BusinessMagazin

Tag: apreciere

  • Ca angajat şefii nu l-au apreciat. Acum este cel mai puternic antreprenor român

    Nu este doar apreciat, ci şi cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri, în 2015, este cel mai important retailer român, dar şi cel mai putenic antreprenor. Pavăl, care spune franc că nu-i place să vorbească despre el, povesteşte cum a ajuns aici şi ce planuri mai are pentru afacerea pe care o vede păstrată în familie, generaţie după generaţie.

    Tot ce am construit am făcut împreună“, spune Dragoş Pavăl referindu-se la fratele său, Adrian Pavăl, care s-a implicat în 1993 în afacere. „Suntem firi complementare şi ne potrivim ca o mănuşă unul cu celălalt. Ne înţelegem bine, avem reguli clare pe care le-am stabilit, nu au existat situaţii în care să avem certuri, să ne ameninţăm, chiar dacă am avut şi discuţii aprinse“, spune antreprenorul băcăuan care a primit în 2015 cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri din România.

    Pavăl spune că foarte multe firme antreprenoriale din România s-au stins din cauza problemelor dintre asociaţi. „Am observat la mulţi dintre cei cu care am interacţionat că în momentele în care le mergea foarte bine, în loc să fie concentraţi să-şi consume energiile pentru a dezvolta mai departe firma, porneau discuţii de la lucruri banale şi ajungeau să se certe şi să împartă tot ce construiseră până atunci, fără să bănuiască că individual nu vor mai reuşi. Sunt excepţii, dar cei mai mulţi nu au mai reuşit.

    Fiecare credea că e pionul principal şi că singur poate avea cel puţin acelaşi succes şi de multe ori s-a dovedit că nu e aşa. În cazul nostru, eu cred că fratele meu este pionul principal. Nu ştiu ce crede el, dar ne înţelegem“, spune Dragoş Pavăl, vorbind la interviul acordat după semnarea parteneriatului cu Comitetul Olimpic Român. Întrebat cum îşi împart responsabilităţile, Pavăl spune râzând că lucrurile sunt clare: „El câştigă banii şi eu îi cheltui. El se ocupă de partea operaţională a afacerii, eu mă axez de dezvoltare, investiţii, marketing şi sunt «interfaţa» cu exteriorul“.

    La 23 de ani de la momentul în care a ales să încerce aventura antreprenoriatului, Pavăl controlează Dedeman, o afacere cu 42 de magazine, 8.100 de angajaţi şi vânzări care se vor plasa anul acesta în jurul a 4 miliarde de lei. Întrebat de momentul în care ajunge la pragul de un miliard de euro, antreprenorul spune că acesta nu este un scop în sine, „nu cred că are nimeni drept obiectiv să ajungă la un miliard de euro. Pe termen mediu vrem să ne consolidăm poziţia în piaţă, să acoperim ţara bine“. Planul său este să ducă reţeaua la 50 de magazine şi spune că este probabil să mai adauge câteva, de dimensiuni mai mici, în oraşele care au potenţial.

    În mod firesc, dezvoltarea ar fi trebuit să se încheie anul viitor. „Avem resursele necesare, dar e mai greu pe final. Înainte, când în acelaşi timp căutam terenuri în 15 oraşe pentru a face magazine, dacă nu găseam într‑un loc cumpăram în alt oraş, dacă nu îl autorizam într-un loc, demersurile erau în grafic pentru un alt şantier“, explică Pavăl motivul pentru care acum sunt mai puţine opţiuni pentru investiţii iar anul acesta a deschis doar trei noi spaţii. Bugetul de investiţii alocat pentru 2015 este de 90 de milioane de euro din fonduri proprii, dar, explică Pavăl, „ne rămân resurse“. Investiţia pe magazin diferă de la un caz la altul, în funcţie de costul terenului sau dimensiunea spaţiului; pentru cel mai recent deschis, la Timişoara, inaugurat în urmă cu mai puţin de două săptămâni, cheltuiala totală s-a plasat la 17 milioane de euro, incluzând achiziţia terenului, fondul de marfă, construcţia şi amenajarea magazinului, care are 15.000 mp.

    Or pentru un spaţiu de 11‑12.000 mp investiţia se plasează la 10-12 milioane de euro, în funcţie de teren şi de calitatea lui. „Sunt situaţii în care trebuie să îngropăm 1 milion de euro sau chiar mai mult în pământ, fundaţii, piloni, piloţi, pentru ca magazinul să fie stabil.“

    Ce se va întâmpla când toată ţara va fi acoperită? „Ieşim peste graniţe, dar nu ne asumăm riscuri, învăţăm de la cei care s-au extins în afara ţării lor şi au pierdut şi ce au avut în ţara de origine. Nu vom face această greşeală.“ Primul pas va fi în Moldova de peste Prut, pentru ca Dedeman să înveţe ce înseamnă să opereze un magazin în afara ţării, având totuşi câteva avantaje.

    Pe de o parte riscurile sunt mai mici, pentru că afacerea va fi gestionată de la sediul din Bacău. În plus, nu va fi nevoie de un depozit logistic dedicat, pentru că magazinul din Moldova poate fi aprovizionat tot din Bacău. „Pe de altă parte vom vedea ce înseamnă frontiera, alte mentalităţi. Am tot studiat regiunea, avem nişte concluzii dar nu vi le pot spune“, spune Dragoş Pavăl. Una peste alta, băcăuanul nu doreşte să cumpere o altă reţea, chiar dacă spune că sunt afaceri de vânzare, „dar nu sunt compatibile cu noi. În România nu e necesar să cumpărăm ceva, pentru firmă îmi doresc să rămânem eu şi echipa noastră echilibraţi şi cu picioarele pe pământ“.

    DE LA ANGAJAT LA ANGAJATOR

    Unul dintre momentele cheie în dezvoltarea afacerii, spune băcăuanul, a fost în 1992. Terminase facultatea de informatică în 1990 şi primise repartiţie – deşi avusese loc revoluţia, până la finalul lui 1990 a mai funcţionat sistemul de repartiţie a absolvenţilor – la o fabrică de confecţii, la centrul de calcul. A stat la fabrică doar câteva luni, pentru că, argumentează Pavăl, „nu puteam face mare lucru acolo. Era un centru de calcul preistoric şi când am venit cu o propunere să schimbăm calculatorul străvechi cu PC-urile care apăruseră deja, le folosisem în facultate şi învăţasem să lucrez cu ele, a existat o reticenţă absolută“. A făcut o propunere şefului său, care nu a reacţionat, iar apoi s-a adresat superiorului acestuia, directorul economic. Începând din a doua zi, atitudinea şefului său direct s-a schimbat radical, îl trimitea după ziare şi îl încuraja să plece să-şi viziteze soţia care era încă studentă, numai să nu mai stea pe la birou. „Am decis să plec, nu aveam nicio perspectivă să fac ceva concret acolo, eram plătit degeaba.“

     

  • Ce pensie are Nadia Comăneci! Statul român îi dă, lunar, o sumă extrem de generoasă

    Nadia Comăneci este una dintre cele mai apreciate personalităţi din istoria sportului românesc şi internaţional.


    Conform www.mts.ro, sortivul de performanţă care a obţinut o medalie de aur, argint sau de bronz în probele individuale sau pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice sau o medalie de aur la Campionatele Mondiale şi Europene de seniori – probe olimpice are dreptul, la cerere şi cu confirmarea Ministerului Tineretului şi Sportului, la o rentă viageră.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Moneda care a redevenit starul pieţelor valutare la nivel mondial

    Dolarul era pe val, euro era bombardat cu ameninţări populiste, iar paritatea era la orizont. Acum, moneda europeană, cotată la aproape 1,11 în raport cu dolarul, a avansat cu 5,4% faţă de cea americană în acest an, comparativ cu creşterile de 4,8% în raport cu lira sterlină şi 4% cu yenul.

    Contextul general suferă în prezent schimbări de ambele părţi ale Atlanticului. Pe fondul turbulenţelor politice şi al datelor economice modeste, entuziasmul pentru activele americane este în scădere, în timp ce în Europa riscul politic s-a diminuat, iar creşterea pare relativ robustă. Din perspectiva politicii monetare, retragerea graduală a stimulentelor de către Banca Centrală Europeană va „fura“ atenţia de la banca centrală americană.

    Schimbările sunt reflectate şi de performanţa superioară a acţiunilor europene, o îngustare a diferenţei dintre randamentele titlurilor ameri­cane de trezorerie şi cele ale bondurilor germane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Moneda care a redevenit starul pieţelor valutare la nivel mondial

    Dolarul era pe val, euro era bombardat cu ameninţări populiste, iar paritatea era la orizont. Acum, moneda europeană, cotată la aproape 1,11 în raport cu dolarul, a avansat cu 5,4% faţă de cea americană în acest an, comparativ cu creşterile de 4,8% în raport cu lira sterlină şi 4% cu yenul.

    Contextul general suferă în prezent schimbări de ambele părţi ale Atlanticului. Pe fondul turbulenţelor politice şi al datelor economice modeste, entuziasmul pentru activele americane este în scădere, în timp ce în Europa riscul politic s-a diminuat, iar creşterea pare relativ robustă. Din perspectiva politicii monetare, retragerea graduală a stimulentelor de către Banca Centrală Europeană va „fura“ atenţia de la banca centrală americană.

    Schimbările sunt reflectate şi de performanţa superioară a acţiunilor europene, o îngustare a diferenţei dintre randamentele titlurilor ameri­cane de trezorerie şi cele ale bondurilor germane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât ai fi câştigat dacă ai fi cumpărat acţiuni Amazon în 1997? „Trebuie să fii un sociopat ca să ai un astfel de câştig“

     „Multă baftă să găseşti un investitor Amazon care să se laude cu un astfel de câştig“, se arată în articolul jurnaliştilor americani realizat cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de listare a Amazon, cel mai mare retailer online. Compania americană are o capitalizare bursieră de 460 miliarde de dolari, a patra cea mai mare din compoziţia indicelui american S&P 500, notează Ziarul Financiar

    Michael Batnick, director de cercetare la Ritholtz Wealth Management, spune că evoluţia pozitivă uriaşă a acţiunilor Amazon i-a determinat pe unii investitori să creadă că este ceva obişnuit sau inevitabil. „Trebuie să fii un fel de sociopat, lipsit de orice emoţie umană, să ai aceste câştiguri monstruoase“, spune el citat de cotidianul american. Mulţi investitori s-ar putea lăuda că au văzut potenţial la evoluţia acţiunilor unor companii.

    Din păcate, puţini din aceştia au avut disciplina miliardarului Warren Buffet de a se ţine de călătoria profitabilă timp de 20 de ani.


     

  • Cât ai fi câştigat dacă ai fi cumpărat acţiuni Amazon în 1997? „Trebuie să fii un sociopat ca să ai un astfel de câştig“

     „Multă baftă să găseşti un investitor Amazon care să se laude cu un astfel de câştig“, se arată în articolul jurnaliştilor americani realizat cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de listare a Amazon, cel mai mare retailer online. Compania americană are o capitalizare bursieră de 460 miliarde de dolari, a patra cea mai mare din compoziţia indicelui american S&P 500, notează Ziarul Financiar

    Michael Batnick, director de cercetare la Ritholtz Wealth Management, spune că evoluţia pozitivă uriaşă a acţiunilor Amazon i-a determinat pe unii investitori să creadă că este ceva obişnuit sau inevitabil. „Trebuie să fii un fel de sociopat, lipsit de orice emoţie umană, să ai aceste câştiguri monstruoase“, spune el citat de cotidianul american. Mulţi investitori s-ar putea lăuda că au văzut potenţial la evoluţia acţiunilor unor companii.

    Din păcate, puţini din aceştia au avut disciplina miliardarului Warren Buffet de a se ţine de călătoria profitabilă timp de 20 de ani.


     

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Primul trailer pentru “The Dark Tower”, unul dintre cele mai aşteptate filme ale verii – VIDEO

    Opera lui Stephen King s-a concretizat sub forma filmului “Dark Tower” cu Idris Elba şi şi Matthew McConaughey în rolurile principale. Idris Elba este Pistolarul care trebuie să protejeze turnul de The Man in Black (McConaughey) pentru ca lumea să nu se distrugă.

    Încă nu se ştie dacă vor urma şi alte filme în serie. Material există, banii la box-office să fie.

    Filmul este programat să ajungă în cinematografe în luna august a acestui an şi pare a fi unul dintre filmele promiţătoare ale anului 2017.

  • Cum arată şi cât costă casa proiectată cel mai apreciat arhitect ai Americii – GALERIE FOTO

    Locuinţa are 2.647 de metri pătraţi, trei dormitoare şi se numără printre ultimele proiecte pe care Wright le-a realizat. Cele mai multe dintre piesele de mobilier, proiectate, de asemenea, de marele arhitect sunt incluse în preţul de 1,3 milioane de dolari.  

    Wright a proiectat aproximativ 60 de reşedinţe în ultimii 30 de ani de carieră, începând cu casa lui Jacobs din Wisconsin în 1936. Toate cuplurile care au comandat casele realizate de Wright aveau între 20 şi 30 de ani, inclusiv cei care vând această casă – Paul şi Helen Olfelt,  acum în vârstă de 90 de ani. Olfelts şi cei trei copii ai familiei au preţuit casa în formă de diamant şi au făcut foarte puţine schimbări.  

    În tinereţe, Olfet i-a scris o scrisoare lui Wright, prin care l-a întrebat dacă ar fi dispus la un proiect modest. „Noi ne doream un refugiu faţă de lume, în care puteam să ne bucurăm de natură şi de creativitatea realizată de om în armonie cu natura. Ne doream o casă care prin ea însăşi să ne scoată din monotonie”, povesteşte proprietarul.

  • Tom Hardy e EROU şi în viaţa de zi cu zi: a alergat un hoţ care era pe o motocicletă şi l-a prins

    Tom Hardy, unul dintre cei mai apreciaţi actori de la Hollywood, s-a transformat într-un adevărat erou atunci când a fugărit şi prins un hoţ de motorete.

    Actorul de 39 de ani a văzut furtul unei motorete şi a luat-o pe urmele hoţului, sărind prin mai multe grădini şi trecând prin holul unei clădiri de birouri în încercarea de a-i tăia calea celui urmărit.

    “Zici că a intrat în modul supererou”, a povestit un martor celor de la Daily Mail. “După ce l-a ajuns pe hoţ, a început să strige că l-a prins. Nu e un om cu care să te pui, cred că l-a şi legitimat pe hoţ înainte să apară poliţiştii.”

    Tom Hardy este cunoscut pentru faptul că îşi execută singur majoritatea scenelor de acţiune, fără cascadori, având o condiţie fizică de invidiat.

    Tom Hardy a putut fi urmărit recent în Taboo, un serial în care numele îi apare peste tot: rol principal, scenarist, producător şi finanţator. Acţiunea este plasată în Londra anului 1814, într-o perioadă în care Regatul Unit deţinea încă monopolul asupra navigaţiei maritime.

    Hardy nu este străin de rolurile de televiziune: el a mai interpretat partitura unui gangster evreu în serialul britanic Peaky Blinders, care s-a bucurat de un succes moderat. Taboo este însă o producţie de cu totul alte dimensiuni, cu un buget de peste 11 milioane de euro – impresionant, având în vedere că vorbim de o miniserie cu doar opt episoade. Şi dacă tot am ajuns la buget, e important de spus că Hardy, servind ca scenarist, producător şi actor principal, a pierdut peste 2 milioane de euro în acest proiect. Motivul pentru care Taboo nu s-a bucurat (încă) de prea mult succes este, cred, povestea destul de complicată. Şi nu doar faptul că este complicată reprezintă o problemă; comentariul unui telespectator pe site‑ul IMDB este relevant în acest sens: „Am urmărit primele trei episoade din Taboo şi încerc să-mi dau seama despre ce este vorba”. Nu cred că persoana în cauză a urmărit totuşi cu foarte mare atenţie cele trei episoade, dar firul narativ este într-adevăr destul de alambicat.