BusinessMagazin

Tag: secrete

  • Armele secrete cu care Hitler voia să castige războiul – GALERIE FOTO

    Inginerii lui Hitler au dezvoltat, în secret, unele dintre cele mai ambiţioase şi sofisticate proiecte de război, scrie Business Insider.

    În numărul de toamă al revistei “Weapons of WWII”, autorul KM Lee a dezvălui dezvăluit mai multe detalii despre armele lui Hitler.

    Horten Ho 229 este un avion bombardier creat cu o capacitate de depozitare a peste 900 de kilograme de armament, în timp ce zbura la 15.000 de metri înălţime, capabil de a atinge o viteză  de aproape 1.000 de kilometri pe ora. Aeronava a fost primul avion stealth din lume şi a zburat pentru prima dată în 1944.

    Altă armă a lui Hitler a fost Fritz X, un explozibil de 1.500 de kilograme, echipat cu transmisie radio şi cu o serie de controale sofisticate cu ajutorul cărora bomba era ghidată la ţintă.

    Mini-tancul dezvoltat de nemţi, denumit “Doodlebug” de către trupele americane, era controlat printr-un joystick şi era prevăzut cu două motoare electrice. Acesta a fost construit să care între 60 şi 100 de kilograme de explozibil. Au fost construite peste 7.000 de exemplare în timpul războiului.

    De asemenea, la sfârşitul anilor 30, naziştii au construit un avion cu reacţie, Messerschmitt Me 163 Komet, care era capabil să atingă o viteză ameţitoare de 1100 de kilometri pe oră. Peste 300 de modele au fost construite, dar rapiditatea aeronavei i-a ajutat pe nemţi să evite focul inamic, dar şi să-şi rateze ţintele.

  • Armele secrete cu care Hitler voia să castige războiul – GALERIE FOTO

    Inginerii lui Hitler au dezvoltat, în secret, unele dintre cele mai ambiţioase şi sofisticate proiecte de război, scrie Business Insider.

    În numărul de toamă al revistei “Weapons of WWII”, autorul KM Lee a dezvălui dezvăluit mai multe detalii despre armele lui Hitler.

    Horten Ho 229 este un avion bombardier creat cu o capacitate de depozitare a peste 900 de kilograme de armament, în timp ce zbura la 15.000 de metri înălţime, capabil de a atinge o viteză  de aproape 1.000 de kilometri pe ora. Aeronava a fost primul avion stealth din lume şi a zburat pentru prima dată în 1944.

    Altă armă a lui Hitler a fost Fritz X, un explozibil de 1.500 de kilograme, echipat cu transmisie radio şi cu o serie de controale sofisticate cu ajutorul cărora bomba era ghidată la ţintă.

    Mini-tancul dezvoltat de nemţi, denumit “Doodlebug” de către trupele americane, era controlat printr-un joystick şi era prevăzut cu două motoare electrice. Acesta a fost construit să care între 60 şi 100 de kilograme de explozibil. Au fost construite peste 7.000 de exemplare în timpul războiului.

    De asemenea, la sfârşitul anilor 30, naziştii au construit un avion cu reacţie, Messerschmitt Me 163 Komet, care era capabil să atingă o viteză ameţitoare de 1100 de kilometri pe oră. Peste 300 de modele au fost construite, dar rapiditatea aeronavei i-a ajutat pe nemţi să evite focul inamic, dar şi să-şi rateze ţintele.

  • SECRETELE lui Tutankhamon: Descoperire revoluţionară făcută de arheologi – VIDEO

    După ce au analizat cu o serie de scanere de înaltă definiţie pereţii complexului funerar al faraonului Tutankhamon din Valea Regilor, a fost găsit ceva ce părea să fie o intrare secretă.

    SECRETELE lui Tutankhamon: Descoperire revoluţionară făcută de arheologi – VIDEO

     

  • Secrete din management. Cum să creşti o afacere cu 60%

    Floria.ro, florăria online numărul 1 în România, şi divizia online a grupului Floria, a vândut în primele 6 luni ale anului flori online în valoare de 550.000 euro şi a înregistrat astfel o creştere cu 60% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Motoarele de creştere pentru Floria.ro au fost creşterea numărului de parteneri, livrarea gratuită în 2 ore de la confirmarea comenzii în peste 130 de localităţi din toata ţara, livrarea în 24 ore în orice destinaţie din lume, diversificarea modalităţilor de plată şi orientarea către un public sofisticat, dupa rebranding.

    „Reţeta noastră a fost simplă: să facem totul să ne îndeplinim misiunea de a livra cele mai frumoase şi rezistente buchete, cu cel mai simplu mod de comandă, în cel mai scurt timp, oriunde în ţară. Toate eforturile au fost orientate către acest obiectiv, iar rezultatele au apărut: cota de piaţă a crescut, iar clienţii sunt mai fideli brandului”, declară Marina Popescu, e-Commerce Manager Floria.ro.

    Floria.ro se adresează cu preponderenţă gentlemanilor. 65% dintre clienţii Floria.ro sunt domni atenţi, maturi, cu vârste între 25 şi 45 ani, care vor să ofere buchete cu un design deosebit şi pentru care contează calitatea florilor, serviciile premium de livrare şi profesionalismul în execuţia buchetului.

    „Domnii care comandă flori pe www.floria.ro sunt pretentioşi şi atenţi la detalii, ei caută buchete sofisticate, cu design, cu poveste, care să întregească experienţa destinatarei. O consecinţă este faptul că valoarea medie a comenzii online a crescut uşor în primele luni, până la 225 lei, faţă de 210 lei anul trecut” adaugă Marina Popescu.

    În prima parte a anului a fost deschis primul spaţiu Floria În Stradă, conceptul pentru vânzare offline de buchete şi aranjamente de flori propus de Floria.

    Investiţia necesară pentru deschiderea florăriei a fost de 100.000 euro. Florăria Floria În Stradă este situată în centrul Capitalei, într-un spaţiu de 150 mp, pe str. Ion Câmpineanu nr. 22.

    Deschiderea florăriei Floria În Stradă face parte din etapa a II-a a proiectului de extindere a grupului Floria, proiect ce implică investiţii de peste 200.000 euro până la finalul 2015.

    Floria.ro, afacerea care conduce în topul vânzărilor online de flori, a împlinit anul acesta 5 ani de existenţă şi livrează flori şi buchete în toată lumea şi, în peste 130 de oraşe din România, oferă transport gratuit şi livrare în 2 ore.

    Din mai 2015, Floria este Furnizorul Oficial al Casei Regale a României, pentru buchete şi aranjamente de flori. Din toamna 2014, Floria.ro devine Florăria “pentru gentlemanul din fiecare” şi îi ghidează pe bărbaţi să ofere flori ca nişte gentlemani desăvârşiţi.

     

  • Cum să iţi gaseşti un loc de muncă mai uşor. Secretele care te ajută sa treci de orice interviu de angajare

    Multă lume se intimidează atunci când se află în faţa cu un posibil angajator, iar reacţiile diferă de la persoană la persoană. Unii au dificultăţi în exprimare, alţii se emoţionează şi majoritatea îşi pierd concentrarea, arătând o pregătire mai slabă decât au de fapt, iar asta din cauza emoţiilor excesive şi a lipsei de încredere. Totuşi, ce poate face un candidat timid, cum îşi poate stăpâni anxietatea? Emoţiile pot fi ascunse sau reprimate cu ajutorul unor mici obiceiuri descrise într-un articol al BBC.  

    O tehnică ar fi aceea de pregătire cu atenţie a eventualelor răspunsuri dinainte. În primul rând, persoana care va susţine interviul trebuie să îşi cunoască foarte bine angajatorul: să se documenteze în legătură cu cele mai importante informaţii despre companie, să afle care este politica organizaţională a acesteia şi, mai ales, ce beneficii ar putea aduce  organizaţiei respective. Apoi, este destul de simplu să îşi etaleze cunoştinţele şi abilităţile cerute de fişa postului şi să argumenteze cu exemple. Când cineva stăpâneşte subiectul şi îl controlează, se simte mai încrezător şi mai sigur pe propriile puteri.

    O specialistă în resurse umane de la Universitatea Deakin din Melbourne, Australia propune un număr de paşi ajutători pentru cei care vor să-şi vindece fobia de interviuri. În primul rând, ar trebui ca ei să repete acasă, împreună cu un membru al familiei sau un prieten, posibilele întrebări şi răspunsuri. Asta ajută la descoperirea anumitor lipsuri, la formularea ideilor şi la stăpânirea eventualelor ticuri. Un al doilea pas constă în alegerea vestimentaţiei. „Înfăţişarea este un factor determinant în starea pe care o ai la momentul respectiv, în modul cum te percepi pe tine”spune specialista. „Cu cât te simţi mai bine, cu atât eşti mai încrezător.”

    O altă problemă este dată de percepţia pe care o au intervievaţii în legătură cu atitudinea angajatorului. Majoritatea crede că omul din faţa lor le vânează orice greşeală. „Niciun intervievator nu pleacă de la ideea că acel candidat este o pierdere de timp, ci dimpotrivă, speră că este persoana potrivită pentru postul respectiv”afirmă Devora Zack, CEO la o firmă de consultanţă din Washington.

     

     

     

  • SECRETELE preşedinţilor americani, într-un nou volum: Hillary Clinton a aruncat cu cărţi în Bill când a aflat de relaţia lui cu Monica Lewinsky, JFK înota gol cu secretarele, iar Obama dansează cu soţia pe muzica lui Mary J Blige

    Cartea se intitulează “The Residence: Inside the Private World of the White House” (“Reşedinţa: În interiorul lumii private a Casei Albe”, n.r.) şi va fi lansată marţi de editura Harper, în Statele Unite ale Americii, potrivit dailymail.co.uk.

    Potrivit unor relatări din presa americană, care a avut acces la unele pasaje din viitorul volum, printre poveştile prezentate de jurnalista Kate Andersen Brower, autoarea cărţii, se numără relatări referitoare la relaţia lui Bill Clinton cu Monica Lewinsky şi reacţia foarte agresivă a lui Hillary Clinton faţă de soţul său la aflarea veştii.

    Astfel, valeţii Casei Albe ar fi ştiut de mai mulţi ani de relaţia apropiată a lui Bill Clinton cu Monica Lewinsky. Foştii angajaţi intervievaţi de Brower au povestit că Hillary Clinton ar fi reacţionat foarte violent în momentul în care scandalul a izbucnit în presă, lovindu-l pe preşedintele Clinton, atunci în funcţie, cu cărţile de pe noptieră, într-atât de tare încât lenjeria de pat a cuplului prezidenţial a fost pătată cu sângele fostului preşedinte.

    Angajaţii de la Casa Albă nu au avut acces doar la detalii intime din relaţia soţilor Clinton, ci au putut vedea şi feţele ascunse ale mai multor preşedinţi, informaţii ce au rămas necunoscute de publicul larg.

    Unii au relatat modul în care Nancy Reagan a condus Casa Albă cu o mână de fier, de multe ori certându-l pe soţul său, Ronald Reagan, iar un angajat a povestit cum, la un moment dat, l-a surprins pe preşedintele John F. Kennedy înotând gol cu secretarele sale.

    Volumul conţine, de asemenea, relatări despre preşedintele Barack Obama şi soţia lui Michelle, care au fost surprinşi dansând pe cântecul “Real Love” al artistei Mary J. Blige, prima doamnă purtând în acel moment o pereche de pantaloni sport de bumbac, largi.

    Cartea care va fi lansată marţi include interviuri cu peste 100 de foşti angajaţi ai Casei Albe, dar şi cu câţiva membri ai unora dintre familiile prezidenţiale care au locuit în cea mai cunoscută clădire din Washington.

    Lansarea volumui are loc la câteva săptămâni după ce ziarul Washington Post a publicat, la rubrica de bârfe, informaţia potrivit căreia o femeie care se ocupa de aranjamentele florale din Casa Albă “a fost escortată în afara clădirii” după ce contractul său a fost încheiat fără preaviz. Lauira Dowling, în vârstă de 55 de ani, originară din statul american Virginia şi care a studiat la Paris, a lucra şase ani pentru administraţia Obama înainte de a termina colaborarea cu Casa Albă. Potrivit unor zvonuri, totul ar fi plecat de la o ceartă cu Michelle Obama.

  • Sony Pictures încearcă să diminueze “unda de şoc”, după atacul informatic asupra serverelor sale

    Confruntată cu aceste dezvăluiri deloc flatante – printre care se află şi caracterizarea făcută de un producător Angelinei Jolie, numită de acesta “o răsfăţată lipsită de talent” -, compania Sony încearcă să diminueze cât mai mult unda de şoc.

    Mesajele publicate de piraţii informatici conţin şi salariile celor mai bine plătiţi 17 oficiali ai Sony Pictures, primii pe listă fiind Michael Lynton, preşedintele director general al companiei, şi copreşedinta Amy Pascal, cu salarii anuale de trei milioane de dolari.

    De asemenea, în urma atacului, cinci filme, printre care se află “Annie” şi “Still Alice”, au fost publicate pe internet, alături de informaţii privind pseudonimele utilizate de celebrităţi pentru rezervarea de camere la hotel.

    Totodată, a fost făcut public un schimb de e-mailuri între copreşedinta Amy Pascal şi producătorul Scott Rubin, în care Pascal îi cere sfatul referitor la întrebările pe care trebuia să i le pună preşedintelui Barack Obama în timpul unui mic-dejun “stupid” pentru strângerea de fonduri.

    “I-ar plăcea să finanţeze filme?”, a întrebat Rudin. “Asta m-ar uimi!”, a răspuns Amy Pascal. “Poate ar trebui să îl întreb dacă îi place «Django»?”, a continuat Pascal, referindu-se la filmul lui Quentin Tarantino, “Django dezlănţuit”, intitulat după numele unui sclav. “12 ani”, a răspuns Rudin, cu aluzie la filmul “12 ani de sclavie”. Iar Pascal continuă: “Sau poate «Majordomul»?”, povestea unui servitor de culoare care a lucrat pentru mai mulţi preşedinţi la Casa Albă.

    Amy Pascal a prezent, joi, scuze publice: “Conţinutul e-mailurilor mele este în mod clar deplasat, dar nu reflectă cine sunt cu adevărat”.

    “Deşi este vorba despre o corespondenţă privată care a fost accesată ilegal, îmi asum toată responsabilitatea pentru tot ceea ce am scris şi îmi cer scuze faţă de toţi cei pe care i-am rănit”, a declarat Amy Pascal într-un comunicat remis publicaţiei Variety.

    Scott Rudin, care nu a răspuns solicitărilor AFP, este, la rândul său, autorul unui comentariu negativ la adresa actriţei Angelina Jolie, care dorea să joace rolul Cleopatrei într-un film regizat de David Fincher.

    “Nu îmi voi distruge cariera din cauza unei fătuci răsfăţate cu minimum de talent, care nu s-a gândit când a amânat proiectul ăsta pentru 18 luni ca să regizeze ea un film (“De neînvins/ Unbroken”, n.r.). Nu am niciun chef să fac un film cu ea. E doar o celebritate cu mulţi acoliţi şi atâta tot, iar ultimul lucru de care are oricine nevoie este să facem un film cu ea la care toată lumea se aşteaptă. Nu are nimic din ce înseamnă o mare actriţă ca să cădem la picioarele acestei femei infantile, iresponsabile, capricioase şi care este o proastă colegă”, a scris Rudin într-un mesaj privat.

    Mai multe site-uri, printre care şi gawker.com, au publicat acest schimb de mesaje după atacul informatic asupra reţelei Sony Pictures, de la sfârşitul lunii noiembrie. Atacul informatic s-a tradus prin furtul datelor personale a aproximativ 47.000 de angajaţi ai companiei japoneze, printre care se află adresele de domiciliu, data naşterii şi numărul asigurării sociale. Biroul federal de Investigaţii (FBI) a deschis o anchetă.

    Potrivit site-ului specializat în informaţii din domeniul tehnologiei Re/code, compania investighează posibilitatea ca piraţi informatici nord-coreeni să fie la originea atacului. Accesul ilegal în sistemul informatic al Sony Pictures a coincis cu lansarea filmului “The Interview”, distribuit de Sony, care prezintă un complot al CIA pentru asasinarea dictatorului nord-coreean Kim Jong-Un.

    Administraţia de Phenian a respins orice responsabilitate privind incidentul, dar a catalogat atacul drept “un act legitim”.

    Premiera filmului “The Interview” este prevăzută pentru 25 decembrie, iar unii critici consideră că pelicula va beneficia de toată această publicitate.

    “În mod sigur, nu are cum să dăuneze să ai o ţară care denunţă în mod public un film”, a explicat Jeff Bock de la compania Exhibitor Relations.

  • Sony Pictures încearcă să diminueze “unda de şoc”, după atacul informatic asupra serverelor sale

    Confruntată cu aceste dezvăluiri deloc flatante – printre care se află şi caracterizarea făcută de un producător Angelinei Jolie, numită de acesta “o răsfăţată lipsită de talent” -, compania Sony încearcă să diminueze cât mai mult unda de şoc.

    Mesajele publicate de piraţii informatici conţin şi salariile celor mai bine plătiţi 17 oficiali ai Sony Pictures, primii pe listă fiind Michael Lynton, preşedintele director general al companiei, şi copreşedinta Amy Pascal, cu salarii anuale de trei milioane de dolari.

    De asemenea, în urma atacului, cinci filme, printre care se află “Annie” şi “Still Alice”, au fost publicate pe internet, alături de informaţii privind pseudonimele utilizate de celebrităţi pentru rezervarea de camere la hotel.

    Totodată, a fost făcut public un schimb de e-mailuri între copreşedinta Amy Pascal şi producătorul Scott Rubin, în care Pascal îi cere sfatul referitor la întrebările pe care trebuia să i le pună preşedintelui Barack Obama în timpul unui mic-dejun “stupid” pentru strângerea de fonduri.

    “I-ar plăcea să finanţeze filme?”, a întrebat Rudin. “Asta m-ar uimi!”, a răspuns Amy Pascal. “Poate ar trebui să îl întreb dacă îi place «Django»?”, a continuat Pascal, referindu-se la filmul lui Quentin Tarantino, “Django dezlănţuit”, intitulat după numele unui sclav. “12 ani”, a răspuns Rudin, cu aluzie la filmul “12 ani de sclavie”. Iar Pascal continuă: “Sau poate «Majordomul»?”, povestea unui servitor de culoare care a lucrat pentru mai mulţi preşedinţi la Casa Albă.

    Amy Pascal a prezent, joi, scuze publice: “Conţinutul e-mailurilor mele este în mod clar deplasat, dar nu reflectă cine sunt cu adevărat”.

    “Deşi este vorba despre o corespondenţă privată care a fost accesată ilegal, îmi asum toată responsabilitatea pentru tot ceea ce am scris şi îmi cer scuze faţă de toţi cei pe care i-am rănit”, a declarat Amy Pascal într-un comunicat remis publicaţiei Variety.

    Scott Rudin, care nu a răspuns solicitărilor AFP, este, la rândul său, autorul unui comentariu negativ la adresa actriţei Angelina Jolie, care dorea să joace rolul Cleopatrei într-un film regizat de David Fincher.

    “Nu îmi voi distruge cariera din cauza unei fătuci răsfăţate cu minimum de talent, care nu s-a gândit când a amânat proiectul ăsta pentru 18 luni ca să regizeze ea un film (“De neînvins/ Unbroken”, n.r.). Nu am niciun chef să fac un film cu ea. E doar o celebritate cu mulţi acoliţi şi atâta tot, iar ultimul lucru de care are oricine nevoie este să facem un film cu ea la care toată lumea se aşteaptă. Nu are nimic din ce înseamnă o mare actriţă ca să cădem la picioarele acestei femei infantile, iresponsabile, capricioase şi care este o proastă colegă”, a scris Rudin într-un mesaj privat.

    Mai multe site-uri, printre care şi gawker.com, au publicat acest schimb de mesaje după atacul informatic asupra reţelei Sony Pictures, de la sfârşitul lunii noiembrie. Atacul informatic s-a tradus prin furtul datelor personale a aproximativ 47.000 de angajaţi ai companiei japoneze, printre care se află adresele de domiciliu, data naşterii şi numărul asigurării sociale. Biroul federal de Investigaţii (FBI) a deschis o anchetă.

    Potrivit site-ului specializat în informaţii din domeniul tehnologiei Re/code, compania investighează posibilitatea ca piraţi informatici nord-coreeni să fie la originea atacului. Accesul ilegal în sistemul informatic al Sony Pictures a coincis cu lansarea filmului “The Interview”, distribuit de Sony, care prezintă un complot al CIA pentru asasinarea dictatorului nord-coreean Kim Jong-Un.

    Administraţia de Phenian a respins orice responsabilitate privind incidentul, dar a catalogat atacul drept “un act legitim”.

    Premiera filmului “The Interview” este prevăzută pentru 25 decembrie, iar unii critici consideră că pelicula va beneficia de toată această publicitate.

    “În mod sigur, nu are cum să dăuneze să ai o ţară care denunţă în mod public un film”, a explicat Jeff Bock de la compania Exhibitor Relations.

  • O ieşeancă de 36 de ani face un milion de euro din vânzarea de perdele

    Anamaria Ştefan a vândut de-a lungul anilor tot felul de produse: materiale de construcţii, telefoane mobile sau obiecte tradiţionale indiene. Acum are o afacere cu perdele, draperii şi obiecte decorative din ţesături, promovate printr-o platfomă de cinci site-uri şi 25 de adrese de Facebook. Încasările de anul trecut au fost de 4,7 milioane de lei, iar reţeaua de magazine se extinde, ajungând acum la 24 de spaţii. Miza mare a antreprenoarei este însă exportul, care ar urma să dubleze anul viitor cifra de afaceri.

    Perdele cu design personalizat, pernuţe cu aplicaţii realizate manual în toate formele şi nuanţele, fotolii tapiţate cu aceleaşi material ca draperiile sau cuverturile în tot felul de culori, modele şi materiale au pus stăpânire pe un spaţiu comercial ce ocupă patru niveluri într-o clădire veche din apropierea Gării de Nord a Capitalei.

    Sophia este însă o reţea de 23 de magazine, dintre care 17 sunt francize, iar spaţiul deschis de câteva luni în Bucureşti este un fel de fanion. „După ani buni de căutări şi încercări, acum ştiu exact direcţia în care trebuie să merg, care este nişa mea. Vreau ca Sophia să fie un reper in domeniul decoratiunilor pentru casa.“ Ca să ajungă aici a avut nevoie de ani buni de căutări şi încercări, pentru că, fondată în 2004, firma vindea iniţial produse tradiţionale din India, sub marca Sophia Incredible India.

    Antreprenoarea ieşeancă nu foloseşte un discurs de tip corporatist şi povesteşte deschis despre cum a construit afacerea, care a ajuns să aibă 54 de angajaţi, dintre care 25 lucrează în producţie.

    Anamaria Ştefan se mândreşte cu faptul că Sophia funcţionează de zece ani şi n-a schimbat numele firmei pentru a scăpa de datorii la stat sau furnizori. „Viaţa de antreprenor în România nu e deloc uşoară. A trebuit, la un moment dat, să iau bani de la bancă pentru a plăti TVA-ul şi taxele la stat.“ Mărturiseşte însă că poverile fiscale sunt grele pentru un antreprenor şi principalul beneficiu al exportului este faptul că nu va mai trebui să plătească TVA. Pentru a începe să trimită produse peste hotare a cheltuit deja 65.000 de euro pentru a participa la târguri în ultimul an şi pentru a realiza o platformă cu cinci site-uri, dedicate mai multor ţări.

    Întrebarea „Cum ai intrat în afaceri?“ are un răspuns lung. „Sunt o persoană atipică, întotdeauna mi-a plăcut să fac ce nu fac alţii“, începe povestea antreprenoarea de 36 de ani, care a făcut studii cu profil economic. Se gândeşte câteva clipe şi continuă: „Am crescut lângă un tată care, atunci când aveam 12 ani, a făcut o firmă şi a dezvoltat o reţea de materiale de construcţii. La 14-16 ani mergeam cu el la târguri, la ţară, şi am învăţat ce înseamnă distribuţia, negocierea şi promovarea. Iar acum fac acelaşi lucru, dar la nivel internaţional“.

    La 20 de ani şi-a pierdut tatăl, care i-a lăsat 4.000 de dolari, bani pe care i-a folosit ca să înceapă o afacere cu telefoane mobile, „făcând ceea ce învăţasem deja“. În patru ani firma ajunsese la şapte magazine în Iaşi, Suceava, Bârlad, Târgu Frumos, Paşcani, însă la 26 de ani a ieşit din afacere. După patru ani de activitate i-au rămas tot 4.000 de dolari, cât investise, dar câştigase experienţă.

    Avea însă antreprenoriatul în sânge; s-a gândit că trebuie să facă altceva şi îşi aminteşte că se simţea dintotdeauna atrasă de decoraţiuni. La 26 de ani, a plecat în India, ţară care îi plăcea cu tot universul său, de tradiţii, cultură şi produse.

    Plecase cu puţin peste 1.000 de dolari şi a cumpărat de toţi banii produse, dar a avut marea surpriză că a trebuit să plătească tot pe atât taxele pentru bagaj suplimentar la avion. „Cel care a vândut marfa mi-a împrumutat 1.000 de dolari pentru a plăti taxa“, spune acum; în esenţă, o creditase fără să ştie mai nimic despre ea şi fără garanţii. A încercat marea cu degetul, pentru a vedea cum se vând şalurile de caşmir, eşarfele de mătase şi câteva produse pentru casă; şi a terminat în numai două săptămâni tot ce cumpărase, câştigând de două ori mai mult. A plătit datoria către vânzător şi a cerut şi mai multă marfă.

    La începutul lui 2005 a deschis primul magazin, de 25 mp, în Iaşi, gândit ca un boutique cu specific indian, iar cea mai mare parte a clienţilor erau pasionaţi de cultura orientală.

    După primul târg la care a participat, înainte de a avea măcar un magazin, s-a dus la avocata cu care lucra şi i-a spus că vrea să facă un contract de franciză, gândindu-se la un concept de magazin legat de India. La circa un an după ce a început să vândă şaluri şi eşarfe indiene volumul de mărfuri crescuse atât de mult încât ajunsese să importe cu containerul, iar 40% din valoarea mărfii reprezenta costul de transport.

    Magazinele se numeau Sophia Incredible India, nume pe care l-au păstrat până în 2008. Apoi vreme de trei ani a vândut în paralel obiecte tradiţionale indiene şi produse cu influenţă europeană. „Voiam să rămân fidelă şi clienţilor care doreau produse din India dar şi celor care căutau modernism, fie decoraţiuni pentru case, hoteluri sau restaurante.“

    A plecat în 2011 în Anglia vreme de aproape doi ani şi lucrurile au căpătat contur, găsind direcţia spre care trebuie să se îndrepte. „Am înţeles că dacă vreau să fiu bună pe o nişă trebuie să fac numai acel lucru. Am ales: vreau ca Sophia să fie cea mai importantă reţea de magazine, proprii şi în regim de franciză, de perdele şi draperii din România.“ Cât a stat în Anglia a deschis un magazin aflat într-un orăşel aflat la o distanţă de peste patru ore de mers cu maşina de Londra, care a funcţionat vreme de trei ani, până în toamna acestui an; legătura cu piaţa engleză continuă prin intermediul distribuitorului din Londra.

  • 15 secrete pe care chelnerul n-o să ţi le spună niciodată

    Despre ce mintim

    1. Nu avem voie să spunem clienţilor că nu ne place un anumit fel de mâncare. Astfel încât dacă întrebaţi chelnerul despre un anumit fel de mâncare şi vi se răspunde “este unul dintre cele mai populare feluri de mâncare” sunt şanse mari să nu-i placa.
    2. daca cineva cere o bautura complicata si plicticoasa, obisnuiesc sa spun “s-a terminat, nu mai avem, imi pare rau!”, cand, in realitate, nu am chef sa o prepar. Dar daca cereti la schimb apa, brusc imi amintesc ca mai pot gasi ceea ce ati cerut la inceput, pentru ca nu vreau sa am o nota foarte mica.

    Ce nu vreti sa stiti

    1. chelnerii de obicei nu au timp sa manance, astfel incat vreun fel apetisant de mancare este tinta unor “degustari” a intregii echipe. Toti folosesc, de regula, aceeasi furculita.
    2. daca faceti mare caz de faptul ca supa nu este suficient de calda, ne place sa incalzim lingura in apa extrem de fierbinte si sa urmarim efectele – o impresie foarte puternica – a ceea ce se intampla cand luati prima inghititura.
    3. punem zahar in mancarurile copiilor sa le placa mai mult. Serios. Punem chiar o portie mai mare de zahar in aluatul pentru pizza.

    Ce ne innebuneste

    1. daca tot iti doresti apa atat de tare trebuie neaparat sa bati darabana, sa pocnesti din degete sau sa fluieri? Asteapta putin. Vin imediat… in vreo 10 minute.
    2. care este lucrul care in va face cu siguranta pe un chelner sa va urasca? Cereti ceai fierbinte. Este o treaba migaloasa: sa gasesc un ceainic, sa fierb apa, sa iau lamai, apoi si miere, sa aduc o ceasca si o lingurita. Plus plicul de ceai. O multime de munca pentru prea putini bani.

    Ce am vrea sa stii

    1. cateodata, cand ai fost extrem de dragut, ii voi spune barmanului “da-mi o marguerita si n-o trece pe nota de plata”. Un lucru care nu e benefic pentru firma dar care este contrabalansat de faptul ca exista sanse mari sa te intorci.
    2. daca va certati cu cineva in timpul mesei si dintr-o data un chelner de la masa alaturata isi face de treaba intr-un stil foarte lent, e bine sa intelegeti ca ascultam ce vorbiti.

    Cum sa fii un client bun?

    1. striga chelnerul pe nume. Cand ma recomand “sunt Ion si in seara asta voi fi chelnerul Dvs.”, e minunat daca raspundeti “buna, Ion, cum merge treaba?”. Data viitoare cad veniti, intrebati de Ion. Chiar daca nu-mi pot aminti de voi, am toate motivele sa am mare grija de voi.
    2. aveti incredere in chelneri. Spuneti ceva de “e prima data cand venim aici si am vrea sa fie o experienta pozitiva. Cam asta e bugetul nostri”. Chelnerul va fi in extaz.

    Ce trebuie sa stiti despre Valentine’s Day?

    1. faceţi rezervări din timp. Restaurantele nu au un număr nelimitat de mese pentru două persoane şi au nevoie de timp pentru a face aranjamente.
    2. Nu cereţi în căsătorie la restaurant persoana pe care aţi ales-o. Este un clişeu teribil. Dar dacă totuşi vreţi să o faceţi, avertizaţi-ne ca să vă putem da o masă într-un colţ. Nimic nu e mai rău decât o femeie care plânge în mijlocul unui restaurant.
    3. pentru ca Valentine’s Day este anul acesta intr-o zi de luni, iesiti in oras vineri sau sambata. Cele mai multe restaurante vor servi meniurile speciale si in week-end.

    Ce trebuie sa stiti despre bacsis

    15. daca plecati uitand sa lasati bacsis, chelnerul nu primeste nimic. Si se intampla adesea in cazul celor care au baut cateva sticle de vin.