Volintiru a preluat funcţia de preşedinte la una dintre cele mai importante instituţii ale statului după ce anterior a restructurat din poziţia de director general producătorul de generatoare de aburi Vulcan Bucureşti (simbol bursier VULC), controlată de Ovidiu Tender. El l-a înlocuit pe Marius Lucian Obreja, fostul preşedinte al AVAS. Volintiru declara într-unul dintre interviurile acordate ZF că nu-i place să stea prea mult într-un singur loc şi va pleca după ce va pune pe picioare compania lui Ovidiu Tender. El nu a putut fi contactat ieri pentru a comenta pe marginea numirii sale. Adrian Volintiru a fost de-a lungul timpului director financiar la compania de salubrizare REBU şi mai multe companii din grupul Rompetrol, respectiv Rompetrol Vega, Rompetrol Downstream, Rompetrol SA, Marexim şi Rompetrol Rafinare, la aceasta din urmă petrecând cel mai mult timp, din 2000 până în 2006.
Tag: industrie
-
ThyssenKrupp lasă industria oţelului pentru înalta tehnologie
HEINRICH HIESINGER, 52 ani, este director general al ThyssenKrupp de mai bine de un an. Ar fi de aşteptat ca, în această perioadă, ceilalţi membri ai conducerii să se fi familiarizat cu modul în care gândeşte acesta. Hiesinger reuşeşte, însă, să-i surprindă şi câteodată să-i şocheze chiar, scrie publicaţia germană Der Spiegel.
Recent, 250 de directori ThyssenKrupp s-au întâlnit la sediul companiei, în oraşul german Essen. Board-ul voia să discute cu aceştia modul în care poate fi depăşită cel mai bine actuala criză şi în ce direcţie se află viitorul.
În cadrul întâlnirii, Hiesinger a prezentat un grafic dominat de cuvintele “30 de procente”, viziunea sa despre partea din afacerile companiei care trebuie să rămână în zona producţiei de oţel. Directorul general vrea să transforme ThyssenKrupp într-un conglomerat tehnologic în care să domine activităţi din alte domenii decât oţelul, precum lifturi, rafinării, nave, utilaje şi componente auto.
“În viitor, vom munci mai puţin şi vom gândi mai mult”, a declarat Hiesinger în faţa sutelor de directori ai companiei. Mulţi dintre directorii ThyssenKrupp înţeleg că schimbarea anunţată de Hiesinger este necesară pentru supravieţuirea companiei. Dar la nivel emoţional, este mai greu de acceptat, scrie Der Spiegel. ThyssenKrupp trebuie să renunţe la producţia de oţel, cel puţin parţial, şi trebuie să facă acest lucru repede. Anul trecut, afacerile cu oţel au generat pierderi de 1,8 miliarde de euro, reprezentând o parte importantă a datoriilor de circa 6 miliarde de euro acumulate de companie.
Predecesorul lui Heisinger, Ekkehard Schulz, a construit două noi combinate de producţie a oţelului, unul în Brazilia şi un altul în SUA, în încercarea de a catapulta ThyssenKrupp la acelaşi nivel cu liderii industriei mondiale. Ulterior, aceasta s-a dovedit cea mai proastă investiţie din istoria recentă a companiei.
Managementul defectuos la mai multe niveluri a triplat costul proiectului, estimat iniţial la 3 miliarde de euro. Hiesinger nu a rămas cu altă opţiune decât să vândă cele două combinate în pierdere.
Ofertele iniţiale au variat între 3 miliarde de euro şi 5 miliarde de euro, însă vor trece mai multe luni înainte să fie definitivate tranzacţiile. O nouă complicaţie ar fi că fiecare dintre eventualii cumpărători vrea doar achiziţia unui singur combinat. Deoarece cele două facilităţi de producţie au fost proiectate să lucreze în tandem şi să se aprovizioneze reciproc, posibilii cumpărători va trebui să se înţeleagă întâi cum vor coopera în viitor.Vânzarea diviziei de oţel inoxidabil către rivalul finlandez Outokumpu s-a dovedit, de asemenea, mai complicată decât se anticipa. Cele două companii au încheiat o înţelegere în ianuarie, dar ThyssenKrupp nu a încasat, încă, suma de 2,7 miliarde de euro din cauza unei plângeri antitrust depusă la Comisia Europeană.
ÎN NOU MOD DE A GÂNDI. Această situaţie îl lasă pe Hiesinger în faţa uneia dintre cele mai dificile misiuni din industria germană. Renunţarea la o mare parte din afacerile cu oţel nu este simplă. În acelaşi timp, ThyssenKrupp nu are suficiente resurse financiare pentru a cumpăra noi companii şi a se extinde în alte domenii.
Există o cauză clară în spatele acestor probleme: o corporaţie de miliarde de euro a fost condusă ca o companie de familie. Deciziile importante erau luate, de obicei, de numai trei persoane care se consultau reciproc: Berthold Beitz, 99 ani, reprezentant al Fundaţiei Krupp, cu o participaţie de peste 25% la companie; Gerhard Cromme, 69 ani, şeful consiliului de supraveghere, şi fostul director general Ekkehard Schulz, 71 de ani.
-
Bloomberg: Statele Unite ale Europei, necesare pentru restructurarea industriei auto după modelul Obama
General Motors şi Chrysler Group au fost sufocate de numărul prea mare de fabrici, pline de muncitori cu contracte de salarii şi beneficii costisitoare, relatează Bloomberg. În 2008 şi 2009, când producătorii auto au primit 80 de miliarde de dolari de la administraţiile Bush şi Obama, GM şi Chrysler au închis 15 fabrici, au redus capacitatea de producţie cu 33% şi au eliminat 45.000 de locuri de muncă plătite cu ora, în Statele Unite. Multe comunităţi au suferit de pe urma restructurărilor dureroase, fiind un subiect care a divizat electoratul, dar GM, Chrysler, ca şi Ford şi companiile străine concurente raportează în prezent profituri solide în America de Nord, iar muncitorii revin la lucru.
-
Vulcan pleacă să foreze în Kuweit
“Contractul va avea o durată de 4-5 ani şi presupune livrarea a 1.500 de unităţi de pompare. Dacă vom câştiga, chiar şi o parte a licitaţiei, vom avea nevoie de creşterea capacităţii de producţie şi de mai mulţi angajaţi”, a afirmat Volintiru. Compania Vulcan este specializată în producţia de generatoare de aburi şi produce anual aproximativ 400 de unităţi de pompare a petrolului.
Vulcan produce 16 tipuri de unităţi de pompare, cu preţuri de vânzare care variază între 40.000 şi 150.000 de dolari. Creşterea capacităţii de producţie presupune investiţii de 15 milioane de euro, din care 4 milioane de euro ar trebui alocate anul viitor. Volintiru a adăugat că Vulcan va încerca să obţină un ajutor de stat pentru derularea investiţiei în creşterea capacităţii de producţie.
-
Tranzacţie pe mare: intră Exxon şi OMV, iese Sterling
Porţiunea de perimetru are o suprafaţă de 46.539 ha, adică 11% din suprafaţa totală a concesiunii Midia şi Pelican. Porţiunea de perimetru vizată de tranzacţie se învecinează cu blocul Neptun al Exxon şi OMV Petrom. Finalizarea acordului depinde de aprobări din partea autorităţilor.
ExxonMobil Exploration and Production România a făcut cunoscut recent că pregăteşte pentru următorii doi ani investiţii de până la 1,23 miliarde de dolari în foraj petrolier şi lucrări adiacente în Marea Neagră. Compania a programat pentru începutul lunii noiembrie mai multe licitaţii prin care vizează să contracteze lucrări de foraj şi lucrări adiacente în perimetrele din Marea Neagră.
La începutul anului, OMV Petrom şi Exxon Mobil Exploration and Production România au anunţat că au făcut o descoperire semnificativă la exploatările din Marea Neagră, estimările preliminare plasând zăcământul de gaze naturale la 42-84 miliarde metri cubi, care echivalează cu de 3-6 ori consumul anual al României.
-
Şeful Vodafone România: Industria va avea o schimbare semnificativă în următorii ani, pe fondul noilor tehnologii
“Cel mai semnificativ aspect al dezvoltării industriei nu e neapărat abilitatea de investiţie în reţea, ci viteza cu care clienţii pot accesa dispozitivele, nu viteza cu care ele sunt introduse. Acesta este factorul determinant în introducerea acestor noi tehnologii”, a spus Berroeta, comentând evoluţia tehnologiei 4G, care va fi implementată în România din 2013.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Liniile moarte ale privatizării
În cazul Oltchim însă avem de-a face cu un soi de premieră – privatizarea eşuată ca instrument mediatic şi electoral. Inevitabilul Dan Diaconescu este principalul câştigător mediatic, urmat de premierul Victor Ponta şi la mare distanţă de Remus Vulpescu, Daniel Chiţoiu, Constantin Roibu şi Adriean Videanu, conform unei analize realizate de Mediafax Monitorizare în perioada 6 septembrie – 1 octombrie, pe 1.080 de site-uri, 247 publicaţii locale şi 154 publicaţii centrale.
În schimb, combinatul în sine nu s-a bucurat şi nu se bucură de prea mare succes; aşa că reprezentanţi de la Guvern, AVAS, Electrica şi ai băncilor care au de recuperat bani vor înfiinţa Comitetul pentru Stabilizarea Financiară a Oltchim, care-şi propune plata salariilor restante, repornirea activităţii şi găsirea unui investitor.
-
Piesa fundamentală a capitalismului – ce mişcă economia mondială
Este cel mai simplu şi mai practic instrument folosit în transportul mărfurilor, păstrându-şi forma iniţială de acum mai bine de 50 de ani, de când se presupune că a fost inventat de către olandezi. Utilizat pentru prima oară în transporturile de mărfuri ale International Union of Railways, a devenit extrem de popular în America în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a revoluţionat industria alături de stivuitoarele folosite în transportul încărcăturilor de război. Paleţii au acţionat prin mărirea vitezei cu care se desfăşurau schimburile industriale: dacă în 1931 descărcarea unui transport de 13.000 de conserve fără paleţi putea să dureze trei zile, cu paleţi aceeaşi cantitate putea fi descărcată în doar patru ore, potrivit informaţiilor publicate în revista americană Pallet Enterprise.
Intraţi în uz la începutul secolului XX, paleţii nu spun prea multe oamenilor din 2012, inclusiv celor care activează în domenii conexe, cum ar fi în domeniul distribuţiei, al industriei farmaceutice sau al tutunului, sectoare în care paleţii sunt indispensabili. Paletul este un obiect care nu sare-n ochi, dar dacă îl cauţi, ajungi să îl vezi peste tot.
Olga, angajată la sectorul de aprovizionare dintr-un hipermarket din Capitală, vorbeşte despre “un depozit mare la Ploieşti” de unde vin toţi paleţii pe care spune că magazinul îi comandă în fiecare zi. Colegul ei, Daniel, recunoaşte că nu s-a întrebat niciodată de unde vin, dar nu îşi imaginează cum ar putea să manevreze marfa fără acest instrument: “Cărăm absolut tot pe paleţi, food, non-food, nu ne-am descurca fără”. Concluzie la care a ajuns şi presa străină: un articol publicat de ediţia online a revistei Slate are ca idee principală faptul că paletul este unitatea de bază a economiei globale. Dar cât de adevărată este afirmaţia care spune că instrumentul esenţial de muncă pentru angajaţii din super şi hipermarketuri este de fapt şi baza capitalismului?
Dacă ne gândim că în prezent există aproximativ 500 de milioane de europaleţi care circulă în întreaga lume, iar mai mult de 60 de milioane sunt produşi anual de peste 400 de producători din 30 de ţări, potrivit informaţiilor de pe site-ul Asociaţiei Europene de Paleţi, afirmaţia pare cât se poate de veridică. Da, există asociaţii de paletizare, certificări şi licenţe care se acordă pe bază de audit şi chiar şi o “piaţă neagră” a paleţilor mai dezvoltată chiar decât cea care funcţionează în limitele legii, potrivit spuselor lui Iuliu Miklos, preşedintele fondator al Asociaţiei Române de Paletizare EPAL-RO şi managerul primei fabrici producătoare de paleţi de la noi, Mikim S.A.
Munţii de paleţi vin chiar din mijlocul munţilor adevăraţi, din fosta ţară a Bârsei, în Braşov, lângă vârful Postăvaru care se vede rotunjit “doar de aici”, spune Miklos. Găsim stivele de paleţi chiar în curtea fabricii, pentru că depozitarea în aer liber nu este o problemă indiferent de vreme, lemnul având proprietatea de a se usca sub apă: “O tehnologie din perioada romană folosea chiar apa pentru uscarea lemnului din interior spre exterior, după ce ieşea din perioada de vegetaţie”.
Cer albastru, miros de lemn şi un proprietar de companie animat de un evident spirit nonconformist, Iuliu Miklos, care escaladează o stivă de paleţi în timp ce povesteşte: “Lemnul este viaţă, trăieşte odată cu noi şi se mişcă; din cauza asta se aud trosnituri în casă de la mobilierul făcut din lemn – el este viu tot timpul, chiar şi după ce este tăiat”. Pasionat de istorie şi sporturi extreme – printre care mountain-biking şi kitesurfing, simţindu-se în largul său în vârful muntelui, unde “este aer”, şi-a dedicat timpul primei mari pasiuni, lemnul, fiindcă, spune el, “este normal să iubeşti pădurea de care ai fost înconjurat în copilărie”. Prin urmare, a ales să studieze la facultatea de industrie a lemnului unde “chiar a învăţat, i-a plăcut şi a pus în aplicare ceea ce a învăţat”.
-
Poza zilei: ce face vara Moş Crăciun
Agenţia Xinhua, care a publicat fotografia, precizează că Yiwu este unul dintre cele mai mari centre de distribuţie din lume pentru articolele de Crăciun, exportând 15.000 de tipuri de astfel de articole în peste 100 de ţări şi regiuni, acoperind 60% din piaţa globală. Pentru anul acesta, din cauza crizei europene, producătorii chinezi se aşteaptă la o scădere cu 20% a exporturilor faţă de anul trecut, conform asociaţiei comerciale de profil din Yiwu.