Potrivit informaţiilor furnizate de Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie, noile substanţe psihoactive reprezintă o problemă din ce în mai serioasă. În total, în 2011 au fost notificate oficial pentru prima dată 49 de noi substanţe psihoactive, prin intermediul sistemului UE de avertizare timpurie.
Acesta este cel mai mare număr de substanţe semnalat vreodată în cursul unui singur an, faţă de 41 de substanţe semnalate în 2010 şi 24 în 2009. Iar datele preliminare pentru 2012 nu arată niciun semn de diminuare a acestei cifre, fiind deja detectate peste 50 de astfel de substanţe.
În timp ce consumul de “droguri tradiţionale”, cum ar fi cocaina, heroina şi ecstasy este în general stabil, noile droguri aprovizionează piaţa drogurilor ilegale, întrucât comercianţii profită de substanţele chimice nereglementate la nivel internaţional. Aceste droguri sunt tot mai frecvent disponibile pe internet şi s-au răspândit rapid în multe state membre, care se confruntă cu dificultăţi în a preveni vânzarea lor.
În ultimii doi ani, în fiecare săptămână a apărut câte o nouă substanţă. Statele membre nu pot opri răspândirea drogurilor numai prin propriile forţe: rezultatul măsurilor adoptate la nivel naţional ar fi doar acela de a-i obliga pe infractori să transfere producţia de droguri în ţările vecine sau să îşi reorienteze rutele de trafic.
Amploarea pieţei europene a canabisului, drogul cel mai utilizat de europeni, este estimată între 7 şi 10 miliarde de euro în 2010. Consumatorii intensivi reprezintă un mic procent din consumatorii de canabis (între 5 % şi 25 %, în funcţie de ţară), fiind însă responsabili pentru cea mai mare parte (între 55 % şi 77 %) din cantitatea totală de canabis consumată anual.
Studiul confirmă, de asemenea, că aplicarea unor legi împotriva producţiei şi distribuţiei de canabis determină o creştere spectaculoasă a preţului acestui drog. Acest lucru se explică prin faptul că producătorii şi traficanţii au nevoie de o compensaţie pentru riscurile de a fi arestaţi, deţinuţi, de a li se sechestra bunurile şi de a suporta vătămări grave, precum şi pentru costurile asociate necesităţii de a opera sub acoperire.