BusinessMagazin

Tag: artisti

  • (P) Am dat startul cupei mondiale FIFA Brazilia 2014 live pe Promenada

    TVR şi mall Promenada din Bucureşti au dat startul Cupei Mondiale FIFA Brazilia 2014 alături de nume celebre ale fotbalului românesc, precum Florin Răducioiu, Miodrag Belodedici, Dumitru Dumitriu, Ionuţ Cristian Poiana şi Adrian Enache, proaspăt campion mondial cu Naţionala de Fotbal a Artiştilor.

    Pe terasa în aer liber din Promenada, invitaţii lui Ionel Stoica au prefaţat meciurile Cupei Mondiale şi au răspuns întrebărilor redactorilor ProSport. Iubitorii fotbalului s-au bucurat de un spectacol inedit şi au avut parte de o serie de surprize pregătite de organizatori pe parcursul întregii seri. Atmosfera fierbinte de la Rio, cu dansuri în ritm de samba şi costume spectaculoase, a fost asigurată de către dansatoarele clubului Chaboo.

    Mall Promenada este partenerul oficial al Societăţii Române de Televiziune (SRTV) pentru retransmisia pe terasa centrului comercial a tuturor meciurilor Cupei Mondiale FIFA Brazilia 2014, fiind singura locaţie licenţiată în acest scop pentru public viewing.

    Vă aşteptăm în următoarele 4 săptămâni PE Promenada, să trăim o experienţă unică în HD, prin difuzarea meciurilor FIFA World Cup Brasil 2014 pe un super-ecran în aer liber la înălţime (8 x 6 m) şi o rezoluţie perfectă, asigurată prin proiectorul unic în România, cu o capacitate de 35.000 lucşi.

    Programul integral al meciurilor difuzate pe terasa Promenada poate fi gasit aici: suntpe.ro

    Vizualuzaţi pozele din serile de Cupă Mondială pe facebook.com/promenadaro

  • V-aţi petrece vacanţa acasă la Van Gogh sau la Degas? (GALERIE FOTO)

    Uneori acest lucru devine posibil, dat fiind că în ultimii ani au început să apară oferte de închiriere de apartamente sau chiar camere în clădirile unde au locuit şi creat cândva mari artişti, scrie Wall Street Journal. Printre acestea se numără locuinţa lui Van Gogh din Montmartre, Paris, unde nu s-a păstrat prea multe din elementele de epocă, însă cei ce petrec acolo cel puţin o noapte pot admira priveliştile admirate cândva de artist, ori o clădire tot din Paris, din Montparnasse, unde şi-a avut cândva studioul pictorul Yves Klein şi acum se poate închiria un apartament.

    În Italia, la Florenţa, se găseşte Palazzo Bellini delle Stelle, construit de Cosimo I de Medici şi care l-a găzduit pe sculptorul renascentist Giambologna la începutul secolului al XVII-lea. În clădirea monument istoric este disponibil pentru turişti un apartament renovat astfel încât să se apropie cât mai bine de aspectul său de altădată, unul din punctele de atracţie constituindu-l frescele de pe tavan realizate în secolul al XVIII-lea. Tot în Italia, pe malul Lacului Garda, se află reşedinţa pictorului austriac Gustav Klimt, o fostă fabrică de ulei de măsline, unde acesta a pictat “Biserica din Cassone”, tablou vândut pentru suma de 43 de milioane de dolari în 2010.

    În SUA, la New Orleans se află casa unde a stat în 1872 impresionistul Edgar Degas. Casa, transformată în pensiune, este administrată de două urmaşe ale artistului. Ele fac şi oficiile de ghid pentru turiştii ce se cazează acolo, plimbându-i pe proprietate şi prin cartierul unde se află aceasta, Esplanade Ridge.

  • Cum să supravieţuieşti concurenţei: te aliezi cu ea

    Mai dispuse colaborării sunt în general instituţiile de dimensiuni mai mici, care se aliază cu altele pentru a reuşi să reziste pe piaţă şi pentru a obţine finanţare mai uşor atunci când au nevoie. Un astfel de exemplu îl reprezintă Triangle Network, înfiinţată în anii optzeci la Londra pentru a organiza ateliere la care să participe artişti şi care de atunci s-a extins, devenind o reţea de peste treizeci de asociaţii din diverse ţări pe mai multe continente. Triangle organizează expoziţii, ateliere sau programe de tip “artistul casei” unde artişti sunt invitaţi de anumite instituţii să petreacă o perioadă sub aripa lor şi să creeze opere de artă pentru ele.

    Tot la Londra, câteva galerii de dimensiuni mai reduse au format Common Practice, o alianţă menită să evidenţieze rolul micilor galerii în domeniul artei. Alianţa a avut succes, ajungând să înfiinţeze o filială la New York şi să aibă în plan deschiderea uneia similare la Los Angeles. Ultimul proiect al Common Practice este chiar axat pe ideea colaborării în domeniul artistic, fiind intitulat “How To Work Together” (“Cum să colaborăm”). Nouă artişti sunt invitaţi de trei dintre instituţiile membre să creeze lucrări care răspund întrebării din titlul proiectului.

  • REPORTAJ: “La vie en rose”, trăită de români alături de Mireille Mathieu, la Sala Palatului – FOTO

     Luni seară, scena Sălii Palatului s-a umplut nu doar de instrumentele artiştilor ce fac parte din orchestra artistei, ci şi de multă energie, pozitivism şi pace. Cea care a făcut posibil acest lucru a fost “urmaşa lui Edith Piaf”, aşa cum este numită Mireille Mathieu.

    “Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc. Sunt încântată să cânt pentru prima dată pe scena acestei frumoase săli de spectacol”, a spus Mireille Mathieu, imediat după ce a cântat prima piesă din programul spectacolului, “Oui je crois”.

    Seara a continuat cu melodii precum “Une histoire d’amour”, “Qu’elle este belle”, “Acropolis adieu” şi “Pardonne-moi ce caprice d’enfant”. Piesele cântate de Mireille Mathieu au stârnit aplauze frenetice, iar după fiecare interpretare, solista a primit o mulţime de flori din partea spectatorilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • B’estfest Summer Camp 2014 a fost anulat. Concertul trupei The Cat Empire, menţinut pe 31 iulie

     “Întotdeauna line up-ul unui festival este foarte greu de realizat din pricina numărului foarte mare de artişti al căror program trebuie să se sincronizeze. Din păcate, până în momentul de faţă, nu am reuşit să securizăm headlinerii pe care ni i-am fi dorit pentru ediţia 2014, iar nerespectarea standardelor cu care B’estfest şi-a obişnuit fanii de-a lungul timpului nu a fost şi nu este nici în momentul de faţă o opţiune. De aceea am ales, cu părere de rău, să anulăm ediţia 2014”, a declarat Laura Coroianu, CEO Emagic, organizator al evenimentului.

    B’estfest Summer Camp a luat fiinţă în 2007 şi a trecut prin mai multe schimbări de-a lungul timpului, reuşind, în cei şapte ani de existenţă, să devină cel mai mare festival din România recunoscut şi recomandat la nivel internaţional. Publicaţii precum The Times şi The Guardian l-au inclus în topul celor mai bune 20 de festivaluri europene, fiind nominalizat în repetate rânduri la premiile industriei de profil: UK Festival Awards şi European Festival Awards. Considerat un adevărat obiectiv turistic estival, B’estfest a reuşit să aducă în România câteva zeci de mii de turişti străini de-a lungul anilor, devenind una dintre destinaţiile preferate de fanii festivalurilor muzicale datorită programului şi facilităţilor oferite: muzică live pe mai multe scene, numeroase activităţi extra, camping, iarbă verde şi preţuri reduse.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • POZA ZILEI: Soci 2014 – partea I

    Normal
    0

    false
    false
    false

    MicrosoftInternetExplorer4

    /* Style Definitions */
    table.MsoNormalTable
    {mso-style-name:”Table Normal”;
    mso-tstyle-rowband-size:0;
    mso-tstyle-colband-size:0;
    mso-style-noshow:yes;
    mso-style-parent:””;
    mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
    mso-para-margin:0in;
    mso-para-margin-bottom:.0001pt;
    mso-pagination:widow-orphan;
    font-size:10.0pt;
    font-family:”Times New Roman”;
    mso-ansi-language:#0400;
    mso-fareast-language:#0400;
    mso-bidi-language:#0400;}

    VEZI AICI GALERIA COMPLETA

     

  • Piaţa românească de artă ajunge la 15 mil. de euro, al cincilea an consecutiv de creştere

    2013 a oferit un nou record absolut pentru piaţa românească de artă: opera “Două fete” de Ştefan Luchian a fost adjudecată pentru suma de 300.000 euro. Dacă la vârful ofertei competiţia este de regulă limitată, cele mai spectaculoase creşteri în sistemul licitaţiilor sunt obţinute de clasicii sfârşitului sec. XIX şi începutului sec. XX, precum şi moderniştii consacraţi ai picturii interbelice, a căror accesibilitate relativă încă îi face cei mai căutaţi în rândul cumpărătorilor de artă.


    Vedeta neaşteptată a pieţei de artă în 2013 a fost arta contemporană, cu vânzări în licitaţiile naţionale de artă cu 10% mai mari decât în 2012 (circa 1,4 milioane euro). Dar în ciuda creşterilor semnificative în ultimii 3 ani, piaţa de artă contemporană românească este încă în proces de treptată cunoaştere şi apreciere, departe de potenţialul atins de Polonia, Rusia, Ucraina sau Turcia.


    În pofida rezultatelor, piaţa de artă românească se află într-un stadiu încă emergent, departe de probabilul său potenţial, spune Artmark. În prezent piaţa numără circa 4-5 mii de clienţi regulaţi şi ocazionali, specialiştii apreciind că potenţialul pieţei româneşti este situat undeva în jur de 150 – 200 mii de cumpărători.


    Dacă în 2008, piaţa de artă din România a cunoscut prima vânzare într-o licitaţie publică de peste 100.000 euro pentru opera “Fată în roz” de Nicolae Tonitza, în 2011 în cadrul licitaţiilor Artmark de primăvară am asistat la primele tranzacţii de peste 200.000 euro pentru opere de Nicolae Grigorescu, pentru ca pragul de 300.000 euro să fie depăşit în 2013 de un al treilea mare maestru al artei româneşti, Ştefan Luchian. “Extrapolând acest trend, ne aşteptăm ca într-o perioadă 2-5 ani să se ajungă la preţul de adjudecare de peste jumătate de milion de euro pentru capodopere ale patrimoniului naţional”, spune Artmark. Deşi creşterile ultimilor ani sunt concentrate şi susţinute, în comparaţie cu ţările din regiune transpare caracterul încă emergent al pieţei de artă din România, unde opere ale artiştilor consacraţi se mai pot achiziţiona sub pragul de 1.000 de euro.


    În top 10 tranzacţii în piaţa de artă din România în 2013, a căror sumă totală se ridică la 1.237.000 euro (cu 8% mai mult decât valoarea totală a top 10 tranzacţii în 2012), pe lângă marii maeştri – veteranii recordurilor în piaţa de artă românească – Grigorescu, Andreescu, Luchian şi Tonitza, care ocupă fiecare mai multe poziţii în top, se regăseşte pentru prima dată avangardistul Victor Brauner, cu opera “Poetul Geo Bogza arată capului său peisajul cu sonde”. Tabloul a fost adjudecat cu 120.000 euro la licitaţia Artmark din februarie 2013. Dacă la vârful ofertei competiţia este limitată, cele mai spectaculoase creşteri în sistemul licitaţiilor sunt obţinute de clasicii sfârşitului de sec. XIX şi începutului de sec. XX, precum şi de moderniştii consacraţi ai picturii interbelice, a căror accesibilitate relativă îi face încă cei mai căutaţi în rândul cumpărătorilor de artă. Pentru a oferi câteva exemple: pictura “Ţigăncuşă” de Octav Băncilă a fost adjudecată în Licitaţia Artmark de Artă Importantă cu 23.000 euro (pe fundalul unei estimări a specialiştilor casei de 2.000-3.000 euro), Frederick Storck cu sculptura “Pierrot”, adjudecată după 27 paşi de licitare la 12.000 euro (de 3 ori valoarea maximă estimată, record absolut de artist), sau “Veneţiana” de Theodor Aman, adjudecată după 18 paşi de licitare pentru 42.500 euro (faţă de o estimare de 15.000 – 25.000 euro record absolut de artist).


    Interesul crescut al publicului pentru acest segment de piaţă, artişti consacraţi cu lucrări relativ accesibile, este reflectat şi de evoluţia artiştilor captată de Indexul Pieţei Româneşti de Artă, parte dintre aceşti artişti cunoscând un randament extrem de atractiv în 2013: Lucian Grigorescu (plus 38.82%), Merica Râmniceanu (plus 26.59%), Rudolf Negely (plus 58.56%), Constion (plus 55.62%), Constantin Isachie Popescu (plus 56.79%), George Catargi (plus 29.32%).


    Cele mai multe recorduri de autor din piaţa licitaţiilor de artă din România s-au obţinut însă în segmentul de artă contemporană. Printre cele mai spectaculoase recorduri în acest segment sunt: Andrei Cădere – Spring in Wonderland, adjudecat pentru 22.000 euro, în ciuda estimării Casei de 4.000-6.000 euro, sau Gili Mocanu – Untitled, adjudecat pentru 11.000 euro, pe fundalul unei estimări de doar 900-1.500 euro. Alte recorduri ale artiştilor contemporani îi includ pe: Alin Gheorghiu (12.000 euro, faţă de recordul anterior de 7.561 euro la Galeria Numismatică, în septembrie 2008), Viorel Mărginean (9.500 euro faţă de recordul anterior de 8.000 euro în 2010), Alexandru Rădvan (4.240 euro), Victor Man (14.000 euro, la premiera sa în licitaţii în România cu o lucrare de mici dimensiuni, 33×25 cm), Natalia Dumitresco (7.000 euro, faţă de recordul anterior de 3.500 euro în 2012).

  • Idei de afaceri: şcoli pentru artişti înfiinţate de artişti

    Un astfel de artist este Ryan Gander, care, constatând că mulţi absolvenţi talentaţi ai facultăţilor de arte ajung să lucreze în locuri complet diferite de pregătirea lor, pentru că nu pot găsi căi de afirmare în domeniu, are de gând să deschidă o şcoală pentru artişti în oraşul său natal Saxmundham din Suffolk, în estul Angliei. Artiştii participanţi vor fi selectaţi în funcţie de talent şi de situaţia financiară şi vor fi stimulaţi să creeze lucrări prin interacţiunea cu vizitatorii centrului lor.

    La rândul său, artistul saudit Abdulnasser Gharem şi-a propus să deschidă un centru de artă la Riad, Amen Foundation, care să cuprindă o casă pentru artişti, o bibliotecă, o arhivă şi un studio. Centrul se va deschide anul viitor, iar până atunci a fost creat un site pentru el unde vizitatorii pot oferi sugestii cu privire la programele pe care să le organizeze.

    Şi Egiptul se poate lăuda cu o astfel de iniţiativă, o şcoală în toată regula, înfiinţată în 2010 de unul dintre cei mai importanţi artişti ai ţării, Wael Shawky, unde câte douăzeci şi patru de tineri iau parte la un program educaţional de şapte luni. Şcoala a apărut din convingerea fondatorului ei că tinerii din ţara sa au nevoie de educaţie artistică de calitate, neorientată pe profit. Cei înscrişi la această instituţie au şi ocazia de a participa la evenimente artistice peste hotare, cum ar fi Bienala de la Sharjah, în Emiratele Arabe Unite, ori expoziţia de artă modernă şi contemporană Documenta din Germania.

  • Să nu uitaţi niciodată: comemorarea Primului Război Mondial

    Aceştia au participat, de exemplu, la crearea unor modele de camuflaj pictate pe nave care să le facă greu sau imposibil de detectat de inamici ori la crearea de afişe de recrutare, dar nu numai, scrie The Telegraph.

    Proiectul 14-18 NOW, finanţat cu 10 milioane de lire de către Loteria Naţională şi cu încă 10 milioane de către Heritage Lottery Fund şi Arts Council England, va lansa pentru pictori, poeţi, dramaturgi, compozitori, fotografi şi cineaşti invitaţia de a crea propriile lucrări inspirate de Primul Război Mondial. Printre organizaţiile cu care proiectul 14-18 NOW va lucra se numără Philharmonia Orchestra, Royal Opera House, Tate Liverpool şi Liverpool Biennial, Welsh National Opera şi National Theatre Scotland.

    Organizatorii proiectului i-au contactat şi pe reprezentanţii ambasadei Germaniei şi ai unor teatre din Germania, intenţionând să-i coopteze, ca şi pe reprezentanţii unor instituţii culturale din alte ţări participante la război.

  • Managerii care plătesc 250 de euro pe an ca să-şi găsească jumătatea

    Unul dintre primii clienţi a fost un domn de 54 de ani, străin, care a venit în România punând degetul pe hartă, în momentul când a simţit că se apropie de pensie. A venit pentru câteva luni să vadă cum este şi, fiind un om extrem de pozitiv care vedea doar perspective, a rămas aici„, descrie Oana Totora, managing partner şi fondator al agenţiei de matchmaking Umbrella for Two, unul dintre cazurile „soluţionate„ din portofoliul firmei.

    Antreprenorul străin a apelat la serviciile Umbrella for Two pentru a găsi o româncă la fel de „pozitivă, optimistă şi plină de viaţă„ cu care să împărtăşească experienţele trăite în noua ţară, iar reprezentanţii agenţiei au îndeplinit cu succes misiunea pe care ei o numesc „heart hunting„.

    După cum îi sugerează şi numele, heart huntingul este destinat clienţilor care vin din lumea de afaceri şi care vor să cunoască oameni din acelaşi mediu, un corespondent al head huntingului în viaţa personală a oamenilor de business. Singura agenţie de acest tip de pe piaţa autohtonă este, potrivit fondatoarei, Umbrella for Two. Lansată în 2009, agenţia a ajuns la o bază de date de 600 de persoane, 200-300 de clienţi activi şi o cifră de afaceri estimată la 80.000 de euro în 2013.

    Afacerea a crescut cu circa 20% în ultimii doi ani prin cele două două tipuri de servicii pe care le oferă: de matchmaking şi de coaching relaţional, cel de-al doilea fiind inclus ulterior ca urmare a  faptului că, „înainte de a oferi soluţia, este bine să pregăteşti terenul„.

    Concret, pentru o sumă de 250 de euro pe an, clienţii au o întâlnire cu reprezentanţii agenţiei, îşi realizează un profil pe site-ul acesteia, un interviu video şi încep procesul de matchmaking, odată cu apariţia unui partener compatibil. Clienţii contactează agenţia, iar apoi sunt invitaţi la o discuţie unde povestesc despre detaliile vieţilor lor, de la aspecte profesionale şi până la aspiraţii personale. Reprezentanţii agenţiei caută apoi în baza de date persoanele compatibile cu clientul şi, după prezentarea unei liste scurte, este aleasă o persoană.

    Dacă amândoi sunt de acord, merg la o primă întâlnire. „După prima întâlnire îşi dau seama destul de clar dacă vor sau nu să meargă mai departe. Dar dacă au trecut de cea de-a treia întâlnire, premisele pentru a consolida o relaţie sunt bune„, spune Totora.

    Firma oferă însă şi pachete premium, care presupun căutarea persoanei potrivite în afara bazei de date şi un număr minim de întâlniri garantate. „Să stăm şi să aşteptăm în birou nu este o alternativă, mai ales atunci când ai nevoie de anumite profiluri.„ Serviciile de matchmaking pot costa şi câteva mii de euro, în cazul special în care persoana cu care clientul doreşte să se întâlnească este clar indicată de el: „Îi spunem ce facem şi că vrem să îl cunoaştem, putem să îi spunem că este cineva interesat de el sau că vrem să îl înscriem în baza noastră de date„. Iar reacţiile sunt pe măsura solicitării: „Ce glumă bună,  suntem la radio?„.

    Când află că nu este o glumă, vânaţii pot fie să încheie un contract punctual sub anonimat pentru cei care au contractat agenţia, fie să intre ei înşişi în procesele active de recrutare. Cei care apelează la „vânătoarea specifică„ sunt de obicei cei care se cunosc în mediul profesional, deşi există şi excepţii: „Un domn ne-a rugat să căutăm o persoană pe care o cunoscuse în urmă cu zece ani. Din păcate doamna era într-o relaţie, iar el şi-a luat gândul şi a mers mai departe„.