Tag: suferinta

  • O boală de care nu a auzit nimeni afectează tot mai mulţi tineri. La 19 ani, unul dintre aceştia a suferit două atacuri de cord

    Oli Loyne avea doar 20 de ani când a murit în urma unui atac de cord. El îşi revenise după alte două atacuri suferite la 19 ani, dar cel de-al treilea i-a fost fatal.

    Loyne lua steroizi şi ridica greutăţi câteva ore pe zi – activitatea care i-a adus sfârşitul. Toate acestea datorită unei boli numite bigorexia: nemulţumirea faţă de propriul corp. Bigorexia este o boală psihică ce se manifestă precum anorexia, dar în sens invers, adică pacienţii sunt nemulţumiţi de masa lor musculară şi au impresia, în mod constant, că aceasta trebuie mărită.

    Ultimele studii arată că 10% din tinerii din Marea Britanie suferă de această boală. Bigorexia afectează atât femei cât şi bărbaţi, dar cei din urmă sunt mai predispuşi la ea; afecţiunea poate duce la depresia şi chiar tendinţe suicidale.

    Sarah Loyne, mama lui Oli, a povestit celor de la DailyMail că tânărul era obsedat de imaginea sa: “Era nemulţumit pentru că era mic de statură. Încerca să compenseze asta prin creşterea masei musculare”, a spus ea. “Nu reuşeam să ne înţelegem cu el. Spunea tot timpul că trebuie să fie mai mare, că trebuie să ajungă la imaginea pe care şi-o formase în minte.”

    Cauzele ce duc la apariţia acestei boli nu sunt încă ştiute, dar mai mulţi psihologi sunt de părere că anumite traume din copilărie pot duce la bigorexie.

  • Ce probelmă au adulţii care sunt pasionaţi de selfie

    Adulţii care sunt pasionaţi de selfie suferă de singurătate, anunţă psihologii thailandezi, potrivit rezultatelor unui studiu recent, la care au luat parte 300 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 22 şi 24 de ani.

    Potrivit rezultatelor studiului, persoanele care cer atenţia celor din jur acordă mult timp reţelelor de socializare şi îşi fac poze destul de des, recurgând de cele mai multe ori la selfie, întrucât aceste persoane dispun de foarte mul timp, iar în viaţa lor nu există cineva foarte apropiat.

     Potrivit experţilor thailandezi, selfie-ul este un fenomen toxic, o formă de narcisism şi un strigăt după atenţie întemeiat pe singuratate.

    Din punct de vedere psihologic, fenomenul selfie devine periculos pentru societate, deoarece el poate duce la formarea unei generaţii de narcisişti.

  • Cele mai tari declaraţii politice făcute vreodată în România. Marian Drăguşin: Când sărăcia şi suferinţa din ţară nu m-au lăsat să dorm noaptea, am intrat în politică!

    Cele mai tari declaraţii politice făcute vreodată în România îi aparţin lui Marian Drăguşin, patronul de la Vinalcool Argeş.
     
    Se apropie alegerile parlamentare şi politicienii se vor întrece în tot felul de declaraţii pompoase. Până atunci însă vă delectăm cu un interviu senzaţional, plin de elucubraţii, acordat de patronul „Vinalcool” – Marian Drăguşin, pe vremea când acesta era candidatul Alianţei PSD+PC, pentru Senat, pe Colegiul Târgovişte-Moreni, în 2008.
     
    Interviul acordat de Marian Drăguşin presei dâmboviţene abundă în fraze fără substanţă şi pline de o ilaritate infantilă. Veţi vedea mai jos o paletă din mostrele de cuvinte goale şi demne de nişte „caţavenci”.
     
    „Ca argeşean, cunosc bine judeţul Dâmboviţa. De câte ori merg spre comunele dâmboviţene, aleg drumul Găeştiului, pentru că îmi place să admir comunele dâmboviţene. Mai ales toamna, când trec prin Lunguleţu, mă impresionează munţii de varză şi sutele de saci de cartofi. De fiecare dată opresc la Târgovişte, unde, preţ de câteva ore, chem la apel istoria acestor locuri. Personalitatea lui Vlad Ţepeş mă fascinează”.
     
    Vreţi să râdeţi cu poftă? Citiţi şi următorul fragment, purtând aceeaşi amprentă a patronului „Vinalcool”: „Marian Drăguşin este, în primul rând, un om. Un om obişnuit. Meseria de doctor am ales-o pentru că atunci, la tinereţe, am simţit că trebuie să fac ceva pentru oamenii aflaţi în suferinţă. După ce am profesat ani de zile, mi-am dat seama că oamenii nu au numai suferinţa fizică, ci şi una morală. Sunt oameni care nu au văzut marea niciodată! Şi aceştia sunt semenii noştri, au şi ei un suflet în care poartă speranţe, cresc şi ei copii, pe care vor să-i vadă bine”. Vai, cât patetism, cât altruism gratuit!…
     
    Marian Drăguşin iese rău în decor şi se umple de penibil şi când vorbeşte despre politică: „Politica este poarta prin care intrăm în universul puterii. Politicienii ar trebui să fie caracterizaţi de o austeritate de tip kantian, singura ambiţie a acestora trebuind să fie aceea de a performa permanent în slujba interesului public şi al progresului general al societăţii”.
     
    Şi când face comparaţii, rezultatul e unul de…râs în hohote: „La Târgovişte, calci la fiecare pas pe istorie şi nimeni nu se gândeşte să valorifice trecutul glorios al strămoşilor noştri. Dimpotrivă, la  Târgovişte, istoria este ascunsă după uşă, ca o slujnică prost îmbrăcată. Am studiat evoluţia economică în cursul istoriei a oraşului Moreni. Declinul economic al oraşului a ajuns, în prezent, aproape de pragul-limită de suportabilitate al cetăţenilor. Ceva trebuie făcut pentru locuitorii acestui oraş, Moreni. Nu trebuie să ajungă un alt Mizil al României, un oraş în care nu se întâmplă nimic şi unde doar câinii mai umblă cu covrigi în coadă pe stradă!”.
     
    Promisiunile electorale ale doctorului Drăguşin sunt şi ele demne de…Star Trek: „Imediat ce vom câştiga alegerile, vom remotiva personalul din învăţământ, prin salarii corespunzătoare performanţelor! De asemenea, ne propunem să construim 5.000 de şcoli, creşe şi grădiniţe noi.” Finalul interviului este şi el unul pe măsură: „Le promit celor care mă vor vota că îi voi vindeca definitiv de sărăcie şi de tristeţe!” Cine ştie, o fi avut Marian Drăguşin vreo baghetă de Harry Potter şi nu au ştiut alegătorii, la vremea respectivă. Oricum, decât cu asemenea discursuri, mai bine… lipsă.
     
  • Cele mai tari declaraţii politice făcute vreodată în România. Marian Drăguşin: Când sărăcia şi suferinţa din ţară nu m-au lăsat să dorm noaptea, am intrat în politică!

    Cele mai tari declaraţii politice făcute vreodată în România îi aparţin lui Marian Drăguşin, patronul de la Vinalcool Argeş.
     
    Se apropie alegerile parlamentare şi politicienii se vor întrece în tot felul de declaraţii pompoase. Până atunci însă vă delectăm cu un interviu senzaţional, plin de elucubraţii, acordat de patronul „Vinalcool” – Marian Drăguşin, pe vremea când acesta era candidatul Alianţei PSD+PC, pentru Senat, pe Colegiul Târgovişte-Moreni, în 2008.
     
    Interviul acordat de Marian Drăguşin presei dâmboviţene abundă în fraze fără substanţă şi pline de o ilaritate infantilă. Veţi vedea mai jos o paletă din mostrele de cuvinte goale şi demne de nişte „caţavenci”.
     
    „Ca argeşean, cunosc bine judeţul Dâmboviţa. De câte ori merg spre comunele dâmboviţene, aleg drumul Găeştiului, pentru că îmi place să admir comunele dâmboviţene. Mai ales toamna, când trec prin Lunguleţu, mă impresionează munţii de varză şi sutele de saci de cartofi. De fiecare dată opresc la Târgovişte, unde, preţ de câteva ore, chem la apel istoria acestor locuri. Personalitatea lui Vlad Ţepeş mă fascinează”.
     
    Vreţi să râdeţi cu poftă? Citiţi şi următorul fragment, purtând aceeaşi amprentă a patronului „Vinalcool”: „Marian Drăguşin este, în primul rând, un om. Un om obişnuit. Meseria de doctor am ales-o pentru că atunci, la tinereţe, am simţit că trebuie să fac ceva pentru oamenii aflaţi în suferinţă. După ce am profesat ani de zile, mi-am dat seama că oamenii nu au numai suferinţa fizică, ci şi una morală. Sunt oameni care nu au văzut marea niciodată! Şi aceştia sunt semenii noştri, au şi ei un suflet în care poartă speranţe, cresc şi ei copii, pe care vor să-i vadă bine”. Vai, cât patetism, cât altruism gratuit!…
     
    Marian Drăguşin iese rău în decor şi se umple de penibil şi când vorbeşte despre politică: „Politica este poarta prin care intrăm în universul puterii. Politicienii ar trebui să fie caracterizaţi de o austeritate de tip kantian, singura ambiţie a acestora trebuind să fie aceea de a performa permanent în slujba interesului public şi al progresului general al societăţii”.
     
    Şi când face comparaţii, rezultatul e unul de…râs în hohote: „La Târgovişte, calci la fiecare pas pe istorie şi nimeni nu se gândeşte să valorifice trecutul glorios al strămoşilor noştri. Dimpotrivă, la  Târgovişte, istoria este ascunsă după uşă, ca o slujnică prost îmbrăcată. Am studiat evoluţia economică în cursul istoriei a oraşului Moreni. Declinul economic al oraşului a ajuns, în prezent, aproape de pragul-limită de suportabilitate al cetăţenilor. Ceva trebuie făcut pentru locuitorii acestui oraş, Moreni. Nu trebuie să ajungă un alt Mizil al României, un oraş în care nu se întâmplă nimic şi unde doar câinii mai umblă cu covrigi în coadă pe stradă!”.
     
    Promisiunile electorale ale doctorului Drăguşin sunt şi ele demne de…Star Trek: „Imediat ce vom câştiga alegerile, vom remotiva personalul din învăţământ, prin salarii corespunzătoare performanţelor! De asemenea, ne propunem să construim 5.000 de şcoli, creşe şi grădiniţe noi.” Finalul interviului este şi el unul pe măsură: „Le promit celor care mă vor vota că îi voi vindeca definitiv de sărăcie şi de tristeţe!” Cine ştie, o fi avut Marian Drăguşin vreo baghetă de Harry Potter şi nu au ştiut alegătorii, la vremea respectivă. Oricum, decât cu asemenea discursuri, mai bine… lipsă.
     
  • Industria eoliană a suferit pierderi de 4 miliarde de lei în anii 2014 şi 2015

    Pierderile nete ale industriei eoliene au crescut anul trecut, în lipsa modificărilor legislative care să vină în sprijinul investitorilor, cu 1,9 miliarde de lei, totalizând circa 4 miliarde lei (aproximativ 900 milioane de euro), cumulat în anii 2014 şi 2015.

    Sectorul energiei din surse regenerabile este în blocaj financiar, după cum rezultă şi din datele evidenţiate într-un studiu realizat de E&Y. Astfel, la nivelul celor doi ani analizaţi, se constată o depreciere a activelor de 4,1 miliarde de lei. În acelaşi timp, pentru a rambursa creditele accesate în vederea construirii centralelor eoliene sunt necesari 30 de ani, în condiţiile în care durata de viaţă a unei centrale este de 20 de ani.

    „Investitorii sunt prinşi ca într-un carusel: au continuat să acumuleze mari pierderi în anul 2015, activele acestora se tot devalorizează, au ajuns în imposibilitatea de a rambursa creditele. Dovadă sunt datele prezentate în studiul realizat de E&Y”, spune Claudia Brânduş, preşedinte RWEA, asociaţie a participanţilor din industria energiei eoliene din România.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea femeii care este alergică la apă. “Toată lumea mă întreabă acelaşi lucru: cum mănânci, cum bei, cum te speli?”

    Rachel Warwick suferă de o boală foarte rară care o face alergică la apă. A face baie este o agonie, chiar şi propriile lacrimi îi ard pielea. Cum se poate ca corpul uman să fie alergic la cea importantă resursă a vieţii?, scrie BBC

    Pentru ea, o baie relaxantă  sau o sesiune de snorkelling în Marea Mediterană sunt un coşmar, chiar şi un pahar de apă băut nu este o experienţă plăcută. De fapt, orice contact cu apa este dureros. Chiar şi propriile lacrimele sau transpiraţia îi fac rău şi în urma lor rămâne o iritaţie timp de mai multe ore. “Este oribil, dar dacă plâng faţa mi se umflă”, a spus ea pentru publicaţia britanică. Boala de care suferă tânăra se numeşte “aquagenic urticaria” şi afectează un număr foarte mic de oameni.

    Poate vă întrebaţi cum supravieţuieşte având în vedere nevoia foarte mare de apă a omului şi a faptului că 60% din corpul uman este apă.”De fiecare dată când le spun oamenilor despre boala mea, mă întreabă acelaşi lucru: cum mănânci, cum bei, cum te speli? Adevărul este că tot ce pot să fac este să îndur situaţia şi să merg mai departe”, a spus Rachel. Face duş o dată pe săptămână, pentru a evita să transpire poartă haine subţiri şi evită efortul şi bea mult lapte, deoarece nu o afectează la fel de tare ca un pahar cu apă. Atunci când plouă nu poate pleca din casă.

    Tânăra a fost diagnosticată la 12 ani după ce a observat o iritaţie pe piele ce a apărut după ce a înotat. “După consultaţie doctorul mi-a spus «Cred că ai asta». Am fost foarte norocoasă că ştia de această boală”. A fost norocoasă deoarece testarea pentru această boală consta în a sta în apă timp de 30 de minute pentru a vedea ce efect are asupra corpului. “Mi-a spus că testul ar fi mai dureros decât boala în sine”, a mărturisit ea.

    Deocamdată doctorii nu au găsit un tratament, deşi s-au înregistrat nişte progrese cu anumite medicamente, însă nu este niciun medicament 100% eficient. “Dacă mă vindec aş vrea să înot la bazin şi să dansez în ploaie”, a spus ea.

  • Povestea femeii care este alergică la apă. Este dureros să bea şi un pahar cu apă

    Rachel Warwick suferă de o boală foarte rară care o face alergică la apă. A face baie este o agonie, chiar şi propriile lacrimi îi ard pielea. Cum se poate ca corpul uman să fie alergic la cea importantă resursă a vieţii?, scrie BBC

    Pentru ea, o baie relaxantă  sau o sesiune de snorkelling în Marea Mediterană sunt un coşmar, chiar şi un pahar de apă băut nu este o experienţă plăcută. De fapt, orice contact cu apa este dureros. Chiar şi propriile lacrimele sau transpiraţia îi fac rău şi în urma lor rămâne o iritaţie timp de mai multe ore. “Este oribil, dar dacă plâng faţa mi se umflă”, a spus ea pentru publicaţia britanică. Boala de care suferă tânăra se numeşte “aquagenic urticaria” şi afectează un număr foarte mic de oameni.

    Poate vă întrebaţi cum supravieţuieşte având în vedere nevoia foarte mare de apă a omului şi a faptului că 60% din corpul uman este apă.”De fiecare dată când le spun oamenilor despre boala mea, mă întreabă acelaşi lucru: cum mănânci, cum bei, cum te speli? Adevărul este că tot ce pot să fac este să îndur situaţia şi să merg mai departe”, a spus Rachel. Face duş o dată pe săptămână, pentru a evita să transpire poartă haine subţiri şi evită efortul şi bea mult lapte, deoarece nu o afectează la fel de tare ca un pahar cu apă. Atunci când plouă nu poate pleca din casă.

    Tânăra a fost diagnosticată la 12 ani după ce a observat o iritaţie pe piele ce a apărut după ce a înotat. “După consultaţie doctorul mi-a spus «Cred că ai asta». Am fost foarte norocoasă că ştia de această boală”. A fost norocoasă deoarece testarea pentru această boală consta în a sta în apă timp de 30 de minute pentru a vedea ce efect are asupra corpului. “Mi-a spus că testul ar fi mai dureros decât boala în sine”, a mărturisit ea.

    Deocamdată doctorii nu au găsit un tratament, deşi s-au înregistrat nişte progrese cu anumite medicamente, însă nu este niciun medicament 100% eficient. “Dacă mă vindec aş vrea să înot la bazin şi să dansez în ploaie”, a spus ea.

  • Cum a reuşit marele Stephen Hawking să învingă mai bine de 50 de ani una dintre cele mai crunte boli

    Celebrul fizician suferă de această boală de peste 50 de ani.

    Stephen Hawking (74 ani) este, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă din întreaga lume. Cercetătorul a devenit celebru pentru aportul pe care l-a adus în domeniul fizicii teoretice, însă şi pentru faptul că reuşit să facă faţă bolii de care suferă, scleroza laterală amiotrofică (amyotrophic lateral sclerosis sau ALS).

    Vezi aici cum a reuşit marele Stephen Hawking să învingă mai bine de 50 de ani una dintre cele mai crunte boli

  • 70 % dintre oameni suferă de Sindromul Impostorului. În ce constă el

    70% din oameni au simţit asta în decursul vieţii. Un sindrom, descoperit pentru prima dată acum aproape 40 de ani, este din ce în ce mai răspândit nu doar în lumea vedetelor, ci şi în rândul oamenilor obişnuiţi.

    Numele ştiinţific conferit de psihologic este Sindromul “Impostorului”, iar studiile arată că 7 din 10 persoane s-au confruntat cu el cel puţin o dată în viaţă.

    Una dintre aceste vedete care a dezvăluit public că este “un impostor”, este actriţa principală din filmul Titanic, Kate Winslet.

    Vezi aici cum şi de ce apare acest sindrom şi cum putem scăpa de el

     

  • „Nimeni nu ştie să aibă grijă de el aşa cum am eu”. Care sunt semnele care trădează o relaţie TOXICĂ

    „Copilul este cea mai mare realizare a mea”. „Trebuie tot timpul să fiu atentă să nu păţească ceva”. „Nimeni nu ştie să aibă grijă de el aşa cum am eu”. „Nimeni nu mă poate învăţa nimic, eu sunt mama perfectă”. „Am suferit foarte mult în copilărie, dar micuţul meu va avea tot ceea ce îşi doreşte”. „Nimeni nu are voie să se atingă sau să îşi dea cu părerea despre copilul meu”. De cele mai multe ori, sub această avalanşă de trăiri emoţionale se ascunde un comportament toxic, lucru care trimite relaţia dintre mamă şi copil pe un drum greşit.

    Află mai multe despre trăsăturile pe care le are un părinte toxic şi despre modul în care poate fi evitat acest comportament nociv