Tag: statiune

  • Covasna: Investiţie de peste 6,6 milioane de lei pentru dezvoltarea staţiunii Şugaş Băi

    Viceprimarii din Sfântu Gheorghe, Sztakics Eva şi Tischler Ferenc, au prezentat, luni, în staţiunea Şugaş Băi – care aparţine de municipiu -, investiţiile realizate în ultimii trei ani prin proiectul privind dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de agrement, lucrările fiind finalizate.

    Potrivit lui Sztakics, proiectul “Crearea şi modernizarea infrastructurii de agrement Şugaş Băi, municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, utilităţi publice private” a fost depus la ADR Centru în toamna anului 2009, iar contractul de finanţare a fost semnat în 30 septembrie 2011, durata de implementare fiind de 36 de luni.

    Valoarea totală a proiectului, cofinanţat prin Programul Operaţional Regional, se ridică la peste 6,6 milioane de lei, din care contribuţia Primăriei este de 3,79 milioane de lei.

    Astfel, în cadrul acestui proiect s-au construit un teren de mini golf şi unul de tenis cu gazon sintetic, precum şi unul pentru sporturi extreme, care include şi un perete artificial de escaladă, de 12 metri înălţime şi 9 metri lăţime, o rampă de racing pentru ciclişti şi o plasă pentru căţărat.

    Totodată, în pădurea de la Şugaş Băi a fost amenajat un parc de aventură, cu grade diferite de dificultate.

    De asemenea, au fost reabilitate complet imobilele achiziţionate în 2009 de Consiliul Local de la SC Turism Oltul SA, adică baza de tratament, bazinul de apă minerală, mofeta şi fostul restaurant, unde a fost amenajat un centru de agrement.

    La rândul său, viceprimarul Tischler Ferenc a afirmat că Primăria Sfântu Gheorghe va iniţia un program pentru a promova potenţialul turistic al zonei Şugaş Băi.

    Staţiunea Şugaş Băi este situată la opt kilometri de Sfântu Gheorghe, în zona periurbană a acestuia, şi este căutată atât pentru mofete şi izvoarele de apă minerală, cât şi pentru posibilităţile practicării sporturilor. În staţiune, schiorii au la dispoziţie o pârtie în lungime de 500 de metri şi una de 250 de metri, dotate cu teleschi, instalaţie de nocturnă şi tunuri de zăpadă.

  • Povestea locului din România căutat de toţi bogaţii Europei. Acum a ajuns o ruină

    Drumuri rupte, pline de gropi, praf, indicatoare îndoite şi clădiri cu poveşti impresionante acoperite cu plase de protecţie. Aşa arată Băile Herculane astăzi, o staţiune aşezată într-un loc magnific, în Munţii Cernei, unde europeni din toate colţurile veneau să vadă minunea băilor termale construite de aristocraţii romani.

    Legenda spune că marele Hercule s-a oprit aici pentru a se odihni şi pentru a se spăla în băile romane, cunoscute de-a lungul şi de-a latul imperiului în timpul celor 165 de ani de ocupaţie a Daciei.

    În timpul regimului comunist s-au construit numeroase hoteluri precum Roman, Hercule, Afrodita, Minerva sau Diana. La câţiva ani după revoluţie, străzile şi aleile s-au umplut de pensiuni, mai mici sau mai mari, mai albe sau mai colorate. Herculane părea să îşi revină: lumea nu mai venea doar pentru tratamente iar tinerii începeau să petreacă tot mai multe vacanţe acolo. Chiar şi ceva străini, nu foarte mulţi, dar suficienţi pentru a pune pe picioare, câteva luni pe an, economia micii localităţi.

    La sfârşitul anilor 2000, însă, lipsa unui plan de reabilitare şi dezinteresul autorităţilor regionale au început să se facă simţite. Dacă în restul ţării se mai făceau ceva progrese, se mai reparau drumuri şi se mai construiau poduri, aici timpul parcă stătea în loc. Doar statuia lui Hercule, emblema unui loc pe care altădată doar cei puţini îşi permiteau să-l vadă, stă neatinsă, parcă, de anii ce trec.

    Staţiunea Băile Herculane a intrat într-un program de reabilitare, susţinut de fonduri europene şi de consiliul judeţean. La cum merg lucrările, însă, va mai trece mult timp până la primele rezultate.

  • Fericirea se află pe o insulă

    Nu am fost niciodată atrasă de Grecia, ţară unde majoritatea prietenilor mei preferau să-şi petreacă concediile de vară şi de unde mereu se întorceau cu poveşti despre plaje cu nisipuri fine şi cu ape de un albastru nemaivăzut. Vara aceasta, pentru că nu-mi pregătisem concediul din timp dar şi dintr-o oarecare comoditate, am decis să mă conving cu ochii mei dacă Grecia chiar este un colţ de paradis, aşa cum auzisem. Am dat cu banul, la propriu, pentru a alege o destinaţie grecească şi m-am ales cu Zakynthos.

    „Floarea Levantului“ sau „Veneţia Sudului“, aşa cum a fost numită de-a lungul timpului insula Zakynthos, aflată în Marea Ionică, în vestul peninsulei Peloponez, nu se lasă descoperită din prima. Odată ce păşeşti în afara aeroportului de pe insulă, te loveşte din plin ariditatea peisajului, unde la sfârşit de iulie abia dacă simţi o adiere lină de vânt. O insulă prăfuită, unde din loc în loc apar palmieri şi câteva smocuri de flori de un roşu turbat, aceasta este prima imagine cu care te primeşte Zakynthos în mijlocul verii. Nu fiţi dezamăgiţi, pentru că odată ce vă depărtaţi de aeroport şi mergeţi către staţiunile de pe insulă, aproape de mare, peisajul se schimbă la 180 de grade.

    Prima întâlnire cu adevăratul spirit al insulei a avut loc pentru mine în Laganas, staţiunea în care am şi stat de altfel, situată în partea de sud. Considerată polul distracţiei din Zakynthos, pentru că este frecventată în special de turiştii tineri, Laganas este şi cea mai mare staţiune din insulă. Chiar dacă de multe ori am auzit că în Grecia te simţi ca acasă datorită numărului mare de români care aleg această ţară ca destinaţie de vacanţă, în Laganas de puţine ori am auzit limba română printre turişti. În schimb, cuvinte în engleză, suedeză, italiană sau germană se auzeau la tot pasul, fie pe plaja cu nisip mărunt şi apă cristalină din golful care mărgineşte staţiunea, fie pe străzile largi, înţesate de magazine cu suveniruri sau cu baruri, restaurante şi cluburi din Laganas.

    Laganas mai este vestită şi pentru că în apropiere de această staţiune trăiesc celebrele broaşte ţestoase Caretta Caretta, pe care le puteţi vedea dacă vă îmbarcaţi într-un vaporaş Glass Bottom (cu podea de sticlă, prin care se vede fundul apei), dar puteţi şi înota alături de ele, având în vedere că de multe ori se apropie de malul golfului. Iar dacă vreţi să fiţi şi mai aproape de faimoasele ţestoase, puteţi ajunge cu vaporaşul sau cu o barcă cu motor pe insula Marathonisi din apropierea Laganas, care are două plaje, una cu nisip fin şi auriu unde Caretta îşi depun ouăle, alta cu pietricele fine şi cu două mici grote ce pot fi vizitate.

    Iar dacă aţi înotat în apele line din golful Laganas, pline ochi de turişti, puteţi încerca şi plaje mai pustii, unde însă încălţămintea specială este absolut necesară, din cauza aricilor de mare care nu vă vor cruţa deloc. Keri este un dintre aceste plaje. Situată în partea de sud-vest a insulei, Keri impresionează nu doar prin plaja secretă unde vă puteţi bălăci în voie, departe de ochii curioşi ai altor turişti, dar şi prin arcadele de piatră săpate de apă, prin care soarele creează jocuri de culori şi lumini. Din Laganas puteţi lua vaporaşe care vă vor duce pentru 20-25 de euro de persoană atât pe insula Marathonisi, cât şi la Keri, plimbare ce durează trei ore cu tot cu timpul pentru înot. Iar pentru 10 euro în plus puteţi face întregul tur al insulei Zakynthos, care durează 6-7 ore, cu opriri pe câteva plaje care vă vor răsfăţa privirile: Kalamaki, Tsilivi, Alikansa sau Alykes.

    Dacă vreţi totuşi să vedeţi şi altceva decât coaste dantelate şi plaje mirifice, cea mai la îndemână modalitate de a vizita interiorul insulei, care nu are mai mult de 40-50 de kilometri în lungime şi vreo 20 de kilometri în lăţime, este maşina. Dacă aţi ajuns cu avionul în Zakynthos, nu vă faceţi griji, pentru că în fiecare staţiune se găsesc la tot pasul locuri de unde puteţi închiria o maşină, de la preţuri începând de la 40-50 de euro pe zi.

    Odată ce v-aţi hotărât să închiriaţi o maşină pentru una sau mai multe zile, primul popas trebuie – neapărat – să fie capitala insulei, Zakynthos sau Zante, plină de clădiri cu două şi trei etaje, a căror arhitectură este o combinaţie de stil veneţian, dar şi francez şi englez. Centrul oraşului, în care trăiesc circa 10.000 de locuitori, este dominat de statuia lui Dionysios Solomos, poetul care a scris imnul naţional al Greciei. În portul din Zakynthos se regăseşte şi biserica Saint Dionysios, numită după sfântul protector al insulei, unde puteţi admira picturi de acum câteva secole. Mai puteţi vizita, tot în turul cu maşina, celelalte staţiuni din Zakynthos, printre care Argassi sau Planos.

    Am lăsat spre final „cireaşa de pe tort“ a insulei Zakynthos. Cu siguranţă aţi văzut imagini cu cea mai cunoscută destinaţie din Zakynthos, plaja Navagio, pe afişele de promovare a sejururilor în Grecia. Un mic golf străjuit de stânci, cu o apă de un turcoaz intens cum rar am văzut, „păzit“ de un vas naufragiat în urmă cu câteva decenii, despre care se spune că ar fi aparţinut unor contrabandişti de ţigări – imaginea îţi desfată ochii şi te face să te minunezi că un astfel de peisaj poate exista la o distanţă atât de mică de România.

    Cunoscută şi sub denumirea de Shipwreck Beach, plaja din Nagavio este accesibilă doar de pe mare, fie cu ambarcaţiuni închiriate, fie cu vase care fac croaziere zilnice. Pentru a surprinde însă o imagine panoramică a acestui colţ de rai trebuie să ajungeţi deasupra golfului, undeva la 200-300 de metri înălţime. Privind în jos, simţi un nod în stomac care nu ştii dacă este provocat de frica de înălţime sau de emoţia de a vedea un colţ de paradis.
    Destul de aproape de Navagio se găsesc şi aşa-numitele Blue Caves, sau grote albastre, în care se poate intra şi înota, alături de corali care sclipesc multicolor în apele albastre, nestingherite de lumină.

    Iar dacă despre peisaje am vorbit numai de bine, mâncarea grecească nu trebuie nici ea ratată în Zakynthos, chiar dacă în Bucureşti şi în întreaga ţară în ultimii ani numărul restaurantelor cu specific grecesc a crescut vertiginos şi ne-a făcut să ne simţim din ce în ce mai familiari cu bucătăria acesteia. Cu toate acestea, nimic nu se compară cu un gyros cu carne de pui bine rumenită, o salată grecească stropită fără pic de milă cu ulei de măsline şi cu ierburi sau un sos tzatziki dens şi aromat, toate preparate după reţeta autentică, chiar în ţara de unde provin. Nu rataţi taverna El Greco, situată pe serpentinele din Agios Sostis, în staţiunea Laganas, unde pe lângă mâncarea tradiţională grecească puteţi servi o carafă straşnică de ouzo aromat, tradiţionala băutură a grecilor.

    Plaje care aduc aminte de zei şi de legende elene de mult uitate, apă limpede şi curată, exuberanţă la tot pasul, delicii culinare care satisfac gusturile oricărui gurmand – ce îi mai poate lipsi unei vacanţe reuşite? Cred că ştiu deja unde vreau să-mi petrec următorul concediu de vară.

  • Elena Udrea şi-a deschis staţiune în România. Mii de turişti s-au călcat în picioare în primul weekend

    Staţiunea Boghiş Băi din judeţul Sălaj, deţinută de femeia de afaceri Lia Stanca şi de Elena Udrea, preşedintele Partidului Mişcarea Populară, a avut în cele trei zile care au trecut de la redeschidere mii de turişti.

    Potrivit Vocea Transilvaniei, care o citează pe Lia Stanca, în ziua de duminică 27 iulie au fost prezenţi 2.300 de turişti în cadrul staţiunii. Baza de agrement a fost redeschisă pe 25 iulie, după mai multe lucrări de modernizare începute la finele anului trecut. În primele două zile de funcţionare, vineri şi sâmbătă, au fost prezente aproape 1.500 de persoane.

    Lia Stanca a declarat că numărul mare de turişti a dus şi la câteva probleme de logistică: “S-au creat cozi, motiv pentru care lucrăm deja la rezolvarea acestei probleme. Se va deschide încă o casă pe intrare şi încă două puncte de ieşire.”

    Elena Udrea a intrat oficial în afacerea de la Boghiş, o comună din Sălaj cu un izvor de apă termală şi altul de apă minerală, la sfârşitul anului 2013. Aici, Udrea s-a asociat cu unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din zonă, Lia Stanca, proprietara grupului de firme Vidalis, primit integral în urma divorţului. Până în 2008, Lia Stanca a fost soţia ex-generalului de securitate trecut ulterior la SRI, Viorel Nicolae Stanca, implicat în afaceri cu turism după ce a luat de la stat, în anii ` 90, hotelurile din zonă şi supranumit “generalul lui Băsescu” pentru protecţia pe care actualul preşedinte i-a acordat-o aproape 10 ani pe poziţii de vârf în PD, în ciuda trecutului său controversat, scrie gandul.info.

    Primele indicii despre intenţiile sale la Boghiş au fost date de Elena Udrea în noiembrie, frără a menţiona însă cine îi vor fi asociaţii în noua afacere. În octombrie înregistra însă deja dosarul noii sale firme, SC Băi Boghiş SRL, având ca activitate “hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare” şi în care a intrat ca partener cu 50%. Restul de 50% revin în principal Elenei Veronica Stanca, mai cunoscută ca Lia Stanca, 40%, şi Mariei Ciurte, desemnată şi unic administrator al companiei – 10%. Sediul din Zalău al firmei, aranjat în acte încă din septembrie, este preluat de la SC Vidalis Impex SRL, una din firmele grupului Vidalis al Liei Stanca. Investiţia în noile spaţii de cazare va începe în 2014. Deocamdată, baza de tratament a Liei Stanca de la Boghiş are un hotel, 28 de bungalow-uri şi un teren pentru camping, un bazin cu apă termală şi un restaurant, mai scrie sursa citată.

  • Două treimi din băturile fine consumate vara în România se beau în 5-6 cluburi din Mamaia

     “Aceste băuturi se cosumă la mare în zilele de vineri şi sâmbătă, timp de maxim zece weekend-uri. Marea majoritate a consumatorilor acestor băuturi sunt bucureşteni”, a spus Berciu.

    El a afirmat că în industria băuturilor alcoolice din import, peste 70% din investiţiile firmelor în promovarea produselor sunt concentrate în perioada verii în zona de nord a litoralului, cu precădere în cluburile din nordul staţiunii Mamaia.

    O sticlă de 0,7 litri de vodcă sau whisky superpremium costă într-un club între 400 şi 600 de lei, iar preţul unei sticle de şampanie din această categorie depăşeşte 400 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Locul din România de care statul român şi-a bătut joc. Zeci de mii de străini îl vizitau anual – GALERIE FOTO

    În 1873, câştiga medalia de aur la Târgul Internaţional de la Viena. Trei ani mai târziu ridica medalia de argint la Berlin pentru ca în 1878 să obţină diploma de onoare a Târgului Internaţional de la Paris. Astăzi, staţiunea Borsec este în paragină.

    Povestea locului supranumit “Perla Carpaţilor” începe în 1803, atunci când un austria pe nume Valentin Gunther a urmat un tratament la băile termale şi s-a vindecat de o boală considerată incurabilă. Întors la Viena, Gunther îi propune unei rude să facă comerţ cu apă adusă de la Borsec; pentru această afacere, cei doi au arendat localitatea Borsec de la comunele Lazărea şi Ditrău, care erau proprietarele.

    În 1804, membri ai familiei Gunther reuşesc să negocieze un contract valabil timp de 28 de ani şi pornesc construcţia unei fabrici de sticlă, pentru a putea îmbutelia apa. Producţia a început în 1806, an în care au fost îmbuteliaţi peste 3 milioane de litri de apă minerală. Un detaliu interesant: apa îmbuteliată provenea doar de la izvoarele 1 şi 2, iar procesul avea loc doar în zilele cu soare, atunci când presiunea atmosferică era maximă (prin urmare, şi conţinutul de dioxid de carbon era crescut).

    A urmat o perioadă de glorie pentru Borsec, transformată spre sfârşitul anilor 1800 într-o staţiunea luxoasă, cunoscută pentru proprietăţile benefice ale apelor de acolo. În perioada interbelică şi comunistă, Borsecul a continuat să prospere. La mijlocul anilor ’70, în localitatea harghiteană erau peste o sută de unităţi de cazare. Astăzi, au rămas mai puţin de zece.

    Momentul revoluţiei a fost momentul în care Borsec a început să se stingă. Privatizările din anii ’90  au fost făcute în grabă, fără să se dea atenţie cui şi în ce condiţii sunt vândute spaţiile. În doar câţiva ani, “Perla Carpaţilor” şi-a pierdut toată strălucirea.

    Lovitura de graţie a fost dată de închiderea bazei de tratament balnear din 2001, moment în care localitatea şi-a pierdut statutul de staţiune balneo-climaterică primit în 1953, dar şi pe cel de staţiune turistică de interes naţional, iar vilele au început să se degradeze, ducând la “un aspect estetic dezolant”, unul dintre punctele slabe trasate în interiorul Agendei Locale din 2005, valabil, se pare, şi pentru 2012.

    LOCUL DIN ROMÂNIA CARE I-A ATRAS PE CEI MAI BOGAŢI AUSTRIECI – GALERIE FOTO

  • Care este situaţia turiştilor români afectaţi de inundaţiile din Bulgaria

    Începând cu ora 14.00, cu sprijinul autorităţilor bulgare şi române, convoiul format dintr-un autocar şi autoplatformele care transportă autoturismele avariate a început deplasarea către punctul de frontieră Vama Veche-România. Trei autoturisme au avut ca destinaţie Constanţa, celelalte sunt aduse la Bucureşti.

    Un autocar al Ministerului Afacerilor Interne s-a deplasat la Constanţa în cursul nopţii de 21-22 iunie în vederea pregătirii operaţiunii de aducere a cetăţenilor români aflaţi în staţiunea bulgară Albena. Convoiul format din autocar şi autoplatforme este însoţit de o echipă consulară din cadrul Departamentului Consular al Ministerului Afacerilor Externe care are în dotare echipamente mobile consulare cu ajutorul cărora se pot elibera documente de călătorie la faţa locului.

    Din datele comunicate de reprezentanţii misiunii diplomatice a rezultat că, în urma revenirii la normal a situaţiei din Albena după inundaţii, o parte dintre turiştii români au optat să-şi continue sejurul în staţiune.

    Începând din 21 iunie şi până duminică la prânz, prin punctele de trecere a frontierei au tranzitat un număr de 78 de autoturisme cu 260 persoane care s-au întors din staţiunea Albena.

    Asociaţia Bulgară a Agenţilor de Turism (BATA) a anunţat că situaţia în staţiunile de la Marea Neagră revine la normal, în urma inundaţiilor care s-au soldat cu morţi şi evacuări în regiune, relatează Mediafax, citând presa bulgară. În total 1.200 de turişti au fost evacuaţi vineri din hoteluri de la Albena, lângă Baltata, din cauza unor ploi torenţiale şi a revărsării râului Batovska.

  • Povestea locului din România căutat de toţi bogaţii Europei. Acum a ajuns o ruină

    Drumuri rupte, pline de gropi, praf, indicatoare îndoite şi clădiri cu poveşti impresionante acoperite cu plase de protecţie. Aşa arată Băile Herculane astăzi, o staţiune aşezată într-un loc magnific, în Munţii Cernei, unde europeni din toate colţurile veneau să vadă minunea băilor termale construite de aristocraţii romani.

    Legenda spune că marele Hercule s-a oprit aici pentru a se odihni şi pentru a se spăla în băile romane, cunoscute de-a lungul şi de-a latul imperiului în timpul celor 165 de ani de ocupaţie a Daciei.

    În timpul regimului comunist s-au construit numeroase hoteluri precum Roman, Hercule, Afrodita, Minerva sau Diana. La câţiva ani după revoluţie, străzile şi aleile s-au umplut de pensiuni, mai mici sau mai mari, mai albe sau mai colorate. Herculane părea să îşi revină: lumea nu mai venea doar pentru tratamente iar tinerii începeau să petreacă tot mai multe vacanţe acolo. Chiar şi ceva străini, nu foarte mulţi, dar suficienţi pentru a pune pe picioare, câteva luni pe an, economia micii localităţi.

    La sfârşitul anilor 2000, însă, lipsa unui plan de reabilitare şi dezinteresul autorităţilor regionale au început să se facă simţite. Dacă în restul ţării se mai făceau ceva progrese, se mai reparau drumuri şi se mai construiau poduri, aici timpul parcă stătea în loc. Doar statuia lui Hercule, emblema unui loc pe care altădată doar cei puţini îşi permiteau să-l vadă, stă neatinsă, parcă, de anii ce trec.

    Staţiunea Băile Herculane a intrat într-un program de reabilitare, susţinut de fonduri europene şi de consiliul judeţean. La cum merg lucrările, însă, va mai trece mult timp până la primele rezultate.

  • Jianu susţine că Mamaia arată bine şi ar dori ca investiţii similare să aibă loc şi în alte staţiuni

     Ministrul Florin Jianu a continuat marţi vizita începută în urmă cu o zi pe litoralul românesc, oprindu-se iniţial în staţiunea Mamaia, în zona Cazino, unde au loc lucrări de modernizare, apoi mergând pe plajă, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Întrebat cum i se pare că arată Mamaia cu doar câteva zile înainte de 1 Mai, ministrul a răspuns: “Arată bine. Acolo se lucrează, e normal, nu trebuie să ne ferim de lucrul ăsta, trebuie făcute lucrările, aţi văzut că ele sunt necesare pentru toţi cei care funcţionează aici”.

    El a adăugat că şi-ar dori ca asemenea investiţii să fie făcute în toate staţiunile de pe litoral, nu doar în Mamaia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Jianu susţine că Mamaia arată bine şi ar dori ca investiţii similare să aibă loc şi în alte staţiuni

     Ministrul Florin Jianu a continuat marţi vizita începută în urmă cu o zi pe litoralul românesc, oprindu-se iniţial în staţiunea Mamaia, în zona Cazino, unde au loc lucrări de modernizare, apoi mergând pe plajă, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Întrebat cum i se pare că arată Mamaia cu doar câteva zile înainte de 1 Mai, ministrul a răspuns: “Arată bine. Acolo se lucrează, e normal, nu trebuie să ne ferim de lucrul ăsta, trebuie făcute lucrările, aţi văzut că ele sunt necesare pentru toţi cei care funcţionează aici”.

    El a adăugat că şi-ar dori ca asemenea investiţii să fie făcute în toate staţiunile de pe litoral, nu doar în Mamaia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro