Unul dintre ce mai bogaţi prinţi ai Arabiei Saudite a cerut ca femeile saudite să primească un drept pe care nu îl aveau până acum, spunând interdicţia impusă femeilor a fost un act ”injust, implementat de o societate tradiţională”, scrie Telegraph.
Prinţul Alwaleed bin Talal nu are nicio poziţie oficială în guvernul saudit, dar cu o avere estimată la 18,4 miliarde de dolari, este unul dintre cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni din Arabia Saudită.
Poziţionat la marginea peninsulei arabice, înconjurat de Arabia Saudită şi Iran, Qatarul nu răsare, în gândurile călătorilor, drept o destinaţie turistică mondială. Însă pentru o rută de lung curier către altă destinaţie asiatică, de pildă, o pauză de câteva zile între două zboruri poate fi o descoperire: atât în ce priveşte reperele culturale iconice ale oraşului, dezvoltările imobiliare, infrastructura inedită, cât şi a celor mai vechi tradiţii orientale.
La aterizarea pe aeroportul internaţional Hamad am fost surprinsă să văd la cozile de la verificarea paşapoartelor o aglomerare de oameni la fel ca în cele mai mari aeroporturi europene: structuraţi pe rânduri specifice culturii orientale – femei, familii, cetăţeni ai ţărilor membre Consiliului de Cooperare din Golf, alte naţionalităţi, business class – zeci de oameni aşteptau să intre în Doha. Aveam să aflu de la oficialul care însoţea grupul de presă cu care sosisem că, deşi deschis în 2014, aeroportul din Doha a devenit printre cele mai tranzitate din lume, cu peste 30 de milioane de pasageri care au trecut pe acolo în 2015. Hamad International Airport se întinde pe o suprafaţă de 22 de kilometri pătraţi – aproximativ o treime din oraşul Doha, iar investiţiile în acesta ajung la 15 miliarde de dolari. Aeroportul are o capacitate anuală de 50 de milioane de pasageri; surprinde prin spaţiile amenajate pentru expoziţii de artă, un terminal VIP inspirat de bărci arabe, precum şi o moschee cu o temă acvatică; trenuri între terminale (un serviciu inaugurat recent), precum şi un hotel cu piscină – unde cazarea porneşte de la circa 100 de riali qatarezi pe noapte (aproximativ 100 de lei).
În centrul aeroportului oamenii îşi fac poze lângă un imens monument sub forma unui urs de pluş, care pare să aibă capul ascuns de o lampă, pe măsura dimensiunilor sale. Ursul înalt de şapte metri este de fapt o sculptură faimoasă a artistului elveţian Urs Fischer, realizată în 2006. Cântăreşte aproximativ 18-20 de tone şi este din bronz turnat. Înainte să fie adus aici a fost expus în faţa clădirii Seagram de pe Park Avenue, New York. Presa internaţională spune că a fost cumpărat de un membru al familiei regale din Qatar pentru mai mult de 6,8 milioane de dolari, de la o licitaţie la Christie în New York. În terminale sunt expuse numeroase opere de artă, în parteneriat cu muzeele din Qatar (de altfel, Qatar Museums a deschis şi un magazin şi o cafenea în aeroport).
Apetenţa pentru artă a qatarezilor este prezentă de altfel pretutindeni în Doha: stâlpi coloraţi în lumini albastre, fuchsia, verzi, presăraţi de sus până jos de înscrisuri arabe, concurează macaralele ce se întâlnesc la tot pasul în preajma viitoarelor construcţii ce se observă la drumul dinspre aeroport. Efervescenţa sectorului construcţiilor este confirmată de cifre: este sectorul cu cel mai mare ritm de creştere din Qatar – guvernul plănuieşte să cheltuiască peste 200 de miliarde de dolari ca parte a unei scheme de investiţie majore direcţionate spre infrastructură, care include şi construirea unei linii de metrou cu peste 100 de staţii. Deadline‑ul final al proiectului (intitulat Qatar Vision) este 2030, însă un termen intermediar este 2022, când Qatarul va găzdui cupa UEFA.
În scurtul drum de la aeroport (amplasat la circa 20 de minute de centrul oraşului), am observat că zicala „bigger is better” se aplică nu doar în proiectele vaste de infrastructură, ci şi la vehicule; majoritatea maşinilor înşirate la semafor sunt SUV-uri albe sau maşini luxoase pe care doar în filme (sau poate parcările din Mamaia) le-am mai văzut. Se pare că SUV‑urile acordă qatarezilor percepţia respectului cuvenit, dar sunt şi utile în off road‑urile prin deşert. De altfel, qatarezii nu au nevoie de motive de îngrijorare în ce priveşte consumul mare al acestora: preţul pentru un litru de benzină este de 1,3 riali qatarezi.
Prima oprire turistică pe care am făcut-o, în seara în care am ajuns în Souk Waqif din Doha, un loc în care pari că te întorci în timp, la adevăratele tradiţii orientale, datează de aproximativ un secol, într-o vreme în care localnicii veneau acolo să cumpere şi să vândă peşte, capre şi lână. Simţul olfactiv a fost primul atacat; un amestec de mirosuri orientale de mirodenii şi arome de narghilea (chicha) te loveşte imediat ce intri. Apoi, bogăţia cu care te întâmpină vizual locul este pe măsură: tarabele încărcate cu lămpi şi alte obiecte aurite, toate sunt aşezate într-o ordine impecabilă în clădiri cu arhitectură orientală.
Dacă în alte pieţe orientale m-am simţit deseori agasată de insistenţele negustorilor, aici nu te simţi vinovat dacă atingi marfa, o pozezi sau vrei să o fotografiezi. Ca oriunde în Orient, e bine să negociezi: aveam dolari în momentul în care voiam să cumpăr mirodenii, iar vânzătorul s-a oferit să meargă el la casa de schimb valutar pentru a-i schimba. Îndoielile legate de întoarcerea negustorului s-au spulberat imediat ce vânzătorul a ajuns cu chitanţa, cu explicaţiile legate de curs, cu restul, dar şi cu reducerea negociată anterior. De altfel, toate tarabele sunt deţinute de oameni de afaceri qatarezi, iar orice lipsă de profesionalism a vânzătorilor, majoritatea imigranţi, angajaţi aici, ar putea fi pedepsită cu confiscarea paşaportului şi condamnarea la muncă până la răscumpărarea greşelii. Motiv pentru care chiar şi pe timp de noapte tarabele lor sunt acoperite doar de o folie de plastic, fără niciun alt mijloc de securizare.
Pe măsură ce avansam în interiorul pieţei, zgomotele se intensificau: o varietate de păsări cu care puţine grădini zoologice se pot mândri se află în centru, de la zeci de canari, la papagali în diferite dimensiuni, coloraţi şi ridicaţi de negustori la momentul în care voiam să le fac poze. Pisici de rasă, iepuri îmbrăcaţi în haine, ţestoase, dihori, cam orice animal pe care cineva şi-l poate imagina că poate fi animal de companie este aici. La loc de cinste, în încăperi dedicate, se află însă şoimii, înşiraţi pe bârne paralele, cu ochii acoperiţi; ghidul povesteşte că este pasărea naţională a qatarezilor, văzută ca simbol al forţei şi curajului şi este folosit la vânătoare. Lângă ei, negustorii hrănesc în cuşti alte păsări, de dimensiuni mici: „Sunt hrana şoimilor”, explică Ashan, ghidul turistic srilankez, în timp ce ne îndepărtăm de această zonă. Preţul acestora ajunge la peste 250.000 de euro; nu e de mirare că operatori aerieni precum cel naţional al statului Qatar şi alţi operatori aerieni permit pasagerilor să zboare cu aceste animale de companie în cabina aeronavelor.
În cadrul Souq Waqif se află o zonă de terase şi de „majilis” – un loc de relaxare al arabilor, cu perne confortabile, în care îşi savurează ceaiurile şi narghilele; o atmosferă efervescentă pe care nu cred că greşesc dacă o asemăn cu serile de weekend din Centrul Vechi.
Faptul că populaţia este formată majoritar din bărbaţi (peste 70%) se observă cel mai bine aici: într-o mişcare browniană, o aglomerare de thawburi albe (îmbrăcămintea tradiţională a bărbaţilor) se mişcă în grupuri printre tarabele şi terase; printre ei, femei în abaya negre, se plimbă însoţite de copii. Toţi par oameni de afaceri – pixul la buzunarul halatului alb este la fel de des întâlnit ca şi ghutras-urile (eşarfele purtate de bărbaţi pe capete, ale căror culori pot varia: alb – care înseamnă puritatea, alb şi roşu – patriot, negru şi alb – care înseamnă libertate). Se plimbă alene în grupuri gesticulând în timp ce vorbesc – formate majoritar din bărbaţi, stau la terasele din souk, îşi fumează narghilele la terase amplasate în aer liber. De altfel, toate afacerile din piaţă sunt deţinute de câţiva cetăţeni qatarezi, iar negustorii sunt angajaţii lor.
Turiştii sunt prezenţi – însă se află în minoritate evidentă faţă de proporţia mare de persoane cu veşminte specific arabe. Pentru ei, nu există restricţii vestimentare majore şi se traduc, în cazul femeilor, în ţinute care acoperă braţele şi fuste până peste genunchi. Un alt lucru care m-a frapat în piaţă (şi la toate destinaţiile vizitate ulterior în Doha) este că totul este extrem de curat – pe alocuri sunt lăsate în voie perne pe canapele din lemn – iar ghidul Asham spune că amenzile sunt ridicate pentru cei care aruncă lucruri pe stradă (ajung la 10.000 riali).
În România litrul de benzină sau motorină încă are un cost ridicat şi cumpărătorii de automobile locali se uită atent la consumul vehiculului. Însă există o ţară, undeva în America de Sud, unde un plin de benzină este mai ieftin decât o ceaşcă de cafea. Potrivit Bloomberg, un litru de benzină este doar 2 bani, adică un rezevor de 50 de litri costă doar un leu, mult mai puţin decât o cafea la bar şi cât una la pahar de plastic.
Totuşi trebuie menţionat că în Venezuela câştigul mediu zilnic este de 10,3 lei, ceea ce înseamnă că un venezuelean trebuie să aloce 0,23% din câştigul zilnic pentru 1 litru de benzină. Per total, un şofer din Venezuela consumă în jur de 450 de litri de benzină, adică 0,29% dintr-un salariu mediu.
Şi în Arabia Saudită combustibilul este iefitin, astfel un litru de benzină este puţin sub un leu (0,95 RON), iar venitul zilnic este de 215 lei, ceea ce înseamnă că un saudit este nevoit să aloce 9,44% din câştigul zilnic pentru un litru de benzină.
Iranul încheie podiumul cu 1,34 de lei pentru un litru de benzină, urmat de Kuveit şi Malaiezia cu 1,38 şi 1,63 de lei. România ocupă locul 33 dintre cele 61 de ţări analizate de publicaţia americană, cu un preţ mediu de 4,91 de lei, iar raportat la venitul mediu zilnic de 104,5 RON un român trebuie să aloce 4,7% din câştigul zilnic pentru a-şi permite un litru de benzină. În medie un şofer din România consumă aproape 83 de litri de benzină pe an, care-i mănâncă 1% din salariu tipic.
În Hong Kong este cel mai scump litru de benzină cu 7,4 lei, însă raporat la venitul mediu zilnic de 464 de lei nu e chiar aşa de mult. În schimb, indienii trebuie să aloce cea mai mare parte din salariu, dintre ţările analizate, pentru combustibil. Astfel, un indian trebuie să aloce nu mai puţin de 21,21 % din venitul zilnic de 18,6 lei pentru a-şi permite un litru de benzină.
Mexicanii cheltuiesc cel mai mult pentru a-şi utiliza automobilele. Un şofer mexican consumă aproape 359 de litri de benzină pe an, adică 3,3% din salariul mediu.
Americanii consumă cel mai mult combustibil, nu mai puţin de 420 de galoane pe an (aproape 1600 de litri) însă le mănâncă doar 1,8% din salariu mediu în condiţiile în care venitul mediu zilnic în Statele Unite este de 619 lei.
Un mesaj pe Twitter de 19 cuvinte (114 caractere) de la senatorul Bernie Sanders a costat investitorii companiei Ariad Pharmaceuticals 387 de milioane de dolari vinerea trecută, scrie Bloomberg.
“Lăcomia corporaţiilor din industria farmaceutică este incredbilă. Ariad a crescut preţul unui medicamenent ce acţionează împotrivia leucemiei la aproape 199.000 de dolari pe an” (Drug corporations’ greed is unbelievable. Ariad has raised the price of a leukemia drug to almost $199,000 a year), a scris Bernie Sanders pe Twitter ataşând un link către un articol al publicaţiei Stat News.
Acţiunile au scăzut cu 15% şi s-au tranzacţionat cu 12% mai puţin la 11,51 de dolari la ora 2:52 pm New York.
Nu este pentru prima dată când un politician american cauzează probeleme unei companii pharma. Hillary Clinton a făcut un gest asemănător denunţând preţurile uriaşe ale Mylan NV, iar în câteva minute acţiunile s-au prăbuşit.
Mesajul de vineri nu a fost semnat cu “-B” cea ce sugerează că a fost scris de un membru al stafului senatorului şi chiar de acesta.
Un mesaj pe Twitter de 19 cuvinte (114 caractere) de la senatorul Bernie Sanders a costat investitorii companiei Ariad Pharmaceuticals 387 de milioane de dolari vinerea trecută, scrie Bloomberg.
“Lăcomia corporaţiilor din industria farmaceutică este incredbilă. Ariad a crescut preţul unui medicamenent ce acţionează împotrivia leucemiei la aproape 199.000 de dolari pe an” (Drug corporations’ greed is unbelievable. Ariad has raised the price of a leukemia drug to almost $199,000 a year), a scris Bernie Sanders pe Twitter ataşând un link către un articol al publicaţiei Stat News.
Acţiunile au scăzut cu 15% şi s-au tranzacţionat cu 12% mai puţin la 11,51 de dolari la ora 2:52 pm New York.
Nu este pentru prima dată când un politician american cauzează probeleme unei companii pharma. Hillary Clinton a făcut un gest asemănător denunţând preţurile uriaşe ale Mylan NV, iar în câteva minute acţiunile s-au prăbuşit.
Mesajul de vineri nu a fost semnat cu “-B” cea ce sugerează că a fost scris de un membru al stafului senatorului şi chiar de acesta.
Arabia Saudită şi SoftBank Group din Japonia vor crea un fond de investiţii de tehnologie care ar putea ajunge la 100 de miliarde de dolari, ceea ce l-ar face unul dintre cei mai mari investitori privaţi şi un nou “rege” în industrie, scrie Reuters.
Mişcarea este parte dintr-o serie de iniţiative de business dramatice lansate de Riyadh anul acesta în condiţiile în care Arabia Saudită, cu o economie afectată de scăderea preţului petrolului, investeşte masiv în efortul de a tranzita spre o economie care să nu fie dependentă de petrol.
La începutul acestui an au investit 3,5 miliarde de dolari în Uber, compania americană de ride-sharing.
SoftBank, un gigant de investiţii în telecm de 68 de miliarde de dolari, de asemenea a crescut investiţiile în mai multe domenii. Spre exemplu, a cumpărat producătorul de cip-uri britanic Arm Holding în iulie.
Fondul suveran al Arabiei Saudite, Fondul de Investiţii Publice, va fi partenerul de investiţii principal şi ar putea aduce până la 45 de miliarde de dolari în următorii cinci ani în business, în timp ce SoftBank ar putea investi 25 de miliarde de dolari.
Mai mulţi alţi investitori mari, care nu sunt încă numiţi, sunt în discuţii active legate de participaţia lor, ceea ce ar putea fondul la 100 de miliarde de dolari.
“În următorul deceniu, SoftBank Vision Fund va fi cel mai mare investitor în sectorul de tehnologie”, a spus preşedintele SoftBank Masayoshi Son.
Preţul petrolului a ajuns marţi la maximul utlimelor 15 luni, în condiţiile în care Rusia şi Arabia Saudită au anunţat că sunt pregătite să coopereze pentru a limita producţia.
Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) a spus că piaţa şi-ar putea reveni mai rapid decât era anticipat dacă OPEC va păstra ţintele actuale, scrie Bloomberg.
Preţul petrolului a urcat luni cu 3,1% după ce Rusia a spus că este pregătită să se alăture eforturilor OPEC pentru stabilizarea pieţei, şi că va adopta fie o plafonare a producţiei fie o îngheţare la nivelul actual, potrivit preşedintelui Vladimir Putin. Preţul petrolului se tranzacţiona marţi la 51,33 de dolari barilul la New York.
Ministrul saudit al energiei, Khalid AL-Falih, a spus că şi alte ţări sunt gata să coopereze şi că este optimist legat de atingerea unui acord. Cererea şi oferta ar putea să fie echilibrate mai devreme decât era anticipat dacă înţelegerea OPEC de limitare a producţiei este implementată, potrivit IEA.
Petrolul a urcat cu 15% de când OPEC a ajuns la o înţelegere luna trecută pentru reducerea producţiei pentru prima oară în ultimii opt ani.
Miliardarul rus Petr Aven şi doi economişti din Moscova au publicat recent un articol în care disecă ceea ce numesc ”apusul petrostatului”. Acesta reflectă preocupările elitei din Arabia Saudită şi, totodată, o revenire a gândirii convenţionale de la finalul anilor ’90, când petrolul era tot ieftin.
Aven a câştigat aproape două miliarde de dolari în momentul în care Alfa Group, din acţionariatul căuira face parte, şi-a vândut partea din compania petrolieră TNK BP către compania deţinută de stat Rosneft, în 2013. Aven a fost totodată ministru de comerţ internaţional în 1992 şi un cunoscut al lui Vladimir Putin. Miliardarul ştie multe lucruri despre cel puţin un petrostat – şi nu cel mai puţin important: Rusia concurează cu Arabia Saudită pentru titlul de cel mai mare producător de petrol al lumii.
Predicţiile lui Aven şi ale celorlalţi autori ai articolului sunt sumbre: ei scriu că petrostatele, de la Rusia, la Venezuela şi din Kazakshtan la Golful Persic, au folosit veniturile din petrol pentru a se bucura de stilul consumerist al statelor vestice, fără să adopte şi valorile vestice care au făcut ca acest stil de viaţă să fie posibil.
Acum acestea riscă să sfârşească la fel ca producătorii de cauciuc natural după ce s-a inventat latexul sintetic. ”Influenţa Leviatanului Petrolier – acele câteva ţări producătoare cu abilitatea de a exercita o influenţă puternică asupra preţului petrolului – vor cădea victime invizibilei mâini a pieţei, care este din ce în ce mai înarmată cu noi tehnologicii de extracţie, de economisire a energiei şi a soluţiior de transport non-petroliere, generare de energie şi petrochimie”, scriu ei, potrivit Bloomberg.
Aceste schimbări cer o realiniere politică şi chiar şi geopolitică. America Latină va trece spre o politică de dreapta, migrând astfel de la populismul de stânga; iar în Orientul Mijlociu, influenţa Arabiei Saudite va păli în favoarea Turciei, Israelului şi Iranului. Iracul şi Siria s-ar putea să se prăbuşească, iar globalizarea nu va mai fi aceeaşi niciodată.
”(…) Doar acele ţări care vor îmbrăţia modernizarea şi o vor duce mai departe decât au făcut în ciclul anterior de scădere a industriei petrolului pot spera că nu vor fi retrogradate spre statutul de notă de subsol a istorie”. Articolul a apărut după ce prinţul Mohammad bin Salman al Arabiei Saudite a anunţat un plan de reformă ţintit spre a transforma ţara într-o economie care nu se bazează pe petrol până în 2030. Astfel, articolul pare să fie un alt simptom al unui conflict adânc pentru principalele ţări producătoare de petrol. Acest lucru nu este nou – de fiecare dată când preţul petrolului scade, apar critici legate de corupţie, ineficienţă, nepotism şi clientelismul endemic petrostatelor.
”Perioadele de scăderi ale preţului petrolului oferă cele mai bune oportunităţi penru construirea insituţiilor politice şi administrative capabile să se ocupe de managementul petroleum. Într-adevăr, astfel de perioade ar putea reprezenta singura oportunitate de a orienta petrostatele din zona ciclurilor de dezvoltare viciate spre cele virtuoase – acest lucru necesită serviciile civile bazate pe merit care să înlocuiască nepotismul şi aranjamentele clientelare, mai multă susţinere politică poate fi construită pentru reformele serviciior civile atunci când preţurile sunt scăzute”, a scris la criza anterioară profesorul Terry Lynn Karl, de la universitatea Stanford.
Diferenţa este că, la ciclul anterior de scădere, s-a presupus că preţurile vor creşte din nou. Retorica de astăzi, fie că vine din partea lui Aven sau a prinţului Mohammad, este că preţurile nu vor creşte niciodată. Specialiştii Bloomberg observă că acest lucru este uşor de crezut dacă citim articole legate de Tesla şi de reuşitele U.S. frackers, dar mai greu dacă intrăm în detaliile legate de tehnologia bateriilor de maşini, producţia americană de petrol sau statisticile legate de investiţii în energie. Ei observă că nu există nicio dovadă care să indice că cel mai recent boom în petrol este în urmă – traiectoria cererii de petrol fiind una aflată în creştere.
Ei observă că, în lipsa unui eveniment disruptiv, precum invenţia unei maşini electrice ieftine cu o autonomie ridicată, nu doar pe hârtie – nu va schimba obiceiurile de consum ale utilizatorilor – traiectoria va continua, în special în ţări în dezvoltare precum India, care generează creşterea cererii de petrol în prezent. Ei observă că lipsa investiţiilor în explorările de petrol şi producţie din ultimii ani vor creşte din nou preţul petrolului. Mini boom-ul curent, care a redus preţul petrolului Brent la aproximativ 50 de dolari pe baril, de la o scădere de 28 de dolari în ianuarie, ilustrează ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare.
Jurnaliştii de la Bloomberg observă că nu are o părere atât proastă despre evoluţia petrolului astfel încât să fie motivat să iasă din afaceri. Prin intermediul vehicolului LetterOne, Aven şi partenerii săi deţin Dea, o companie germană de petrol şi gaze pe care au cumpărat-o anul trecut. Potrivit Bloomberg Billionaires, partea lui Aven în aceasta are o valoare de 811 milioane de dolari. El are o avere totală estimată la 5,2 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg.
Editoriatul este important în contextul în care Aven reprezintă un grup mic de liberali influenţi economic şi politic care regretă îndepărtarea recentă a Rusiei dinspre Vest.