BusinessMagazin

Tag: drept

  • Ţara care le interzice şefilor să îşi mai deranjeze angajaţii după orele de program

    Ar trebui guvernul să intervină şi să reglementeze modul în care angajaţii sunt obligaţi să răspundă la mail-uri?
     
    În Franţa, răspunsul la această întrebare pare să fie da; Partidul Socialist al lui Francois Hollande e pe cale să voteze o lege care va da angajaţilor, pentru prima oară, “dreptul de a se deconecta”, scriu cei de la BBC.
     
    Companiile cu mai mult de 50 de angajaţi vor fi obligate să prezinte un plan care să conţină orele (în special seara şi în weekend) în care angajaţii nu sunt obligaţi să răspundă la mesajele electronice.
     
    Chiar dacă reacţiile din alte state membre UE nu au fost cele aşteptate, guvernul francez insistă că ideea de conectare permanentă reprezintă o problemă tot mai mare, asupra căreia trebuie luate o serie de măsuri.
     
    “Toate studiile arată că există mult mai stres legat de muncă în ziua de azi, şi acest stres este constant”, a declarat parlamentarul socialist Benoit Harmon. “Angajaţii părăsesc fizic biroul, dar nu îşi părăsesc munca. Ei rămân ataşaţi printr-un fel de lesă electronică, exact ca un câine. Mesajele, email-urile colonizează viaţa angajaţilor până la punctul la care aceştia cedează nervos.”

  • Povestea româncei care şi-a deschis la 18 ani propria afacere, iar acum are magazine la Londra, New York şi Milano – VIDEO

    Carte de vizită
    ¶ S-a înscris la Facultatea de Drept, însă nu a terminat-o, pentru că în studenţie, la doar 18 ani, a pus bazele companiei care avea să o transforme într-unul dintre cei mai apreciaţi antreprenori din industria locală de fashion
    ¶ A dus genţile şi pantofii produse la Huşi în două dintre capitalele internaţionale ale modei, Paris şi New York
    ¶ Compania produce în prezent 40.000 de perechi de pantofi şi 25.000 de genţi per colecţie, având două colecţii de bază şi două colecţii pronto-moda (cu un număr redus de produse) pe an, precum şi colecţii pentru evenimente speciale

  • De vânzare: insulă călită în foc de bătălii

    Proprietarii insulei care în trecut a fost folosită în apărarea oraşului de invaziile franceze şi spaniole, apoi drept închisoare, centru religios sau parc de aventură, caută un cumpărător care să o readucă în circuitul turistic, obţinând deja aprobările necesare pentru amenajarea unui hotel de lux şi a unui centru spa, cu păstrarea clădirilor istorice existente. Doritorul trebuie să plătească un preţ de 6 milioane de lire sterline.  

  • Povestea şomerului care a creat una dintre cele mai importante afaceri din lume. Acum compania are 64.000 de angajaţ şi venituri de 15,38 miliarde de dolari

    Frank Augustus Seiberling s-a născut pe 6 octombrie 1859 în Western Star, Ohio, SUA. A fost al doilea din cei nouă copii – şapte fiice şi doi fii – ai antreprenorului John Frederick şi ai Catherinei Miller Seiberling. El a urmat timp de doi ani cursurile colegiului Heidelberg din Tiffin, Ohio, înainte de a se alătura companiei producătoare de maşini agricole a tatălui său, J.F. Seiberling Company.

    În 1887, Seiberling s-a căsătorit cu Gertrude Ferguson Penfield; cei doi au avut şapte copii, trei fete şi patru băieţi. În anul 1890 au venit vremuri grele pentru antreprenorii americani, odată cu instaurarea Panicii (o perioadă de recesiune acută), în timpul căreia multe businessuri au eşuat, inclusiv compania deţinută de tatăl antreprenorului.

    Şomer la aproape 40 de ani şi cu responsabilitatea de a-şi întreţine soţia şi cei şapte copii, Seiberling a cumpărat în 1898, cu 13.500 de dolari, o fabrică de 28.000 de metri pătraţi din East Akron, împrumutând o parte importantă din sumă de la un cumnat. Avându-l pe fratele său drept partener, antreprenorul a deschis în acelaşi an o companie de cauciuc. Şi-a numit compania Goodyear, în onoarea lui Charles Goodyear, un inventator american care descoperise procedeul de vulcanizare a cauciucului, însă care a murit falit, fără să se bucure de succesul invenţiei sale.

    În timpul activităţii în compania Goodyear, Frank Seiberling a înregistrat 19 patente. Unul dintre cele mai renumite este Seiberling State Tire Building, o maşină folosită pentru producerea mecanică a anvelopelor, inventată de Seiberling în colaborare cu inginerul-şef William State şi patentată în 1908. Maşina a mecanizat construcţia de anvelope, ceea ce a permis industriei să treacă de la procesul greoi de fabricare manuală a acestora, care permitea unui om să producă doar cinci anvelope în zece ore, la o producţie mult mai rapidă, de 60 de anvelope pe zi. Maşina lui Seiberling a revoluţionat industria şi a condus la o explozie a producţiei de anvelope.

    Compania a primit 50 de licenţe şi a obţinut circa 2 milioane de dolari din drepturi de autor. Până în 1913, peste jumătate din anvelopele fabricate în Statele Unite au fost produse de maşina lui Seiberling. Antreprenorul şi compania pe care a fondat-o au primit şi alte brevete, pentru crearea primei jante universale a pneului şi inventarea unei anvelope pneumatice pentru camioane, care a înlocuit în cele din urmă anvelopele standard. Până în 1916, compania Goodyear Tire & Rubber a fost cel mai mare producător de pneuri din lume. Frank a devenit cunoscut drept „Micul Napoleon“ din industria cauciucului datorită staturii sale mici şi ambiţiei neclintite de a reuşi. El a jucat un rol important şi în transformarea orăşelului Akron în „capitala mondială a cauciucului“.

    În 1921, compania a fost refinanţată şi reorganizată, iar Frank şi Charles Seiberling au demisionat din funcţie. Frank Seiberling a pus bazele unei alte companii, Seiberling Rubber, în Barberton, Ohio.

    Pe lângă meritele sale de inventator, Seiberling a fost cunoscut şi ca filantrop, folosindu-şi influenţa şi o mare parte din avere pentru a construi case şi spitale, pentru a îmbunătăţi transportul local şi naţional şi pentru amenajarea de spaţii verzi, sponsorizând totodată mai multe campanii dedicate artei şi culturii. În iunie 1911 însă, Seiberling a anunţat că va finanţa o încercare de zbor transatlantic al unei aeronave, condus de Melvin Vaniman. În iulie 1912, avionul Akron a explodat, iar Vaniman şi echipajul său au fost ucişi.

    Antreprenorul a murit de pneumonie pe 11 august 1955. Compania Goodyear Tire and Rubber Company, al treilea producător de anvelope pentru autovehicule, avioane, maşini industriale şi maşini grele la nivel mondial, cu un număr de circa 64.000 de angajaţi, a avut în 2017 venituri de 15,38 miliarde de dolari.

  • Unii oameni chiar pot scoate bani şi din piatra seacă. Cum a reuşit un om să facă milioane de dolari cu o idee absurdă de afaceri

    Practic, Dahl a fost genial deoarece a reuşită să vândă pietre ca să-şi câştige existenţa. Mai mult, a făcut milioane de dolari din vânzarea de pietre pe post de animale de companie.

    El şi-a început cariera ca om de publicitate, apoi a dat jobul pe un rol de antreprenor atunci când ideea lui de a vinde pietre a dat roade. Ideea i-a venit atunci când era într-un bar din Los Gatos, California, când a auzit că oamenii se plângeau cât de greu este să creşti un animal de companie. El a spus că nu are probleme cu animalul lui de companie, o piatră. Răspunsul lui a fost bine primit şi s-a gândit să pornească un business. A găsit doi investitori, a găsit un furnizor de pietre şi s-a pus pe treabă.

    El a cumpărat o pieatră un cu penny şi ştia că dacă sunt ambalate frumos le va putea vinde cu mult mai mult. A încercat mai multe variante până când a ales designul final – o cutie de carton ce poate fi cărată uşor şi care este prevăzută şi cu găuri pentru ca piatra să poată “respira”. Ca să fie totul impecabil, Dahl a adăugat un manual de utilizare cu instrucţiuni precum: “dacă scoateţi piatra din cutie şi pare agitată atunci plasaţi-o pe un ziar”.

    Strategia lui a funcţionat şi Pet Rock a devenit un fenomen naţional. “Era o perioadă neagră, războiul din Vietnam abia se terminase şi Watergate abia începea. Lumea avea nevoie de ceva pozitiv, de ceva amuzant”, a declerat antreprenorul în 1999.
    După lansarea oficială din 1975, Dahl a fost invitat şi la celebrul “Tonight Show”, iar în câteva luni a vândut 1,5 milioane de pietre la aproape 4 dolari bucata, câştigând în jur de 6 milioane de dolari. El spune că cererea era uriaşă şi la scurt timp s-a mutat din casa sa într-o vilă şi a schimbat Honda-ul cu un Mercedes.

    Succesul nu putea fi de lungă durată şi alţii au început să vândă pietre, iar Dahl nu-i putea opri. După aceasta afacere el s-a întors în publicitate şi a scris o carte “Advertising for Dummies” ce a fost publicată în 2001.
     

  • Protestatarii #rezist, după decizia privind declararea obligatorie a mitingurilor: Dăm statul în judecată

    „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia de astăzi (luni -n.r.), a limitat dreptul cetăţenilor de a protesta spontan. Judecătorii ICCJ au admis recursul în interesul legii, promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti la solicitarea asociaţiei Evoluţie în instituţie, şi au decis că orice adunare publică trebuie declarată în prealabil la Primărie. Astfel, caracterul spontan al protestului, care apărea stipulat până acum în art. 3 din Legea 60/1991, nu mai este valabil, chiar dacă adunarea publică se desfăşoară în exteriorul unei instituţii de interes public”, se arată într-un comunicat, transmis, luni de Evoluţia în Instituţie, asociaţie condusă de protestatatrul Cristian Dide.

    Potrivit sursei citate, prin decizia de luni a ICCJ, s-ar da „undă verde” Jandameriei pentru scrierea de amenzi şi pentru intrarea în forţă.

    „Practic, a dat undă verde Jandarmeriei să scrie amenzi şi să intervină în forţă în cazul în care protestul nu este declarat, chiar dacă este unul paşnic. Astfel, manifestaţiile ce se desfăşoară în urma unei decizii cu puternic impact emoţional, aşa cum a fost cel din noaptea OUG 13, nu mai pot avea loc. Într-o ţară precum România, unde există risc de Ordonanţe de Urgenţă, unde partidul de la guvernare atacă zilnic statul de drept, spontaneitatea adunărilor publice nu pare să mai fie permisă”, se mai arată în comunicatul protestatarilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un cântăreţ celebru renunţă la muzică drept urmare a luptei fiului său contra cancerului

    Fiul lui Michael Bublé , Noah, în vârstă de 5 ani, a fost diagnosticat cu cancer la ficat la vârsta de 3 ani. Boala este acum în remisie, însă starul canadian a catalogat lupta pe care acesta a dus-o pentru a învinge cancerul ca fiind una extrem de grea şi care l-a schimbat şi pe el pentru totdeauna.

    “Pur şi simplu vrei să mori. Nici măcar nu ştiu cum mai respiram. Soţia mea era la fel”, a declarat Bublé într-un interviu pentru suplimentul de weekend al publicaţiei Daily Mail.

    Cântăreţul canadian a anunţat să se va retrage după următorul lui album, “Love”.

     

  • Uitaţi de Maldive: acesta este uimitorul sat plutitor aflat la doi paşi de România – GALERIE FOTO

    În Ungaria, la nord de Budapesta se află o serie de bungalouri cunoscute sub numele de “satul plutitor”. Satul este extrem de apreciat de către cei din oraşele apropiate, care petrec acolo lunile de vară.

    În apropierea satului se află o centrală electrică care foloseşte apa din lac pentru răcire, acest proces asigurând o temperatură constantă a apei de-a lungul celor 12 luni.

    Bungalourile au fost construite drept case de vacanţe, iar localitatea a devenit cunoscută în urmă cu doi ani, atunci când motorul de căutare Bing a afişat un wallpaper cu “satul plutitor” pe una din paginile cu rezultate.

  • Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, suspendat din funcţie pentru a patra oară

    Preşedintele Igor Dodon a refuzat să semneze decretul de numire în funcţie a Silviei Radu şi a lui Nicolae Ciubuc, propuşi pentru Ministerul Sănătăţii şi al Agriculturii în Guvernul condus de premierul Pavel Filip. În urma suspendării temporare din funcţie, cele două decrete vor fi semnate de prim-ministrul Pavel Filip sau de preşedintele Parlamentului, Adrian Candu.

    Purtătorul de cuvânt al preşedintelui a criticat decizia luată de Curtea Constituţională. „Igor Dodon consideră că Silvia Radu şi Nicolae Ciubuc nu deţin competenţele necesare de a ocupa această funcţie. De asemenea, dumnealui nu i s-a prezentat niciun document cu anumite detalii privind aceste două candidaturi. I s-a spus doar numele acestora. Această sesizare este un atac direct la funcţia lui Igor Dodon”, a declarat purtătorul de cuvânt, Maxim Lebedinschi.

    De asemenea, Maxim Lebedinschi a pus la îndoială competenţa celor doi deputaţi care au sesizat Curtea Constituţională, contestând dreptul lor de a face acest lucru. „Dacă Pavel Filip nu a solicitat acest lucru, atunci nu era necesar. Cu ce scop au solicitat cei doi deputaţi PD acest lucru Curţii Constituţionale?”, a declarat purtătorul de cuvânt.

    „CC a fost utilizată ca instrument într-o luptă politică. În funcţie de miniştri ar trebui (să fie, n. red.) persoane integre, cu studii şi responsabile. Ne pare rău. Doi deputaţi nu au avut dreptul să iniţieze o astfel de sesizare. Noi nu înţelegem, de când doi deputaţi sunt vocea prim-ministrului?”, a adăugat acesta.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Cum a reuşit o romancă să pătrundă intr-o lume dominată de bărbaţi in care foarte puţine femei au reuşit să ajungă

    Ana Sapungiu s-a născut în Giurgiu, dar a ajuns în Capitală încă de la vârsta de şase ani. În 2003, după absolvirea Facultăţii de Management din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, a decis să obţină un MBA la Universitatea Huron, din Londra.

    Încă din timpul facultăţii a început să lucreze în industria vinului: mai întâi pentru diverse companii sau agenţii din domeniul importului, pentru ca ulterior, în 2004, să devină responsabilă de gama de vinuri din portofoliul Oddbins, un lanţ de magazine din Marea Britanie.

    Topul dat publicităţii anual de către prestigioasa publicaţie de specialitate Drinks Retailing News o plasează anul acesta pe românca Ana Sapungiu pe locul 30 în ierarhia celor mai influente persoane din piaţa britanică a vinului.

    Pentru a obţine titlul, românca a trebuit să plătească peste 12.000 de lire sterline: 4.452 lire pe an pentru zilele de curs şi cele de seminar, 1.944 de lire pentru examenul final şi 1.356 lire sterline pentru lucrarea de disertaţie; în total, 12.204 lire sterline.
    „Apoi, dacă nu treci de prima oară, trebuie să plăteşti încă o dată anul şi examenul, adică să îl repeţi, iar taxele sunt aceleaşi. Se mai adaugă banii de achiziţii, de călătorii, de cărţi şi aşa mai departe“, descrie ea costurile pe care le implică pregătirea pentru obţinerea unui astfel de titlu.

    Care sunt elementele de care ai nevoie pentru a reuşi într-un astfel de domeniu? Pasiunea, talentul şi încrederea în tine contează foarte mult, spune Ana Sapungiu. „Inovaţia nu vine doar din acumularea de cunoştinţe. Cunoştinţele sunt importante, le acumulezi toată viaţa, dar, doar cu ele, fără atributele amintite (pasiune, talent), nu reuşeşti să împingi mai sus lucrurile şi în niciun caz nu reuşeşti să ai «semnătura» pe escalada către performanţa profesională.”

    Ana Sapungiu descrie decizia de a se ocupa de achiziţii la un lanţ de magazine ca fiind un moment-cheie al carierei.
    „Nu sunt multe posturi de acest fel (buyer) în Marea Britanie şi competiţia este foarte mare. Gradul de responsabilitate pentru gama de vinuri a unui lanţ cu unităţi în toată ţara este foarte mare, dar este dublată de oportunitatea de a schimba puţin lucrurile, chiar de a influenţa tendinţele din piaţă ceea ce, trebuie să recunosc, este foarte interesant şi, în egală măsură, incitant, provocator.”

    Un alt moment pe care nu îl poate trece cu vederea este cel în care s-a hotărât să obţină titlul de Master of Wine. A fost punctul de plecare pe un drum lung, pe care s-au cheltuit multe resurse personale, inclusiv financiare, explică ea. „Nu există nicio garanţie că vei reuşi să străbaţi acest drum, să ai succes. Cred că intră şi un strop de noroc în ecuaţie.”

    De aceste două momente se leagă, de altfel, şi părţile dificile ale carierei sale. „Până la a putea spune «am reuşit», am trecut prin stări în care apar întrebări, temeri sau în care se instalează epuizarea. Important este să nu uiţi cine eşti, de ce faci ceea ce faci şi încotro vrei să te îndrepţi.”
    În ultimii ani, alegerea şi consumul vinurilor au devenit activităţi tot mai documentate pentru români.
    Potrivit unui studiu realizat de

    CrameRomania.ro şi ReVino.ro, factorii esenţiali în alegerea unei etichete sunt: cramele producătoare (32%), soiurile de struguri (31%), culoarea vinului – alb, roze sau roşu (11%) – şi momentul de consum (10%).

    58% dintre români consumă din ce în ce mai mult vinuri seci, în detrimentul celor dulci, care sunt preferate de doar 2% dintre respondenţi. În acelaşi context, vinurile roşii ocupă primul loc fiind preferate de 57% dintre români, urmate de vinurile albe (28%), roze (13%) şi pe ultimul loc de spumante (2%). Indiferent de sursă (cramele din România, cele din afară sau producţie proprie), vinul este consumat de două-trei ori pe săptămână de către 45% dintre respondenţi, iar cel îmbuteliat la sticlă este ales în peste 91% dintre situaţii.

    În 60% dintre cazuri, documentarea înainte de achiziţie constă în informaţiile pe care clienţii le găsesc la raft. Doar 14% dintre cumpărători caută pe internet informaţii înainte de a cumpăra un vin, iar 9% cer sfatul unui specialist. Preţul pe care un român îl plăteşte pentru o sticlă de vin este în 43% dintre cazuri cuprins între 26 şi 50 lei, în 20% dintre cazuri între 16 şi 25 lei, iar în proporţie de 17% respondenţii sunt dispuşi să plătească între 51 şi 70 lei. Cu privire la soi, Feteasca Neagră este preferată de 52% dintre români.

    Referitor la sursele de achiziţionare a vinului, 43% dintre români aleg cel mai des supermarketurile, datorită dezvoltării sortimentelor de băuturi şi zonelor special amenajate pentru vinuri. Acestea sunt urmate în proporţie de 36% de magazinele specializate. Aprovizionarea direct de la sursă, adică de la crama producătoare, este aleasă doar de 12% dintre români, iar online-ul reprezintă o opţiune doar pentru aproape 7% dintre aceştia.

    Deoarece consumul educat de vinuri se construieşte în timp prin acţiuni diverse, vizitele la crame în ţară reprezintă o opţiune din ce în ce mai frecventă printre români. În plus, participarea la evenimente  dedicate vinului este pe lista tot mai multor consumatori, iar apetitul pentru educaţie în materie de vinuri a crescut.

    Generalizările sunt periculoase, dar se poate observa o schimbare a tiparelor de consum, crede Ana Sapungiu. „Au succes din ce în ce mai mare vinurile mai «uşoare», mai puţin baricate. Vinurile «generice», fără origine exactă, încep să îşi piardă popularitatea, consumatorii arătându-se interesaţi din ce în ce mai mult de vinurile cu provenienţă clară.”

    Ce loc ocupă vinurile româneşti pe rafturile britanice?  „În Anglia, şi nu numai, imaginea României nu este foarte bine definite. Istoricul prezenţei vinurilor româneşti în lanţurile de magazine este unul al «raftului de jos». Acum au început să apară şi vinuri de calitate, dar ele sunt puţine şi aria de răspândire este încă mică”, opinează ea. Partea bună a lucrurilor este că, nefiind formată o imagine clară, apare oportunitatea de a o lua, cumva, de la capăt. Cu ştiinţă, muncă, se pot obţine rezultate bune.”