Tag: antreprenori

  • Povestea antreprenorului din spatele îngheţatei Alpin 57 Lux

    “Am început la nivel micro, alături de soţia mea, iar astăzi am ajuns la peste 500 de angajaţi“. Ioan Istrate, fondatorul Alpin 57 Lux din Sebeş (judeţul Alba), a vândut anul acesta o parte din business către grupul letonian Food Union, care va susţine investiţiile companiei şi ieşirea acesteia la export.

    Ioan Istrate, antreprenorul care a pus pe picioare producătorul de îngheţată Alpin 57 Lux, a construit de la zero unul dintre cei mai mari jucători din domeniu, primii bani făcându-i din distribuţie. Acum, Alpin 57 Lux a ajuns la afaceri de peste 20 de milioane de euro anual şi produce 100 de tone de îngheţată care ajunge pe rafturi ale magazinelor din întreag ţară.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

     

  • A cerut 700.000 de dolari. După ce iniţial a fost refuzat, a primit de 40 de ori mai mult

    În septembrie 2013, Jamie Siminoff a mers la celebra emisiune “Shark Tank” în speranţa de a primi 700.000 de dolari pentru compania sa, DoorBot.  După calculele lui Siminoff, compania ar fi trebuit evaluată la 7 milioane de dolari.

    “Shark Tank” este o emisiune în care mai mulţi investitori ascultă ideile de afaceri ale antreprenorilor şi decid apoi dacă doresc sau nu să investească în business.

    Compania DoorBot producea o videosonerie care putea fi legată de smartphone, astfel încât proprietarul casei putea vedea pe telefon cine este la uşă chiar dacă era plecat. Conceptul era bazat pe un studiu ce arăta că majoritatea hoţilor sună la uşă înainte de a sparge o casă, iar DoorBot era o metodă excelentă de a lăsa impresia că proprietarul este înăuntru, scriu cei de la Business Insider.

    Compania lui Siminoff genera deja venituri de un milion de dolari anual, iar acesta spera că modelul său de business îi va convinge pe juraţi să investească; aceştia nu au fost însă impresionaţi şi au decis să nu finanţeze DoorBot.

    Siminoff a părăsit emisiunea dezamăgit, dar norocul lui era pe cale să se schimbe. După ce emisiunea a rulat pe postul american ABC, vânzările au crescut de cinci ori. “A fost probabil cel mai important lucru care ni s-a întâmplat”, povesteşte Siminoff. Pentru a da o imagine mai serioasă companiei, antreprenorul i-a schimbat numele în Ring.

    Marea surpriză a venit însă câteva luni mai târziu, atunci când Siminoff a primit un telefon-surpriză de la unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume: Richard Branson. Acesta văzuse aplicaţia Ring pe telefonul unui prieten şi voia să investească în companie. “A spus că poate trimite pe cineva imediat”. îşi aminteşte Siminoff. “A doua zi, câţiva avocaţi erau la mine acasă cu actele pregătite”, notează aceeaşi sursă.

    Prin investiţia de 28 de milioane de dolari a lui Branson, compania lui Siminoff a fost evaluată la 60 de milioane de dolari. Produsele sale pot fi acum cumpărate din marile lanţuri americane precum Home Depot, Target sau Best Buy.

  • Cum îi învaţă Florin Talpeş pe cei din generaţia millennials să greşească cât mai repede?

    Toată lumea vrea să ştie de ce un antreprenor sau un business a avut succes. A avut o idee genială, a avut noroc, a avut „pile“ să-şi vândă produsele la stat (acum acest lucru s-a transferat în sectorul privat, unde trebuie să ai relaţii ca să poţi să vinzi într-o firmă privată), a avut părinţi cu o istorie în spate, a primit credit de la bancă şi a astfel a avut bani să înceapă afacerea etc.

    Florin Talpeş, proprietarul Bitdefender, a spus la gala Business Magazin CEO Awards 2016 că unul din lucrurile care l-au ajutat să ajungă unde este astăzi a fost faptul că a greşit la începutul evoluţiei businessului.

    Dacă stai să te gândeşti, aceasta este o condiţie foarte importantă, care poate face diferenţa între firme şi antreprenori. Cine a avut luxul de a putea să greşească la începuturile afacerii şi să înveţe din greşeli a pierdut mai puţin sau chiar deloc.
    Cei care au intrat în business în anii ’90 şi începutul anilor 2000 au avut „luxul“ de a greşi cât pentru celelalte generaţii care au venit după aceşti ani şi care vor veni.

    Acum, când nu mai eşti singur într-o piaţă, când sistemele de organizare din cadrul companiilor încep să facă diferenţa, când procedurile şi birocraţia ţin costurile sub control, când preţurile produselor nu mai cresc datorită inflaţiei şi a creşterii cursului valutar, ci dimpotrivă, scad, sub presiunea concurenţei şi a necesităţilor de cash-flow, niciun antreprenor nu-şi mai permite luxul de a greşi.

    De aceea, există o încetinire în afaceri, de aceea se iau decizii din ce în ce mai greu, de aceea apar powerpoint-urile şi analizele de zeci de pagini, de aceea „birocraţii companiilor“ câştigă teren sau de aceea inovarea cade pe locul doi.
    Businessurile româneşti care mai sunt în proprietatea antreprenorilor români şi care au reuşit să supravieţuiască până acum încep să devină din ce în ce mai „anchilozate“, birocratice, mai corporatiste în cel mai bun caz, cu o apropiere de mentalitatea de la stat şi o depărtare faţă de o mentalitate antreprenorială, unde a greşi este o condiţie esenţială şi face parte din business.

    Pentru că nu mai există nişte condiţii esenţiale care au existat până la mijlocul anilor 2000 şi care au ajutat antreprenorii să aibă atunci succes, respectiv inflaţia, creşterea cursului, majorarea salariilor sub creşterea inflaţiei sau a cursului, acum orice greşeală se cuantifică direct în bani, putând pune chiar în pericol un întreg business.
    Criza a tăiat mult din elanul antreprenorilor, care au devenit mult mai prudenţi şi care acum nu mai vor să rişte. De aceea stau banii degeaba în bănci fără să ajungă la antreprenori, nu că bancherii nu ar vrea să dea credite; în primul rând antreprenorii nu mai vor să se împrumute.

    Accesul la finanţare bancară şi dobânda nu mai reprezintă deloc o problemă la ora actuală pentru afacerile româneşti.
    Antreprenorii care au traversat criza nu prea mai vor să se împrumute la bancă pentru a-şi extinde activitatea, nu mai vor să facă angajări, ca să nu fie nevoiţi să dea afară dacă apare o nouă criză, nu mai vor să câştige cotă de piaţă şi să se lupte cu concurenţa. De ajuns se luptă în preţuri.

    Şansa economiei româneşti trebuie să vină de la antreprenorii mai tineri, care încă nu au ce pierde, decât banii de buzunar, unde greşelile costă mai puţin. Dar din păcate generaţia anilor ’90 nu vrea să devină antreprenoare, să aibă propria afacere, ci preferă salariul unei multinaţionale sau al unei companii româneşti aşezate.

    Această generaţie, millennials, este mult mai comodă, nu vrea să rişte un trai rezonabil, să dea din mână Prima casă şi city break-urile lunare. Prea puţini dintre ei vor să se lupte cu piaţa, cu necunoscutul, cu lipsa banilor de salarii şi de taxe, cu băncile care îţi cer garanţii palpabile şi au mai puţină încredere în cifrele dintr-un business plan. Determinarea şi energia nu reprezintă punctul lor forte, calităţi care sunt mult mai necesare în business decât inteligenţa.

    Deci România are o generaţie antreprenorială lipsă, ceea ce începe să se vadă în economie, în afaceri; numărul companiile care mor, care se desfiinţează, este dublu faţă de firmele nou-înfiinţate, conform datelor Coface.

    Florin Talpeş şi toată generaţia lui, a antreprenorilor din anii ’90, au avut şansa să greşească cât mai repede în business, iar acest lucru i-a ajutat în cele două decenii care au urmat, mult mai mult decât alte condiţii.

    Cum face generaţia lui să-i ajute şi pe cei de acum să intre în business, să devină antreprenori şi nu corporatişti şi să greşească cât mai repede?

  • Ştiţi cu adevărat ce mâncaţi? Cum a ajuns România să importe 900.000 de tone de pâine congelată, adică o treime din pâinea pe care o consumăm

    Ioan Filip, acţionar în cadrul Taparo din Maramureş, al doilea cel mai mare producător local de mobilă, spune că o problemă a antreprenorilor din zonă, dar şi de la nivel na­ţio­nal, este securizarea materiilor prime şi a materialelor ne­cesare produselor, atât din cauza creşterii preţurilor, cât şi din lipsa furnizorilor locali.

    „Materiile prime au o importanţă foarte mare în costuri, iar evoluţia acestora poate avea un impact semnificativ în busi­ness. De exemplu, pre­ţul lem­nului s-a dublat în ul­ti­mii trei ani. Din păcate, ajun­­gem să cumpărăm ele­men­te din lemn din Slo­va­cia sau din Ger­mania la un preţ mai mic de­cât cel din România. 

    Ştiţi cu adevărat ce mâncaţi? Cum a ajuns România să importe 900.000 de tone de pâine congelată, adică o treime din pâinea pe care o consumăm

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 7 noiembrie 2016

    COVER STORY: Un business cu volum

    Klaus Reisenauer a plecat din România în 1982 şi s-a întors 20 de ani mai târziu pentru a demara o afacere în construcţii, strâns legată de dezvoltarea Kaufland pe plan local. Criza financiară a adus însă momente dramatice în domeniul în care activa, aşa că a decis să încerce un business pe un un alt segment. Alături de Cristina Fleacă, a mizat pe dezvoltarea pieţei de produse profesionale pentru îngrijirea părului.

     

    EVENIMENT: Gala CEO Awards 2016


    RETAIL: Ofensiva IKEA pentru România şi întreaga regiune


    ANTREPRENORIAT: Acronim de ţinut minte


    TEHNOLOGIE: Adaptarea la noua realitate digitală


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • De ce PR?

    “Radu, este importantă şi comunicarea, dar ne concentrăm să vindem momentan… ne concentrăm pe produs..”
     
    Este raspunsul pe care eu îl primesc cel mai des sub forma de refuz cand discut cu oamenii de afaceri despre reputaţie, credibilitate sau PR. 
     
    Interesantă este povestea unei foste cliente din Arad. Unul dintre cei mai vechi comisionari vamali din Romania. 25 de ani de experienţă. Peste 10.000 de clienţi. Peste 1 milion de documente întocmite. A fost persoana care a lucrat în prima companie românească de comisionat vamal. Şi din această postură experimenta o situaţie cel puţin ciudată: potenţialii clienţi (corporaţii şi companii mari ) nu îi răspundeau la email-uri. Mai mult decât atât, alegeau preţul cel mai mic de la un concurent cu o experienţă de 10 ori mai mică.
     
    Cum e posibil aşa ceva? Cum se poate ca cineva cu atât de multă experienţă să fie pur şi simplu ignorată? Nu ar fi fost normal să vândă pe bandă rulantă? Se pare că totuşi nu…A venit la şedinţa de consiliere încercând să afle răspunsuri “Nu mai ştiu exact cum să procedez…” îmi spune. “Nu înteleg ce se întâmplă… De 2-3 ani profitul nostru a scăzut de trei ori.. Ce facem greşit ?”
     
    Aici intervine de fapt importanţa activităţii de relaţii publice. Sau a PR-ului cum este acesta cunoscut în piata. PR care înseamnă mult mai mult decât 2-3 apariţii în presă. Pentru ca după astfel de situaţii apar întrebari precum: 
    “Poate o companie să fie văzută drept lider în domeniul ei de activitate fara sa aibă o reputaţie impecabilă?”
    “Poate o companie să vândă fără să comunice eficient potenţialul său?” 
    “Poate o companie sa creasca fara sa imbunatateasca perceptia clientilor asupra domeniului de activitate din care face parte ?” 
     
    Opinia mea este că nu. Si opinia mea se bazeaza pe privirea ultimilor 3500 de antreprenori in fata carora am vorbit. Si se mai bazeaza pe ultimele 4000 de ore de consiliere pe care le-am oferit. 
    De asemenea, aceasta opinie se bazeaza pe un studiu realizat de Forrester Research : 78% din procesul de cumparare are loc anterior interactiunii dintre client si vanzator. Asta inseamna ca potentialii clienti decid inainte. Si inseamna ca potentialii clienti cauta pe Google, Facebook, YouTube sau Linkedin. Si se pare ca ceea ce gasesc acolo cantareste enorm in decizia lor de cumparare. Daca nu vor intelege ce oferim sau daca nu le vom castiga increderea, nu vor cumpara. 
    Si atunci, daca perceptia despre noi si despre domeniul nostru de activitate joaca un rol atat de important, de ce ne concentram atat de mult pe vanzare? Nu suntem cumva atat de ancorati in procesul de vanzare incat uitam esenta problemei ? 
     
    Opinia mea este ca da. Si opinia mea se bazeaza pe ce spunea Bill Gates : “Daca as mai avea 2 dolari, as investi un dolar in PR.” Sau pe ce spunea Benjamin Franklin : “Fie scrii ceva ce merita citit, fie faci ceva despre care merita scris…” sau pe ce spunea Jean-Louis Gassee : “Publicitatea inseamna sa spui despre tine ca esti cel mai bun. PR-ul inseamna sa spuna altii despre tine ca esti cel mai bun..” 
    Fiecare dintre ei evidentiaza PR-ul ca parte cruciala in succesul unei afaceri si fiecare spune cam acelasi lucru : PR-ul inseamna ce spun oamenii despre tine cand nu esti de fata. Si ar fi indicat sa fie lucruri pozitive. Si, dragilor, asta inseamna reputatie. Iar ideea e simpla : daca nu sunt lucruri pozitive, nu vor cumpara. Daca nu vor intelege ce oferiti, nu vor cumpara. Daca nu le veti castiga increderea, nu vor cumpara. 
     
    PR-ul este un fel de prima impresie. Nu stiu cati dintre cei care spun ca e importanta comunicarea dar se concentreaza pe vanzare ar merge la o intalnire dezbracati. Si apropo de asta, vestimentatia reprezinta tot componenta a PR-ului. Pentru ca prima impresie are o problema majora : Este prima si se formeaza doar o singura data. Apoi, PR-ul este si o a doua impresia. Pentru ca oamenii uita. Este total neinspirat sa plecam de la premisa : “Am fost cunoscut acum 2 ani…e suficient.. “ Oamenii uita, oamenii se schimba si mai apare si concurenta care va investi mai mult in reputatia sa. Iar riscul de a fi uitati rapid creste cum nu ne putem imagina. 
    Si nu in ultimul rand, PR-ul are datoria de a comunica permanent si constant cu toate categoriile de public ( angajati, clienti, parteneri, jurnalisti etc ) pentru a asigura o crestere naturala a afacerii. Pentru ca fiecare categorie de public are interese si nevoi diferite. SI aceste interese si nevoi se afla intr-o continua schimbare. Cu cat relatia cu fiecare categorie in parte va creste, cu atat afacerea va creste. 
    De exemplu, este important ca angajatii sa cunoasca reputatia antreprenorului dintr-un anumit unghi, in timp ce potentialii clienti ar trebui sa fie la curent cu reputatia CEO-ului dintr-un unghi total diferit. 
    Asta deoarece vremea in care produsele se vindeau singure a trecut. Mai mult decat atat, exista concurenta si clientii primesc in fiecare zi sute de oferte. De ce ar alege-o pe a noastra ? In acest context, perceptia clientului despre noi si despre domeniul nostru de activitate devin aproape decisive. Pentru ca ei vor intreba in stanga si dreapta… apoi vor cauta pe Google… apoi vor cauta in presa sau pe bloguri. Decizia lor va fi influentata decisiv de ce vor gasi acolo. 
    Ideea este foarte simpla : afacerea noastra este precum apa, in timp ce reputatia noastra este precum un pahar. Cu cat paharul este mai mare, cu atat va incapea mai multa apa. Simplu spus, cu cat reputatia noastra este mai mare, cu atat afacerea va creste. Cu cat mai multi potentiali clienti ne vor cunoaste si vor avea incredere in noi, cu atat afacerea va creste. 
     
    Si atunci voi reveni la cele 3 intrebari de mai sus : 
    “Poate o companie sa fie vazut drept lider in domeniul ei de activitate fara sa aibe o reputatie impecabila ?”
    “Poate o companie sa vanda fara sa comunice eficient potentialul sau ?” 
    “Poate o companie sa creasca fara sa imbunatateasca perceptia clientilor asupra domeniului de activitate din care face parte ?” 
    Nu cumva in goana noastra dupa dezvoltare, omitem chiar acel aspect care ne-ar ajuta sa crestem afacerea mai usor ?
     
    Autor: Radu Turcescu, PR Strategist
  • Căsuţa Bunicii. Un român a renovat această casă veche din 1910 şi a făcut o pensiune – FOTO

    Sunteţi în căutarea unei idei originale pentru a investi bani? Ciprian Obancea, a riscat să investească o sumă frumuşică într-o afacere care îi va aduce venituri semnificative de pe seama turiştilor din zona Bran. Aflaţi cum o căsuţă tradiţională în vârstă de peste 100 de ani a devenit o pensiune atractivă pentru turiştii care vizitează muncii Bucegi.

    Antreprenorul Ciprian Obancea a cumpărat în urmă cu mai bine de un deceniu o casă veche în vârful dealului Balaban pe structura căreia a dezvoltat o pensiune de doar două camere în care a investit circa peste 50.000 de euro informează bzb.ro

    Acum, „Căsuţa Bunicii” cum a numit-o el este clasificată la trei stele şi oferă patru locuri de cazare în două camere duble cu baie proprie.

    „Pensiunea se închiriază la cheie, tariful pentru o noapte de cazare este de 400 de lei, excepţie făcând perioada Anul Nou, precum şi Crăciunul şi Paştele. Capacitatea maximă a casei este de patru persoane. Pentru o singură noapte de cazare, se adaugă un supliment de 15% la tariful de cazare”, spune antreprenorul.

  • Căsuţa Bunicii. Un român a renovat această casă veche din 1910 şi a făcut o pensiune – FOTO

    Sunteţi în căutarea unei idei originale pentru a investi bani? Ciprian Obancea, a riscat să investească o sumă frumuşică într-o afacere care îi va aduce venituri semnificative de pe seama turiştilor din zona Bran. Aflaţi cum o căsuţă tradiţională în vârstă de peste 100 de ani a devenit o pensiune atractivă pentru turiştii care vizitează muncii Bucegi.

    Antreprenorul Ciprian Obancea a cumpărat în urmă cu mai bine de un deceniu o casă veche în vârful dealului Balaban pe structura căreia a dezvoltat o pensiune de doar două camere în care a investit circa peste 50.000 de euro informează bzb.ro

    Acum, „Căsuţa Bunicii” cum a numit-o el este clasificată la trei stele şi oferă patru locuri de cazare în două camere duble cu baie proprie.

    „Pensiunea se închiriază la cheie, tariful pentru o noapte de cazare este de 400 de lei, excepţie făcând perioada Anul Nou, precum şi Crăciunul şi Paştele. Capacitatea maximă a casei este de patru persoane. Pentru o singură noapte de cazare, se adaugă un supliment de 15% la tariful de cazare”, spune antreprenorul.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 31 octombrie 2016

    COVER STORY: Un milion şi numărăm în continuare
     
    Piaţa de servicii medicale a ajuns la 1 milion de abonamente. Fady Chreih, CEO al Regina Maria, povesteşte care este rolul jucat de companie pe piaţă şi ce planuri are pentru viitor.
     
     

    STRATEGIE: Planurile noului CEO al Roche pentru România


    TENDINŢE: Slujbele viitorului


    INTERNAŢIONALE: Cum vor arabii să pună mâna pe Deutsche Bank


    LIFESTYLE: Noutăţile de la cel mai recent festival Slow Food, la Roma


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Şeful care a făcut cadou angajaţilor 400 de case şi peste 1.000 de maşini

    Savji Dholakia, un miliardar indian din regiunea Surat, este binecunoscut în industria diamantelor la nivel mondial. Un alt lucru pentru care a devenit cunoscut este faptul că fiul său a lucrat ca muncitor, pentru că antreprenorul indian îşi dorea ca acesta să înveţe valoarea reală a banilor.

    Miliardarul a făcut cadou 400 de apartamente şi 1.260 de maşini, pentru cei mai performanţi dintre angajaţii săi. Acordarea acestor bonusuri a fost anunţată informal în cursul săptămânii şi este legată de celebrarea a 50 de ani de activitate a companiei Hare Krishna Exports, pe care o controlează antreprenorul indian.

    Aceste cadouri au devenit deja o tradiţie în cadrul companiei; Dholakia a declarat că anul trecut a oferit cadou angajaţilor săi 491 de maşini şi 200 de apartamente.