BusinessMagazin

Tag: criza

  • CRIZA DIN SIRIA: Bashar al-Assad susţine că ţara sa nu este “în război civil”, ci este ATACATĂ de Al-Qaida

     Assad, al cărui interviu a fost realizat marţi la Damasc, s-a adresat printre altele indirect omologului său american Barack Obama cerându-i să “asculte bunul simţ al poporului (său)”.

    În acest interviu extins realizat de doi jurnalişti americani ai FoxNews, preşedintele sirian a asigurat că ţara sa nu este “în război civil”.

    “Avem un război, un nou fel de război” cu “zeci de mii de jihadişti” de peste 80 de naţionalităţi diferite.

    “Ceea ce vă pot spune este că 80 la sută – unii zic 90 la sută, nu avem date precise – din aceşti terorişti sunt membri ai Al-Qaida şi ai ramurilor sale” a declarat şeful statului, care a vorbit în engleză.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Grecia a înregistrat CREŞTERE ECONOMICĂ, pentru prima dată de la declanşarea crizei

     “Pe baza dovezilor disponibile, economia a crescut în trimestrul al doilea faţă de primele trei luni ale anului, pentru prima dată de la începutul crizei, potrivit datelor ajustate sezonier. (…) Pentru prima dată estimăm că PIB a crescut comparativ cu trimestrul anterior”, a spus Stournaras într-o conferinţă de presă.

    Agenţia de statistică a Greciei nu raportează date ajustate sezonier comparativ cu trimestrul anterior, potrivit cotidianului elen Kathimerini. Potrivit datelor neajustate sezonier publicate în septembrie de autorităţi, economia s-a contractat cu 3,8% faţă de trimestrul al doilea din 2012.

    Stournaras a evitat, însă, să afirme că ţara a ieşit deja din recesiunea de şase ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cinci ani de criză. Este sistemul financiar mai bine pregătit?

    DUPĂ ANI ÎN CARE GUVERNELE S-AU ÎNDATORAT PENTRU A SALVA BĂNCI ŞI INSTITUŢII FINANCIARE, printre care RBS şi Lloyds/HBOS în Marea Britanie, UBS în Elveţia şi Bank of America, Citigroup şi AIG în SUA, rămâne întrebarea dacă sistemul financiar este mai sigur, mai capabil de a suporta pierderi fără a afecta puternic restul economiei şi contribuabilii, potrivit BBC.

    RĂDĂCINILE CRIZEI. La începutul deceniului trecut, preţurile locuinţelor din SUA se aflau în creştere puternică, susţinute de dobânzile mici la credite. Apetitul Wall Street de a profita de creşterea pieţei era atât de puternic, încât bănci precum Lehman Brothers cumpărau mii de ipoteci pe care le reuneau în instrumente financiare şi vindeau investitorilor încasările viitoare. Cererea ridicată a condus treptat la relaxarea regulilor şi accesul la împrumuturi al unor persoane care nu-şi permiteau să plătească.

    Când piaţa imobiliară a intrat în declin în 2007 şi mulţi dintre împrumutaţi au ajuns în situaţia de a nu putea achita ratele creditelor ipotecare, tot sistemul a început să se prăbuşească.

    În martie 2008, banca americană Bear Stearns aproape a intrat în faliment şi a fost vândută. Şase luni mai târziu, Lehman Brothers a intrat în colaps, pornind o reacţie în lanţ care a condus la închiderea a zeci de alte bănci şi instituţii financiare. În câteva săptămâni, Congresul aproba un program de 700 de miliarde de dolari pentru sprijinirea sectorului financiar.

    Recesiunea care a urmat a făcut să dispară zeci de mii de miliarde de dolari din avuţia americanilor şi a împins rata şomajului peste 10% pentru prima dată într-un sfert de secol.

    „Fiecare dintre aceste companii era insolvabilă. În mod clar a existat un substrat de fraudă. Nu a existat, însă, niciodată, o investigaţie amplă. Departamentul Justiţiei a lăsat treaba în seama Comisiei pentru Bursă şi Valori Mobiliare din SUA„, a declarat Neil Barofsky, fost responsabil de supravegherea programului de 700 de miliarde de dolari. Barofsky, care în trecut a fost şi procuror federal, susţine că statul american nu i-a pus sub acuzare pe cei responsabili de criză.
    La cinci ani de la declanşarea crizei, probabilitatea ca vinovaţii să fie puşi sub urmărire penală este tot mai redusă, întrucât majoritatea infracţiunilor de fraudă financiară comise anterior colapsului Lehman s-au prescris deja. şefii din acea perioadă ai marilor bănci din SUA au dispărut din atenţia publicului, în timp ce supravieţuitorii – Jamie Dimon la JPMorgan Chase şi Lloyd Blankfein de la Goldman Sachs – şi-au consolidat puterea, scrie Alison Fitzgerald, jurnalist la Center for Public Integrity.

    S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA DIN NOU. „Nu am fi mai bine protejaţi împotriva unor evenimente în lanţ acum decât am fost în urmă cu cinci ani„, spune Andreas Dombret, membru în board-ul director al Bundesbank responsabil pentru stabilitate financiară. Înainte de a intra în conducerea băncii ger-mane, Dombret a lucrat în sectorul bancar, iar în septembrie 2008 era şeful operaţiunilor Bank of America din Germania. Multe reglementări trebuie implementate mai rapid şi transpuse în legi, afirmă el.

    „Autorităţile par să uite cât de puternic au zdruncinat colapsul Lehman şi evenimentele ulterioare încrederea în economia de piaţă„, a spus bancherul german, citat de publicaţia Der Spiegel. În urmă cu câţiva ani, angajamentul pentru schimbarea sectorului financiar era însă mai puternic decât în prezent.

    REFORME SUPERFICIALE. Între 2009 şi 2011, guvernele celor mai importante 20 de ţări industrializate şi emergente (G20) au convenit la mai multe summituri nevoia unor reforme fundamentale. Aleşii politici erau decişi ca băncile să nu mai fie niciodată în postura de a şantaja ţări întregi pe motivul că erau prea mari şi prea puternic legate de economie pentru a fi lăsate să se prăbuşească. Rezoluţiile G20 au fost urmate de mai multe încercări de a îmblânzi „monstrul„ pieţelor financiare. Rezultatele sunt însă slabe, scrie Der Spiegel.

  • SUA, Franţa şi Marea Britanie vor o rezoluţie “puternică şi constrângătoare” privind Siria

     Într-o întâlnire la Paris la care participa şi ministrul francez de Externe Laurent Fabius, toţi trei au afirmat că doresc “un calendar precis” în vederea controlării distrugerii arsenalului chimic al regimului sirian.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • DECLINUL PIEŢEI IMOBILIARE: Preţurile locuinţelor din Atena au scăzut la mai puţin de jumătate în cinci ani de criză

     Deşi sunt disponibile “chilipiruri” la tot pasul în capitala Greciei, problema o reprezintă fianţarea, întrucât băncile aproape au renunţat să mai acorde credite ipotecare, chiar şi în cazurile în care preţul de achiziţie este în mod evident foarte bun, notează publicaţia.

    În foarte multe cazuri preţul la care se tranzacţionează locuinţele este chiar mai mic decât valoarea folosită de autorităţi pentru a stabili nivelul taxei.

    “Interesul este minim şi există posibilitatea de a negocia” chiar şi pentru locuinţele oferite cu discounturi mai mari de 50% compartiv cu 2008, a declarat vicepreşedintele Asociaţiei Agenţilor Imobiliari din Atena-Atica, Lefteris Potamianos.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CINCI ANI DE CRIZĂ. MAI EŞTI ACELAŞI?

    Aşa că vă propun să identificăm modul cum ne-a schimbat criza, pe fiecare dintre noi sau pe companiile pentru care lucrăm. Am făcut o scurtă trecere prin „cimitirul terfeloagelor„, cum îi spun, preluând formularea unui poet, arhivei textelor pe care le-am scris. Şi am zâmbit oarecum trist: ziceam, a doua zi după căderea Lehman: „Indiferent de declaraţiile mai mult sau mai puţin liniştitoare, efectele crizei se simt şi se vor simţi şi în România. Şi, într-un an electoral urmat de un alt an electoral, mi-e teamă că autorităţile ar putea lua decizii care, sub un strat de bune intenţii, ar putea ascunde greşeli care ne vor marca unde nici nu gândim şi cu costuri ce nu pot fi intuite acum„. Şi, ţineţi minte, eram trimişi, în acea perioadă, să cumpărăm case ieftine la americani. Şi mai departe: „Premiul Nobel pentru economie în anul 2008. Repet: Premiul Nobel pentru economie în 2008. Nu sună ciudat? Mie îmi pare un soi de oximoron aparte, o construcţie tragicomică cu valenţe dadaiste„ (era vorba despre premiul lui Paul Krugman). Şi din nou: „Oliver Blanchard, economistul-şef al FMI, este întrebat despre posibilitatea repetării Marii Depresiuni. «Nici vorbă», replică omul, «am învăţat câte ceva în 80 de ani»„.

    De fapt nu învăţasem mai nimic, spun în 2013. Şi mai departe, în octombrie: „Nu există «too big to fail», există însă «too small to fail»! Eu sunt too small to fail, colegii mei, dumneavoastră, cei ce citiţi revista, austriacul sau irlandezul de rând, care au finanţat cu până la 70.000 de euro trufia unora. Personal susţin un întreg lanţ financiar – magazine, bănci, furnizori de servicii, iar prin taxele şi impozitele pe care le plătesc sprijin pensionari, persoane asistate, funcţionari, investiţii publice, preşedinţii şi parlamente. Sunt/suntem alfa şi omega, începutul şi sfârşitul în circuitul economic şi oricine se consideră «too big to fail» ar trebui să fie conştient că mărimea sa este suportată de micimea mea”.

    Mă opresc aici şi vă propun să îmi scrieţi, să ne scrieţi tuturor celor din redacţia Business Magazin despre cum v-a schimbat criza, ce aţi învăţat şi ce vi se pare important acum. Ce s-a schimbat în mediul de afaceri, care sunt noile reguli, care sunt priorităţile şi ce mai înseamnă succesul? Vorbim de o generaţie pierdută, de noua realitate economică, vedem o societate din ce în ce mai polarizată şi multe companii şi mulţi oameni care n-au fost, din păcate, nici prea mari, nici prea mici pentru a eşua. Suntem mânuiţi politic în funcţie de interese şi ni se promit mări, dar obţinem doar sări, pe răni. Din nou şi din nou.

    Ilustrez cu un tablou de Pavel Fedotov care se numeşte „Encore, encore!„. Este istoria, într-o imagine, a unui ofiţer azvârlit de soartă într-o garnizoană din siberii, care, de plictiseală, îşi obligă pudelul să sară la nesfârşit peste un baston. Este iarnă, se vede pe geam, şi sărmanul animal sare din nou şi din nou şi din nou peste baston, la ordinul unui stăpân imbecilizat. Encore, encore!

  • În ţările bogate, sărăcia se combate cu bani de la buget

    De la cca 19% în PIB în 2007, media ponderii cheltuielilor sociale în statele OECD a crescut la 22,1% în 2009, urmând să ajungă anul acesta la 21,9%, conform estimărilor din ultimul raport al organizaţiei pe tema cheltuielilor sociale.

    Franţa, cu o pondere a cheltuielilor sociale de 33% din PIB, şi Danemarca, Finlanda şi Belgia, cu cca 30%, sunt ţările cele mai generoase, în timp ce scăderea cea mai mare a cheltuielilor sociale a avut loc în Grecia, de la 24% în 2009 la 22% estimat pentru 2013. în SUA, aceste cheltuieli s-au majorat de la 17% din PIB în 2008 la 20% estimat pentru 2013.

     

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    7,7%
    creşterea exporturilor exprimate în euro în perioada ianuarie-iulie faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, la 28,2 mld. euro, în timp ce importurile exprimate în euro au scăzut cu 0,7%, la 31,3 mld. euro

    5,03%
    rata şomajului în august, cu 0,26% mai mică decât în iulie şi cu 0,03% mai mare decât în august anul trecut

    489 mil. euro
    excedentul contului curent al balanţei de plăţi în perioada ianuarie – iulie, faţă de un deficit de 3,041 mld. euro în aceeaşi perioadă a anului trecut

    6.000-14.000 mld. dolari
    costurile crizei financiare estimate până în prezent pentru economia americană, conform unui calcul al Rezervei Federale Dallas

    3,67%
    inflaţia anuală în luna iulie, cel mai scăzut nivel din iulie anul trecut până acum, ca efect în principal al ieftinirii alimentelor – fructe proaspete (-12,3%) şi cartofi (-8,1%)

  • Afacerea de familie care a supravieţuit crizei: “Am avut şi proiecte de un milion de euro”

    FINALUL ACESTUI AN VA FI AGLOMERAT PENTRU LOREDANA PREDA, antreprenoarea de 35 de ani care deţine Galeriile Noblesse împreună cu soţul său, Silviu. Galeriile Noblesse este unul dintre cei mai mari retaileri de mobilă de lux de pe piaţa locală şi se pregăteşte de extindere: până în noiembrie ar trebui să fie gata o investiţie de peste un milion de euro într-un nou showroom, cel mai mare proiect al companiei, unde vor fi aduse piese de mobilier de import din Italia, Spania, Franţa, Anglia sau Portugalia pe o suprafaţă de aproape 1.000 mp. Este investiţia care a ţinut în priză familia Preda încă de anul trecut, după ce au cumpărat o casă monument istoric din zona pieţei Rosetti din centrul Capitalei, pe care acum o renovează.

    „Cererea există (pentru mobilă de lux – n.red.)„, a ţinut să lămurească încă de la începutul discuţiei Loredana Preda. Care adaugă faptul că tocmai acest lucru a stat la baza deciziei de a face noua investiţie. „Diferenţa este că cererea este mult mai calificată, mai exigentă.„

    CEREREA ÎN CREŞTERE SE VEDE ŞI ÎN REZULTATELE  COMPANIEI, care anul acesta aşteaptă o cifră de afaceri mai mare cu 20-30% comparativ cu 2012, când a avut încasări de aproape 3 milioane de euro. Explicaţia pentru creşterea cererii se află în faptul că proprietăţile valoroase şi-au redus preţurile, iar cei care le-au achiziţionat au nevoie acum de mobilă şi decoraţiuni pentru amenajare, este de părere Loredana Preda. Cele mai scumpe piese din noul showroom vor ajunge la preţuri între 20.000 şi 25.000 de euro.

    „Am învăţat în timpul crizei că este important să ştii pe ce drum vrei să mergi, să nu te laşi pradă tentaţiilor şi să fii bine informat„, spune antreprenoarea care a venit în Bucureşti cu puţin timp înainte de începerea problemelor economice. Dacă în 2007 a făcut prima investiţie în Bucureşti, iar 2008 a fost anul „de acomodare„, în 2009 criza a început să lovească în toate businessurile din economie. A venit ca un duş rece după euforia generată de creşteri economice care ajungeau şi la 7% şi în care businessurile mergeau din inerţie.

    Pe piaţa mobilei generaliste scăderile de vânzări au început în 2009 şi nu s-au oprit nici acum. Secundar, a fost lovit şi segmentul mobilei de lux, care s-a cernut în tot acest timp.Vânzările de mobilă de lux sunt estimate la peste 10 milioane de euro şi se fac în principal pe baza importurilor, deoarece producătorii români nu s-au încumetat să atace acest segment de piaţă.  

    În cazul Galeriilor Noblesse, criza a adus un număr mai mare de furnizori: o parte dintre aceştia au fost înlocuiţi pentru că au dat faliment, dar ultimii ani au adus şi o diversificare a portofoliului companiei. Dacă iniţial persoanele fizice erau cele care generau în totalitate cifra de afaceri a companiei, în ultimii ani şi proiectele de birouri, cafenele, restaurante, hoteluri sau spaţii de magazine au adus din ce în ce mai multe încasări. Acestea din urmă contribuie cu 30% la încasările Galeriilor Noblesse, iar planurile Loredanei Preda sunt să crească acest nivel.

    Unele proiecte la care compania a lucrat se apropie de un milion de euro. Deocamdată planurile de extindere pentru Galeriile Noblesse se opresc la showroomul din piaţa Rosetti. „Consider că Bucureşti este centrul comercial al ţării. Ca provocare pentru noi nu ar fi deschiderea unui showroom în alt oraş, ci ieşirea cu proiecte în afară. Acesta este un obiectiv pe care mi-l doresc.„

  • Grecia ar putea avea nevoie de alte două acorduri cu UE şi FMI

     Întrebat dacă partenerii din zona euro pregătesc un al treilea pachet de finanţare externă pentru Grecia, Coene a afirmat că va fi nevoie de cel puţin încă un acord.

    “Este clar că problema grecească nu a ajuns la final. Vom încerca să facem eforturi suplimentare – cu siguranţă încă un acord, poate chiar două – şi vom vedea cum evoluează situaţia”, a afirmat oficialul belgian la postul de radio RTBL, preluat de Wall Street Journal.

    Coene este membru în Consiliul Guvernator al Băncii Centrale Europene.

    Şeful băncii naţionale a Belgiei a adăugat că situaţia economică a Greciei traversează o perioadă de ameliorare, însă foarte lentă, iar rezolvarea problemelor ţării ar putea dura “mult mai mult timp”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro