare a lecturii prin astfel de colaborări au continuat şi au ajuns până acum la 20. Printre acestea se află  un cabinet stomatologic „anti-cariat“, unde pacientul primeşte reducere dacă pagina sa de Facebook are o fotografie cu „cărţile pe faţă“ (până în prezent a ajuns la trei astfel de cabinete în ţară), ori distribuirea a zeci de mii de semne de carte cu mesajul „Dacă aştepţi un semn pentru a citi o carte, acesta este semnul“. Potrivit lui Miron, cel mai greu de realizat a fost proiectul de implementare a transportului gratuit Travel by Book, prin care şi-au propus să ofere transport public gratuit, dacă pasagerul citea pe parcursul călătoriei. I-au adresat această propunere primarului oraşului Cluj-Napoca, în direct, la radio, în martie 2014, propunându-i ca în ultima zi din lună cine merge cu autobuzul citind să nu plătească bilet. Chiar dacă ideea a plăcut, implementarea ei a fost amânată. În cele din urmă, gratuitatea a fost implementată la Cluj-Napoca în două ediţii, timp de cinci zile, iar ştirea despre eveniment a făcut înconjurul lumii după ce a apărut în The Independent, BBC Book Club sau pe France 2. „Am primit mesaje de la oameni de pe toate continentele care voiau să implementeze această gratuitate”, spune Miron. 

  • Vrei un job plătit cu 2000 de dolari pe săptămână. Vezi ce trebuie să faci pentru a-l obţine

    Netflix, serviciu de video streaming, disponibil din ianuarie 2016 şi în România, vrea să te plătească cu 2000 de dolari pe săptămână.  Tot ce trebuie să faci este să călătoreşti şi să faci fotografii şi să le publici pe Instagram.

    Netflix caută patru oameni care se pricep la fotografie pentru a fotografia părţi din Europa şi Orientul Mijlociu pentru două săptămâni.
    Jobul este unul temporar, plătit cu 2000 de dolari pe săptămână, iar transportul şi cazarea sunt plătite de companie.

    Pentru a te înscrie tot ce trebuie să faci este să urmăreşti Netflix pe Instagram apoi să foloseşti hashtag-ul #grammasters3 la 3 fotografii.
    Finaliştii vor fi selectaţi pe 11 martie, iar cei 4 norocoşi vor fi dezvăluiţi pe 29 martie.

    Până acum s-au înscris peste 1.7 milioane de fotografii folosind hashtag-ul #grammasters3

  • Ţările unde au murit cei mai mulţi oameni în timp ce-şi făceau selfie. Şi România se află în clasament

    Selfie-ul a devenit o metodă din ce în ce mai populară de fotografie. Mii de turişti împânzesc pieţele oraşelor turistice şi pozează în faţa telefoanelor. Din păcate, mai mulţi oameni care au apelat la selfie-uri au fost implicaţi în accidentele, unele chiar mortale.
    Din 2014 până în prezent s-au înregistrat 49 de accidente mortale, dintre care unu şi în România. După cum se poate observa şi pe grafic, India este ţara unde au loc cel mai des astfel de accidente. 

  • Un fotograf român trăia într-o cutie de carton în Italia, iar acum a ajuns membru National Geographic

    Felix Făgărăşan, în vârstă de 37 de ani, este un român originar din Deva care a ajuns să fie cunoscut în oraşul Lucca din Italia, acolo unde este rezident de mai mulţi ani, informează gazetaromaneasca.com

     

    Ar fi trebuit să lucreze la o termoentrală în România, dar acum este membru al societăţii National Geografic.
    „Am plecat în 2002 nu ştiam ce mă aşteaptă, cu ce mă voi întâlnii cu ce mă voi confrunta. Eram tânăr naiv, aveam 22 ani, dar aveam inima plină de vise. Am ajuns să trăiesc în cutii de carton, departe de oraş. Părinţii mă sunau, le spuneam că muncesc, că sunt bine, ei nu au ştiu ce se întâmplă timp de 2 ani jumate”, spune Făgărăşan.

    A lucrat la o fabrică de hârtie din Lucca, Papergroup, însă pasiunea pentru fotografie l-a salvat. Pasiunea pentru fotografie l-a determinat să participe la numeroase competiţii de profil şi a câştigat mai multe concursuri. Apoi a devenit membru National Geographic.

    Citiţi povestea în întregime pe www.gazetaromaneasca.com

  • Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Viaţa în oraşul rusesc Norilsk nu este una uşoară. Norilsk  este un oraş minier localizat în cercul polar arctic. Este cel mai nordic oraş şi al doilea ca mărime (peste 100.000 de locuitori) din interiorul cercului polar arctic.

    Elena Chernysheva, câştigătoarea concursului de fotografie World Press Photo, a documentat viaţa în oraşul rusesc timp de un an (februarie 2012-februarie 2013).

    Oraşul, minele şi fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forţată. Temperatura medie anuală este de -10 grade Celsius, iar pe timp de iarnă temperatura scade până la – 55 grade Celsius când oraşul este înghiţit pe o perioadă de două luni de noaptea polară.

    Norilsk este unul dintre cele mai poluate oraşe din lume şi mulţi dintre locuitori suferă de boli respiratorii sau cardiovasculare. Aici se află cel mai mare complex de topire a metalelor grele din lume. Peste 4 milioane de tone de cupru, plumb, nichel sau zinc sunt eliberate în aer în fiecare an. Unele estimări arată că 1% din emisiile globale de dioxid de sulf provine din Norilsk.

    Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, locuitorii sunt nevoiţi să apeleze la alte soluţii, amenajează mici gărdini în apartamente.