BusinessMagazin

Tag: colegi

  • Cinci întrebări enervante pe care le vei auzi de acum înainte la interviuri de angajare şi cum să răspunzi corect

    La aproape toate interviurile de angajare la care vei lua parte vor exista o serie de întrebări standard şi este ideal să te pregăteşti din timp pentru asta.

    În articolul de faţă veţi putea citi cinci întrebări pe care oamenii le-au auzit la interviurile de angajare de-a lungul anului şi care vor persista şi în viitor, scrie Forbes.

    1. La ce te pricepi mai bine decât oricine altcineva din lume?
    2. Care este un lucru din viaţa ta pe care l-ai fi făcut altfel dacă ai putea să o iei de la capăt?
    3. Care este jobul tău ideal – descrie detaliat
    4. Care este lucrul cel mai seminificativ care ţi s-a întâmplat până în prezent?
    5. Studiile arată că 20% dintre angajaţii unei organizaţii fac 80% din treabă. Care este elementul care te califică în cei 20%

    La prima întrebare poţi să răspunzi doar în felul următor, se arată în articol: “Mă pricep mai bine decât oricine altcineva să fiu eu”, apoi să adaugi câteva caracteristici şi pasiuni de-ale tale.

    La a doua întrebare poţi să alegi să răspunzi legat de o experienţă de învăţare de la slujbă.

    A treia întrebare este una complicată deoarece nu ştii exact ce presupune jobul pentru care aplici şi ceea ce vei descrie tu s-ar putea să fie complet diferit de ceea ce ai face dacă te-ar angaja. Aşadar poţi da un răspuns de genul: “Jobul meu ideal este acela unde pot lucra cu oameni deştepţi, de la care pot învăţa şi prin care aş putea să rezolv problemele importante ale companiei” şi aşa mai departe.

    A patra întrebare este de asemenea foarte personală şi nu este una potrivită pentru un interviu de angajare. Aşadar, pentru a nu intra în detalii intime, poţi spune ceva legat de şcoală. “Un moment important a fost atunci când mi-am luat diploma de master după ani grei de studiu”.

    Iar la ultima întrebare poţi răspunde cam aşa: “Nu am acordat atenţie la ceea ce fac colegii mei, concentrându-mă pe propria mea performanţă şi am avut colegi care m-au încurajat şi susţinut. Sper să găsesc acelaşi lucru şi aici”. 

  • IKEA deschide încă patru magazine în România. Unde se vor afla acestea

    „Ne bucurăm să vedem progresul planurilor de expansiune, rezultat al eforturilor colegilor din echipa de Property & Expansion. Ne aflăm pe drumul cel bun cu planul pentru deschiderea celui de-al doilea magazin, aproape de obţinerea Planului Urbanistic Zonal – pe 8 noiembrie se va încheia termenul pentru dezbaterea publică finală pentru PUZ – iar apoi putem aplica pentru autorizaţia de construcţie, care ne va conduce către o dată de deschidere sigură. În acest moment, putem estima că vom deschide cel de-al doilea magazin la finalul anului 2018”, a declarat Stefan Vanoverbeke, country retail manager al IKEA pentru Europa de Sud-Est.  Potrivit lui, noul magazin IKEA, situat pe bulevardul Theodor Pallady, va fi magazinul fanion al companiei în regiune, iar investitia in acesta va ajunge la circa 80 de milioane de euro.

    Mai mult, Timişoara, Braşov şi Cluj sunt următoarele trei oraşe în care deschiderea de noi magazine în România este o prioritate pentru IKEA South Europe. ”Echipa de Property & Expansion se află în proces de prospectare de terenuri care să îndeplinească parametrii necesari pentru un magazin nou, precum: acces la mijloace de transport în comun şi o bună infrastructură de drumuri, suprafaţa terenului şi o localizare bună, aproape de oraş”, a adăugat Vanoverbeke.

    Pe termen lung, organizaţia regională IKEA South East Europe se apropie de îndeplinirea planurilor de expansiune de a atinge 13 magazine în Croaţia, România, Serbia şi Slovenia până în 2025, a mai spus Stefan Vanoverbeke.

     

     

  • IKEA deschide încă patru magazine în România. Unde se vor afla acestea

    „Ne bucurăm să vedem progresul planurilor de expansiune, rezultat al eforturilor colegilor din echipa de Property & Expansion. Ne aflăm pe drumul cel bun cu planul pentru deschiderea celui de-al doilea magazin, aproape de obţinerea Planului Urbanistic Zonal – pe 8 noiembrie se va încheia termenul pentru dezbaterea publică finală pentru PUZ – iar apoi putem aplica pentru autorizaţia de construcţie, care ne va conduce către o dată de deschidere sigură. În acest moment, putem estima că vom deschide cel de-al doilea magazin la finalul anului 2018”, a declarat Stefan Vanoverbeke, country retail manager al IKEA pentru Europa de Sud-Est.  Potrivit lui, noul magazin IKEA, situat pe bulevardul Theodor Pallady, va fi magazinul fanion al companiei în regiune, iar investitia in acesta va ajunge la circa 80 de milioane de euro.

    Mai mult, Timişoara, Braşov şi Cluj sunt următoarele trei oraşe în care deschiderea de noi magazine în România este o prioritate pentru IKEA South Europe. ”Echipa de Property & Expansion se află în proces de prospectare de terenuri care să îndeplinească parametrii necesari pentru un magazin nou, precum: acces la mijloace de transport în comun şi o bună infrastructură de drumuri, suprafaţa terenului şi o localizare bună, aproape de oraş”, a adăugat Vanoverbeke.

    Pe termen lung, organizaţia regională IKEA South East Europe se apropie de îndeplinirea planurilor de expansiune de a atinge 13 magazine în Croaţia, România, Serbia şi Slovenia până în 2025, a mai spus Stefan Vanoverbeke.

     

     

  • Se întâmplă în şcolile din România: Modul BARBAR în care un elev este umilit şi BĂTUT de către colegi – VIDEO

    Citeşte continuarea articolului pe Mediafax

  • Adolescentul din cauza căruia americanii au scos citirea rugăciunilor din şcoli. „Sunt fericit că rostirea Bibliei în şcolile publice s-a diminuat”

    Curtea Supremă a Statelor Unite decidea în ziua de 18 iunie 1963 faptul că rostirea unei rugăciuni/ text religios în şcolile publice de pe întreg teritoriul ţării este neconstituţională. Totul pornise cu şase ani în urmă când un băiat din Philadelphia, Ellory Schemp, le spuse părinţilor că s-a săturat să citească în fiecare dimineaţă, înainte de începerea cursurilor, versete din Biblie, aşa cum prevedea codul şcolar din statul Pennsylvania.

    Părinţii lui Ellory au mers la conducerea şcolii, care în cele din urmă a permis ca adolescentul în vârstă de 16 ani să stea singur la birou în timp ce colegii lui erau ridicaţi în picioare şi se rugau. Acest statut privilegiat a atras atenţia colegilor săi care s-au crezut inferiori acestuia. Comitetul de părinţi dă în judecată şcoala, cazul ajunge iniţial la un tribunal federal, iar mai apoi pe mâna judecătorilor de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii. Curtea a venit în sprijinul acestor părinţi care s-au considerat nedreptăţiţi şi decide că obligativitatea rostirii unei rugăciuni înaintea începerii cursurilor nu este una constituţională.

    Schempp a fost în tinereţe unul dintre cei mai activi exploratori americani. A mers în Antarctica, a urcat pe Himalaya şi a fost printre primii oameni care au decis să escaladeze muntele Nanga, Pakistan, al nouălea vârf din lume. Într-un interviu acordat în 2013, la 50 de ani de la scoaterea în afara obligativităţii rostirii de rugăciuni în şcolile publice, bărbatul în vârstă acum de 80, susţine că nu are niciun fel de remuşcări:

    „Sunt fericit că rostirea Bibliei în şcolile publice s-a diminuat. Cred că elevii sunt acum mai liberi să gândească. Oricine este liber să-şi imagineze ceva în mintea şi visele sale, asta înţeleg eu prin libertate religioasă. Nu este libertatea religioasă atunci când episcopii sau extremiştii religioşi doresc să deţină controlul. Fiecare are libertatea de a urma dogmele religioase în viaţa personală, însă nu e libertate impunerea lor. Personal sunt un adversar al creaţionismului şi al unui design inteligent. Mă consider în schimb un iubitor al Universului nostru.”

    Citit mai multe pe www.cunoastelumea.ro

     

  • Adolescentul din cauza căruia americanii au scos citirea rugăciunilor din şcoli. „Sunt fericit că rostirea Bibliei în şcolile publice s-a diminuat”

    Curtea Supremă a Statelor Unite decidea în ziua de 18 iunie 1963 faptul că rostirea unei rugăciuni/ text religios în şcolile publice de pe întreg teritoriul ţării este neconstituţională. Totul pornise cu şase ani în urmă când un băiat din Philadelphia, Ellory Schemp, le spuse părinţilor că s-a săturat să citească în fiecare dimineaţă, înainte de începerea cursurilor, versete din Biblie, aşa cum prevedea codul şcolar din statul Pennsylvania.

    Părinţii lui Ellory au mers la conducerea şcolii, care în cele din urmă a permis ca adolescentul în vârstă de 16 ani să stea singur la birou în timp ce colegii lui erau ridicaţi în picioare şi se rugau. Acest statut privilegiat a atras atenţia colegilor săi care s-au crezut inferiori acestuia. Comitetul de părinţi dă în judecată şcoala, cazul ajunge iniţial la un tribunal federal, iar mai apoi pe mâna judecătorilor de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii. Curtea a venit în sprijinul acestor părinţi care s-au considerat nedreptăţiţi şi decide că obligativitatea rostirii unei rugăciuni înaintea începerii cursurilor nu este una constituţională.

    Schempp a fost în tinereţe unul dintre cei mai activi exploratori americani. A mers în Antarctica, a urcat pe Himalaya şi a fost printre primii oameni care au decis să escaladeze muntele Nanga, Pakistan, al nouălea vârf din lume. Într-un interviu acordat în 2013, la 50 de ani de la scoaterea în afara obligativităţii rostirii de rugăciuni în şcolile publice, bărbatul în vârstă acum de 80, susţine că nu are niciun fel de remuşcări:

    „Sunt fericit că rostirea Bibliei în şcolile publice s-a diminuat. Cred că elevii sunt acum mai liberi să gândească. Oricine este liber să-şi imagineze ceva în mintea şi visele sale, asta înţeleg eu prin libertate religioasă. Nu este libertatea religioasă atunci când episcopii sau extremiştii religioşi doresc să deţină controlul. Fiecare are libertatea de a urma dogmele religioase în viaţa personală, însă nu e libertate impunerea lor. Personal sunt un adversar al creaţionismului şi al unui design inteligent. Mă consider în schimb un iubitor al Universului nostru.”

    Citit mai multe pe www.cunoastelumea.ro

     

  • Facebook Workplace: cum funcţionează, cât costă şi cine ar trebui să îl folosească?

    Noul serviciu lansat de Facebook este deopotrivă reţea socială, serviciu de mesagerie şi unealtă de muncă pentru echipe. Contul de Workplace va fi vizibil doar pentru colegii din companie şi va fi separat de contul privat de Facebook. Mai exact, Workplace este o aplicaţie de mobil şi browser care are rolul principal de a ţine membrii unui grup conectaţi; original, serviciul a purtat numele Facebook Work.

    Angajaţii lui Zuckerberg folosesc de o bună perioadă de timp o versiune a serviciului, dar acum compania a anunţat că şi alte nume mari, precum Starbucks, Royal Bank of Scotland (RBS) sau Booking.com, au ales Workplace.

    Reprezentanţii Facebook spun că Workplace include cele mai populare opţiuni ale reţelei de socializare, precum News Feed, abilitatea de a crea şi distribui materiale în cadrul unor grupuri, opţiunea de a transmite conţinut video în timp real şi, evident, cea de a comunica cu alţi utilizatori. Există chiar şi ceva numit Multi-Company Groups, care permite angajaţilor din diferite organizaţii să lucreze împreună.

    Serviciul permite astfel crearea de grupuri, care pot fi deschise tuturor membrilor echipei sau doar unora dintre ei. În cadrul grupului pot fi adăugate imagini, clipuri video sau documente pentru a obţine părerea altor persoane din companie. News Feed-ul este similar cu cel de pe profilurile standard, diferenţa constând într-o mai mare importanţă dată anunţurilor ce privesc întreaga companie. Serviciul intern de mesagerie, numit Workchat, oferă posibilitatea de a te conecta cu orice alt coleg; utilizatorii pot avea conversaţii private sau de tipul conferinţă. Mesageria nu se rezumă doar la text, ci permite şi apeluri video.

    Serviciul este disponibil pe desktop şi mobile, prin aplicaţiile dedicate de pe AppStore şi PlayStore. Companiile care apelează la Workplace pot testa serviciul, gratuit, pentru 90 de zile. După această perioadă, costurile sunt de 3 dolari pe lună per utilizator în cazul oraganizaţiilor cu mai puţin de 1.000 de utilizatori activi şi de 1 dolar pe lună în cadrul companiilor cu peste 10.000 de utilizatori. Pentru organizaţiile nonprofit cât şi pentru cele din educaţie, serviciul va fi gratuit. Partea bună? Workplace va fi ad free, adică nu va servi niciun fel de reclame.

    La începutul acestei luni, Facebook a lansat un alt serviciu, numit Marketplace, care este în mare măsură echivalentul site‑ului Craigslist. Primul pas a fost introducerea funcţionalităţii „Sell” în cadrul grupurilor de Facebook, aceasta bucurându-se de un succes enorm la nivel global. Facebook susţine că 450 de milioane de utilizatori vizitează în fiecare lună astfel de grupuri, sugerând că este o mare nevoie de o soluţie centralizată, cu funcţii dedicate pentru căutare şi interacţiune.

    Marketplace foloseşte locaţia utilizatorilor pentru a sugera produse care sunt puse la vânzare în apropiere, însă oferă şi posibilitatea de a căuta produse în funcţie de cuvinte cheie. Nu în ultimul rând, Facebook va sugera utilizatorilor produse care sunt puse la vânzare, bazându-se pe interesele lor sau pe istoricul activităţii de pe reţeaua de socializare. Procesul de a pune la vânzare un produs este foarte simplu, fiind necesară apăsarea unui singur buton. Fotografiile pot fi realizate direct din aplicaţie, iar formatul articolului care se publică pe Marketplace este foarte similar cu cel de pe grupurile de vânzări, cu un nume, un preţ şi o scurtă descriere, alături de câteva poze descriptive. Platforma oferă posibilitatea de a trimite o ofertă de preţ către vânzător, iar comunicarea între utilizatori se face prin intermediul serviciului Messenger.

    Este deci un lucru obişnuit ca cei de la Facebook să prezinte noi şi noi facilităţi integrate în reţeaua socială: anul trecut, Zuckerberg a prezentat serviciul de publicare directă a ştirilor, numit Facebook Instant Articles; acesta este un proiect care a stârnit numeroase controverse în rândul analiştilor media.

    Reprezentanţii Facebook spuneau la acea vreme că prin acest nou serviciu s-ar elimina acele titluri sau postări menite să „agaţe” cititorul. Spre exemplu, un articol de pe un site de ştiri care este distribuit pe Facebook va avea, în 90% din cazuri, un alt titlu decât cel original. Acest lucru are menirea de a convinge cât mai multă lume să acceseze linkul, dar mulţi vor părăsi imediat pagina odată ce constată că titlul nu are prea mare legătură cu materialul. Este mai corect, din punctul de vedere al utilizatorului, ca articolele publicate să nu fie în vreun fel modificate pentru a creşte traficul unui site.

    O altă schimbare de care s-a vorbit multă vreme este butonul „Buy”, opţiune cu care Facebook speră să îşi extindă cota din piaţa de advertising. Google este lider de piaţă detaşat, încasând 40% din banii cheltuiţi în publicitate se segmentul online. Facebook se află pe a doua poziţie, cu o cotă de piaţă de 10%. Pe zona de internet mobil, diferenţa este semnificativ mai mică: conform eMarketer, Google deţine şi aici principala poziţie, cu 43%, urmat de Facebook cu 22%. Prin introducerea noului buton „Buy”, Facebook încearcă să convingă mediul de afaceri că poate concura serios cu cei de la Google atunci când vine vorba de transformarea vizitatorilor în clienţi. Deşi se află în teste de aproape cinci ani, opţiunea de a cumpăra produse direct de pe reţeaua socială nu este încă complet integrată.

  • De ce este aceasta cea mai interesantă fotografie din toate timpurile

    O imagine realizată de astronautul american Michael Collins, în timp ce colegii săi Neil Armstrong şi Buzz Aldrin se pregăteau de aselenizare, este considerată cea mai interesantă fotografie din toate timpurile. Motivul este foarte simplu: în fotografie apar absolut toţi oamenii din lume. Cum este posibil acest lucru? 

     

    Citeşte continuarea pe gandul.info

     

  • Protest al transportatorilor pe Şoseaua de Centură a Capitalei. Reprezentant FORT: Avem 800 de colegi, dar vin în continuare şi alţii

    La protest participă câteva sute de maşini (tiruri, taxiuri şi microbuze). Tirurile care participă la protest au plecat din oraşul Popeşti către DN1, întâlnindu-se cu ceilalţi protestatari pe Şoseaua de Centură a Capitalei.

    Centrul Infotrafic anunţă că traficul rutier pe Şoseaua de Centură a Capitalei este îngreunat la intersecţia cu căile de acces spre Popeşti-Leordeni, Tunari-Otopeni şi Mogoşoaia-Otopeni.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce angajaţii japonezi nu sunt lăudaţi niciodată de şefi. “Dacă îi feliciţi pentru o treabă bine făcută, îţi vei pierde respectul în faţa colegilor”

    Deşi una dintre cele mai moderne societăţi în prezent, Japonia este încă tradiţională în foarte multe aspecte. Unul dintre ele fiind respectarea bătrânilor, seniorilor, iar tinerii nu ar trebui să-i contrazică niciodată. Chiar şi afacerile se fac altfel acolo, business-urile din Japonia lucrează după alte reguli faţă de cele din Occident, relatează BBC.

    De exemplu, în limba japoneză nu există un cuvânt pentru “feedback” deoarece nimeni nu avea nevoie de aşa ceva, spune Sharon Schweitzer, CEO al Protocol and Etiquette Worldwide. Aşadar, au fost nevoiţi să inventeze unul, fidobakku.

    “Dacă nu auzi nimic de la managerul tău înseamnă că faci o treabă bună. Dacă managerul cere un update la proiectul tău înseamnă că ceva nu este bine”, spune Schweitzer. Asta din cauza că şefii japonezi se aşteaptă să primească notificări constante de la angajaţi. Este un proces numit hou-ren-sou şi înseamnă ca angajaţii să trimită constant mailuri şefului când se duc la masă, cât la sută din proiect este terminat, când fac o pauză de cafea etc.

    În Occident, şefii poate sunt predispuşi să-şi laude angajaţii când rezolvă anumite probleme sau când ajung la anumite etape în cadrului unui proiect anume. “Dacă le răspunzi şi îi feliciţi pentru o treabă bine făcută, îţi vei pierde respectul în faţa colegilor”, spune Schweitzer.

    Singura metodă acceptabilă de a oferi “feedback” în Japonia constă în întâlnirile la bere după program. Defapt, există chiar o tradiţie în acest sens, nomikai, unde angajaţii alături de şef beau şi vorbesc despre muncă, chiar şi atunci discuţiile se vor concentra pe ceea ce nu merge bine, pe ceea ce poate fi îmbunătăţit.  Unul dintre motive este faptul că foarte mulţi japonezi îşi petrec toată viaţa în cadrul unei singure companii şi vor să fie promovaţi, iar metoda cea mai bună pentru a realiza acest lucru este să-ţi capul jos şi să nu faci greşeli.

    Un manager străin, Jim Whittle, a aflat pe propria piele de ce nu sunt lăudaţi angajaţii în Japonia. Era general manager la McVities Digestive Biscuits, iar un angajat a venit cu o idee să împărtă pacheţele de produse la metrou. O idee care a dus la creşterea vânzărilor. Whittle a lăudat-o în faţa colegilor, dar asta a dus doar la izolarea angajatului care a venit cu ideea. Era considerat un rebel de către colegi şi ei nu mai aveau încredere în el.

    “Sunt reguli pe care trebuie să le înveţi pentru a conduce eficient o companie din Japonia şi dacă nu le înveţi nu vei avea respectul echipei tale”, spune Whittle. 

    Totuşi lucrurile încep să se schimbe treptat şi aici şi o laudă minoră precum “bravo” este apreciată de angajaţii mai tineri.