BusinessMagazin

Tag: bani

  • România, ţara videochatului. Avem suficienţi angajaţi la videochat în ţara noastră ca să umplem aproape două oraşe cât Clujul. Şeful ANAF anunţă câte mii de firme sunt şi câte sute de mii de oameni lucrează în domeniu

    Lucian Heiuş, şeful ANAF, a declarat că în industria videochat-ului din România lucrează peste 400.000 de persoane. În plus sunt înregistrate 5.000 de firme cu acest obiect de activitate.

    El menţionează că instituţia pe care o reprezintă poate obţine toate informaţiile despre veniturile acestor societăţi, sumele de bani câştigate putând fi văzute prin bănci.

    „Astăzi, dacă vorbim de veniturile care se obţin de pe platformele de videochat, aflăm orice informaţie. Există cinci platforme mari, unde orice firmă care funcţionează în România pe acest domeniu de activitate are un contract cu ei şi de acolo primesc bani. Aceşti bani intră prin bancă, îi putem urmări”, a spus preşedintele ANAF la Digi 24.

    Aceasta este prima confirmare oficială în legătură cu fenomenul videochat-ului din România, care potrivit şefului ANAF a explodat în ultima perioadă .

    Până acum existau doar estimări privind industria de videochat din România, care cel puţin din perspectiva numărului de persoane care activează în acest domeniu este de peste două ori mai mare faţă de cei care lucrează în industria de IT.

    „Sunt discuţii că ar lucra ca persoane fizice peste 400.000 în această industrie, pentru că veniturile sunt mari, însă ce e interesant este că 99% din venituri nu sunt de la cetăţeni români, ca să fie foarte clar. Românii care urmăresc aceste platforme sunt într-un număr foarte mic, însă banii sunt făcuţi în România şi plătiţi în România şi avem multe acţiuni de contor pe firmele de videochat. Şi cu ani în urmă erau. Mulţi nu înţelegeau că, de fapt, este o activitate, că ar trebui să aibă angajaţi, persoanele care prestează acea muncă şi cred că e un proces mult mai vechi. Astăzi avem instrumentele necesare pentru a putea monitoriza şi acţiona asupra acestor industrii”, a mai spus şeful ANAF la Digi 24.

    Potrivit acestuia, ANAF a realizat un ghid prin care persoanele care activează în industria de videochat pot afla cum să îşi declare veniturile şi să plătească impozitele la stat.

    De ce nu vedem/simţim criza? De unde vin banii care susţin în continuare consumul, aglomeraţia de pe şosele, vânzările de maşini, vânzările de apartamente sau piaţa produselor de lux? Cum a ajuns un transportator anonim din Bistriţa mai puternic decât o bancă?

     

     

     

     

  • Cea mai puternică economie a lumii are probleme. O treime din populaţia sa nu ştie cum să se mai descurce cu banii până la finalul lunii şi se îngroapă în datorii

    Un număr tot mai mare de gospodării din SUA continuă să se lupte pentru a face faţă cheltuielilor lunare din prezent mai rău decât în perioada imediat următoare pandemiei Covid-19, când milioane de oameni şi-au pierdut locurile de muncă, potrivit unui sondaj al Biroului de Recensământ, scrie Bloomberg.

    Aproape 38,5% dintre gospodăriile americane – echivalentul a aproximativ 89,1 milioane – s-au confruntat cu dificultăţi în plata cheltuielilor lunare între 26 aprilie şi 8 mai, potrivit celui mai recent sondaj Household Pulse Survey. Aceasta este în creştere faţă de 34,4% în urmă cu un an şi 26,7% în aceeaşi perioadă în 2021.

    Biroul colaborează cu mai multe agenţii federale pentru a realiza sondajul dezvoltat în timpul pandemiei  şi pentru a colecta date şi a măsura experienţele gospodăriilor pentru a ajuta la informarea guvernului  american.

    Ponderea gospodăriilor cu probleme variază foarte mult în funcţie de zona geografică. Locuitorii din statele cu venituri medii mai mici, cum ar fi Louisiana şi Mississippi, se confruntă cu cele mai mari probleme bugetare.

    În 15 state, mai mult de 4 din 10 adulţi trăiesc în gospodării unde a fost foarte dificil să plătească cheltuielile obişnuite lunare în ultimele şapte zile. Iar în unele zone metropolitane, cum ar fi Los Angeles şi Riverside, California, aproape jumătate dintre gospodării se confruntă cu dificultăţi.

    Pentru a combate aceste probleme bugetare, multe gospodării apelează la cardurile de credit. Mai mult de 25 de milioane de gospodării declară că au folosit carduri de credit sau au obţinut un împrumut pentru a face faţă nevoilor de cheltuieli. Această cifră este în creştere faţă de 22,4 milioane din aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Utilizarea cardurilor de credit va aduce, probabil, probleme bugetare suplimentare pe termen scurt, deoarece rata medie a dobânzii la acest tip de datorie depăşeşte acum 20%.

  • BCR lansează plăţile intra şi interbancare prin intermediul numerelor de telefon, prin care clienţii pot transfera bani fără a utiliza codul IBAN al destinatarului

    BCR adaugă o nouă funcţionalitate platformei digitale George şi lansează plăţile intra şi interbancare prin intermediul numerelor de telefon, prin care clienţii pot transfera bani fără a utiliza codul IBAN al destinatarului.

    Opţiunea de plată funcţionează prin intermediul TRANSFOND şi este valabilă între băncile participante la serviciu şi între clienţii care şi-au dat acordul de a folosi AliasPay.

    „Soluţia de plăţi prin numărul de telefon oferă clienţilor noştri simplitate, rapiditate şi siguranţă în ceea ce priveşte transferurile de bani, atât de la un cont BCR la altul, cât şi la celelalte bănci înrolate în sistem. Transferurile prin AliasPay presupun asocierea numărului de telefon cu un IBAN, iar clienţii BCR care îşi doresc activarea acestui serviciu îşi vor da acordul direct din George pentru înrolarea numărului şi, implicit, a IBAN-ului asociat în AliasPay. ”, a declarat Petruţ Lixandru, Şef Departament Canale Digitale de Distribuţie, BCR.

    Funcţionalitatea AliasPay se activează din magazinul platformei digitale George, prin asocierea numărului de telefon cu contul IBAN pe care utilizatorul vrea să primească bani. Pentru a transfera bani utilizând numărul de telefon, beneficiarul plăţii trebuie să aibă activă, la rândul său, funcţionalitatea AliasPay.

    Odată cu aderarea BCR la AliasPay, cota de piaţă acoperită de participanţii la acest serviciu ajunge la aproximativ 45% din piaţa plăţilor interbancare de retail, fără card, din România.

     

    ”Sperăm ca această funcţionalitate să fie adoptată de cât mai mulţi actori de pe piaţa bancară, astfel încât gradul de acoperire să fie cât mai mare. De la lansare şi până în prezent, am introdus peste 270 de funcţionalităţi pe platforma George”, a mai spus Petruţ Lixandru.

    Nivelul de securitate şi disponibilitate al serviciului este similar cu cel asigurat pentru funcţionarea Casei de compensare a plăţilor interbancare, TRANSFOND punând la dispoziţie, în cazul AliasPay, un timp de răspuns la interogări mai mic de 2 secunde.

     

  • Italia negociază propriul PNRR de 200 de mld. euro, după ce a considerat anumite investiţii „risipă de bani”. Italienii sunt îngrijoraţi că nu vor putea lua fondurile la timp. Situaţia este similară şi în cazul României

    Italia revizuieşte modul în care va cheltui 200 de miliarde de euro din fondurile UE pentru redresarea Covid-19 (echivalentul PNRR), încercând să evite risipa de bani în proiecte inutile sau chiar mai rău, să nu cheltuiască banii la timp, scrie Financial Times.

    „Este fundamental să folosim corect aceşti bani”, a declarat un înalt oficial italian pentru FT. „Aceasta este o oportunitate importantă pentru Europa şi ţara noastră.”

    După ce a câştigat cea mai mare parte din fondurile UE pentru a redinamiza economiile după Covid, Italia s-a chinuit să găsească proiecte demne pe care să le poată executa până la termenul limită din iunie 2026. Spre comparaţie, România are o alocare din PNRR de 29 mld. euro.

    Oficialul citat de FT a spus că Roma intenţionează să prezinte Comisiei Europene un plan revizuit până la sfârşitul lunii iunie, după ce a renunţat deja la licitaţii de 148,5 milioane de euro pentru proiecte de stadioane din Florenţa şi Veneţia, în urma obiecţiilor de la Bruxelles.

    De asemenea, România este în negocieri cu Uniunea Europeană pentru anumite reforme şi investiţii. Pe de-o parte, este nevoie să „taie” 2 mld. de euro din PNRR, ca urmare a creşterii economice peste aşteptări şi ep de altă parte trebuie să adauge 1,4 mld. de euro prin artera PNRR RepowerEU, pentru independenţa energetică. În aceeaşi vreme, guvernul încearcă să negocieze şi unele reforme, printre care reforma pensiilor, mai exact să ajungă cu cheltuiala de pensii la 9,4% din PIB. În 2022, cheltuiala cu pensiile a fost de 12,2 din PIB, fără pensiile militare.

    Planul actual al Italiei include investiţii de 25 de miliarde de euro pentru liniile de cale ferată, 15 miliarde de euro pentru noi clinici de sănătate şi alte infrastructuri medicale, 4,3 miliarde de euro pentru înlocuirea conductelor de apă cu scurgeri şi dezvoltarea capacităţii de stocare a apei şi alte miliarde pentru a construi creşe, moderniza şcoli şi întineri oraşul în degradare.

    Dar o mare parte din bani sunt direcţionaţi şi către municipalităţile italiene – unele dintre ele au propriile idei despre cum să cheltuiască banii în numele reînnoirii urbane şi al incluziunii sociale.

    Membrii guvernului lui Meloni au condamnat în mod privat calitatea proiectelor municipale propuse, multe dintre acestea putând fi acum reconsiderate.

    În Foligno, un oraş mic din centrul Italiei, cu 55.000 de locuitori, primarul Stefano Zuccarini intenţionează să folosească 1 milion de euro pentru a construi o nouă unitate de sănătate alimentată cu energie solară pentru câini şi pisici fără stăpân.

    „Vom asigura sănătatea şi o calitate mult mai ridicată a vieţii animalelor”, a spus Zuccarini, a cărui platformă pentru campania electorală din 2019 a inclus angajamente privind bunăstarea şi protecţia animalelor. „Vrem să ne tratăm bine animalele – asigurându-ne că au o viaţă decentă şi o îngrijire adecvată.”

    Oraşul sicilian Marsala vrea să cheltuiască 800.000 de euro pentru a finaliza o pistă de curse de cai care a fost începută în urmă cu 30 de ani şi nu a fost niciodată finalizată. Macerata din centrul Italiei, care se află la doar 315 de metri deasupra nivelului mării, a luat în considerare construirea unei pârtii de schi artificiale, dar a abandonat ideea după un protest local. Cavriglia din Toscana a alocat 4 milioane de euro pentru renovarea terenului de golf local.

    Partea Italiei din granturile şi împrumuturile din fondul de redresare ar trebui să fie utilizată pentru a-şi consolida infrastructura, a reduce inegalitatea socială şi a creşte traiectoria de creştere pe termen lung a ţării pentru a-şi face datoria mai sustenabilă.

    Dar potenţiala risipă nu este singura preocupare a Romei. Raffaele Fitto, ministrul de cabinet însărcinat cu supravegherea programului, a avertizat că Italia va avea dificultăţi să-şi folosească toate fondurile alocate până la termenul limită din iunie 2026, fără modificări majore. De exemplu, el a remarcat că Italia va rata probabil obiectivul de 30 iunie de a finaliza licitaţia pentru noi facilităţi de îngrijire a copiilor în valoare de 4 miliarde de euro.

    Cu birocraţia sa labirintică şi capacitatea administrativă locală slabă, Italia s-a luptat istoric să folosească banii de la Bruxelles, cheltuind doar 34% din cele 126 de miliarde de euro din fondurile de coeziune ale UE pe care le-a avut la dispoziţie în perioada 2014-2020, mai notează sursa citată.  Spre comparaţie, rata de absorbţie efectivă din România, adică sumele rambursate de UE, a fost de 62% la finalul primului trimestru din 2023, pe acelaşi cadru financiar multi anual de care vorbeşte şi Financial Times.

     

     

  • Ţara cuprinsă de panică. Oamenii se tem că toţi banii din bănci se vor evapora, iar frica atinge cote nemaivăzute de la criza financiară din 2008

    Cele mai recente evenimente şi turbulenţe cu care s-a confruntat economia americană ar putea reduce drastic încrederea în sistemul financiar american. Aproape jumătate dintre americani se tem pentru banii pe care i-au depozitat într-o bancă sau altă în alte instituţii financiare, scrie CNBC.

    Potrivit unui sondaj al companiei de consultanţă Gallup, aproape jumătate dintre americanii intervievaţi au declarat că sunt „foarte îngrijoraţi” sau „serios îngrijoraţi” pentru banii lor. Numai 20% dintre aceştia stau fără frica că banii lor ar putea dispărea pe fondul agravării problemelor cu care se confruntă sistemul bancar.

    Nivelul de îngrijorare exprimat în sondaj este similar cu cel constatat de Gallup la scurt timp după prăbuşirea Lehman Brothers în septembrie 2008.

    Cu toate acestea, nu este vorba de un sondaj pe care Gallup îl realizează în mod regulat, astfel încât este dificil de spus cum s-au schimbat atitudinile în timp. Cu toate acestea, compania a realizat o comparaţie între sentimentul din 2008 şi cel din prezent, iar aceasta indică o îmbunătăţire, pe măsură ce tot mai multe măsuri au fost luate pentru atenuarea problemelor economice.

    Federal Deposit Insurance Corp. – creată în 1933, în cele mai negre zile ale Marii Depresiuni – susţine depozitele până la 250.000 de dolari per deponent. Pentru cei care au conturi peste limita asigurată, există mai multe măsuri care pot fi luate pentru a proteja mai mult de 250.000.

    Potrivit Gallup, cei care se identifică drept republicani sau independenţi, precum şi cei cu venituri medii şi mici au fost mai predispuşi să fie îngrijoraţi de banii lor. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru americanii care nu au finalizat o facultate.

    Sondajul a fost realizat pe un eşantion de aproximativ 2.000 de oameni în perioada 3-25 aprilie 2023.

  • Povestea unei tinere de 24 de ani care reuşeşte să facă mii de dolari pe lună dintr-o spălătorie auto: Lucrez doar 20 de minute pe zi atunci când merg să imi iau banii

    Hannah Ingram, o tânără de 24 de ani din SUA, a început să lucreze în real-estate la 17 ani. După o scurtă perioadă petrecută în facultate, s-a lăsat de studii şi a devenit broker imobiliar. În timp ea a început să inveţe despre conceptul de venit pasiv şi a încercat să investească într-o afacere care funcţionează aproape de una singură, scrie CNBC.

    Tânăra a reuşit să cumpere cu 2.000 de dolari o spălătorie auto, care îi aduce venituri pasive de 5.500 de dolari pe lună.

    „Partea cea mai bună e că lucrez doar 20 de minute pe zi, când merg să ridic banii şi să verific daca totul este în regulă”, a declarat Hannah.

    Ea a închiriat iniţial spălătoria de la fostul proprietar încercând să evite un credit la bancă, pentru ca în 2021, să o cumpere în mod oficial.

    Conform contractului pe care l-a încheiat, tânăra s-a angajat să acopere toate ratele lunare, precum şi impozitul pe venit, proprietate şi facturile pentru utilităţi. După satisfacerea acestor obligaţii, Hannah a putut încasa întreg profitul.

    Potrivit lui Hannah Ingram, când vine vorba de un business de acest tip cele mai importante aspecte sunt locaţia şi cât de accesibilă e clienţilor, o bună evaluare a veniturilor şi necesitatea de a păstra clienţii fideli.

     

  • Panica cuprinde încet dar sigur cea mai mare economie a lumii. Americanii se tem că toţi banii din bănci se vor evapora, iar frica atinge cote nemaivăzute de la criza financiară din 2008

    Cele mai recente evenimente şi turbulenţe cu care s-a confruntat economia americană ar putea reduce drastic încrederea în sistemul financiar american. Aproape jumătate dintre americani se tem pentru banii pe care i-au depozitat într-o bancă sau altă în alte instituţii financiare, scrie CNBC.

    Potrivit unui sondaj al companiei de consultanţă Gallup, aproape jumătate dintre americanii intervievaţi au declarat că sunt „foarte îngrijoraţi” sau „serios îngrijoraţi” pentru banii lor. Numai 20% dintre aceştia stau fără frica că banii lor ar putea dispărea pe fondul agravării problemelor cu care se confruntă sistemul bancar.

    Nivelul de îngrijorare exprimat în sondaj este similar cu cel constatat de Gallup la scurt timp după prăbuşirea Lehman Brothers în septembrie 2008.

    Cu toate acestea, nu este vorba de un sondaj pe care Gallup îl realizează în mod regulat, astfel încât este dificil de spus cum s-au schimbat atitudinile în timp. Cu toate acestea, compania a realizat o comparaţie între sentimentul din 2008 şi cel din prezent, iar aceasta indică o îmbunătăţire, pe măsură ce tot mai multe măsuri au fost luate pentru atenuarea problemelor economice.

    Federal Deposit Insurance Corp. – creată în 1933, în cele mai negre zile ale Marii Depresiuni – susţine depozitele până la 250.000 de dolari per deponent. Pentru cei care au conturi peste limita asigurată, există mai multe măsuri care pot fi luate pentru a proteja mai mult de 250.000.

    Potrivit Gallup, cei care se identifică drept republicani sau independenţi, precum şi cei cu venituri medii şi mici au fost mai predispuşi să fie îngrijoraţi de banii lor. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru americanii care nu au finalizat o facultate.

    Sondajul a fost realizat pe un eşantion de aproximativ 2.000 de oameni în perioada 3-25 aprilie 2023.

  • Trăiască 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii! În urmă cu 34 de ani, în 1989, muncitorii stăteau la coadă pentru zahăr, ulei, carne, făină. Acum, corporatiştii stau la coadă la îngheţată, la Velocità, pe Calea Victoriei. Dacă PSD le măreşte impozitele pentru că au salarii mari, va fi revoltă

    Duminică după-amiază, 30 aprilie 2023. Calea Victoriei din Bucureşti, care este închisă în weekend, era arhi-arhiplină. Nu ştiu dacă am văzut vreodată atât de mulţi oameni pe Calea Victoriei, mai ales că este weekend prelungit cu ocazia zilei libere de astăzi, luni, 1 mai, iar oamenii pleacă din Bucureşti.

    Peste tot era coadă, la gelaterii, la cafenele, la pizzerii, la cofetării şi chiar la celebrele merdenele de la Nea Mihai, din piaţa Amzei (pentru cei care nu ştiu, sunt cele mai bune merdenele din Bucureşti) trebuia să stai la coadă cel puţin 15 minute.

    La Velocità, un icon pe Calea Victoriei, stăteai la coadă 30 de minute pentru a lua o îngheţată care nu-i ieftină deloc.

    Calea Victoriei era extrem de vie, colorată, cool, cu cele mai noi tendinţe din modă, tinerii îşi plimbau cu mândrie copiii, iar părinţii şi bunicii le ţineau trena.

    Ce paradox: acum 34 de ani, în 1989, aceşti părinţi şi bunici, care erau muncitori în fabricile comuniste, stăteau la coadă pentru zahăr, ulei, făină, carne, ca să nu mai vorbim că pâinea era pe cartelă.

    Acum, copiii şi nepoţii lor, corporatişti, stau 30 de minute la coadă la Velocità sau la celelalte gelaterii pentru o îngheţată.

    Ziua de 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii, are semnificaţii diferite.

    Bunicii şi părinţii trebuiau să iasă, aduşi cu arcanul, la celebra defilare prin faţa liderilor Partidului Comunist, iar acum copiii şi nepoţii defilează de plăcere pe Calea Victoriei, prin faţa privirilor tuturor, ca să vadă cine mai trece şi cu ce este îmbrăcat.

    Cei care se plimbau în weekend pe Calea Victoriei sau cei care au fost weekendul trecut pe Kiseleff la Street Food, au rămas şi îşi doresc să rămână în România în continuare, chiar dacă jumătate din generaţia Z crede că în viitorul apropiat ar trebui să părăsească ţara pentru o viaţă mai bună.

    Foarte mulţi dintre corporatiştii din Bucureşti, dar şi cei din celelalte oraşe mari, realizează că ce au obţinut aici este într-un fel sau altul la fel ca în afară: joburile din multinaţionale sunt la fel ca în afară, lucrează în clădiri de birouri la fel cum sunt cele de la Londra, Viena, Paris, New York, mâncarea este la fel, iar salariile, chiar dacă sunt mai mici ca în afară, au o putere de cumpărare poate mai mare aici, în România, decât în Occident. Să vedeţi cum se va ridica Iaşiul!

    În ultimii 20 de ani, România a înregistrat cea mai mare rată de creştere economică din Europa, iar în ultimul deceniu creşterea economică şi creşterea puterii de cumpărare a fost şi mai mare (salariile s-au dublat şi chiar triplat în valoare nominală, iar prin stabilitatea cursului valutar leu/euro au înregistrat o creştere în euro susţinută).

    Fiecare dintre cei care stau la coadă la Velocità sau la o altă gelaterie, munceşte din greu pentru banii lui, stă cu orele la muncă, încearcă să demonstreze că este mai bun decât omologul lui din afară, se încăpăţânează să creadă că în România poţi să trăieşti rezonabil de bine, aşa cum cred expaţii care vin aici şi nu mai pleacă.

    Fără să aibă în faţa ochilor anumite date economice ale viitorului, aceşti corporatişti, aceşti foarte mici, mici, mijlocii antreprenori şi liber profesionişti simt că această ţară are o şansă, mai ales după ce au văzut că nu suntem în urmă faţă de celelate ţări.

    Problema corporatiştilor este statul, guvernul, partidele, oamenii care administrează instituţiile de stat care nu fac nimic, care lucrează împotriva lor şi a acestei ţări.

    Problema banilor într-un fel sau altul s-a mai diluat, salariile corporatiştilor au crescut, dar când te uiţi în jur la tot ceea ce ţine de stat – infrastructura medicală, infrastructura educaţională, infrastructura publică -, toţi spun că este un dezastru, că nu mişcă nimic, că suntem o cauză pierdută. În fiecare zi apare un caz de corupţie la stat, iar banii ceruţi şi daţi ca mită nu sunt puţini, ci chiar foarte mulţi.

    Când companiile, atât multinaţionale cât şi firmele româneşti, caută cu disperare oameni, multe firme fiind nevoite să lucreze cu asiatici, pentru un job la stat, la o instituţie publică, se dă în continuare şpagă.

    Când trebuie să pleci din ţară cu avionul, inevitabil te loveşti şi eşti lovit în plin de preţurile produselor de la Otopeni şi nu înţelegi de ce aceste preţuri sunt mai mari decât în afară. Noroc că acum am aflat de Dosarul Otopeni, unde cei de acolo umblau să dea şpagă 22 de milioane de euro pentru prelungirea contractelor de închiriere a magazinelor din Otopeni. Iar această şpagă (care pentru foarte mulţi este foarte mare – 22 de milioane de euro pentru 10 ani -, dar în realitate este mică pentru businessul de acolo, de 80-90 de milioane de euro pe an) se recuperează imediat prin preţurile produselor şi serviciilor din Otopeni, pe care le plătim cu toţii.  

    Bugetul de stat are an de an bani mai mulţi, dar acest lucru se vede prea puţin, mult prea puţin: în sănătate este un dezastru, cel puţin ca percepţie, spitalele sunt murdare şi cad peste tine, mai ales cele din oraşele mijlocii şi mici, clădirile instituţiilor de stat sunt un dezastru, când te duci la ghişeele instituţiilor de stat funcţionarii sunt înghesuiţi ca într-o închisoare etc.. Acum, la şcoală, problema părinţilor nu este legată de note sau educaţie, pentru că este deja o cauză pierdută, ci de intrarea drogurilor în şcoli şi de faptul că poliţia, autorităţile statului, nu fac nimic. Certitudinea părinţilor este că aceste droguri ajung în şcoli, pe străzi, cu ajutorul poliţiei, cu ajutorul serviciilor secrete, care îi acoperă pe traficanţi, aşa cum văd în filmele americane.

    Dincolo de asta, toţi îşi pun problema, cel puţin la nivel de discuţie de cafenea, unde se duc banii din taxe şi impozite pe care ei îi plătesc din munca lor (45% din salariul brut se duce la stat, iar pentru cei care au afaceri, sunt taxele pe companii, care nu se opresc niciodată).

    Ce face statul cu aceşti bani, unde se duc ei?, este întrebarea tuturor.  

    Acum, piaţa este stresată de posibilitatea majorării taxelor şi impozitelor pentru că bugetul nu are bani suficienţi. De unde a venit acest lucru?

    Iar lumea este furioasă, o furie din aceasta ascunsă, când îl aud pe Ciolacu de la PSD că cei care câştigă mai mult decât preşedintele României trebuie să plătească un impozit mai mare. Dar de ce să facă acest lucru? Adică, cu cât munceşti mai mult, facturezi mai multe ore – de IT, de consultanţă, de avocatură etc. -, vei plăti un impozit mai mare?

    Aceşti corporatişti încearcă să spună în fiecare zi că nu au făcut o greşeală că au rămas în ţară, că vor să-şi crească copiii în această ţară, iar cei de la PSD, înfrăţiţi cu cei ce la PNL, vor să vină cu taxe şi impozite mai mari, din care să fure şi mai mult, că doar vin alegerile.  

    Poate Ciolacu, Ciucă şi alţi lideri ai celor două partide care formează guvernul ar trebui să stea la coadă la Velocità, să audă ce vorbesc oamenii.

    La un moment dat, USR era o speranţă pentru ei şi de aceea i-au votat. Cei de la USR au ajuns o dezamăgire, nimic nu se mai aude de ei, iar PSD şi PNL fură ca-n codru şi vor să pună taxe şi impozite mai mari. Despre Iohannis nu au ce să zică, pentru că preşedintele nu este prezent în spaţiul public, deci nici nu-l simt în viaţa lor.

    Aşa că, dacă PSD şi PNL le măresc taxele şi impozitele, s-ar putea ca votul lor de la anul să se îndrepte către AUR, ca o reacţie negativă la adresa celor care sunt acum la putere. Aşa s-a întâmplat în 2000, când mulţi tineri, proaspăt angajaţi în multinaţionalele care veneau în România, au votat cu Vadim doar ca să nu voteze cu Iliescu, care era votat de bunici şi părinţi, apoi au votat cu Băsescu, care le promitea că îi va trage pe PDSR-işti în ţeapă în Piaţa Victoriei, iar apoi au votat cu USR, care era ceva nou şi vorbea pe limba lor.

    Să vedem cu vine vor vota la anul.

    Până una alta, trăiască ziua de 1 Mai corporatist, Ziua Internaţională a Oamenilor Muncii.

  • Sfatul de aur al unui milionar self-made pentru cei ce vor să facă avere: Este extraordinar de important să faceţi acest lucru

    Ramit Sethi, milionar self-made şi starul documentarului Netflix „How to get rich” vine cu un sfat important pentru cei tineri, aflaţi la început de drum şi care vor să evolueze financiar şi să facă avere, scrie CNBC.

    Tinerii abia ieşiti din băncile liceului sunt puşi faţă în faţă cu obligaţia de a-şi gestiona cât mai bine posibil banii, dar şi cu nevoia de a-şi finaliza studiile şi eventual de a avea propria locuinţă.

    „Cel mai bun sfat al meu pentru persoanele în vârstă de 20 de ani, când vine vorba de bani, este creeze un sistem de investiţii constante, pentru că acestea se pot transforma în timp în baza propriei averi”, a declarat milionarul.

    Cei aflaţi la început de drum se pot confrunta cu o serie de probleme multiple – câştigul salarial care nu este pe măsura asteptărilor, dubii în privinţa alegerilor pofesionale sau datorii – însă au de partea lor un factor extraordinar de important: timpul. De aceea este esenţial ca ei să înceapă să investească cât mai curând posibil, chiar şi sume mici de bani, cu condiţia ca investiţia să se deruleze în mod continuu.

    În general, cu câţi mai mult bani se investesc, cu atât şansele unei persoane de a construi o avere şi a deveni independentă financiar se măresc. Dobânzile pentru investiţii precum depozitele bancare sau acţiunile cresc în timp şi oferă o perspectivă reală de a accesa o formă de venit pasiv.

    Pe scurt, cu cât investitorul îşi menţine banii în investiţie, cu atât suma va creşte.

    Chiar dacă bursa nu se află mereu plus, iar turbulenţele economice o pot tulbura, din punct de vedere istoric ea şi-a revenit mereu. Investind din timp, şansele ca sumele pierdute în timpul unei crize să crească sunt solide şi realiste.

    Crearea unui sistem automatizat de investiţie, se poate transforma într-un obicei. Acesta poate fi demarat chiar şi prin intermediul jobului, dacă investitorul decide ca o parte din salariu să fie direct virată în contul său de investiţii.

    „Dacă vă număraţi printre cei de 20 de ani, aveţi o oportunitate extraordinară în faţă, chiar dacă veniturile dvs. nu sunt chiar atât de mari. Pe măsură ce avansezi în carieră şi venitul tău creşte, poţi investi şi mai mulţi bani, mărind şansele să faci avere”, a mai spus milionarul.

    Al doilea sfat al milionarului pentru cei tineri sună aşa: Încercaţi să vă şi distraţi puţin.

    Este important să faci tot posibilul pentru a deveni sigur şi indepedent financiar, dar este la fel de important ca investitorul să profite de timpul, energia şi oportunităţile care apar în această perioadă.

    „Dacă e să privesc puţin în urma, unul dintre regretele mele este că am uitat să mă relaxez ceva mai mult”, a declarat Ramit Sethi.

  • Ţara din Europa care pierde trenul banilor: Cu împrumuturi de peste 140% din PIB, o creştere economică din ce în ce mai slabă, şi agenţii de rating care se pregătesc să o retrogradeze la „junk”, viitorul nu arată bine pentru a treia economie a continentului

    Agenţia de rating Moody’s este de părere că Italia este singura ţară din Europa care riscă să îşi piardă ratingul de ţară şi să retrogradeze la categoria „junk”. Într-un raport care analizează modul în care naţiunile au făcut faţă retrogradărilor, a treia economie din zona euro a devenit singurul candidat pentru o astfel de ajustare, scrie Bloomberg.

    „Italia este în prezent singurul stat suveran cu rating Baa3 cu perspectivă negativă. Creşterea lentă şi costurile de finanţare mari pot slăbi şi mai mult poziţia fiscală a Italiei”, au declarat analiştii.

    Moody’s, a cărei următoare evaluare a creditului Italiei este programată pentru 19 mai, îi acordă ratingul Baa3, cu o treaptă peste junk. Perspectiva este negativă încă din luna august – o evaluare deosebit de pesimistă a ţării a cărei coaliţie condusă de premierul Giorgia Meloni a preluat puterea în urmă cu aproape exact şase luni.

    În schimb, S&P Global Ratings şi-a reafirmat săptămâna trecută propria opinie privind Italia la un nivel cu o treaptă mai ridicat – BBB cu perspectivă stabilă. Fitch Ratings are o opinie similară.

    Italia se confruntă cu „riscuri sporite” în jurul implementării unor reforme cruciale menite să revigoreze potenţialul său de creştere, au scris analiştii Moody’s, citând măsuri, inclusiv cele legate de atragerea banilor din Fondul de redresare al Uniunii Europene.

    Ultimul episod de creştere economică se datorează unei perioade mai liniştite în politică, obiectivului declarat al guvernului italian de prudenţă fiscală şi garanţiei antifragmentare a Băncii Centrale Europene.

    Orice eventuală retrogradare la categoria junk ar afecta economia naţională şi ar aduce ţara într-un teritoriu necunoscut, din cauza retrogradării care face ca obligaţiunile sale să fie mai puţin atractive pentru investitori.

    O astfel de mutare nu ar afecta participarea sa la programele de achiziţionare de obligaţiuni ale BCE. Datoria guvernamentală este eligibilă atât timp cât cel puţin una dintre cele patru mari agenţii de rating consideră că Italia este sigură pentru investitori.

    Împrumuturile Italiei depăşesc 140% din PIB, în timp ce creşterea economică rămâne în continuare slabă din punct de vedere istoric. De asemenea Italia riscă să nu finalizeze unele proiecte necesare pentru a debloca banii europeni până la termenul limită din 2026.

    Moody’s a precizat că 28 de ţări au fost retrogradate la „junk” din 1995 încoace. Dintre acestea, doar 12 au reuşit să recupereze ratingul de investiţii, iar timpul necesar variază între aproximativ trei şi 14 ani, procesul implicând “transformări majore”, inclusiv îmbunătăţiri instituţionale şi consolidarea finanţelor publice.