BusinessMagazin

Tag: faliment

  • Debenhams se pregăteşte de faliment şi închide ultimele magazine. În România retailerul britanic a avut două încercări şi a eşuat de fiecare dată

    Grupul britanic de modă Deben­hams se pregăteşte de faliment şi închide ultimele 124 de magazine pe care le mai are după ce discuţiile cu un investitor salvator au eşuat.

    Magazinele vor mai rămâne des­chise până când va fi vândut stocul existent. Dacă în această perioadă se va găsi un cumpărător interesat, atunci soarta com­paniei ar putea fi una favo­rabilă, dacă nu, urmează falimentul şi dis­pa­riţia unuia dintre marile nume din moda mondială, cu o istorie de aproa­pe 250 de ani.

    În România, brandul a avut două încercări şi tot atâtea eşecuri, cel mai recent exit datând din 2017. De fiecare dată venirea s-a făcut în România printr-un partener francizat.

    Falimentul unui nume mare pre­cum Debenhams are impact şi asupra pieţei locale, doar că nu în retail, ci în producţie. Mai exact, România este unul dintre principalii furnizori ai grupului Debenhams, circa 4% din produsele din magazine purtând pecetea „made in România“, conform celor mai recente date.

    Numărul de fabrici cu care bri­tanicii colaborează a scăzut an de an, de la peste 20 în 2017 şi 27 în urmă cu patru ani, la 14 anul trecut, cele mai recente date.

     

  • Aproape 200 de aeroporturi din Europa riscă să intre în faliment dacă traficul aerian nu îşi va reveni în curând: 250.000 de joburi sunt în pericol

    Consiliul Internaţional al Aeroporturilor (ACI) avertizează că 193 de aeroporturi riscă să demareze procedurile de faliment dacă guvernele vor continua să lanseze restricţii pe fondul celui de-al doilea val de coronavirus, transmite The Local.

    În total, aeroporturile reprezintă 12 miliarde de euro din produsul intern brut al continentului şi susţin 250.000 de locuri de muncă.

    Datele publicate de ACI spun că traficul aerian din Europa era la jumătatea lunii octombrie cu circa 75% sub nivelurile de dinainte de pandemie.

    Zilele trecute, producătorul de aeronave Boeing a declarat forţa de muncă va ajunge până la sfârşitul lui 2021 la 130.000 de angajaţi, de la 160.000 la începutul lui 2020.

    Pierderile nete ale companiei au depăşit 400 de milioane de dolari în ultimul trimestru, în timp ce profiturile din aceeaşi perioadă a anului trecut ajungeau la 1,3 miliarde. Veniturile din T3/2020 au scăzut cu 29% la 14 miliarde de dolari.

    Lufthansa, cel mai mare operator aerian din Europa în funcţie de venituri, a anunţat marţi că aproximativ 30.000 de angajaţi se află în pericol de a fi concediaţi. Guvernul german a declarat spre sfârşitul primăverii că va lansa un plan de salvare de 9 miliarde de euro, anunţând ulterior că participaţia statului va ajunge la 25% în ideea de a susţine compania pe timpul pandemiei.

     

  • Aproape 200 de aeroporturi din Europa riscă să intre în faliment

    Consiliul Internaţional al Aeroporturilor (ACI) avertizează că 193 de aeroporturi riscă să demareze procedurile de faliment dacă guvernele vor continua să lanseze restricţii pe fondul celui de-al doilea val de coronavirus, transmite The Local, citat de Ziarul Financiar.

    În total, aeroporturile reprezintă 12 miliarde de euro din produsul intern brut al continentului şi susţin 250.000 de locuri de muncă.

    Datele publicate de ACI arată că traficul aerian din Europa era la jumătatea lunii octombrie cu circa 75% sub nivelurile de dinainte de pandemie.

    Zilele trecute, producătorul de aeronave Boeing a declarat forţa de muncă va ajunge până la sfârşitul lui 2021 la 130.000 de angajaţi, de la 160.000 la începutul lui 2020.

    Pierderile nete ale companiei au depăşit 400 de milioane de dolari în ultimul trimestru, în timp ce profiturile din aceeaşi perioadă a anului trecut ajungeau la 1,3 miliarde. Veniturile din T3/2020 au scăzut cu 29% la 14 miliarde de dolari.

    Lufthansa, cel mai mare operator aerian din Europa în funcţie de venituri, a anunţat marţi că aproximativ 30.000 de angajaţi se află în pericol de a fi concediaţi. Guvernul german a declarat spre sfârşitul primăverii că va lansa un plan de salvare de 9 miliarde de euro, anunţând ulterior că participaţia statului va ajunge la 25% în ideea de a susţine compania pe timpul pandemiei.

  • Pandemia rade business-ul european: Circa 50% din firmele mici se tem că vor da faliment în următorul an

    Aproape jumătate din firmele mici şi medii din Europa se tem că vor da faliment în următoarele 12 luni dacă veniturile continuă în ritmul actual, subliniind efectele dezastroase ale crizei provocate de COVID-19, scrie Bloomberg.

    Circa 20% din firmele italiene şi franceze estimează că vor demara procedurile de insolvenţă în următoarele şase luni, potrivit unui raport al firmei de consultanţă McKinsey & Co care a luat în calcul peste 2.200 de IMM-uri din cele mai mari cinci economii europene. Business-urile mici şi mijlocii sunt esenţiale regiunii, reprezentând două treimi din forţa de muncă şi peste jumătate din valoarea adăugată.

    Până acum, 70% din companiile europene au raportat venituri mai mici din cauza măsurilor impuse pe fondul coronavirusului, iar nivelul este mult mai ridicat în ţări precum Italia şi Spania.

    Fondul Monetar Internaţional estimează o contracţie economică de 12,8% pentru Spania până la sfârşitul anului, cel mai mare declin din rândul statelor dezvoltate.

    Săptămâna trecută, Gemeinscafts-Diagnose – un raport semestrial al principalelor institute economice din Germania – a revizuit în scădere previziunile pentru următorii doi ani. Astfel, produsul intern brut (PIB) va scădea cu 5,4% în 2020 (de la -4,2% în primăvară), va creşte cu 4,7% (de la 5,8%) în 2021 şi cu 2,7% în 2022.

    Recuperarea primei economii europene este ţinută în loc de sectoarele care depind din plin de interacţiuni fizice, cum ar fi restaurantele, turismul, evenimentele şi traficul aerian. În plus, nivelurile de dinainte de criză ale PIB-ului nu vor fi atinse până la finalul lui 2021 şi vor rămâne la 2,5% sub nivelul pe care l-ar fi înregistrat fără pandemia de coronavirus.

     

  • Producătorul de vin Murfatlar este scos la vânzare de lichidatorul judiciar

    ♦ Producătorul de vin Murfatlar este vândut pe bucăţi de lichidatorul judiciar ♦ Compania a intrat în faliment în 2018 după ce mulţi ani fusese liderul pieţei.

    Activele producătorului de vin Murfatflar sunt vândute pe bucăţi de către lichidatorul judiciar, cele mai valoroase fiind crama, care are un preţ de pornire de 10 mil. euro (plus TVA), şi cele 370 ha de vie, ce pornesc de la 3 mil. euro (plus TVA). Mai sunt scoase la lichitaţie şi sediul administrativ, alte terenuri şi construcţii şi stocul de băuturi, conform unui anunţ al Fair and Full Insol­vency Consultant, lichidatorul judiciar al Murfatlar România.

    Citiţi continuarea pe zf.ro. 

  • Cel mai vechi lanţ de magazine de lux din SUA intră în faliment cu datorii uriaşe, de sute de milioane de dolari, din cauza pandemiei de COVID-19

    În contextul răspândirii pandemiei de COVID-19 şi al impactului pe care l-a avut asupra majorităţii industriilor, Lord & Taylor, cel mai vechi lanţ de magazine de lux din SUA, îşi va închide cele 38 de magazine fizice şi online de magazine, scrie CNN, după ce, la începutul lunii august, a depus cererea pentru intrarea în faliment în Richmond, Virginia.

    Iniţial fusese anunţată închiderea unui număr de doar 19 unităţi, însă în final reprezentanţii businessului au luat decizia drastică de a lichida toate magazinele companiei, sub presiunea datoriilor de aproape 138 de milioane de dolari, punând în pericol joburile a 641 de angajaţi.

    Compania a fost fondată în 1826 de doi imigranţi englezi, în Manhattan şi în prezent face parte din portofoliul start-up-ului de fashion Le Tote Inc. Le Tote a cumpărat businessul anul trecut, într-o tranzacţie de 71 de milioane de dolari.

  • Ca să închizi o afacere care nu merge şi unde pierzi mulţi bani îţi trebuie un curaj mult mai mare

    În criza anterioară, de acum un deceniu, mulţi antreprenori români nu au avut curajul să spună stop, să iasă la timp din businessul lor,
    marcându-şi pierderea, au aşteptat să se întâmple ceva, să-şi revină economia, clienţii, băncile să le dea credite în continuare, dar în schimb pierderile s-au mărit, au venit şi cu datorii în spate, ceea ce a pus businessul într-o situaţie fără ieşire.
    În România încă persistă în business stigmatul eşecului şi niciun antreprenor nu vrea să-şi treacă în CV închiderea unui business.
    Chiar dacă insolvenţa a ajuns ceva comun, închiderea unui business doare.
    După ce o afacere se prăbuşeşte de tot, toată lumea – consultanţi, avocaţi, bancheri, furnizori, creditori – ştiu ce era mai bine de făcut, ştiu când antreprenorul ar fi trebuit să-şi închidă businessul.
    În realitate nimeni nu ştie. Indicatorii economici sunt un reper, dar sunt post-mortem.
    Un antreprenor nu are curajul să-şi închidă afacerea când dă prima dată de greu, chiar dacă trăieşte zilnic sub ameninţarea lipsei de lichidităţi, cu creditori în antecameră, cu salariile şi taxele la stat neplătite. Astfel de situaţii fac parte din viaţă.
    Lumea este plină de exemple
    în care un antreprenor era la un pas de faliment, dar apoi şi-a revenit. Chiar Daniel Dines de la UiPath, companie care acum se îndreaptă spre o valoare de 10 miliarde de dolari, spune că în 2014 era la o lună şi jumătate de faliment, nu mai avea deloc bani, era la un pas să închidă totul.
    Până să creeze Uber, Travis Kalanick a avut numai eşecuri. Şi nici Uber nu este vreun succes financiar sau bursier, aşa cum este un succes operaţional şi de marketing.
    Pentru că este precum un copil pe care l-a creat, l-a crescut, i-a dat să mănânce, l-a dus la şcoală, un antreprenor nu va renunţa atât de uşor la afacerea lui dacă trebuie să o închidă. Va dormi cu pierderile lângă el până în ultimul moment pentru că este mult mai greu să închizi un business decât să-ţi limitezi pierderea.
    Businessul din România este plin de astfel de exemple.
    Poate ar trebui ca, în
    paralel cu romanele de succes în afaceri, antreprenorii să vorbească liber despre eşecuri, despre curajul de a închide un business, când
    poţi şi trebuie să faci acest lucru, care sunt semnele la care trebuie să te uiţi.
    Mai ales mediul de business din România are nevoie de astfel de exemple pentru că suntem la începutul unei noi crize şi cu cât antreprenorii îşi vor limita mai mult pierderile, cu atât vor reuşi mai repede să-şi revină.
    În criza anterioară peste 120.000 de firme au intrat în insolvenţă şi în faliment, lăsând în urmă active de peste 10 miliarde de euro.
    Este uşor să spui unui antreprenor că trebuie să se reinventeze, când el crede că modelul de succes pe care l-a avut îl va ajuta să supravieţuiască în continuare. Plus că nu toată lumea are capacitatea să se reinventeze, nu mai sunt bani, nu mai sunt oameni, nu mai există energie să o iei de la capăt.
    Cu toţii vom trece prin această criză, pierderile vor fi mai mari sau mai mici şi vom vedea cine a supravieţuit.
    Dar întotdeauna mai întâi trebuie să ai curajul de a începe un business, pentru că dacă nu-l ai, nu vei avea curajul să-l închizi atunci când lucrurile nu merg. 

  • Un val de falimente va ascuţi suferinţa economică a lui Putin

    Economia de 1.600 mld. $ a Rusiei va suferi o nouă lovitură în momentul expirării unui moratoriu privind depunerea de către companii de cereri de protecţie împotriva falimentului, relatează Bloomberg.

    Măsura, precondiţie a susţinerii guvernamentale, a ajutat la protejarea companiilor sănătoase de creditori, dar a menţinut pe linia de plutire firmele care nu vor supravieţui.

    Creşterea puternică a falimentelor ameninţă să sporească problemele economiei ruseşti, care se îndreaptă către cel mai profund declin dintr-un deceniu.

  • Un al gigant distrus de pandemia de COVID-19. Un lanţ cu sute de restaurante se pregăteşe de intrarea în FALIMENT

    CEC Entertainment, compania mamă a lanţurilor de restaurante americane Chuck E.Cheese şi Peter Piper Pizza, a aplicat pentru faliment după ce pandemia de coronavirus a obligat restaurantul să îşi închide unităţile, potrivit Time.

    CEC a fost cumpărată de firma de private equity Apollo Global Management Inc. în 2014 într-un deal de 1,3 miliarde de dolari, care a inclus şi datoriile. Compania deţine mai mult de 600 de unităţi Chuck E. Cheese şi peste 120 de unităţi Peter Piper Pizza.

    Potrivit New York Post, compania descrie criza curentă drept „cea mai plină de provocări” din istoria ei şi spune că foloseşte procedurile de faliment pentru a continua discuţiile cu toţi ce implicaţi în business, precum şi pentru echilibrarea bugetului.
    Reprezentanţii companiei au mai declarat că partenerii în franciză ai businessului nu fac parte din procesul de faliment.
     

     

  • Care este legătura dintre: criză, mafie, bani şi mâncare

    În timp ce economia italianului de rând începe să se fărâmiţeze din cauza impactului catastrofal al coronacrizei, organizaţiile de crimă organizată profită de situaţie pentru a-şi extinde controlul. Strategia mafiei are două direcţii: afacerile ajunse în pragul falimentului sunt cumpărate pentru a fi folosite la spălarea de bani, apoi, prin ajutorarea cu alimente sau bani cu împrumut a familiilor nevoiaşe, câştigă sprijinul unei părţi din societate.

    La începutul lunii aprilie, la nici o lună de la introducerea măsurilor de restricţionare a circulaţiei şi a contactului dintre oameni, publicul putea vedea clipuri video cu bande cunoscute ca fiind ale mafiei împărţind produse de uz esenţial italienilor lăsaţi fără venituri de criza aflată la început în regiunile sudice sărace Campania, Calabria, Sicilia şi Puglia în timp ce tensiunile creşteau în toată ţara, scrie The Guardian. „Magazinele, cafenelele, restaurantele şi cârciumile erau închise de mai bine de o lună“, spune Nicola Gratteri, investigator antimafia şi procurorul-şef din Catanzaro.

     „Milioane de oameni lucrează în economia informală, ceea ce înseamnă că milioane de oameni nu mai aveau niciun venit de mai mult de o lună şi nu ştiau când şi-ar putea relua munca. Guvernul emite aşa-numitele bonuri de cumpărături pentru a-i sprijini pe oameni. Dar dacă statul nu intervine pentru a ajuta aceste familii, mafia îşi oferă serviciile, impunându-şi controlul asupra vieţii oamenilor.“

    Efectele blocajului din Italia afectează aproximativ 3,3 milioane de persoane care lucrează la negru.
    Dintre acestea, peste un milion locuiesc în sud. Au apărut informaţii că proprietarii de magazine mici au fost constrânşi să ofere alimente gratuit, aceasta în timp ce poliţia patrula pe lângă supermarketurile din unele zone pentru a opri furturile.
    Clipuri cu oameni din Sicilia care protestează indignaţi de reacţia întârziată a guvernului sau cu persoane care fac scandal în faţa băncilor din Bari pentru împrumuturi de 50 de euro au devenit virale la un moment dat, turnând gaz pe focul crizei; un foc de care mafia este mai mult decât dispusă să-l stingă, în propriul interes.

    Guvernul a demonstrat că este conştient că „mafia ar putea profita de sărăcia în creştere recrutând oameni”, după cum a spus ministrul de interne Luciana Lamorgese, sau pur şi simplu acţionând prin distribuirea de pachete gratuite cu paste, apă, făină şi lapte. În Napoli, în cele mai sărace cartiere ale oraşului, poliţia şi-a intensificat prezenţa după ce bărbaţi cu legături cu Camorra, mafia napolitană, au organizat livrări la domiciliu de pachete cu alimente. În Palermo, potrivit La Repubblica, fratele unui cap al Cosa Nostra ar fi distribuit mâncare celor mai nevoiaşi din cartierul Zen, un bastion al mafiei. Când ştirea a apărut în presă, bărbatul s-a apărat pe Facebook susţinând că face doar muncă de caritate şi l-a atacat pe jurnalistul care a oferit publicului pentru prima dată povestea.

    „Mafiile nu sunt doar organizaţii criminale“, explică Federico Varese, profesor de criminologie la Universitatea din Oxford. „Sunt organizaţii care aspiră să guverneze teritorii şi să controleze pieţe. Comentatorii se concentrează adesea pe aspectul financiar al mafiei şi tind să uite că puterea ei vine din baza locală de unde operează.“
    Distribuirea de pachete cu alimente este o tactică la fel de veche ca mafia în sine. În sudul Italiei, capii mafioţi se prezintă prin tradiţie oamenilor ca binefăcători locali, iniţial fără a cere nimic în schimb.

    „Capii mafiei consideră oraşele lor ca fiind propriile lor moşii”, spune Gratteri. 

    „Ei ştiu foarte bine că, pentru a guverna, trebuie să aibă grijă de oamenii de pe teritoriul lor. Şi o fac exploatând situaţia de criză în avantajul lor. În ochii oamenilor, un şef care bate la uşă oferind mâncare gratuită este un erou. Şeful ştie că va putea conta pe sprijinul acestor familii atunci când va fi necesar, când, de exemplu, mafia sponsorizează în alegeri un politician care le va proteja interesele infracţionale.”

    Zeci de investigaţii din sud au condus la arestarea unor politicieni care au ajutat şi au ocrotit mafia şi care au fost aleşi cu sprijinul mafioţilor locali, aceştia obligând cetăţenii să-i voteze în schimbul unor servicii precum un simplu pachet cu mâncare. „Aceste ajutoare de la mafie nu sunt cadouri. Mafia nu face nimic pentru că are un suflet generos. Acestea sunt favoruri pe care toată lumea trebuie să le plătească într-o formă sau alta, ajutând şi ascunzând de autorităţi un fugitiv, ţinând o armă, distribuind droguri şi altele asemenea“, a explicat Varese. „Gândiţi-vă la ce s-a întâmplat cu El Chapo, regele drogurilor din Mexic”, atrage atenţia Gratteri. 

    „El a traficat tone de cocaină şi a ordonat uciderea a sute de oameni, însă în oraşul său natal era cunoscut pentru bunăvoinţa sa. Oamenii îi erau recunoscători că a adus medicamente pentru familiile satului sau că a construit drumuri. Acelaşi lucru se întâmplă în oraşele italiene.” În Campania, dacă nu oferă alimente, Camorra înmânează bani. Sume mici, de obicei de 50 de euro, scrie BBC. Obişnuiau să ceară bani, iar acum ei sunt cei care dau bani, spune Luigi Cuomo, preşedintele of SOS Imprese, o organizaţie care protejează afacerile mici de politici mafiote precum taxa de protecţie. „Oferă sume mici, dar vor cere ceva în schimb.”

    Marcello era la începutul lunii mai proprietarul unui restaurant din centrul oraşului Palermo pe care a trebuit să-l închidă în martie. Se aşteaptă atunci ca din clipă în clipă să primească o ofertă pe care nu o va putea refuza. Este foarte simplu, a povestit el. Un mafiot ciocăne la uşă şi se oferă să cumpere afacerea, atunci şi acolo. Urmează negocierea unui preţ, apoi cineva transferă o parte din bani în contul proprietarului afacerii. Restul banilor este predat în numerar. „Afacerea mea se scufundă”, se plângea atunci Marcello. „Şi când cineva îţi aruncă un colac de salvare, poţi alege fie să te îneci cu idealurile tale, fie să înoţi.” Dar mafia se va întoarce întotdeauna să ceară ce pretinde a fi al ei, spune Gaspare Mutolo, un fost mafiot sicilian care a devenit martor cheie în zeci de cazuri de crimă organizată.

     „Exact aşa lucram şi eu”, spune el. „Eram mereu fermecător. Păream generos. Nu mi-am arătat niciodată culorile adevărate. Dar ţineţi minte, am ucis mai mult de 20 de oameni.“ Mutolo a vorbit cu BBC dintr-o locaţie secretă unde se află sub protecţia poliţiei şi îşi petrece zilele pictând. Lucrările sale sunt adesea reprezentări ale tentaculelor mafiei care ajung în comunităţi. El spune că de fiecare dată când a ajutat o familie nevoiaşă nu-i pasă cine erau oamenii aceia. „Când copiii îţi plâng pentru că nu au mâncare pe masă sau dacă afacerea ta este pe punctul de a da faliment, nu te gândeşti la consecinţe când accepţi ajutor dintr-o direcţie greşită. Te gândeşti doar la supravieţuire.“

    Apoi, când se apropiau alegerile locale, el se ducea la oamenii pe care i-a ajutat şi le spunea: „Ciao, bella, mă mai ţii minte? Te-am ajutat când ai avut nevoie. Acum, eu am nevoie de tine. Şi tot ce îţi cer este să te duci la vot. Pentru acest candidat.“ Mutolo spune că mafia are suficienţi bani la îndemână pentru a-i cheltui în caz de criză. „Sunt mult mai eficienţi decât statul când vine vorba de ajutarea celor aflaţi la nevoie”, spune el. Antonio şi soţia sa Francesca deţin o măcelărie într-un mic oraş cu clădiri albe, specifice zonei mediteraneene, din Apulia. Când afacerea lor părea că se îndreaptă spre faliment, s-au pomenit că unul dintre clienţii lor obişnuiţi a intrat în magazin şi s-a oferit să-i ajute cu un împrumut. „Ne-am uitat unul în ochii celuilalt. Inimile noastre parcă au încetat să mai bată şi ne-am dat seama imediat ce se întâmplă“, a povestit Antonio.

    El şi soţia sa au refuzat oferta. Ştiau că astfel de credite sunt o afacere de bază a mafiei. Infractorii acordă împrumuturi şi apoi „începe o agonie lentă”, spune procurorul Gratteri. „Scopul final al mafioţilor nu este niciodată să facă un ban dintr-o afacere cinstită, ci să preia afacerea şi să o folosească pentru a spăla bani.“ De când a început carantina, o linie telefonică de asistenţă specială pentru ajutarea victimelor şantajului a înregistrat o creştere de 100% a plângerilor, majoritatea venite de la afaceri mici. „Dacă guvernul italian nu este capabil să-i ajute pe aceşti oameni, îi aruncă practic în braţele mafiei”, spune Attilio Simeone, care lucrează pentru linia de asistenţă.