BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Povestea unei legende a modei care a transformat 200 de dolari într-un imperiu de peste 140 de milioane de dolari şi care a murit din cauza COVID-19

    Plecat singur din ţara natală, Japonia, la Paris, Kenzō Takada a avut de înfruntat multe greutăţi pentru a reuşi să-şi facă un nume printre celebrii creatori de modă francezi, într-o cultură total diferită de cea de origine. A ajuns însă unul dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi designeri, urmărit atât pe marile podiumuri ale lumii, cât şi în cele mai renumite reviste de profil, iar brandul care îi poartă numele este astăzi parte a celui de-al treilea cel mai mare grup de modă din lume, LVMH.

    Kenzō Takada s-a născut pe 27 februarie 1939 în Himeji, în prefectura Hyōgo din Japonia. Încă de la o vârstă fragedă şi-a descoperit pasiunea pentru modă, după ce a început să citească revistele de fashion ale surorii sale. După terminarea liceului s-a înscris la Universitatea din Kobe, dar dar în primul an s-a retras, după ce tatăl său a murit.

    În 1958, el s-a înscris la Bunka Fashion College din Tokyo, unde a şi câştigat o primă competiţie de design vestimentar. În timpul pregătirii pentru Jocurile Olimpice de vară din 1964, guvernul a demolat apartamentul lui Takada, oferindu-i în schimb unele compensaţii financiare. La sfatul mentorului său, unul dintre profesorii de la Bunka, care îi insuflase dragostea pentru moda franţuzească, a folosit aceşti bani ca să plece la Paris.

    Pe 1 ianuarie 1965 a ajuns în Gare de Lyon. Prima impresie pe care a avut-o despre Paris a fost că pare „dezgustător şi sumbru”, însă când a trecut cu taxiul pe lângă Notre-Dame de Paris şi-a schimbat impresia, descriind ulterior faimoasa catedrală ca fiind „magnifică”. În primii ani petrecuţi în Franţa a trecut prin multe greutăţi, vânzându-şi schiţele către diferite case de modă pentru sume modice, de 25 de franci francezi (monedă scoasă din circulaţie odată cu adoptarea monedei euro).

    După o perioadă a vrut să se întoarcă în Japonia, dar şi-a propus să nu facă asta până nu crează o colecţie şi în Franţa, obiectiv care l-a determinat să îşi deschidă un mic butic de modă într-o galerie unde nu avea încă niciun competitor. Astfel, în 1970, a închiriat un spaţiu comercial în interiorul Galeriei Vivienne. Cu o investiţie iniţială de 200 de dolari, necesari pentru a cumpăra diverse stofe dintr-o piaţă din Montmartre, designerul a creat o primă colecţie îndrăzneaţă, pe care a prezentat-o la primul său show, susţinut în aceeaşi galerie care îi găzduia atelierul. În luna iunie a aceluiaşi an avea să culeagă primele roade ale muncii de până atunci: revista Elle a decis să prezinte pe copertă una dintre creaţiile sale.

    Ulterior, Takada şi-a mutat atelierul în Passage Choiseul. La un an distanţă, colecţiile sale erau prezentate la New York şi Tokyo, iar în 1972 a câştigat premiul Fashion Editor Club al Japoniei. În octombrie 1976, şi-a deschis primul magazin Kenzo, în Place des Victoires.

    În 1993, brandul Kenzo, care la vremea aceea atinsese vânzări de 144 de milioane de dolari, a fost achiziţionat de grupul LVMH, într-o tranzacţie de 80 de milioane de dolari. Şase ani mai târziu, Takada a anunţat că se retrage din industria modei pentru a urma o carieră în arte. În paralel cu designul vestimentar, creatorul a lansat, de asemenea, un prim parfum în 1988, urmat, în 2001, de o linie de produse cosmetice şi de un nou brand de amenajări interioare, K3, la începutul acestui an.

    Pe 2 iunie 2016, Kenzō Takada a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare. Creatorul a murit pe 4 octombrie 2020, la vârsta de 81 de ani, din cauza unor complicaţii apărute în urma infectării cu COVID-19, în timp ce era internat la spitalul american din Paris.

    Potrivit companiei de analiză financiară Dun & Bradstreet, în 2019 brandul Kenzo a înregistrat venituri de circa 300 de milioane de dolari şi un număr de peste 3.000 de angajaţi. Grupul LVMH, din portofoliul căreia face parte, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de 53,67 de miliarde de dolari.

  • Răzbunarea unui angajat care a fost disponibilizat: a creat o afacere gigant, cu 145.000 de angajaţi, 18 milioane de clienţi şi venituri de miliarde

    Curajul pe care Noel Stockdale l-a avut în război, când a fost pilot, s-a reflectat şi în business. El a pus bazele unuia dintre cele mai cunoscute lanţuri de retail din lume: Asda, o companie care deserveşte anual milioane de clienţi.

    Arthur Noel Stockdale s-a născut pe 25 decembrie 1920 în Yorkshire, Marea Britanie, în familia fermierului Arthur Stockdale şi a lui Florence Alberta. El a urmat cursurile şcolii Woodhouse Grove, iar la finalizarea acesteia, după ce s-a ocupat o perioadă de afacerile tatălui său, care înfiinţase cooperativa Hindells Dairy Farmers (redenumită Associated Dairies), s-a înscris la Universitatea din Reading. Studiile i-au fost întrerupte însă de Al Doilea Război Mondial. În 1940 el a făcut voluntariat pentru Royal Air Force (forţele aeriene britanice), unde a servit ca pilot şi instructor de zbor. Când a fost disponibilizat, Stockdale s-a întors să lucreze pentru Associated Dairies, fiind ales, în 1950, membru al consiliului.

    În 1964 el a fondat, alături de fraţii Fred şi Peter Asquith, compania Asda Stores Ltd., prin unirea Associated Dairies cu businessurile din retail ale familiei Asauith. În 1969 a fost ales în funcţia de preşedinte. Când s-a retras, însă, din business 17 ani mai târziu, Stockdale a primit titlul onorific de Life President of Asda (Preşedinte pe viaţă al Asda), alături de gradul de cavaler.

    Stockdale a fost căsătorit cu Betty Monica Shaw începând cu 1944, şi a avut doi fii: Michael şi Christopher. El a fost, de asemenea, preşedinte al Leeds Rugby League Football Club. Printre alte hobby-uri ale antreprenorului s-au numărat pescuitul şi grădinăritul. Fondatorul Asda a murit pe 2 februarie 2004, lăsându-le soţiei şi celor doi fii o avere de 4,3 miliarde de lire sterline.

    În anii ’70 – ’80 compania a început să îşi extindă operaţiunile în sudul Angliei şi a fost listată la Bursa de la Londra până în 1999, când a fost cumpărată, într-o tranzacţie de 6,7 miliarde de lire sterline, de gigantul american de retail Walmart. Între 2003 şi 2014 a ocupat a doua poziţie în topul retailerilor britanici, din punct de vedere al cotei de piaţă. În aprilie 2019 şi-a recăpătat locul doi în clasament, sub liderul de piaţă Tesco şi în faţa retailerului Sainsbury’s.

    În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Asda a înregistrat venituri de aproape 23 de miliarde de lire sterline şi un profit operaţional de 803 milioane de lire. Compania are circa 145.000 de angajaţi care deservesc un număr săptămânal de peste 18 milioane de clienţi, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei.

  • Povestea omului care a fondat o companie cu 77.000 de angajaţi. Cum a reuşit să construiască un imperiu deşi provenea dintr-o familie modestă, cu şapte fraţi

    A trecut de la contabilitate la voluntariat în cadrul armatei, pentru ca în final să pornească un business aflat în prezent în portofoliul gigantului Ahold Delhaize. Este povestea lui Ralph Ketner, fondatorul Food Lion, unul dintre cei mai importanţi retaileri din SUA.

    Ralph Wright Ketner s-a născut pe 20 septembrie 1920 în Rimertown, North Carolina, în familia cu şapte copii a lui George Robert Ketner şi Effie Yost Ketner. Încă din copilărie, el a început să vândă ziare şi almanahuri, iar la vârsta adolescenţei s-a angajat la băcănia fratelui său.

    Pasionat de cifre, în 1937, după absolvirea liceului, s-a înscris la Tri-State College, în Indiana, la finalizarea căruia a obţinut o diplomă de licenţă în contabilitate.

    Întors acasă, s-a angajat pe poziţia de contabil la compania Cannon Mills, fiind avansat ulterior în rolul de auditor. După atacul de la Pearl Harbour, din 1941, el s-a alăturat armatei SUA ca volunar, servind în Africa şi Europa timp de 3 ani.

    Pe 11 decembrie 1957, alături de Brown Ketner şi Wilson Smith, antreprenorul a pus bazele lanţului de băcănii Food Town în Salisbury, North Carolina. Iniţial a deţinut în cadrul companiei rolul de preşedinte, iar mai apoi a preluat funcţia de CEO şi, în final, pe cea de preşedinte emerit.  

    Businessul a operat independent până în 1974, când a fost achiziţionat de conglomeratul belgian Delhaize Group. În 1983, şi-a schimbat denumirea şi brandul în Food Lion. De-a lungul timpului, compania a fost implicată într-o serie de scandaluri după ce s-a descoperit că a comercializat produse expirate sau ţinute în condiţii insalubre.

    Ralph Ketner a fost căsătorit de două ori. Din prima căsnicie, cu Ruth Jones, a avut doi copii – Linda Ketner şi Robert Ketner. A doua soţie a fost Anne Blizzard. După ce s-a retras din conducerea Food Lion, Ketner s-a implicat în numeroase activităţi filantropice, destinate în special educaţiei, oamenilor fără adăpost, copiilor şi combaterii foametei. Antreprenorul a fost şi o persoană credincioasă, participând la slujbele bisericii presbiteriene din Salisbury timp de peste 83 de ani.

    El a murit la vârsta de 95 de ani, în urma unei complicaţii cauzate de cancerul de colon.

    În prezent, Food Lion deţine peste 1.000 de unităţi în regiunea Atlanticului Mijlociu şi în sudul SUA şi are o echipă de circa 77.000 de angajaţi.

  • A traversat oceanul la 19 ani pentru o viaţă mai bună, iar apoi a reuşit să construiască o companie de miliarde de dolari

    La doar 19 ani, antreprenorul armean Alexander Manoogian a traversat oceanul pentru a scăpa de persecuţiile din ţara sa şi pentru a-şi construi un trai mai bun, iar la 28 de ani a pornit propria companie, care a evoluat într-un business cu venituri de miliarde.

    Alexander Manoogian s-a născut pe 28 iunie 1901, în Smyrna, (Izmir) Turcia, într-o familie cu cinci copii. În 1920 el a emigrat în Statele Unite pentru a scăpa de persecuţia turcilor asupra armenilor. Ajuns aici, a lucrat vreme de aproape 4 ani ca maşinist în Bridgeport, Connecticut, dar şi în Rhode Island şi Massachusetts. În 1924, Manoogian s-a mutat împreună cu familia sa la Detroit, Michigan, pentru a profita de numeroasele oportunităţi oferite de industria auto, în plină expansiune la acea vreme. În 1929, el a fondat Masco Screw Products, cunoscută ulterior sub numele de Masco Corporation. Iniţial compania a fabricat piese pentru producătorii auto din Detroit: primul contract a venit în 1930 şi a fost încheiat cu Hudson Motor Company. În 1936 compania se lista la bursă, iar în 1942, vânzările crescuseră la 1 milion de dolari.

    În 1954, Manoogian a cumpărat brevetul pentru robinetul Delta, un dispozitiv cu un singur mâner, care furniza atât apă caldă cât şi apă rece, iar apoi a început fabricarea acestuia. Superior atât din punctul de vedere al confortului, cât şi al igienei, robinetul a devenit foarte popular şi a generat profituri substanţiale pentru companie. Până în 1996, corporaţia Masco ajunsese la o cotă de piaţă a bateriilor de chiuvete şi lavoare de 38% în Statele Unite după ce, cu un an înainte, înregistrase vânzări record de 3 miliarde de dolari. Manoogian a fost căsătorit cu Marie Tatian şi a avut un fiu şi o fiică. Un cunoscut filantrop, antreprenorul a făcut numeroase donaţii, în special în sprijinul culturii şi comunităţii armene. El a murit pe 10 iulie 1996.

    Între 1997 şi 2002, Richard Manoogian, care l-a urmat pe tatăl său în funcţia de director executiv, a cumpărat şi inclus în portofoliu 42 de companii evaluate la un total de 10 miliarde de dolari. În prezent, Masco Corp. se ocupă cu proiectarea, fabricarea, comercializarea şi distribuţia de produse  pentru îmbunătăţirea locuinţelor, construcţii şi instalaţii sanitare.

    În 2019, compania a înregistrat venituri de 7,4 miliarde de dolari şi a funcţionat cu o echipă de 22.000 de angajaţi.

  • Viaţa tumultoasă a unuia dintre cei mai bogaţi oameni din lume. A crescut în orfelinat, a vrut să ajungă preot, arhitect si s-a înrolat şi în marină, apoi a pornit un business de miliarde

     

    Obligat să renunţe la visul de a deveni preot, retras din marină şi pe cale să ajungă arhitect, antreprenorul Tom Monaghan a luat o decizie care i-a schimbat viaţa. Aşa a ajuns, din copilul trimis la orfelinat la vârsta de 6 ani şi după o serie de schimbări fundamentale în carieră, fondatorul unuia dintre cele mai cunoscute lanţuri de pizzerii din lume: Domino’s Pizza, cu venituri anuale  de miliarde.

     

    Thomas Stephen Monaghan s-a născut pe 25 martie 1937 în Ann Arbor, Michigan, SUA. După moartea tatălui său, pe când Monaghan avea doar 6 ani, din cauza dificultăţilor financiare întâmpinate de mama lui a fost trimis alături de fratele său mai mic, James, la orfelinat, familia reunindu-se 6 ani mai târziu.

    După ce una dintre maicile care se ocupau de orfelinat i-a insuflat viitorului antreprenor dragostea pentru catolicism, el a hotărât să se înscrie la seminarul St. Joseph din Grand Rapids, plănuind să devină preot, însă a fost exmatriculat după o serie de atenţionări disciplinare. În 1956, Monaghan a decis să se înroleze în armată, dar s-a înrolat, din greşeală, în marina SUA, unde a servit timp de 3 ani.

    S-a întors apoi în oraşul natal şi s-a înscris la Universitatea din Michigan, cu gândul de a deveni architect. În timpul anilor de studiu, mai precis în 1961, a împrumutat alături de fratele său 900 de dolari, pentru a cumpăra o mică pizzerie, DomiNick’s, situată în Michigan, pentru a-şi plăti studiile. Ulterior, în urma unui proces, a redenumit afacerea Domino’s Pizza, şi a extins-o cu alte trei unităţi, oferindu-i fratelui său un Volkswagen Beetle în schimbul jumătăţii de business a acestuia.

    A renunţat apoi la sandwichurile din meniu şi s-a axat pe livrarea în campusurile universităţii, inventând şi un nou ambalaj, îmbunătăţit, care să nu strivească pizza din interior, făcând astfel posibilă livrarea mai multor cutii de pizza în acelaşi timp. Până la mijlocul anilor ’80, antreprenorul ajunsese la un ritm de extindere impresionant, de aproape trei francize pe zi, în special în alte oraşe universitare din ţară, iar pe 12 mai 1983 a ieşit şi în afara graniţelor, prima ţară în care brandul s-a extins fiind Canada.

    În 1998 Monaghan a hotărât să se retragă din business, vânzând 93% din acţiunile sale către firma de investiţii Bain Capital într-o tranzacţie estimată la 1 miliard de dolari, şi să-şi dedice atât timpul, cât şi averea, diferitelor cauze sociale ale bisericii catolice. În decembrie 2011, antreprenorul a pornit un nou business în HoReCa, compania Gyrene Burger, cu tematică militară, inspirat fiind din anii petrecuţi în marină (termenul „Gyrene” era folosit, între anii ’40-’50, pentru a denumi soldaţii înrolaţi în marină).

    Una dintre marile pasiuni ale lui Monaghan a fost colecţionarea automobilelor de lux, iar pentru o vreme colecţia sa a inclus unul dintre singurele şase exemplare Bugatti Royale din lume, pentru care a plătit 8,1 milioane de dolari în 1986 şi pe care l-a vândut cinci ani mai târziu, după ce, inspirat de un pasaj din cartea „Mere Chritianity” („Creştinismul, pur şi simplu”) a autorului C. S. Lewis, a hotărât să renunţe la multe dintre plăcerile sale  „vinovate”, printre care se numărau alte bunuri scumpe şi echipa de baseball Detroit Tigers, al cărei proprietar era. Antreprenorul are patru fiice din căsnicia cu Marjorie Zybach, pe care a cunoscut-o în timp ce livra pizza.

    În 2019, compania Domino’s Pizza, prezentă astăzi în toată lumea, a înregistrat venituri de peste 3,6 miliarde de dolari şi a funcţionat cu o echipă de circa 13.100 de angajaţi.

     

  • Viaţa omului care a început să muncească 12 ore pe zi de la vârsta de doar 12 ani şi care a creat una dintre cele mai mari companii din lume

    Supranumit unul dintre părinţii contabilităţii, la doar 27 de ani William Welch Deloitte a pus bazele companiei care îi poartă numele, devenită, alături de KPMG, EY şi PwC, una dintre PRIMELE CELE MAI MARI PATRU FIRME DE AUDIT din lume, cunoscute sub denumirea The Big Four. Astăzi, compania are venituri anuale de peste 46 de miliarde de dolari, dar şi clienţi pe care i-a păstrat mai bine de un secol.

    William Welch Deloitte s-a născut pe 13 februarie 1818 în Londra. În 1833, într-o vreme în care era legal ca băieţii să lucreze, încă de la vârsta de 12 ani, 12 ore pe zi, s-a angajat ca asistent contabil al cesionarului Curţii de Faliment din Londra, unde a învăţat tainele acestei meserii, care începuse să prindă avânt în acea perioadă.

    Pe 23 aprilie 1845 el şi-a deschis propriul birou la Londra, pe strada Basinghall, moment în care a luat naştere compania Deloitte. Antreprenorul şi-a construit rapid o bună reputaţie, fiind primul auditor independent ales să auditeze o compane publică, Great Northern Railway, în procesul de fraudă intentat împotriva lui Leopold Redpath. Deloitte a inventat apoi un sistem de conturi feroviare care proteja investitorii de gestionarea necorespunzătoare a fondurilor, devenind astfel unul dintre greii acestei profesii, ales, în 1889, preşedinte al Institutului Contabililor Autorizaţi, al cărui membru fondator a fost.

    În 1893, antreprenorul a deschis primele birouri în Statele Unite şi, la scurt timp, a început să auditeze o afacere în creştere cu săpunuri şi lumânări: Procter & Gamble, companie care, un secol mai târziu, încă este clientul firmei Deloitte.

    Când fondatorul s-a retras din cadrul companiei, în 1897, era cel mai bătrân contabil practicant. A murit un an mai târziu, pe 23 august 1898.

    În 1952, firma Deloitte din Statele Unite a fuzionat cu Haskins & Sells. Noua entitate a fuzionat la rândul său, în 1990, cu Touche Ross pentru a forma Deloitte & Touche, în prezent Deloitte Touche Tohmatsu. În schimb, firma Deloitte din Marea Britanie şi din alte pieţe au ales să fuzioneze cu Coopers & Lybrand pentru a forma Coopers & Lybrand Deloitte, care ulterior a fuzionat cu Price Waterhouse pentru a forma PricewaterhouseCoopers.

    Prezentă în peste 150 de ţări, Deloitte a înregistrat, în 2019, pe plan internaţional, venituri de 46,2 miliarde de dolari, funcţionând cu o echipă de 312.000 de angajaţi. În piaţa locală, compania a intrat în anul 1992 şi numără în prezent o echipă de peste 2.000 de angajaţ. În România, compania a înregistrat anul trecut, prin toate entităţile prezente în plan local, o cifră de afaceri de 491,6 milioane de lei. 

  • Cum a pornit de la un fier de călcat povestea unui brand folosit azi în toată lumea

    Antreprenorul Robert Weintraud a pus bazele unei companii cunoscute în toată lumea în urmă cu peste un secol, într-un domeniu cu totul diferit de activitatea din prezent a brandului. Cu toate acestea, apariţia electricităţii în gospodăriile de pretutindeni l-a determinat să ia decizia – norocoasă – de a schimba traiectoria businessului, lansându-se în producţia de electrocasnice mici, produsele companiei fiind FOLOSITE ÎN PREZENT DE CLIENŢI din aproape 150 de ţări.

    Robert Ferdinand August Weintraud s-a născut în 1860, în Germania, în familia lui Johann Christian Weintraud, un producător de portofele. În 1884, la vârsta de 24 de ani, pentru a urma tradiţia familiei, antreprenorul a fondat, alături de doi parteneri de business – Aulmann şi Heyne, compania „Weintraud & Comp”, un distribuitor de accesorii metalice, precum carabine, pentru industria de prelucrare a pielii. În 1909 afacerea şi-a schimbat numele în „Robert Weintraud GmbH & Co KG”, iar brandul Rowenta – un acronim al numelui Robert, Weintraud – a fost înregistrat cu patentul imperial. Activitatea businessului a fost extinsă ulterior şi în producţia de ustensile pentru fumat, scris şi aparate de uz casnic.

    Antreprenorul a sesizat, într-un stadiu incipient, potenţialul pieţei aparatelor electrocasnice şi a dezvoltat un fier de călcat electric produs în fabrica sa din Offenbach am Main începând cu 1912. La un an distanţă, compania a început să fabrice şi echipamente de încălzire şi gătit, alături de produse de iluminat şi brichete. În 1914, Robert Weintraud s-a retras din companie.

    La începutul anilor ’20, Rowenta a produs pentru prima dată aparate electrocasnice de lux, precum fiare de călcat, aparate de cafea şi fierbătoare. În 1927, Robert Weintraud a murit.

    În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fabrica Rowenta din Offenbacher a fost aproape complet distrusă, iar producţia a fost oprită. După război, centrul de producţie a fost repornit în acelaşi loc, funcţionând până în 1997, când producţia a fost din nou oprită pentru a permite demolarea clădirii, înlocuită de un parc industrial.  

    Începând cu 1988, Rowenta face parte din portofoliul grupului francez SEB, alături de alte branduri cunoscute pe plan internaţional, precum Tefal. Prezent în aproape 150 de ţări, în 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Groupe SEB a înregistrat venituri de 6,8 miliarde de euro.

  • Cine este cel mai tânăr miliardar din Germania, care şi-a construit averea prin forţe proprii. Este şi singurul miliardar din domeniul lui

    Intrat în mediul antreprenorial cu doar câţiva ani înainte de bula dotcom, Ralph Dommermuth a ştiut să se adapteze şi să schimbe la timp traiectoria companiei sale, decizie care i-a adus statutul de singurul miliardar german din domeniul Internetului.

    Ralph Dommermuth s-a născut în anul 1963 în Montabaur, Germania. După ce a urmat un training în cadrul Deutsche Bank, a început să lucreze, în oraşul natal, ca freelancer pentru un dealer local de computere.

    Pe 21 aprilie 1988, cu un birou închiriat şi o investiţie de 285.000 de dolari din economii, a fondat alături de un partener de business 1&1 Marketing GmbH, un distribuitor de servicii de marketing pentru companii de software. Deşi iniţial a avut drept clienţi afaceri de dimensiuni mici şi medii, cu timpul, giganţi precum IBM, Compaq şi Deutsche Telekom au apelat la serviciile companiei. După succesul iniţial al afacerii, antreprenorul a hotărât, sub auspiciile noii ere a internetului, să schimbe traiectoria businessului, transformând-o, în 1996, în distribuitor de servicii de internet, schimbând ulterior şi numele afacerii în United Internet.

    În prezent, antreprenorul deţine o participaţie de 40% în companie. Cu o avere de 4 miliarde de dolari, clasat pe poziţia 662 în topul miliardarilor lumii, realizat pe publicaţia internaţională Forbes, Dommermuth este singurul miliardar german din domeniul internetului şi cel mai tânăr miliardar din ţara sa care a ajuns la acest statut prin forţe proprii.

    Alături de numeroase activităţi caritabile realizate prin intermediul fundaţiilor proprii, antreprenorul s-a implicat activ, financiar, şi în politică. În 2017, odată cu alegerile federale din Germania, el a făcut cea mai mare donaţie către un partid: 500.000 de euro, către Partidul Conservator.

    Dommermuth este pasionat de navigaţie, este căsătorit cu modelul şi designerul vestimentar Judith Berger şi are un copil dintr-o căsnicie anterioară. De-a lungul anilor de activitate în mediul de business, el a obţinut numeroase titluri: fondatorul anului, în 1994, din partea Norman Rentrop Verlag, strategistul anului, în 2007, din partea Financial Times, sau CEO-ul anului (2014, Wirtschaftswoche). Tot în 2014 cancelarul Angela Merkel i-a acordat statutul de membru permanent al Steering Committee for Innovation Dialogue, iar în 2018 a fost inclus în Hall of Fame of German Business.

    După o serie de extinderi ale serviciilor companiei în mai multe zone de activitate, United Internet a ajuns să reunească sub aceeaşi umbrelă un grup de 17 companii. În 2019, businessul, prezent  în mai multe ţări europene, printre care Austria, Franţa, Germania, Italia, Polonia, Spania şi Marea Britanie, dar şi în afara Europei, în SUA şi Canada, a înregistrat vânzări de 5,19 miliarde de dolari şi a avut un număr de 24,7 milioane de contracte.

  • Povestea omului pentru care dorinţa de a avea propria afacere a fost mai mare decat orice. Şi-a ipotecat chiar şi casa pentru a-şi deschide un business

    Şi-a ipotecat casa pentru a reuşi să pornească propriul business, iar acum conduce una dintre cele mai mari companii din industria chimică din lume, el însuşi fiind unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, cu o avere de aproape 18 miliarde de dolari. Este vorba de James Ratcliffe, fondatorul conglomeratului britanic din industria chimicalelor Ineos.

    James Arthur Ratcliffe s-a născut pe 18 octombrie 1952 în Lancashire, Marea Britanie, în familia unui tâmplar şi a unei contabile. Antreprenorul a urmat cursurile Universităţii Birmingham, pe care a absolvit-o cu o diplomă în inginerie chimică, în 1974.

    Primul său job a fost în cadrul gigantului petrolier Esso, însă ulterior a decis să îşi extindă competenţele şi în zona de business, aşa că a decis să urmeze o serie de cursuri de finanţe, absolvind un Master of Sciences la London Business School. În 1989, s-a alăturat companiei americane Advent International, una dintre cele mai mari firme de private equity din lume.

    În 1992, Ratcliffe şi-a ipotecat casa pentru a putea cumpăra o divizie de fabricare a produselor chimice din cadrul grupului BP. La 6 ani distanţă, el a pus bazele companiei multinaţionale din industria chimică Ineos, numită iniţial Inspec Ethylene Oxide Specialities.

    Ratcliffe a fost căsătorit cu Amanda Townson, de care a divorţat în 1995 şi cu care are doi fii, George şi Samuel. Din al doilea mariaj, cu Maria Alessia Maresca, are o fiică. Antreprenorul are două reşedinţe, în Monaco şi Hampshire, Anglia, şi două super-iahturi, Hampshire şi Hampshire II. Pasionat de aventuri, el a făcut o serie de expediţii la Polul Nord şi Sud, precum şi o excursie de trei luni cu motocicleta în Africa de Sud. A fondat şi o organizaţie caritabilă, „Go Run for Fun”, prin care susţine mii de copii. În Sunday Times Rich List 2018 a fost numit cel mai bogat om din Marea Britanie, cu o avere netă de 21,05 miliarde de lire sterline. În prezent, are o avere de 17,9 miliarde de dolari, fiind clasat pe locul 118 în topul miliardarilor planetei, realizat de publicaţia internaţională Forbes.

    Conglomeratul Ineos este împărţit în 20 de divizii şi produce o multitudine de articole, de la uleiuri sintetice şi materiale plastice până la solvenţi utilizaţi pentru fabricarea insulinei şi a antibioticelor, dar şi combustibili, ambalaje, automobile şi textile. De asemenea, este unul dintre cei mai mari jucători din sectorul exploatării gazelor de şist din Marea Britanie, piaţă pe care a intrat în 2014, în urma unei investiţii de 640 de milioane de lire sterline. Compania este implicată totodată în producţia de energie regenerabilă şi este unul dintre cei mai importanţi pionieri mondiali în dezvoltarea energiei durabile din materiale reziduale. Principalele pieţe pe care activează sunt: Germania, SUA, Marea Britanie, Franţa şi Benelux.

    În prezent, Ineos este unul dintre cei mai mari jucători din lume din piaţa produselor chimice, cu venituri de 85 de miliarde de dolari în 2019 şi o echipă de 22.000 de angajaţi. Compania deţine, de asemenea, echipa de fotbal elveţian Lausanne şi brandul britanic de fashion Belstaff, iar în luna martie a acestui an, pe fondul apariţiei pandemiei de COVID-19, a început şi construirea mai multor fabrici în Marea Britanie şi Germania, pentru producţia de gel antibacterian.

  • Omul care demontează proverbul „N-ai carte, n-ai parte”. Cum a reuşit acesta, deşi nu avea niciun fel de studii, să ajungă unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară

    Contrar vechiului proverb „N-ai carte, n-ai parte”, scoţianul John Arnold Clark a demonstrat că poţi ajunge nu doar foarte bogat, ci şi respectat de toţi, chiar şi fără studii. A plecat de-acasă în adolescenţă şi a abandonat şcoala, dar printr-o autodisciplină desăvârşită, antreprenorul a ajuns printre cei mai bogaţi oameni din ţara natală, iar compania sa, printre cei mai mari dealeri auto din Marea Britanie.

    John Arnold Clark s-a născut pe 27 noiembrie 1927 în ​Townhead, Glasgow, Scoţia. La vârsta de 14 ani a abandonat şcoala şi a plecat de acasă, locuind, în timpul războiului, pe insula Arran.

    El a fost recrutat în Forţele Aeriene Regale (RAF), unde a lucrat ca instructor de mecanică auto. Deoarece s-a remarcat prin calităţile de lider şi prin autodisciplina exemplară, el a obţinut, ulterior, rangul de caporal. La începutul anilor ’50 Clark s-a retras din RAF, dar nu a reuşit să îşi găsească un loc de muncă. Şi-a folosit aşadar singurii bani pe care îi avea şi, cu 70 de lire, a cumpărat un Morris Ten-Four pe care l-a restaurat şi l-a vândut, obţinând un mic profit. A început apoi să cumpere şi să vândă şi alte maşini, deschizându-şi primul showroom în 1954, în Glasgow.

    În 1963 a lansat şi o companie în domeniul financiar, care le permitea clienţilor săi să investească într-un automobil fără a-şi implica managerii bancari. Antreprenorul şi-a extins, de asemenea, activitatea şi în piaţa de rent-a-car, deschizând apoi şi un service auto.

    Până în 2002 reţeaua Arnold Clark Automobiles ajunsese la 97 de unităţi şi înregistra vânzări anuale de aproape 1 miliard de lire, fiind socotită cea mai mare companie privată din Scoţia. În mai 2006, compania a achiziţionat dealerii auto Harry Fairbairn BMW şi Mini şi a deschis cel mai mare showroom auto din Europa la acea vreme, în noul port Glasgow, ajungând, un an mai târziu, la venituri de 2 miliarde de lire sterline.

    În 2004 antreprenorului i-a fost acordat titlul de cavaler, pentru serviciile aduse industriei auto scoţiene. Clark a fost căsătorit de două ori şi a avut zece copii, şase fii şi patru fiice. La vârsta de 80 de ani, el încă îşi păstra funcţia de director al companiei şi avea un salariu de 2 milioane de lire pe an. Antreprenorul a murit pe 10 aprilie 2017, la vârsta de 89 de ani. Cu un an înainte de moartea sa, averea familiei Clark fusese estimată la peste 1 miliard de lire, fapt care i-a atras lui Clark statutul de primul dealer auto britanic miliardar. Un an mai târziu, a ajuns pentru prima data în topul Forbes al miliardarilor lumii, numărându-se, la acea dată, în primii 60 cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie.

    În prezent, Arnold Clark Automobiles este cel mai mare dealer auto din Scoţia şi al patrulea din Marea Britanie, deţine circa 200 de reprezentanţe în Marea Britanie, vinde anual peste 200.000 de maşini de la 20 de producători şi are o echipă de 11.000 de angajaţi. Compania administrează, de asemenea, 130 de service-uri auto, 40 de ateliere de reparaţii şi aproximativ 15 magazine de piese auto şi accesorii. Potrivit companiei de date comerciale Dun & Bradstreet, Arnold Clark Automobiles a înregistrat, în 2019, venituri de 5,44 miliarde de dolari.