BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Povestea clujeanului care şi-a dus afacerea pe trei continente şi conduce peste 600 de oameni

    Cătălin Ştef s-a născut în Maramureş într-o familie de antreprenori. „Cred că ideea de a avea propriul meu business am moştenit-o de la mama mea“, povesteşte antreprenorul de 38 de ani care conduce la nivel global firma de software pe care a dezvoltat-o la Cluj.

    El conduce operaţiunile 3Pillar Global în România, India şi Statele Unite, fiind responsabil de activitatea a peste 600 de oameni. Local, el se ocupă de birourile din Cluj-Napoca şi Timişoara.

    „Cariera mea combină două funcţii aparent contradictorii, dar din punctul meu de vedere absolut complementare: cea de antreprenor şi cea de manager. Momentele-cheie din cariera mea sunt următoarele: am deschis prima companie de produs în 2004. În 2008 aveam deja 40 de angajaţi, ceea ce poate nu sună mult,însă pentru o companie de produs din acea vreme era deja remarcabil. În 2009, după o perioadă în care am resimţit din plin efectele crizei, a avut loc primul exit, urmat de al doilea în 2010, către 3Pillar. Un an mai târziu, am preluat conducerea operaţiunilor globale, asumând, în plus faţă de responsabilitatea centrelor din România pe care le coordonam deja, şi operaţiunile centrelor din India şi SUA. În prezent, conduc operaţiunile din cele trei ţări, sunt în echipa de leadership a companiei la nivel global şi conduc peste 600 de oameni cu profil IT“, spune Cătălin Ştef.

    Cel mai dificil moment al carierei sale a avut loc în 2008, când compania pe care o deţinea şi care livra în special pe piaţa americană a fost puternic afectată de criză. Acest fapt l-a pus în situaţia de a lua decizii radicale, de a restructura echipa şi de a renunţa la colegi. Tot în acea perioadă a reuşit un exit, moment ce a determinat transformarea companiei dintr-o companie de produs într-o companie orientată spre servicii de consultanţă cu valoare adăugată. „Din acel moment am reînceput să consolidăm“, povesteşte Cătălin Ştef. „Cel mai bun moment a fost reprezentat de preluarea operaţiunilor la nivel global ale unei companii internaţionale cu profil IT şi ritm susţinut de creştere, dezvoltarea accelerată a birourilor din România şi India, la câteva sute de angajaţi în fiecare, adaptarea la cultura indiană, dar şi învăţarea şi adoptarea proceselor specifice de management, având în vedere backgroundul meu puternic antreprenorial.“ Intenţionează ca şi peste zece ani viaţa sa profesională să se contureze în jurul domeniului IT. „Sunt sigur că voi dezvolta zona de servicii, dar îmi doresc să dezvolt şi un produs remarcabil.“

  • Povestea finanţistului pasionat de modă

    După ce a lucrat mai bine de zece ani cu cifrele, ca angajat şi consultant financiar, Adrian Dumitrescu a schimbat la 180 de grade miza ca antreprenor şi s-a orientat către o afacere cu mai mult iz artistic decât analitic. A pariat pe achiziţia unei francize a brandului portughez de haine pentru femei Lanidor şi a investit 200.000 de euro în magazinul deschis în toamna acestui an. Antreprenorul îşi propune să ajungă la vânzări de circa 300.000 de euro în 2017 şi să deschidă an de an alte două spaţii.

    Cele două fete ale antreprenorului au constituit sursa de inspiraţie în demararea acestei afaceri, pentru care Adrian Dumitrescu s-a asociat cu cumnatul său, Cătălin Gherasim. „Ne-am dorit să aducem ceva nou pe piaţă, să ne orientăm spre alte domenii, şi ne-am gândit la fetele mele, nepoatele lui. Ne-am dori să ducă mai departe ceea ce construim noi acum, mai ales dacă activăm în industria fashion”, spune Adrian Dumitrescu, managing partner al QAZ Fashion Retail, firma sub care operează prima franciză Lanidor din România. Magazinul şi-a deschis uşile pe 1 septembrie, odată cu gazda sa, noul centru comercial ParkLake din Titan. „Cred că lumea chiar este interesată de modă, vor să poarte mereu ceva mai frumos, mai nou. Aşa că, în urmă cu doi ani, ne-am gândit să schimbăm registrul şi am căutat o franciză de fashion inexistentă în ţară”, povesteşte Dumitrescu, care are deja experienţă în antreprenoriat. Economist la bază, spune că a pornit ca salariat într-o multinaţională şi a evoluat, pas cu pas, până când a simţit nevoia să facă mai mult pentru el şi familia sa. Aşa că, în urmă cu cinci ani, a părăsit statutul de angajat şi şi-a fondat propria firmă de consultanţă fiscală, pe care o deţine şi în prezent. Totuşi, în urmă cu doi ani, s-a hotărât să abordeze antreprenoriatul şi din alt punct de vedere. Iar împreună cu Cătălin Gherasim, cumnatul său, au pariat pe fashion, un domeniu în creştere, cu o valoare anuală estimată la 16 miliarde de lei.

    „La banii pe care îi aveam în momentul respectiv, trebuia să căutăm un partener pe măsură. Şi acesta a fost Lanidor”, spune Dumitrescu, cu referire la faptul că aveau disponibili doar 100.000 de euro. Motivul principal pentru alegerea brandului au fost condiţiile de accesare a francizei, dar a contat foarte mult şi interesul portughezilor de a intra pe piaţa românească. „Până la urmă a fost o situaţie în care am avut de câştigat atât noi cât şi ei”, punctează antreprenorul. Cu o investiţie de 200.000 de euro (pentru diferenţa necesară au contractat un credit bancar), după aproximativ un an de tatonări cu grupul protughez, antreprenorul a preluat franciza şi a semnat cu Sonae Sierra – dezvoltatorul mallului ParkLake – contractul pentru deschiderea magazinului. Povestea finanţării a fost plină de peripeţii, spune el, deoarece a încercat să obţină un credit de la mai multe bănci, majoritatea reticente în a sprijini un start-up. În cele din urmă a reuşit să obţină jumătate de sumă, restul fiind completat din fonduri proprii.

    La aproape trei luni de la deschidere, francizatul spune că rezultatele sunt sub aşteptări. Cu un bon mediu de circa 200 de lei, primul magazin Lanidor din România se află încă sub un con de umbră din cauza popularităţii scăzute. „Primul motiv este noutatea brandului pe piaţă. Consumatorul, dacă nu ştie brandul, nu cunoaşte nici calitatea acestuia. Cred că din moment ce va cumpăra un produs şi va vedea cum se comportă în timp, va deveni client fidel.” Pe de altă parte, rezultatele slabe sunt date şi de lipsa promovării suficiente a mall-ului gazdă, consideră Dumitrescu: „Mallurile operate de Sonae în Lisabona sunt promovate într-un stil foarte agresiv. Nu ştiu de ce nu face acest lucru şi aici. Chiar este un mall foarte frumos şi ar fi păcat să nu câştige vizibilitate. Practic, sunt doi factori, două branduri – deopotrivă centrul comercial şi magazinul nostru – care trebuie să crească”, adaugă antreprenorul.

    Cei doi asociaţi au însă perspective sunt optimiste şi îşi menţin ţinta de 300.000 de euro propusă ca nivel al cifrei de afaceri pentru finele primului an de funcţionare. Iar în toamna lui 2017, antreprenorii vor să deschidă al doilea magazin Lanidor, tot în Capitală, în mallul Sun Plaza. Cât despre profit, acesta este aşteptat după doi ani, la sfârşitul lui 2018. „Dorinţa noastră este de a deschide câte două unităţi pe an, însă asta depinde mult şi de rezultate”, spune antreprenorul. În cazul în care situaţia nu va fi prea roz, ar începe măcar cu o nouă locaţie pe an.

  • Startup-ul românesc Tracia a câştigat marele premiu de 70.000 de euro la Startarium Pitch Day

    „Startarium îmi oferă ocazia ca acest proiect să meargă mai departe şi România să fie pusă pe harta vehiculelor recreative în Europa”, a declarat Gabriel Bugnar, fondatorul startup-ului Tracia.

    Locul 2, în valoare de 20.000 de euro, a fost adjudecat de Re.Flex, companie ce creează un set de senzori care ajută pacienţii în partea finală a recuperării. Startup-ul a fost fondat de Camil Moldoveanu şi Andrei Kluger.

    Locul 3, în valoare de 10.000 de euro, a fost acordat Clinicii de Pediatrie Anastasia din Piatra Neamţ, singura de acest tip din regiune. Clinica, prezentată de Ilinca Nicolae, a fost recompensată şi cu o menţiune specială de 5.000 de euro din partea juriului competiţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Chiar sunt românii antreprenori?

    Din discuţii, din conferinţe, poate din studii de cercetare, părerea generală este că românii au în ADN un spirit antreprenorial. Dacă ne uităm în realitatea din teren, probabil că vrem să fim antreprenenori. Vrem să fim antreprenori, să numărăm milioanele, dar fără să riscăm, fără să pierdem.

    Dacă s-ar putea ca ideea noastră, care este unică şi pe care nu vrem s-o împărtăşim cu nimeni, să nu ne-o fure, să fie transpusă în practică de alţii, fără transpiraţie şi doar din indicaţii, ar fi perfect. Ne-am da un premiu pentru antreprenoriat.

    Dacă vă uitaţi puţin în piaţă, în jurul vostru, noua generaţie vrea să fie antreprenoare, dar să şi lucreze în corporaţii sau la stat pentru a avea un salariu din care să trăiască. De fapt este o extensie a primilor oameni de afaceri care nu şi-au bazat începutul pe afacerile cu statul, pentru că acelea puteau fi făcute primele în anii ’90.

    Nu este nicio ruşine să faci afaceri cu statul, aşa cum este percepţia în România la ora actuală. Dacă ne uităm la marile corporaţii din lume, fie că sunt americane, fie că sunt europene, poate jumătate din businessul lor se bazează pe afaceri cu statele.

    În ultimii zece ani, s-a format în România o generaţie de corporatişti care au început să lucreze în multinaţionale la începutul anilor 2000 şi care acum, acumulând ceva experienţă, ar vrea să treacă de cealaltă parte a baricadei. Vreme de cel puţin 2-3 ani jonglează între corporaţie şi mica afacere pentru a vedea cum se descurcă. O parte dintre ei nu renunţă la jobul din multinaţională pentru businessul propriu, mai ales cei care sunt CEO, CFO, COO, director de vânzări, director de marketing sau director de IT.

    Realitatea actuală din economie este extrem de dură, iar salariul de câteva mii de euro care intră în cont lunar nu poate fi înlocuit atât de repede de facturile emise de propria companie. Există un decalaj de 180-270 de zile, timp în care şi ei au nevoie de bani. Când văd că nu vând nimic o lună, două, trei, mulţi se dezumflă şi îşi iau gândul de la a avea propria afacere.

    Toţi românii ar vrea să înceapă un business, dar să aibă contractele de vânzare gata semnate şi, dacă se poate, cu banii înainte. Cei mai mulţi se gândesc la importuri, să aducă marfă de afară şi să o vândă în România, mai puţin să facă producţie aici, pentru că acest lucru înseamnă echipamente, hale, credite, logistică, oameni – deci cheltuieli mari.

    Oricine spune că ar vrea să devină antreprenor nu îşi pune problema investiţiilor din bani proprii, ci din banii băncilor. Dacă aceştia nu sunt, băncile sunt de vină că nu susţin oamenii de afaceri, că nu susţin investiţiile etc.

    Nimeni nu vrea să piardă şi de aceea toţi se gândesc că afacerile trebuie făcute cu banii altora, pentru că aşa au auzit că fac Ţiriac şi ceilalţi oameni de afaceri care sunt milionari. Mai există categoria consultanţilor, care a câştigat teren, în special în timp de criză. Toată lumea are sfaturi, idei, Power-point-uri pentru cei care sunt în business. Dar nimeni nu vrea să treacă şi pe partea de execuţie, să pună în aplicare ceea ce predică. Asta nu înseamnă că firmele din România nu au nevoie de consultanţi, de o privire din afară a businessului, dar sunt prea mulţi consultanţi faţă de câte afaceri sunt pe piaţă.

    Există un deficit foarte mare de antreprenori în România, de aceea piaţa începe să se polarizeze. Sunt multe afaceri mici, făcute lucrând în corporaţii sau la stat, pe de o parte, iar la polul opus sunt afacerile mari şi multinaţionalele. Nu există mijlocul, ca în Italia, Spania sau Germania.

    Conform datelor BNR, foarte puţine companii din cele mici reuşesc să treacă în timp în categoria firmelor mijlocii sau mari, cu cifre de afaceri de peste un milion de euro.

    Băncile resimt din plin acest lucru, pentru că nu au cui să dea credite. Multinaţionalele şi companiile româneşti mari care au trecut prin criză nu prea mai vor să investească şi să se extindă, preferând să-şi consolideze poziţia. Din spate nu vine nimeni, iar economia românească se confruntă cu acest lucru.

    A ne descurca, a avea creativitate, a găsi soluţii „on the spot“ nu înseamnă a fi şi antreprenor, a lăsa totul pentru un business care nu ştii cum va merge, de unde vei plăti banii pentru angajaţi sau pentru echipamente sau pentru plata impozitelor şi taxelor la stat.

    Toată lumea vrea să găsească o idee genială, care să se transforme în bani instantaneu. Toţi se uită la milionarii americani care ies pe bandă rulantă, fără să analizeze cum au ajuns ei acolo.

    Până să ajungă la iPod, iPhone, iPad, Steve Jobs s-a confruntat cu falimentul unor alte idei. Cel care este acum în spatele Uber, Travis Kalanick, chiar are la activ vreo două falimente. Donald Trump, cel care a câştigat alegerile prezidenţiale din Statele Unite, are în carnet câteva eşecuri şi câteva găuri lăsate băncilor şi creditorilor.

    Câţi dintre voi, care spuneţi că aţi vrea să fiţi antreprenori şi că simţiţi acest lucru, aţi fi dispuşi să pierdeţi şi să o luaţi de la capăt a doua zi, fără să aveţi nicio idee de unde vă veţi plăti angajaţii sau furnizorii? Este un coşmar acest lucru.

    Când laşi tot ce ai fără să ştii ce va fi mâine, atunci ai un spirit antreprenorial, despre care numai tu ştii sigur că va învinge, când toţi ceilalţi din jur văd în tine numai un „loser“. Nu mulţi români sunt pregătiţi de acest lucru.

  • Această tânără a început să vândă haine vechi în urmă cu opt ani. Astăzi are un imperiu de sute de milioane de dolari

    Sophia Amoruso este fondatoarea şi CEO-ul Nasty Gal, un retailer din domeniul fashion-ului online care a ajuns la venituri de 100 de milioane de dolari şi la mai mult de 350 de angajaţi în doar opt ani. 

    Antreprenoarea a pus bazele afacerii când avea 22 de ani şi căuta o modalitate prin care să îşi plătească chiria. « Există diferite tipuri de antreprenori : cei care încep o afacere pentru că sunt educaţi în această direcţie, dar şi cei care încep o afacere pentru că este singura lor variantă de supravieţuire. Cu siguranţă eu fac parte din a doua categorie », explică Amoruso motivele pentru care a ales să fie antreprenoare într-un interviu acordat Business Insider.  

    Nasty Gal are în prezent mai mult de 550.000 de clienţi din peste 60 de ţări. Site-ul a fost fondat de Sophia Amoruso în 2006, când a  lansat din San Francisco un magazin online, parte a eBay, axat pe vânzarea obiectelor vechi de îmbrăcăminte. Numele magazinului online, Nasty Gal Vintage, a fost inspirat de Betty Davis, fosta soţie a lui Miles Davis, sursa de inspiraţie a stilului hainelor de pe site. Amoruso vindea haine vechi pe care le găsea în magazine second hand, un exemplu în acest sens fiind o jachetă Chanel pe care a cumpărat-o cu opt dolari şi a vândut-o cu mai mult de 1.000 de dolari.

    Antreprenoarea s-a folosit mai întâi de MySpace pentru a discuta cu fanii ei şi a ajuns astfel ca până în 2007 să construiască o comunitate de 60.000 de prieteni pe această platformă. În iunie 2008, a mutat Nasty Gal Vintage de pe eBay pe propria platformă, nastygal.com. În 2010, Amoruso a mutat sediul companiei în Los Angeles, iar până în 2012, a ajuns deja la 110 angajaţi şi venituri de 24 de milioane de dolari.

    Potrivit ei, unul dintre secretele reuşitei a fost faptul că ce primeau clienţii prin poştă, era identic cu ce vedeau pe site.« Îmi cunoşteam clienţii şi ştiam ce le place pentru că eu eram clientul meu. În loc să dictez ce ar trebui să cumpere şi să poarte, am ales să îi ascult în schimb. », explică ea.

    Un alt avantaj a fost faptul că a înţeţes cum poate profita de social media: “le-am oferit  ceva pentru share în fiecare zi, fie că a fost vorba despre un citat, o piesă vintage, o poză “din culise”. Dacă în alte companii, există o persoană care se ocupă de conturile de Twitter şi Facebook, eu îmi fac timp să citesc fiecare comentariu al fanilor”, spune Amoruso. Unul dintre avantajele reuşitei în afacerea sa a fost cu siguranţă şi aspectul său fizic. În octombrie 2012, Business Insider a numit-o pe Sophia Amoruso drept unul dintre cei mai sexy CEO în viaţă.

     

     

     

     

  • A pornit afacerea în urma unei provocări, iar acum este recunoscută drept una dintre cele mai de succes antreprenoare din Asia

     Deseori se spune că insipratia de a porni o afacere vine de nicăieri. Pentru Stephanie Chai a pornit de la o provocare. 
      
     Model şi personalitate TV, Stephanie nu avea nici un fel de experienţă în a conduce propria sa companie, dar în 2012 a fost provocată de un prieten să îşi urmeze visul şi să pornească un website de călătorii de lux în Asia.   “Mi-a luat doar cinci minute să mă decid “ a declarat Stephanie care în acea perioadă locuia în Malaezia. 
     
    Prietenul ei i-a trimis câteva link-uri cu site-uri de călătorii şi a descoperit câteva lipsuri în ceea ce priveşte piaţa companiilor care organizează călătorii pe ultima sută de metri. “Atunci toată treaba cu afacerea era foarte tentantă. Eram naivă şi am decis să fac asta” .
     
    Patru ani mai târziu Stephanie spune despre firma din Singapore că va avea comenzi duble anul viitor, în ciudă pieţei competitive. În acelaşi timp Stephanie este considerată una dintre cele mai de succes antreprenoare din Asia. 
     
    Cu o investiţie iniţială de câteva milioane de dolari, tânăra se pregăteşte acum să lanseze versiunea în limba mandarină a website-ului la începutul anului viitor, intrând astfel pe piaţa uriaşă din China. 
     
    Născută în Noua Zeelandă, cu mama de origine italiană şi tatăl malaezian, Stephanie Chai şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Malaezia-Sarawak. După ce a terminat şcoala s-a întors în Noua Zeelandă unde este licenţiată în finanţe şi afaceri internaţionale la Universitatea Auckland. 
     
    A urmat o carieră în modeling după care una în TV în Malaezia şi Singapore, şi apoi şapte ani mai târziu a pornit  The Luxe Nomad, în urma unei investiţii de 43,000 de dolari. Stephanie a decis să lanseze firma în Singapore în detrimentul Malaeziei datorită stabilităţii economice din Singapore.   “M-am întâlnit cu investitori. Am primit două oferte, am acceptat una “ spune ea. 
     
    În prima lună a avut vânzări de doar 2 000 de dolari singaporinezi şi admite că o comandă a fost făcută chiar de ea. “Prietenii mei mi-au amintit că este considerat ghinion în China dacă nu faci o vânzare încă din prima zi, aşa că le-am cumpărat prietenilor mei o vacanta” , explică Stephanie Chai. 
     
    Cum afacerea a început atât de încet, Stephanie a venit cu un alt plan pentru a se asigura că vânzările vor creşte, aşa că şi-a întrebat prietenii ce vedete locale ar putea promova afacerea. 
     
    “Le-am oferit vacanţe în locuri minuntate pentru a le promova pentru mine şi să pună poze cu ei pe reţelele sociale din acele locuri” Apoi le-am spus hotelierilor că mai multe celebrităţi le vor vizită hotelul. 
     
     “A fost o situaţie win-win, noi nu am plătit pe nimeni, hotelierii au fost fericiţi şi vedetele de asemenea“, spune ea „Sa fii antreprenor trebuie să fii puţin nebun. Aşa am fost şi no.”, conchide antreprenoarea.
      
      

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 21 noiembrie 2016

    COVER STORY: Povestea brandurilor româneşti din vin

    Domeniul vinurilor constituie un studiu de caz special. Pe de o parte este un domeniu cu o îndelungată tradiţie, dar sunt şi afaceri noi, care înfloresc, cu investitori deopotrivă români şi străini. Nu mai puţin de 250 de crame funcţionează acum în România, ţară aflată pe locul şase în topul european al producătorilor de vin şi pe locul 12 la nivel mondial.

    STRATEGIE: Cum protejezi drepturile de autor când conţinutul e gratis?

    IDEI DE AFACERI: Povestea finanţistului pasionat de modă
     

    RETAIL: Paşii de expansiune ai Otter: Cluj, Braşov şi… Cehia

    SPECIAL: Povestea miliardarului chinez care vrea să cumpere Hollywoodul
     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • A pornit afacerea în urma unei provocări, iar acum este recunoscută drept una dintre cele mai de succes antreprenoare din Asia

     Deseori se spune că insipratia de a porni o afacere vine de nicăieri. Pentru Stephanie Chai a pornit de la o provocare. 
      
     Model şi personalitate TV, Stephanie nu avea nici un fel de experienţă în a conduce propria sa companie, dar în 2012 a fost provocată de un prieten să îşi urmeze visul şi să pornească un website de călătorii de lux în Asia.   “Mi-a luat doar cinci minute să mă decid “ a declarat Stephanie care în acea perioadă locuia în Malaezia. 
     
    Prietenul ei i-a trimis câteva link-uri cu site-uri de călătorii şi a descoperit câteva lipsuri în ceea ce priveşte piaţa companiilor care organizează călătorii last minute. “Atunci toată treaba cu afacerea era foarte tentantă. Eram naivă şi am decis să fac asta” .
     
    Patru ani mai târziu Stephanie spune despre firma din Singapore că va avea comenzi duble anul viitor, în ciudă pieţei competitive. În acelaşi timp Stephanie este considerată una dintre cele mai de succes antreprenoare din Asia. 
     
    Cu o investiţie iniţială de câteva milioane de dolari, tânăra se pregăteşte acum să lanseze versiunea în limba mandarină a website-ului la începutul anului viitor, intrând astfel pe piaţa uriaşă din China. 
     
    Născută în Noua Zeelandă, cu mama de origine italiană şi tatăl malaezian, Stephanie Chai şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Malaezia-Sarawak. După ce a terminat şcoala s-a întors în Noua Zeelandă unde este licenţiată în finanţe şi afaceri internaţionale la Universitatea Auckland. 
     
    A urmat o carieră în modeling după care una în TV în Malaezia şi Singapore, şi apoi şapte ani mai târziu a pornit  The Luxe Nomad, în urma unei investiţii de 43,000 de dolari. Stephanie a decis să lanseze firma în Singapore în detrimentul Malaeziei datorită stabilităţii economice din Singapore.   “M-am întâlnit cu investitori. Am primit două oferte, am acceptat una “ spune ea. 
     
    În prima lună a avut vânzări de doar 2 000 de dolari singaporinezi şi admite că o comandă a fost făcută chiar de ea. “Prietenii mei mi-au amintit că este considerat ghinion în China dacă nu faci o vânzare încă din prima zi, aşa că le-am cumpărat prietenilor mei o vacanta” , explică Stephanie Chai. 
     
    Cum afacerea a început atât de încet, Stephanie a venit cu un alt plan pentru a se asigura că vânzările vor creşte, aşa că şi-a întrebat prietenii ce vedete locale ar putea promova afacerea. 
     
    “Le-am oferit vacanţe în locuri minuntate pentru a le promova pentru mine şi să pună poze cu ei pe reţelele sociale din acele locuri” Apoi le-am spus hotelierilor că mai multe celebrităţi le vor vizită hotelul. 
     
     “A fost o situaţie win-win, noi nu am plătit pe nimeni, hotelierii au fost fericiţi şi vedetele de asemenea“, spune ea „Sa fii antreprenor trebuie să fii puţin nebun. Aşa am fost şi no.”, conchide antreprenoarea.
      
      

  • La 18 ani, de la Ziarul Financiar la ZF. Cele două lumi de cititori: Cum trece LIDL în faţa lui Isărescu

    Ziarul Financiar a ajuns unul dintre cele mai cunoscute, cele mai bune şi cele mai respectate branduri create în România de un antreprenor român, Adrian Sârbu, în ultimii 18, dacă nu chiar 25 de ani.

    Într-o lume a schimbărilor tehnologice, a modificărilor structurale tehnologice, demografice, a crizei, a căderii modelului variantei tipărite, Ziarul Financiar poate sărbători cei 18 ani stând în picioare cu mândrie, atitudine şi determinarea de a realiza ceea ce şi-a propus.

    Ideea Ziarului Financiar a fost de a da lumii de business din România, antreprenorilor, investitorilor, multinaţionalelor, executivilor, (am încetăţenit pe piaţă noţiunea de CEO), managerilor, o voce pentru a arăta ceea ce fac ei, pentru a prezenta mai întâi realizările lor şi apoi problemele, pentru a arăta date şi cifre care să constituie o bază de analiză şi de discuţii.

    Între timp, Ziarul Financiar a devenit şi ZF.ro, şi Ziarul Financiar/Facebook unde este o altă lume, mai dură, mai critică şi mai tranşantă.

    Ziarul Financiar este cel mai complex produs media din România, iar de acest lucru ne dăm seama noi, cei care-l facem, şi voi, cei care îl citiţi, şi ne dăm seama acum, când trebuie să listăm ceea ce producem şi ce înseamnă acest brand:

    ♦ Ziarul Financiar print – ziarul clasic, aşa cum a început el acum 18 ani; Zf.ro – site-ul; ZF Corporate.ro – site-ul de analize, de grafice, de arhivă; Zf e-paper – varianta digitală a ziarului, care poate fi răsfoită digital în fiecare dimineaţă;

    ♦ ZF Live – emisiunea de business de luni până vineri, de la 12.00 la 13.00, unde producem 250 de ore pe an cu peste 500 de invitaţi, cei mai mulţi necunoscuţi, dar care au în spate o poveste de business fantastică;

    ♦ Suplimentul lunar de lifestyle După Afaceri Premium;

    ♦ Revista lunară Business Construct;

    ♦ Cataloagele şi anuarele de Energie, Auto, Logistică şi Transporturi, Construcţii, Cei mai mari jucători din economie, Cele mai valoroase companii, Anuarul Financiar, Top Tranzacţii, Top MBA;

    ♦ Suplimentele IT&C, Retail, Birouri, Internet of Things, Vehicule Comerciale, Logistică, Polonia, Japonia etc.;

    ♦ Conferinţele, Summit-urile, Galele – Power Summit (Energie), Top Tranzacţii, Pharma, Bancar, Asigurări, Digital, Auto, Branduri Româneşti, Agrobusiness, Cei mai mari jucători din economie, Cele mai valoroase companii din România, Gala Avocaţilor şi Gala anuală a ZF.

    ♦ În acest an am început proiectul ZF Antreprenorii României, cu care am ajuns în 11 oraşe din afara Bucureştiului, în încercarea de a descoperi ceea ce este dincolo de centrul Capitalei.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 15 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.