Iată discursul lui Radu Florescu, CEO Saatchi & Saatchi, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:
Sunt plăcut surprins că nu vreţi să vă vorbesc în cadrul acestui eveniment despre motivul venirii mele în România în 1990. Am spus povestea asta de o sută de ori. 2007 a fost un an bun. România era în creştere şi nu numai România. Dar semnele proaste începeau să se vadă şi să ne dea de gândit. M-am întâlnit la un moment dat cu un taximetrist, care m-a întrebat de unde sunt, apoi mi-a spus că e normal că am venit în România, deoarece aici piaţa este în creştere, iar piaţa imobiliară este formidabilă şi că o să cumpere şi el nişte apartamente.
Ascultându-l, mi-am dat seama că este un semn prost. Dacă vine cineva fără experienţă într-un domeniu şi spune despre acel domeniu că este formidabil – acesta este un semn prost. 2008 a fost aşadar un an mult mai prost, un an când s-au schimbat lumea şi businessul nostru din publicitate. O piaţă economică în care majoritatea activităţilor a fost cu publicitate tradiţională de print, radio şi TV a devenit după 2008 o piaţă în care se căuta masiv internet. Am fost forţaţi să ne schimbăm abordarea.
Din venitul nostru de acum, cam 20% este bazat pe marketing digital şi este în creştere. Dacă ne uităm un pic în piaţă, singurul segment care creşte este online-ul. Criza economică din 2008 a fost bună pentru noi. Nu poţi fi o viaţă în creştere continuu, trebuie să mai existe şi fluctuaţii. De la începutul afacerilor mele în România, am bugetat tot timpul o creştere de 10%, în fiecare an; în 2007 am bugetat tot creştere pentru 2008 şi a fost prima dată când nu am fost pe plus. De atunci, am schimbat oameni şi am schimbat mentalităţi, timp de patru ani. La începutul lui 2014, această schimbare a ajuns la sfârşit, aceşti cinci-şase ani ne-au pregătit foarte bine pentru a aborda piaţa de astăzi.
Dacă e să mă uit în urmă, îmi pare rău că nu am cumpărat Facebook la 17 dolari (râde – n.r.). Mă gândesc tot timpul unde voi fi şi ce voi face în 20 de ani şi sunt sigur că voi fi dezamăgit. Sigur voi fi dezamăgit, în primul rând că nu am făcut eu Facebook, dar o să fiu mai dezamăgit că nu am făcut mai multe lucruri, deoarece în fiecare zi îmi sunt prezentate noi oportunităţi, dar nu am timp să mă gândesc la ele.
Românii sunt foarte cunoscuţi pentru creativitate, nu trebuie să ne uităm mai departe de festivalurile de la Cannes sau New York, unde iau tot timpul zeci de premii. Eu sunt cel mai puţin creativ din agenţia noastră. Am propus probabil 100, 1.000 sau 2.000 de idei creative în 15 ani şi niciuna nu a fost folosită; probabil eu sunt un fel de tester, dacă îmi place mie, probabil nu va merge.
Creativitatea este un subiect subiectiv, dar când fac o comparaţie cu ce văd eu la televizor aici şi în alte părţi, cred că românii au un talent deosebit în a fi creativi, şi nu vorbesc aici doar de publicitate, ci de folosirea creativităţii pentru antreprenoriat, în România sunt oameni care au idei foarte bune. Economia este pe drumul cel bun: barometrul meu personal sunt călătoriile şi oamenii de pe stradă, mă uit mereu la ei şi îmi dau seama dacă o piaţă este în creştere sau nu.
Eu sunt un etern optimist.
În urmă cu cinci ani, am promis colegilor de la firmă că mă voi retrage din business la 50 de ani. Nu m-am ţinut de această promisiune, din păcate pentru ei, şi probabil încă 5-10 ani voi mai fi aici în România, deşi am tot promis familiei că mă voi întoarce în State sau în Franţa; am rămas însă aici pentru că eu cred că mai sunt încă oportunităţi. România este o insulă şi trebuie să fie un punct puternic în regiune, un punct stabil pentru zona de afaceri.
Imaginea României nu este grozavă, pentru că, după mine, deşI vorbim despre douăzeci şi patru de ani după ‘89, până acum n-am văzut un plan strategic naţional. Pentru mine faptele şi acţiunile vorbesc mai mult decât vorbele, şi mi se pare că am vorbit prea mult şi am făcut prea puţin, iar acum avem nevoie mai mult decât oricând de un plan pe termen lung care să însemne educaţie socială, politică şi acesta este un lucru care lipseşte.