BusinessMagazin

Tag: copil

  • Cea mai BIZARĂ scrisoare trimisă de un copil: a fost ”obligat” să îi scrie lui Moş Crăciun

    Micuţul de 6 ani a primit ca temă de la învăţătoarea să scrie, la fel ca toţi copiii, o scrisoare pentru Moş. Când mama băiatului a citit ce a scris fiul său s-a amuzat atât de copios, încât a decis că merită să fie cunoscută şi de alţii.

    Drept urmare ea a publicat scrisoarea pe reţelele de socializare, dar a ţinut să atragă atenţia că “problemele”  la care se referă copilul său sunt legate de fătiorul mai mic al acestuia care îl cam necăjeşte.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a reuşit un copil de 6 ani să câştige 11 milioane de dolari ÎNTR-UN SINGUR AN

    Un băieţel în vârstă de 6 ani a câştigat peste 11 milioane de dolari, anul acesta, datorită canalului său de pe platforma online YouTube pe care sunt difuzate clipuri în care acesta poate fi văzut testând jucării, informează people.com.

    Potrivit unui top al celor mai bine plătite vedete pe YouTube pe 2017, publicat de Forbes, Ryan, care deţine canalul Ryan ToysReview, câştigă 11 milioane de dolari pe an testând jucării şi produse alimentare.

    Băieţelul are peste 10 milioane de abonaţi, iar clipurile sale au în total peste 16 miliarde de vizualizări.

    “Îi plac maşinile, trenurile, Thomas şi prietenii, Lego, supereroii, jucăriile Disney… aventurile amuzante cu familia şi multe altele. Lui Ryan îi place şi să facă experimente pentru copii uşoare şi amuzante”, se poate citi în descrierea canalului său de pe YouTube.

    Familia lui Ryan a lansat canalul în martie 2015, acesta devenind viral după doar patru luni, datorită unui clip în care Ryan poate fi văzut deschizând un pachet cu jucării “Cars” de la Disney. Clipul a avut peste 800 de milioane de vizualizări până în decembrie 2017. Un alt clip, lansat în aprilie 2016, a avut peste un miliard de vizualizări.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Interviu DAN PURIC: „Noi, ca popor, trebuie să ne retragem în munţi – în cultură. Altfel, ne calcă gorilele cu jeep-ul”

    – V-aţi raportat vreodată la dimensiunea economică a actului de creaţie artistică pe care îl comiteţi?

    – Înainte de toate, trebuie făcută o trecere în revistă a schimbării de context istoric. Este evident că, după 1989, teatrul, arta în general, a funcţionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o instituţie de supravieţuire. Elementul de viaţă era nul. În acest sens, trebuie să ne gândim la două etape: până în 1989 şi după 1989. Până în 1989, destinul profesionalismului şi al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politică fiind monocefală, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta în scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de naţionalism comunist sau de comunism pur şi simplu.

    – Naţionalismul comunist nu e cumva o aberaţie, o struţo-cămilă? Căci, se ştie, comunismul este în esenţă cosmopolit, internaţionalist, iar naţionalismul ţine mai mult de doctrinele de dreapta…

    – Cei care au inventat comunismul l-au făcut iniţial internaţionalist. Pe parcurs li s-a stricat jucăria şi s-a ajuns la naţionalismul de tip comunist, care este diferit de naţionalismul creştin-ortodox sau cel de tip masonic.

    – Adică la un naţionalism “de partid şi de stat”…

    – Exact. Aici, condiţia artistului era una de lagăr. El era folosit pentru a preamări, pentru a lăuda. Doar zona de divertisment era ceva mai liberă, dar şi aceea era cenzurată. Asta nu înseamnă că, în aceste condiţii, nu s-au produs opere de artă, chiar în zonele de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul şi am intrat în neocomunism, iar “eşalonul doi” a devenit mafie, forţă economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbelişte, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Cea mai mare problemă a corporatiştilor şi a antreprenorilor: ”Ce mă fac cu copilul meu? Nu mă mai ascultă deloc, ce se va alege de el?“

    Banii, maşina, bonele, casele mai mari, grădiniţele şi şcolile private, profesorii personali pot înlocui multe, dar nu relaţia cu copilul, sau copiii, în cazul celor care au avut un curaj mai mare.

    Schimbarea rapidă a lumii în care trăim, deschiderea şi globalizarea, faţă de cum am trăit şi am crescut noi, au schimbat şi schimbă modul de interacţiune între corporatişti şi antreprenori şi copiii lor.

    Bileţelele pe dulap sunt acum înlocuite cu mesajele pe WhatsApp.

    Copiii au de toate, nu trăiesc cu cheia la gât, au bone 18/24, au profesori de limbi străine, lecţii de dans şi balet. Dar nu au timpul părinţilor lor.

    Pentru că determinarea şi energia sunt depuse la job, jobul fiind chiar o scăpare, o uşurare, când pleci de acasă, la întoarcerea în cămin nu mai rămâne decât o simplă prezenţă, un simplu salut, şi celebra întrebare: ce ai făcut astăzi?

    Iar răspunsul copiilor se pierde undeva în mintea plină de cifre şi de Powerpoint-uri a părinţilor.

    Plecarea moldovenilor la muncă în străinătate începând cu mijlocul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 a lăsat în urmă puternice drame familiale: copiii au rămas cu bunicii, cu unchii, cu verişorii şi cu vecinii din sat, iar rezultatele se văd acum.

    În cazul antreprenorilor, al celor care au avut curajul să-şi facă un business, al corporatiştilor care au început să prindă gustul unei cariere, ei nu sunt plecaţi fizic de lângă copii, dar sunt absenţi din relaţia cu copiii lor.

    Banii pot înlocui foarte multe lucruri, mai puţin absenţa, întâi fizică şi apoi fizică şi emoţională.

    Ştiu mulţi părinţi în cazul cărora banii, cariera şi obţinerea unui statut nu mai sunt o problemă, ci relaţia cu copiii lor: ”Nu mă mai ascultă deloc“, ”Ce fac cu ei?“, ”Ce vor ajunge?“, ”Le-am făcut şi le-am dat de toate, dar nu mă mai înţeleg cu ei!“, ”Nu ştiu ce vor!“. Nicio logică nu mai funcţionează şi nicio explicaţie raţională nu mai stă în picioare în discuţiile cu copiii.

    Pe măsură ce copiii intră în adolescenţă, lucrurile se agravează. Dacă ai o şansă mare, dacă ”ai fost de multe ori la biserică înainte“, copiii nu-ţi vor face probleme mari la şcoală. Dar celelalte probleme sunt prezente.

    Toată lumea vrea fericirea şi împlinirea copiilor lor, dar ce înseamnă asta în mod concret? La ce şcoli să se ducă, care este vocaţia lor, ce vor să se facă, ce trebuie să se facă astfel încât să câştige mai bine? întrebări fără răspuns sau cu răspuns parţial.

    Şcoala şi societatea românească nu sunt vocaţionale, dar mai ales părinţii nu au curajul să-şi înveţe şi să lase copiii să-şi urmeze vocaţia, asta dacă şi-o descoperă devreme.

    Mihaela Haiduc, de la Premium Edu, spune că opţiunile copilului pentru viitor sunt influenţate acum de filme, de prieteni, de ce spun prietenii prietenilor şi mai puţin de părinţi. Ca să-ţi determini copilul să facă ceva, mai bine vorbeşti cu prietenii lui, că ei sigur îl vor convinge. în plus, e important să fiţi atenţi la ce seriale se uită copiii şi să încercaţi să aflaţi cum sunt personajele de acolo.

    Dacă ai ajuns un CEO, un CFO, un director executiv la o mare multinaţională, cu jobul într-un birou de sticlă şi cu o privire de sus, vei dori acelaşi lucru şi pentru copil.

    Cu această imagine în minte, mulţi părinţi, mai ales cei corporatişti şi antreprenori, nu sunt pregătiţi să accepte că poate copiii lor vor să fie bucătari, chefi, cum se spune acum, un job extrem de bine plătit.

    În discuţiile de complezenţă, când cei de la masă te întreabă ce fac copiii tăi, este greu de acceptat acum să răspunzi că băiatul este bucătar, iar fata este la un ONG de protecţia mediului, că se poartă acum. Nu prea merge acest răspuns.
    Dar aceasta este o descriere a unei situaţii din jurul nostru şi al vostru. Nimeni nu are soluţii de rezolvare ca la un buget.
    în multinaţionale sau la propriul businss, bugetele şi ţintele de vânzări vin, se îndeplinesc sau nu, dar preţul plătit este în altă parte.

    Ce mă fac cu copilul meu? Nimeni nu ştie, este o întrebare fără răspuns.

  • REPLICĂ Simona Halep pentru Mihai Tudose. „Nu cred că aş avea nevoie de banii statului ca să-mi cresc copilul”

    Ea îl asigură pe şeful Guvernului că nu va avea nevoie de banii statului român atunci când va deveni mamă.

    „Sincer, pe moment nu mi-a plăcut că am fost inclusă în acest discurs. Nu cred că aş avea nevoie de banii statului ca să-mi cresc copilul. Nici până acum nu am primit ceva pentru sport ca să ajung aici unde am ajuns, iar eu am avut foarte multe greutăţi. Pot să-i spun să stea liniştit, e ok, n-o să iau atâţia bani de la stat.

    Eu cred că toată lumea trebuie tratată la fel indiferent de situaţia pe care o ai. O femeie primeşte acel procentaj de la stat pentru că a născut, şi eu sau altele cu o situaţie foarte bună, trebuie să primească la fel,” a declarat Simona Halep, pentru Digisport.

    Mihai Tudose declara în urmă cu câteva luni că indemnizaţia trebuie plafonată înainte ca Simona Halep care câştigă milioane de euro să rămână însărcinată.

  • Raspunsul unei cititoare la opinie publicată în Business Magazin: Despre responsabilitate şi copii

    Am citit zilele trecute un articol de-a dreptul elucubrant legat de posibila scădere a natalităţii în România, pusă pe seama independenţei femeilor şi a apariţiei zborurilor low-cost. Tot articolul aici, pentru cei interesaţi.

    O pledoarie a unui bărbat, desigur, şi nu oricine, ci directorul editorial al Ziarului Financiar, alarmat sau întristat, greu de spus, de dorinţa româncelor de a deveni tot mai independente, ceea ce ar duce la axarea lor pe dezvoltarea personală, urcarea pe scara socială, creşterea salarială, investiţii în imagine şi hobby-uri, şi implicit călătorii… low-cost!

    Aşa cum am afirmat şi pe pagina de FB a prietenului unde am citit articolul, dincolo de faptul că acesta este de un sincretism nejustificat şi că autorul porneşte de la un titlu care într-adevăr atrage, dar că în conţinut face referire la multe alte lucruri, care n-au nici în clin, nici în mânecă cu teza susţinută iniţial, singura frază pe care aş extrage-o şi asupra căreia aş sfătui autorul articolului să se aplece mai îndeaproape este următoarea: „Conform ultimelor date europene, în România fetele pleacă de acasă la 25 de ani, o vârstă în scădere, iar băieţii la aproape 30 de ani, o vârstă în creştere.” Asta deja spune tot.

    Cred sincer că domnul Cristian Hostiuc ar fi putut să-şi rezume articolul la afirmaţia asta sau cel puţin să o aibă ca punct de plecare şi abia apoi să tragă concluziile corecte asupra scăderii natalităţii, nu să caute scuze bărbaţilor, nu să încline balanţa culpabilităţii în favoarea femeilor şi nici vorbă să găsească nişte cauze penibile în afara actanţilor principali, indiferent că e vorba de compania Ryanair sau orice altă deschidere şi oportunitate de a călători.

    L-aş întreba pe domnul Hostiuc la ce vârstă a plecat dumnealui de acasă? Nu i-am studiat biografia, aşa că nu ştiu în ce situaţie se găseşte, dar l-aş întreba câţi ani a fost independent înainte să-şi întemeieze o familie, pe care nu pot decât să presupun că o are deja, în caz fericit… Sau nu?

    Iar dacă şi-a întemeiat deja o familie, l-aş întreba câţi copii are şi după câţi ani de relaţie sau căsnicie i-a avut? În ce măsură a fost decizia lui şi în ce măsură a partenerei când şi câţi să aibă?

    Pentru că, domnule Hostiuc, daţi-mi voie să vă împărtăşesc ceea ce văd în jurul meu: femei care îşi doresc copii, chiar dacă nu sunt căsătorite, dar care nu-i fac, doar fiindcă partenerii lor nu sunt de acord. Bărbaţi care tărăgănează lucrurile când vine vorba să-şi asume răspunderea completă de a-şi cere partenerele de soţie, doar fiindcă sunt convinşi că ele, odată ce schimbă starea civilă, le vor face imediat şi copii. Prin urmare, ei sunt cei care preferă să se mai bucure de libertate şi independenţă, nu ele.

    Cupluri care deşi sunt căsătorite sau în relaţii stabile de ani de zile nu fac copii, şi nu mă refer aici la situaţiile nefericite când nu pot avea copii, din varii motive, ci la cazurile în care nu îşi doresc copii. Deci e o chestiune de decizie de a nu-i avea, care de cele mai multe ori îi aparţine, din păcate, tot bărbatului. Mai văd femei care totuşi fac copii, cu parteneri pasageri, şi-i cresc singure, deşi ei nu-i recunosc. Şi nu în ultimul rând, cel mai trist, văd femei care avortează, fiindcă nu sunt pregătite emoţional sau financiar să-şi asume singure creşterea unui copil sau, şi mai grav, fiindcă bărbaţii le sfătuiesc să facă asta..

    Şi ajungem la alt subiect sensibil. Aş merge puţin mai departe şi mi-aş permite să-l întreb pe domnul Hostiuc sau pe orice alt bărbat de câte ori din toate dăţile când a făcut sex/dragoste, spuneţi-i cum vreţi, a fost decizia lui sau a partenerei/partenerelor de a se proteja? Şi de ce exact simţeaţi nevoia să vă protejaţi în situaţiile respective, de boli venerice sau mai degrabă de un copil? Sper că simţiţi şi dumneavoastră nota oximoronică din sintagma „a se proteja de un copil”.

    Adică de tot ce e mai inofensiv şi mai lipsit de apărare. Mă opresc aici, ca să nu stârnesc alte polemici.

    Să revin la articolul dumneavoastră, este perfect adevărat că vârsta la care apare primul copil e în creştere, dar acesta este un adevăr social la nivel global, nu doar în România, şi nu cred că e neapărat un lucru rău, ci mai degrabă o dovadă de maturizare a cuplurilor înainte de a avea copii. Denotă nevoia lor de a avea o situaţie stabilă şi a putea oferi un mediu mai favorabil creşterii copiilor, decât generaţiile anterioare. E perfect adevărat şi faptul că vârsta medie pentru când apare primul copil e mai mică în mediul rural şi mai mare în cel urban, dar şi acest lucru este valabil dintotdeauna şi se datorează în primul rând nivelului de educaţie diferit, dar şi faptului că la ţară e aparent mai uşor de crescut un copil, dacă e să ne referim exclusiv la timpul alocat acestuia.

    De obicei, la creşterea lui participă şi părinţii sau bunicii unuia dintre parteneri, ceea ce la oraş e mai dificil pentru un cuplu modern, cu ambii părinţi angajaţi. E adevărat şi că femeile sunt din ce în ce mai independente, au deja sau vor joburi şi salarii mai bune, dar aici mă văd nevoită să vă contrazic.

    Nu din cauza asta ele nu şi-ar mai dori copii, ci dimpotrivă, tocmai pentru că îşi doresc copii, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, îşi doresc mai întâi şi o situaţie financiară mai bună. Pentru că bărbaţii nu mai sunt de mult cei care îşi asumă exclusiv întreţinerea unei familii. Nu e rău că ştiţi ce preocupări au tinerele fete, deşi vă mărturisesc sincer că din lista magazinelor pe care le-aţi enumerat, cel puţin unul din ele habar n-am ce produse vinde şi nici nu mă interesează, dar vă asigur că marca hainelor pe care o poartă sau numărul statelor în care au călătorit sau urmează să o facă nu interferează în nici un fel cu dorinţa lor de a avea copii.

    Dimpotrivă, în multe situaţii, femeile se canalizează pe dezvoltarea carierei, iar în puţinul timp liber fac cumpărături sau călătoresc tocmai din frustrarea că nu au copii. Permiteţi-mi să vă reamintesc, domnule Hostiuc, un alt adevăr general valabil: un copil se face în doi. Observ cu tristeţe că nu aţi pomenit niciodată ce fac bărbaţii în tot timpul în care femeile, pe care le consideraţi probabil puţin frivole, devin din ce în ce mai independente. Pe bărbaţi de ce-i excludeţi din ecuaţie?

     

  • Povestea nebună a unui milionar excentric: consuma cocaină, bea câte o sticlă de whisky zilnic şi a fost acuzat de crimă

    Născut în Marea Britanie, John McAfee s-a mutat în Virginia, Statele Unite alături de părinţii săi când era doar un copil. Când avea doar 15 ani, tatăl său, alcoolic, şi-a pus capăt zilelor. A fost o perioadă extrem de dificilă, pe care omul de afaceri spune că şi-o aminteşte în fiecare zi.

    McAfee a urmat cursurile Roanoke College, unde şi-a dovedit încă de la început spiritul antreprenorial. Primul său business a fost de vânzare a revistelor din uşă în uşă, activitatea care i-a adus o sumă considerabilă de bani.

    A învăţat bazele programării la finele anilor ’60, atunci când a lucrat la o companie specializată în cartele pentru calculatoare. A plecat apoi la Missouri Pacific Railroad, unde a implementat un sistem de automatizare a orarului de călătorie. În acea perioadă McAfee a început să consume droguri, mergând deseori la muncă într-o stare ce nu îi permitea să îşi facă treaba.

    În anii ’70 s-a mutat în Silicon Valley, unde a ocupat diverse poziţii în cadrul unor companii de software. Dependenţele sale au devenit extrem de periculoase: în timp ce lucra pentru compania americană Omex, obişnuia să consume cocaină şi să bea câte o sticlă de whisky zilnic. În cele din urmă a conştientizat situaţia în care se afla şi a cerut ajutor.

    După reabilitare, McAfee s-a angajat la Lockheed. În 1986 a citit un articol despre viruşi, iar acest lucru l-a determinat să pună bazele unei companii specializată în combaterea infracţiunilor cibernetice. La începutul anilor ’90, compania McAfee avea venituri de peste 5 milioane de dolari pe an. În 1996, la zece ani de la fondarea companiei, antreprenorul şi-a vândut acţiunile pentru 100 de milioane de dolari.

    Criza financiară din 2008 l-a afectat puternic, pierzând peste 90% din averea sa. S-a mutat în Belize, încercând să pună bazele unei companii farmaceutice. Acolo a suferit o depresie, fiind la un moment dat suspectat chiar de crimă.

    McAfee s-a întors în 2013 în Statele Unite şi duce o viaţă aparent liniştită, departe de camerele de televiziune. Mare parte a vieţii sale rămâne însă un mister.

  • Răsturnare de situaţie în cazul copilului nelegitim al nepotului regelui Mihai. Ce spune mama despre testul ADN invocat de principele Nicolae

    “Pentru ultima oară, vă reamintesc: nu am refuzat niciodata să fac test ADN cu Iris! Tot ce am cerut a fost să îl facem în două locuri diferite (alese chiar şi prin tragere la sorţi). Acum, întrebare de 10 puncte pentru toţi cârcotaşii mei: dacă are intenţii bune referitor la copilul lui de ce refuza sa faca doua teste?”, a scris Nicoleta Cîrjan pe Facebook.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI 

  • Guvernul majorează indemnizaţia minimă de creştere a copilului cu 17 lei şi pensia minimă cu 120 lei

    „Indemnizaţia minimă de creştere a copilului se va majora la 1.250 de lei, de la 1 ianuarie 2018, faţă de 1.233 de lei cât este în prezent. Pentru asigurarea acestei majorări, indemnizaţia de creştere a copilului nu va mai fi raportată la salariul minim, ci la Indicele Social de Referinţă (ISR). În prezent, valoarea ISR este stabilită la 500 de lei, iar indemnizaţia va avea valoarea a 2,5 ISR”, conform Ministerului Muncii.

    Ordonanţa adoptată miercuri de Guvern prevede şi creşterea pensiei minime de la 520 de lei la 640 de lei, dar şi a punctului de pensie de la 1.000 de lei la 1.100 de lei, începând cu 1 iulie 2018.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • AŞA CONSTRUIM CATEDRALE? O bătrână din Teleorman a donat peste 10.000 de lei pentru Catedrala Neamului, din pensia ei de 500 de lei

    Aşa cum povesteşte însăşi bătrâna de 93 de ani, femeia a trăit toată viaţa ca o pusnică, fiind obişnuită de mică cu credinţa faţă de Dumnezeu. ”Tata a fost cântăreţ la biserică”, a mărturisit mama Gherghina. ” Când eram copil, protejată de părinţi, mergeam la biserică. Aşa am dobândit dragoste de Domnul. Mi-au plăcut slujbele şi le-am prins în sufletul meu”, a mai spus aceasta.

    Femeia din Saelele – Teleorman mănâncă o dată pe zi, seara, ca să fie mai liniştită, şi ţine toate posturile, ca să-i ajute Dumnezeu ”să fac voia Lui”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro