Deşi, oficial, Samsung recunoaşte doar 35 de cazuri în care telefoane Note7 au izbucnit în flăcări în timp de se aflau la încărcat, noi rapoarte despre incendii cauzate de acestea apar aproape zilnic. Pe lista daunelor colaterale se numără un autoturism de lux şi o locuinţă, în ambele cazuri sursa incendiului părând să fie telefoane Note7 lăsate la încărcat nesupravegheate, scrie Go4it.
Din fericire, faptul că telefoanele Note7 au tendinţa de a izbucnii în flăcări doar atunci când se află conectate la o sursă de alimentare externă a făcut ca până acum nimeni să nu fie rănit, însă situaţia s-ar putea schimba în orice moment cât timp exemplarele Note7 deja ajunse la utilizatori nu sunt înlocuite.
Chiar dacă nu repară cu nimic imaginea companiei sau încrederea cumpărătorilor în seria Glaxy Note 7, oficialii Samsung au precizat că problemele sunt cauzate de o eroare foarte rar întâlnită în timpul procesului de fabricaţie, ducând la contactul direct între substanţele volatile folosite pentru anod şi catod, separate în mod normal printr-o membrană subţire. Fie că este rezultat al unor erori umane, sau al decalibrării echipamentelor de producţie, membrana separatoare plasată incorect poate duce la apariţia spontană a unui scurt-circuit între elementele catod-anod, ducând la supraîncălzirea şi volatilizarea substanţelor chimice conţinute.
La aniversarea de 24 de ani, Jacyn Heavens şi-a făcut cadou un Ferrari. Cariera sa ca om de vânzări în domeniul telecom nu a avut, însă, un start uşor, conform unui articol bbc.com.
După ce a lucrat o vreme în domeniul asigurărilor, la următorul său job în vânzări lucrurile nu au fost prea roz, povesteşte Jacyn Heavens, care acum are 33 de ani. „A fost perioada de boom în industria telecom, dar degeaba, la mine nu mergea. Nu puteam vinde nimic. Până într-o zi când şeful mi-a spus <<Ieşi afară din birou şi să nu te mai întorci până nu vinzi ceva>>. M-am dus în maşină şi am început să plâng. Mi-am sunat mama şi i-am spus că sunt un om de nimic”, adaugă el.
Din fericire pentru Jacyn, a decis să nu renunţe, ci să-şi creeze o strategie de succes. În 2004, problema sa era foarte simplă – încercând să vândă telefoane firmelor, îşi petrecea toată ziua dând telefoane, iar răspunsul era mereu acelaşi –NU. Dar apoi, Jacyn şi-a dat seama că motivul pentru care nimeni nu era interesat era acela că nu le oferea nicio îmbunătăţire a contractelor existente. Aşa că, în loc să încerce să vândă doar telefoane, el le propunea companiilor o împrospătare a contractelor, o îmbunătăţire. În scurt timp, a obţinut o listă lungă de date care trebuiau reînnoite. Mai târziu, suna companiile în momentul în care ştia că se află în căutare de noi terminale, iar încet – încet a început să valorifice cerere după cerere. „Am fost ultimul, locul 500 din 500 de membri ai personalului de vânzări, apoi, dintr-o dată, am fost pe locul 200, am urcat pe locul 50-a şi în final am ajuns pe primul loc”, povesteşte el.
Lucra pentru o companie în estul Angliei, la acea vreme, iar la scurt timp a fost recrutat de un concurent al companiei sale, care avea sediul în Londra. Jacyn spune ca planificarea lui meticuloasă a determinat o creştere continuă a cifrelor de vânzări, resprectiv a comisioanelor sale. Iar acestea au crescut atât de mult, încât de ziua lui de 24 de ani s-a simţit „suficient de stabil din punct de vedere financiar” şi şi-a făcut cadou ultimul model de Ferrari.
Doi ani mai târziu, însă, a decis să renunţe la lumea vânzărilor. „M-am simţit suprasolicitat, aşa că am decis să mă duc înapoi la Norwich şi să mă liniştesc”, spune el. „Am atins apogeul în vânzări, am făcut tot ce am putut face, aşa că m-am gândit să-mi deschid o afacere”. Astăzi el este fondatorul şi directorul executiv al Epos Now, una dintre companiile IT cu cea mai rapidă creştere din Marea Britanie.
Întregul stoc de Galaxy Note7 alocat pentru precomenzi a fost epuizat, la puţin peste o săptămână de la startul precomenzilor din 16 august, anunţă Samsug Electronics România.
Înainte de startul precomenzilor, interesul consumatorilor pentru Galaxy Note7 îl depăşise deja pe cel pentru Galaxy S7 şi S7 edge, în ceea ce priveşte înregistrarea utilizatorilor pe platformele digitale Samsung, acest fapt având ca rezultat limitarea numărului de dispozitive alocate pe pieţele din Europa pentru precomenzi. Limitarea a fost necesară pentru a se asigura livrarea smartphone-ului Galaxy Note7 atunci când acesta va fi disponibil în magazine.
Disponibilitatea noilor smartphone-uri în Europa va fi segmentată, iar Galaxy Note7 va fi disponibil pe pieţele din Europa începând cu 2, 9 şi 16 septembrie, iar în România, acesta va fi comercializat începând cu 16 septembrie.
„Reacţia pozitivă a utilizatorilor la noul Galaxy Note7 este dovada că aceştia îşi doresc un smartphone cu un design elegant şi cu tehnologie avansată, care oferă beneficii reale. S Pen-ul a fost mereu punctul forte al seriei Note, iar acesta a fost îmbunătăţit cu noi funcţii smart, care permit crearea şi împărtăşirea de idei mai rapid ca oricând. În acelaşi timp, inovaţii precum funcţia de scanare a irisului le oferă utilizatorilor posibilitatea de a îşi debloca smartphone-ul cu o simplă privire. Aşteptăm cu nerăbdare să ne mărim familia de utilizatori Galaxy Note începând cu 16 septembrie,”a declarat Cristian Cojocaru, Head of Telecom Division, Samsung Electronics România.
Nu toată lumea iubeşte Pokemon GO, jocul de pe mobil care s-a dovedit a fi un succes masiv în întreaga lume, îmediat după lansarea sa, ce a avut loc în urmă cu doar o săptămână.
Prin aplicaţie jucătorii pot merge pe jos, în realitate, în propriul cartier, pentru a vâna şi captura personaje de desene animate virtuale, care apar pe ecranele telefoanelor lor inteligente prin scanare, cu ajutorul camerei foto. Aplicaţia a primit acuze în Statele Unite ale Americii, după mai multe cazuri de furt de telefoane, de la utilizatori distraşi şi după ce au avut loc accidente auto din neatenţia şoferilor care vânau pokemoni în timp ce conduceau sau a pietonilor care traversau strada captivaţi de joc.
Samsung S7 şi Huawei P9 sunt produse de vârf ale celor două companii, care se încadrează în aceeaşi categorie de preţ (S7 este ceva mai scump) şi specificaţiile tehnice sunt asemănătoare (cu un plus, din nou, pentru S7).
Să începem de la exterior spre interior. Ambele produse sunt realizate din materiale premium (nu găsim plastic aici) unibody, cu diagonale de 5,2 inchi şi 5,1 inchi (S7). P9 este puţin mai subţire şi mai lat decât S7 şi se aseamănă mai mult cu un iPhone, iar Samsung cu această variantă s-a îndepărtat puţin de lookul iPhone-ului; spre deosebire de varianta precedentă coreenii au reintrodus cardul microSD şi l-au făcut rezistent la apă şi la praf. P9 nu are o aderenţă foarte bună şi este uşor de scăpat din mână (vine la pachet cu o carcasă de protecţie din plastic care rezolvă această problemă); în schimb, S7 este un magnet pentru amprente.
Un lucru pe care cele două telefoane îl au în comun şi un element tot mai prezent la telefoanele noi este senzorul de amprentă. La Huawei acesta se află pe spate în partea de sus, iar la Samsung pe butonul clasic de home. Dacă în cazul multor aspecte este greu de ales un câştigător dintre cele două produse, în cazul senzorilor Huawei P9 a câştigat detaşat. În primul rând, poziţionarea senzorului este mai bună, este mult mai natural şi mai uşor de utilizat. Pe când la S7 trebuie să duci degetul mare pe butonul fizic, ceea ce, de cele mai multe ori, nu este foarte confortabil. În plus, acurateţea senzorului Huawei este mult mai bună decât a celui de pe S7 (am înregistrat mai multe poziţii ale degetului pe senzor şi tot „reuşea” să se blocheze). La P9 nu m-a blocat niciodată din sistem, pe când la S7 s-a întâmplat de mai multe ori pentru că nu-mi recunoştea amprenta. Şi încă un element plăcut al P9-ului este faptul că atunci când ai introdus codul PIN telefonul se deblochează instant, fără să mai fi nevoit să apeşi pe „OK“ cum este în cazul Samsungului. Ceva mărunt, dar care de-a lungul timpului se observă şi devine comod.
În cazul display-ului, Samsung a luat conducerea cu un ecran mai luminos, mai frumos, pe care culorile sunt mai vii şi mai contrastante. S7 are un ecran super AMOLED cu o rezoluţie de 1.440 x 2.560 pixeli şi cu o densitate de pixeli de 577 ppi. Pe când Huawei are un ecran IPS-NEO LCD cu o rezoluţie de 1.080 x 1.920 pixeli cu o densitate de doar 423 ppi. Dacă la Samsung nu ai probleme în a utiliza telefonul afară într-o zi însorită, cu Huawei, din cauza luminozităţii scăzute, experienţa de utilizare nu este ideală. Pentru Samsung acest lucru vine şi cu un minus, bateria se scurge mai repede, iar ambele au aceeaşi capacitate – 3.000 mAh. Amândouă telefoanele au opţiunea de fast charge şi se încarcă destul de repede. Huawei nu a adoptat designul celor de la Apple, ci şi portul USB-C, ceea ce vă poate da bătăi de cap dacă rămâneţi fără baterie şi nu veţi putea folosi un încărcător cu mini-USB (pe care majoritatea telefoanelor îl au acum).
În cazul ambelor telefoane, media de viaţă a bateriei a fost undeva la o zi şi jumătate (care se poate prelungi prin aplicaţiile de economisire a bateriei). Iar o zi de utilizare arată cam aşa: o oră de ascultat muzică online, browsing spre şi de la serviciu (aproximativ 60 minute), mesagerie, câteva telefoane şi fotografii plus o sesiune mică de joacă la finalul zilei.
Următorul element ce trebuie notat este camera, care a devenit un factor foarte important pentru clienţi în a decide o achiziţie.
Pentru acest model Huawei a realizat un parteneriat cu faimosul Leica pentru realizarea camerei şi nu au făcut doar una, ci două (fiecare de 12 MP). Cu toate acestea nu aş putea spune că face fotografii mult mai bune decât Samsung; dimpotrivă, probabil unii dintre voi veţi prefera imaginile realizate de S7 (contrastul este mai mare şi sharp-ul puternic, prea strident pentru gustul meu). Însă S7 suportă mai multe moduri de filmare, are chiar şi opţiunea de hyperlapse (deşi calitatea nu este ideală).
Ambele camere sunt foarte rapide, au module pentru portrete (estomparea fundalului, aici S7 face o treabă mai bună decât P9), ambele se descurcă în condiţii de luminozitate scăzută. Un alt element care ţine de gust este utilizarea senzorului pentru a face fotografii. Cu Huawei P9 eşti mai discret când vrei să faci fotografii pe stradă, doar prin apăsarea senzorului. Când vine vorba de camera de „selfie”, P9 este dotat cu una de 8 MP şi S7 cu una de doar 5 MP, însă ambele vin cu moduri de „beautify”, adică retuşarea automată a imaginilor pentru a fi gata de postat pe reţelele de socializare.
La capitolul sunet, S7 obţine poziţia de lider, atât la redarea sunetelor în boxe, cât şi în căşti. În plus, Samsung este mai puternic (deşi nu se vede o diferenţă mare în utilizarea obişnuită), obţinând un punctaj de aproximativ 140.000 pe aplicaţia de benchmark AnTuTu, pe când Huawei P9 a obţinut un scor de doar 90.000. Mai mult, coreenii de la Samsung oferă şi posibilitatea de a mări capacitatea de stocare până la 200 GB (doar 128 GB pentru P9).
După cum am zis şi la începutul acestui articol, între cele două telefoane nu există o diferenţă mare, iar alegerea unuia dintre cele două telefoane ţine mai degrabă de gust şi de priorităţi. P9 are un senzor de amprentă foarte bun şi face fotografii bune, pe de altă parte Samsung are un display mult mai bun, este ceva mai rapid, are o capacitate mai mare de stocare şi este rezistent la apă (dacă e important pentru cineva). Dacă ar fi să aleg, aş merge pe mâna P9-ului datorită senzorului de amprentă, camerei şi faptului că este puţin mai ieftin decât S7.
Samsung S7 şi Huawei P9 sunt produse de vârf ale celor două companii, care se încadrează în aceeaşi categorie de preţ (S7 este ceva mai scump) şi specificaţiile tehnice sunt asemănătoare (cu un plus, din nou, pentru S7).
Să începem de la exterior spre interior. Ambele produse sunt realizate din materiale premium (nu găsim plastic aici) unibody, cu diagonale de 5,2 inchi şi 5,1 inchi (S7). P9 este puţin mai subţire şi mai lat decât S7 şi se aseamănă mai mult cu un iPhone, iar Samsung cu această variantă s-a îndepărtat puţin de lookul iPhone-ului; spre deosebire de varianta precedentă coreenii au reintrodus cardul microSD şi l-au făcut rezistent la apă şi la praf. P9 nu are o aderenţă foarte bună şi este uşor de scăpat din mână (vine la pachet cu o carcasă de protecţie din plastic care rezolvă această problemă); în schimb, S7 este un magnet pentru amprente.
Un lucru pe care cele două telefoane îl au în comun şi un element tot mai prezent la telefoanele noi este senzorul de amprentă. La Huawei acesta se află pe spate în partea de sus, iar la Samsung pe butonul clasic de home. Dacă în cazul multor aspecte este greu de ales un câştigător dintre cele două produse, în cazul senzorilor Huawei P9 a câştigat detaşat. În primul rând, poziţionarea senzorului este mai bună, este mult mai natural şi mai uşor de utilizat. Pe când la S7 trebuie să duci degetul mare pe butonul fizic, ceea ce, de cele mai multe ori, nu este foarte confortabil. În plus, acurateţea senzorului Huawei este mult mai bună decât a celui de pe S7 (am înregistrat mai multe poziţii ale degetului pe senzor şi tot „reuşea” să se blocheze). La P9 nu m-a blocat niciodată din sistem, pe când la S7 s-a întâmplat de mai multe ori pentru că nu-mi recunoştea amprenta. Şi încă un element plăcut al P9-ului este faptul că atunci când ai introdus codul PIN telefonul se deblochează instant, fără să mai fi nevoit să apeşi pe „OK“ cum este în cazul Samsungului. Ceva mărunt, dar care de-a lungul timpului se observă şi devine comod.
În cazul display-ului, Samsung a luat conducerea cu un ecran mai luminos, mai frumos, pe care culorile sunt mai vii şi mai contrastante. S7 are un ecran super AMOLED cu o rezoluţie de 1.440 x 2.560 pixeli şi cu o densitate de pixeli de 577 ppi. Pe când Huawei are un ecran IPS-NEO LCD cu o rezoluţie de 1.080 x 1.920 pixeli cu o densitate de doar 423 ppi. Dacă la Samsung nu ai probleme în a utiliza telefonul afară într-o zi însorită, cu Huawei, din cauza luminozităţii scăzute, experienţa de utilizare nu este ideală. Pentru Samsung acest lucru vine şi cu un minus, bateria se scurge mai repede, iar ambele au aceeaşi capacitate – 3.000 mAh. Amândouă telefoanele au opţiunea de fast charge şi se încarcă destul de repede. Huawei nu a adoptat designul celor de la Apple, ci şi portul USB-C, ceea ce vă poate da bătăi de cap dacă rămâneţi fără baterie şi nu veţi putea folosi un încărcător cu mini-USB (pe care majoritatea telefoanelor îl au acum).
În cazul ambelor telefoane, media de viaţă a bateriei a fost undeva la o zi şi jumătate (care se poate prelungi prin aplicaţiile de economisire a bateriei). Iar o zi de utilizare arată cam aşa: o oră de ascultat muzică online, browsing spre şi de la serviciu (aproximativ 60 minute), mesagerie, câteva telefoane şi fotografii plus o sesiune mică de joacă la finalul zilei.
Următorul element ce trebuie notat este camera, care a devenit un factor foarte important pentru clienţi în a decide o achiziţie.
Pentru acest model Huawei a realizat un parteneriat cu faimosul Leica pentru realizarea camerei şi nu au făcut doar una, ci două (fiecare de 12 MP). Cu toate acestea nu aş putea spune că face fotografii mult mai bune decât Samsung; dimpotrivă, probabil unii dintre voi veţi prefera imaginile realizate de S7 (contrastul este mai mare şi sharp-ul puternic, prea strident pentru gustul meu). Însă S7 suportă mai multe moduri de filmare, are chiar şi opţiunea de hyperlapse (deşi calitatea nu este ideală).
Ambele camere sunt foarte rapide, au module pentru portrete (estomparea fundalului, aici S7 face o treabă mai bună decât P9), ambele se descurcă în condiţii de luminozitate scăzută. Un alt element care ţine de gust este utilizarea senzorului pentru a face fotografii. Cu Huawei P9 eşti mai discret când vrei să faci fotografii pe stradă, doar prin apăsarea senzorului. Când vine vorba de camera de „selfie”, P9 este dotat cu una de 8 MP şi S7 cu una de doar 5 MP, însă ambele vin cu moduri de „beautify”, adică retuşarea automată a imaginilor pentru a fi gata de postat pe reţelele de socializare.
La capitolul sunet, S7 obţine poziţia de lider, atât la redarea sunetelor în boxe, cât şi în căşti. În plus, Samsung este mai puternic (deşi nu se vede o diferenţă mare în utilizarea obişnuită), obţinând un punctaj de aproximativ 140.000 pe aplicaţia de benchmark AnTuTu, pe când Huawei P9 a obţinut un scor de doar 90.000. Mai mult, coreenii de la Samsung oferă şi posibilitatea de a mări capacitatea de stocare până la 200 GB (doar 128 GB pentru P9).
După cum am zis şi la începutul acestui articol, între cele două telefoane nu există o diferenţă mare, iar alegerea unuia dintre cele două telefoane ţine mai degrabă de gust şi de priorităţi. P9 are un senzor de amprentă foarte bun şi face fotografii bune, pe de altă parte Samsung are un display mult mai bun, este ceva mai rapid, are o capacitate mai mare de stocare şi este rezistent la apă (dacă e important pentru cineva). Dacă ar fi să aleg, aş merge pe mâna P9-ului datorită senzorului de amprentă, camerei şi faptului că este puţin mai ieftin decât S7.
Vă puteţi imagina un viitor în care telefoanele, laptopurile sau tabletele noastre s-ar încărca în doar 15 minute? Ar putea fi mai apropiat decât ne-am imagina. Compania chineză Dongxu Optoelectronics a dezvălui o baterie numită G-King ce are o capacitate de 4,800mAh şi se poate încărca complet în doar 13-15 minute, informează Digital Trends.
Reprezentanţii companiei au spus că bateria are 3500 de cicluri de utilizare, de şapte ori mai mult decât o baterie normală Li-Ion.
Bateriile graphene-polimerice sunt de două ori mai uşoare ce cele litiu-ion, se încarcă mai redepede şi au o autonomie mai mare decât Li-Ion. Invenţia chinezilor ar putea revoluţiona şi industria automobile deoarece maşinile electrice ar deveni mult mai practice.
graphene este un nanomaterial, descoperit încă în 2004, care este uşor, transparent, flexibil, dar foarte rezistent – de 200 de ori mai rezistent ca oţelul. Are o conductivitate termică mai bună ca cea a cuprului, iar în timpul procesului practic nu se încălzeşte.
Freedon 251, cel mai ieftin telefon produs vreodată, va ajunge în magazine la finalul acestei luni. Cei de la First Post scriu ca CEO-ul companiei a anuntat ca livrarile vor incepe de pe 30 iunie iar cei care au facut precomanda vor putea plati la primire. Pretul telefonului din India este de 250 Rs (aprox 15 lei).
Freedom 251 are un display de 4 inch, procesor quad-core la 1.3GHz, 1GB de RAM si o baterie de 1.450 mAh. Vine cu o camera principala de 3.2MP si una frontala de 0.3MP. Telefonul are 8GB spatiu de stocare si slot pentru microSD pana la 32GB.
Foto:Gadgets360
Piaţa indiană a telefoanelor inteligente este cea mai promiţătoare şi cea mai importantă ţintă pentru producătorii de dispozitive şi pentru operatorii de telefonie mobilă şi servicii.
În prezent cel mai ieftin smartphone de pe piaţa indiană este un Alcatel Fire C, la 25 de dolari.
În 2015 India a devenit a doua cea mai importantă piaţa pentru telefoane inteligente, după China, trecând înaintea SUA. India are în jur de 220 de milioane de useri de smarphone la o populaţie totală de 1,25 miliarde persoane. Pe piaţă există peste 150 de măci de telefoane.
Cea mai importantă mi se pare a fi cea a „încălzirii“ economiei. Un înţelept zicea că politicienii pot rezolva, de obicei, orice problemă, pentru că de obicei creează o problemă şi mai mare. Şi atâta timp cât cetăţenii trăiesc cu impresia că prima problemă a fost rezolvată şi nu sunt informaţi despre apariţia celei de-a doua probleme, avem de-a face cu succese politice. Şi am avut tot felul de succese politice care s-au adunat într-o grămadă uriaşă de succes care atârnă deasupra noastră şi riscă, atunci când va cădea, să ne cauzeze cucuie serioase.
Nu fac parte din fanii numerelor şi formulelor seci, dar o creştere economică record, aşa cum a fost cea din primul trimestru al anului, mai degrabă ar trebui să ne facă să ridicăm din sprâncene (şi captele din telefoane, cu riscul de a mă repeta) şi să trezească mai puţine sentimente de mândrie patriotică. Cum tot în primul trimestru deficitul de cont curent a ajuns la 1,5 miliarde de euro, dublu faţă de 2013 şi egal cu deficitul din 2015, putem spune că avem o creştere economică bazată pe consum, o tendinţă care, prin prisma modificărilor fiscale recente, va continua în următorii doi ani; să mai luăm în calcul şi scăderea investiţiilor din economie, cu excepţia construcţiilor (şi aici poate apărea un semn de întrebare, dar nu chiar acum), şi rezultatele modeste din industrie şi să privim cu luare aminte, în perioada următoare, spre curs şi spre inflaţie. Premierul Cioloş pare conştient de riscuri şi într-un spici recent părea a nu confunda creşterea economică cu dezvoltarea economică, dar munca cu astfel de indicatori este delicată.
A doua este o statistică a Eurostat, făcută publică în urmă cu câteva zile, care ne situează pe primul loc în Europa la ineficienţa serviciilor de sănătate: jumătate din decesele care au avut loc în spitalele româneşti, în anul 2013, ar fi putut fi evitate având în vedere evoluţia tehnologică şi cunoştinţele medicale actuale. Din 54.827 de decese care au avut loc în spitalele din România în 2013, peste 27.400 de persoane nu ar fi trebuit să moară. Cât un oraş de dimensiunea Sighişoarei sau a Huşiului. Nu ar trebui să ne încălzească, dar aproape la fel de prost ca noi stau ţări precum Letonia (48,5%), Lituania (45,4%) şi Slovacia (44,6%). Media europeană este 33,7%, iar ţara cu cele mai puţine cazuri de decesuri care puteau fi evitate este Franţa (23,8%). Sincer, mi se par numere şi procente înspăimântătoare, şi iarăşi aş privi, cu luare aminte, nu numai la calitatea dezinfectanţilor, ci şi la calitatea restului dotărilor spitalelor şi policlinicilor, la starea, motivarea şi determinarea oamenilor din sistem. Un oraş pe an este mult prea mult!
A treia are legătură cu „Cuminţenia pământului“, sculptura lui Brâncuşi pentru care a fost deschisă o campanie de donaţii. Firesc, au apărut şi criticii; mi se pare firesc, pentru că ţine de esenţa democraţiei să fii sau să nu fii de acord. Dar de pe wallul meu de Facebook au dispărut urgent o serie de inşi care anunţau că nu donează în ruptul capului, dar care foloseau drept argument o scriitură din new media care, chiar în democraţie, nu avea nimic de-a face cu arta, cu bunul simţ sau cu inteligenţa. Este OK să nu plătiţi, dar gândiţi cu capul din dotare şi invocaţi nişte argumente de bun simţ, nu mostre de gândire de hater şi trol, aşa cum mi se pare articolul invocat, din care citez: „o replică făcută bine, pe care ochiul nu o distinge de original, are exact aceeaşi valoare“, „Arta nu are valoare materială. Valoarea artei stă doar în calitatea, intensitatea şi complexitatea trăirii pe care o stârneşte în om“. Asta ultima e chiar adâncă.
Aşa ceva nu se face; mai bine războiţi-vă cu prostul gust, cu lipsa de maniere şi de educaţie. Exact în aceste zile în Marea Britanie are loc o campanie asemănătoare, pentru un portret al reginei Elisabeta I, şi am văzut numai abordări de bun simţ şi nu vânătoare bolândă de clicuri şi de admiraţie tălâmbă.
Ilustrez cu „Cuminţenia pământului“ şi vă sugerez să donaţi!
Un element interesant în 2016 va fi piaţa telefoanelor mobile second-hand. O piaţă uriaşă de 17 miliarde de dolari, o piaţă despre care probabil nici nu ştiaţi până acum. 120 de milioane de telefoane mobile folosite vor fi vândute sau cumpărate în 2016, la o valoare medie de 140 de dolari bucata. Telefoanele folosite devin din ce în ce mai populare datorită ciclurilor scurte de apariţie a noilor modele. Un sondaj realizat de Gartner arată că 60% dintre consumatorii din Germania şi Statele Unite trec la următorul model de telefon doar pentru că îl vor, iar 64% dintre aceştia şi-au vândut telefonul vechi. Doar 7% dintre respondenţi au spus că au donat telefoanele către reciclare. Şi Gartner se aşteaptă ca 120 de milioane de telefoane recondiţionate să ajungă în mâinile utilizatorilor până în 2017.
În 2015 s-au vândut 80 de milioane de smartphone-uri uzate, cu o valoare de 11 miliarde de dolari. De la mijlocul anului 2015 până în prezent, 12% dintre consumatori şi-au vândut smartphone-ul vechi, iar dintre aceştia, două treimi şi-au vândut telefonul către alt consumator şi o treime către un operator sau producător.
Se aşteaptă ca în 2016 să fie vândute 1,6 miliarde de unităţi cu o valoare de peste 400 de miliarde de dolari. În acelaşi raport se arată că cel puţin 10% din telefoanele premium (de peste 500 de dolari) achiziţionate în 2016 vor avea cel puţin 3 proprietari înainte să fie scoase din uz. Pe lângă asta, jumătate dintre smartphone-uri achiziţionate în 2016 vor fi vândute producătorilor sau operatorilor pentru o reducere la achiziţionarea unui alt telefon. Restul smartphone-urilor vor fi, cel mai probabil, vândute online către magazine ce comercializează produse second-hand sau către alţi consumatori.
Creşterea pieţei SH a telefoanelor mobile aduce mai multe telefoane în mâinile persoanelor cu bugete limitate, iar aceştia ar putea alege abonamente de date mai mari decât cei care cumpără un telefon nou. În plus, această piaţă ar putea fi benefică şi pentru mediul înconjurător. Doar în Statele Unite în 2012 au fost aruncate la gunoi 140 de milioane de telefoane mobile. Pe viitor, telefoanele mobile folosite vor găsi o viaţă nouă în mâinile altor utilizatori şi nu vor ajunge la groapa de gunoi.
