BusinessMagazin

Tag: ridicare

  • Cum sărbătoresc americanii Ziua Independenţie: Vânzările de cannabis pentru ziua de 4 iulie s-au ridicat la 400 milioane dolari

    Cannabisul legal şi-a ocupat locul în consumul americanilor, alături de beri, hot dogi şi artificiii, în contextul în care statisticile de vânzări arată că vânzările de cannabis au crescut cu 60% la 400 milioane dolari în săptămâna dinaintea sărbătorii de pe 4 iulie, Ziua Independenţei, potrivit datelor citate de Entrepreneur.

    Statisticile pe vânzări au fost agregate de compania Akerna, o companie de tehnologie care urmăreşte vânzările de cannabis la nivel global, au arătat vânzări peste medie în fiecare zi din săptămâna care a precedat sărbătoarea americană.

    O altă statistică interesantă arată demografia celor care achiziţionează, şi-anume 65% bărbaţi şi 35% femei.

    Din altă perspectivă, în rândul vânzărilor pentru Ziua Independenţei 2018, americanii au cheltuit un miliard de dolari pe bere, încă un miliard de dolari pentru artificii şi 568 milioane dolari pe vin.

     

     

     

     

     

     

  • Cât va primi fosta soţie a celui mai bogat om din lume. Divorţul s-a finalizat recent

    Potrivit înţelegerii, MacKenzie Bezos, în vârstă de 49 de ani, va primi aproximativ 19,7 milioane de acţiuni la Amazon.com, respectiv 4% din companie, valoare care se ridică la 38,3 miliarde de dolari. În urma acestei înţelegeri financiare, fosta soţie a lui Jeff Bezos ajunge pe locul al 22-lea în topul miliardarilor realizat de Bloomberg.

    Divorţul a fost pronunţat la o instanţă din King County, statul american Washington.

    Jeff Bezos, în vârstă de 55 de ani, rămâne cu 12% din companie şi îşi păstrează titlul de cel mai bogat om din lume.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Cod roşu în Europa: Mai multe ţări au emis alerte din cauza temperaturilor ridicate

    Temperaturile ridicate au provocat deja inundaţii şi incendii forestiere, a dus la aterizarea forţată a avioanelor, a afectat şinele de tren şi a obligat autorităţile să închidă şcolile.

    Valul de căldură provine din regiunea Sahara şi se caracterizează prin temperaturi mari şi umiditate ridicată.

    Mai multe oraşe din Europa au luat măsuri excepţionale pentru a limita impactul creat de valul de căldură fără precedent, relatează The Guardian.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Proiectul privind ridicarea maşinilor parcate neregulamentar în Capitală, votat de consilierii municipali. Care sunt tarifele

    În şedinţa Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB) de miercuri s-a votat un proiect privind ridicarea, transportul, depozitarea şi eliberarea vehiculelor staţionare neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice care fac parte din reţeaua principală de străzi a municipiului Bucureşti.

    „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei, vehiculele staţionate neregulamentar pe drumurile publice care fac parte din reţeaua principală de străzi a municipiului Bucureşti vor putea fi ridicate, transportate, depozitate şi eliberate, în conformitate cu prevederile regulamentului aprobat prin prezenta hotărâre”, se arată în proiectul de hotărâre aporbat miercuri.

    Potrivit acestuia, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor principale din prezentul regulament, precum şi dispunerea măsurii tehnico-administrative de ridicare se fac de către poliţiştii rutieri din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Bucureşti ori poliţişti locali din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Locală şi Control a municipiului Bucureşti.

    Agenţi constatatori, de regulă, înregistrează foto sau video, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice verificate metrologic zona staţionării vehiculului, consemnând aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei şi dispun în scris aplicarea măsurii tehnico-administrative printr-o dispoziţie de ridicare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avertismentul suprem: „Arhitecţii” crizei din 2008, printre care cele mai mari bănci americane, avertizează că recesiunea globală va veni în 2019

    Cele mai mari bănci de pe Wall Steet au început să îşi avertizeze clienţii cu privire la riscul din ce în ce mai ridicat al unei recesiuni în urma escaladării din conflictul comerical SUA-China, potrivit Bloomberg.

    O recesiune globală ar putea începe în următoarele nouă luni dacă preşedintele Donald Trump impune tarife de 25% pe încă o suită de bunuri importate din China, în valoare de 300 miliarde dolari, pentru că Beijingul va răspunde pe măsură, avertizează analiştii băncii americane de investiţii Morgan Stanley.

    Într-un avertisment paralel, cea mai mare bancă american JPMorgan Chase susţine că probabilitatea ca economia americană să intre în recesiune în a doua parte a anului s-a ridicat la 40% de la 25% în urmă cu o lună.

    „Conversaţiile recente cu investitorii ne-au reîntărit covingerea că pieţele subestimează impactul tensiunilor comerciale. Investitorii sunt de părere în general că disputa comercială s-ar putea lungi pentru mai muilt timp, dar trec cu vederea impactul potenţial asupra perspectivelor macroeconomice la nivel global”, avertizează Chetan Ahya, economist şef al Morgan Stanley.

    Astfel de avertismente ar putea da tonul conversaţiei în pieţele financiare încât săptămâna aceasta miniştrii de Finanţe din G20 se întâlnesc în Japonia.

    Încetinirea economiei globale a fost semnalată luni prin datele slabe din sectorul de producţie din economiile mari ale Asiei.

    Randamentele pe obligaţiunile guvernamentale au scăzut anul acesta, iar startegii JPMorgan şi Citigroup cred că acestea ar putea scădea în continuare. Unul dintre indicatorii cheie ai recesiunii – ecartul dintre titlurile de stat americane la trei luni şi cele la 10 ani, transmite unul dintre cele mai puternice semnale de recesiune din 2007 şi pâmă în prezent.

    „Creşterea economică globală alunecă uşor sub aşteptări pentru restul anului”, notează economistul şef al JPMorgan Bruce Kasman.

    Mai mult, şi gigantul bancar american Goldman Sachs atrage atenţia prin economiştii săi că se aşteaptă ca SUA să impună tarife de 10% pe suita de bunuri chinezeşti de 300 miliarde dolari din China, cât şi pe toate bunurile importate din Mexic.

    Banca şi-a redus estimările de creştere economic pentru a doua jumătate a anului cu circa jumătate de punct procentual, la 2% şi susţine că ar putea fi văzute noi reduceri a ratei de dobândă din partea FED (n.r: banca centrală americană).

     

     

     

  • Romania are cel mai ridicat cost fiscal din UE pentru un angajat cu salariu minim. Ce impozite plătesc angajaţii din statele membre

    KPMG România a lansat cea de-a 4-a ediţie a Ghidului privind detaşarea internaţională a lucrătorilor, un studiu privind cerinţele minime de salarizare şi nu numai în cazul detaşărilor internaţionale în statele membre ale Uniunii Europene (UE), ale Spaţiului Economic European (SEE) şi Elveţia. Scopul principal al acestui studiu este de a oferi angajatorilor o imagine de ansamblu asupra potenţialelor costuri şi obligaţii administrative asociate detaşărilor internaţionale. În acest sens, Ghidul include informaţii privind salariul minim, cota efectivă de impozitare şi procedurile specifice de înregistrare necesare în fiecare stat membru.
     
    “În mod surprinzător sau nu, ţările cu un nivel al salariului minim scăzut au costuri fiscale mai mari pentru angajaţi. În timp ce Irlanda, ţara cu cel mai înalt nivel al salariului minim net din UE/SEE/Elveţia, are o cotă efectivă de impozitare de 24,07% pentru angajat, România, ţara cu cel de-al doilea cel mai mic salariu minim net din UE/SEE/Elveţia, are o cotă efectivă de impozitare de 40,85%”, explică Mădălina Racoviţan, Partener Consultanţă Fiscală şi Head of People Services, KPMG în România.
     
    Ghidul compară, de asemenea, nivelul salariului minim aplicabil în statele membre UE/SEE/Elveţia. Racoviţan explică: “Din anul 2016, când KPMG a început această serie de studii, Olanda, Irlanda şi Luxemburg au fost ţările cu cel mai înalt nivel al salariului minim stabilit la nivel naţional, în timp ce România şi Bulgaria au ocupat constant ultimele locuri, cu cel mai mic nivel al salariului minim”.
     
    Potrivit ediţiei 2019 a Ghidului, din cele 21 de ţări incluse in studiu care au un salariu minim stabilit la nivel naţional, România se situează pe locul 19 cu un salariu minim de 439 euro, urmată doar de Letonia (430 euro) şi Bulgaria (286 euro). Începând cu acest an, România are un salariu minim diferit pentru industria construcţiilor (633 euro), semnificativ mai mare decât cel standard. În acest context, România se situează în sectorul construcţiilor pe locul 16 din cele 26 de ţări care au furnizat informaţii referitoare la salariul minim brut aplicabil în acest domeniu.
     

  • Bătaia de la mitingul PSD. Explicaţiile jandarmilor care l-au ridicat, la Braşov, doar pe cel care scanda anti-PSD: A fost dus în dubă pentru a fi izolat

    Potrivit unui comunicat transmis, duminică, MEDIAFAX, de către Jandarmeria Mobilă Braşov, bărbatul lovit „a fost condus la autospeciala Jandarmeriei tocmai pentru a fi izolat de ceilalţi participanţi la manifestare”.

    „Referitor la incidentul de astăzi (duminică – n.r.) din Piaţa Sfatului din municipiul Braşov, facem următoarele precizări: la finalul manifestărilor, în jurul orelor 11.20 doi bărbaţi s-au îmbrâncit şi şi-au adresat reciproc injurii.

    Persoana agresată nu prezintă urme de violenţă, nu a solicitat îngrijiri medicale de specialitate şi nu doreşte să depună plângere împotriva agresorului. Acesta a fost condus la autospeciala Jandarmeriei tocmai pentru a fi izolat de ceilalţi participanţi la manifestare, de a încerca să identificăm agresorul, nicidecum aşa cum s-a insinuat că l-am reţinut în vederea sancţionării contravenţionale a acestuia”, se arată în comunicatul citat.

    În ceea ce îl priveşte pe celălalt bărbat implicat în conflict, jandarmii precizează că îl caută în continuare.

    Doi bărbaţi s-au luat la bătaie, duminică, la mitingul PSD desfăşurat în Piaţa Sfatului din Braşov, după ce unul dintre ei a strigat lozinci împotriva PSD.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Eurostat: România a avut cea mai ridicată inflaţie din UE în februarie

    În comparaţie cu ianuarie 2019, inflaţia anuală a scăzut în şapte state membre al Uniunii, a rămas stabilă într-una şi a crescut în 19. Cele mai scăzute rate anuale ale inflaţiei din februarie au fost înregistrate în Irlanda (0,7%), urmată de Grecia, Croaţia şi Cipru, fiecare cu câte 0,8%.

    Rata anuală a inflaţiei din zona euro a fost de 1,5% în februarie 2019, cât nivelul anunţat iniţial la finele lunii trecut, fiind în creştere de la 1,4% în ianuarie 2019 şi faţă de 1,1% în luna februarie 2018.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A renunţat să lucreze pentru alţii şi şi-a deschis propria afacere: Cum a ajuns o tânără antreprenoare să vândă 5.000 de scaune de birou pe lună

    „Deschiderea atelierului nu a fost un proces facil, iar locaţia fizică nu a ajutat prea mult, fiind necesare modificări ale spaţiului destinat producţiei care, ca prin minune, s-au putut face în doar patru zile deşi au presupus: ridicarea unei clădiri adiacente de 50 mp, instalarea completă a unui sistem de încălzire (calorifere, centrală etc.), schimbarea instalaţiei electrice şi montarea de corpuri de iluminat speciale pentru cusut, alinierea furnizorilor şi livrarea tuturor materialelor”, descrie Andrada Verdeş primele provocări întâmpinate la debutul celui mai recent proiect antreprenorial al său. La finalul anului trecut, Atelierul de scaune avea o capacitate de producţie de aproximativ 3.000 de scaune/lună şi comenzi aliniate pentru livrare chiar şi mai mari de atât pentru anul 2019, spune ea.

    Andrada Verdeş a devenit licenţiată în economie în anul 2004 la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori cu specializarea Bănci şi burse de valori. Cariera sa începuse însă încă din perioada studiilor, în 2001, când a fost recrutată de irlandezii de la Mivan Kier pe o poziţie de financial manager, urmând ca în 2004 să devină contabil-şef. Potrivit ZF, din 1998, Mivan opera în România ca parte a unui joint-venture Mivan – Kier (Mivan Limited – Kier International), care a realizat proiecte precum un program de locuinţe sociale şi de alimentare cu apă, derulat de guvern, în valoare de 140 de milioane de dolari.

    Andrada Verdeş a lucrat la Mivan Kier până în 2008, perioadă în care a gestionat stocurile pentru toate şantierele din ţară, managementul administrativ al societăţilor din proiectul România (două firme în România şi patru în afara ţării), relaţia cu clientul principal, cu autorităţile legat de autorizaţiile de construire şi culminând cu înlocuirea directorului financiar, ori de câte ori era necesar. Spune că din acest rol a învăţat cum să construiască şi să conducă o echipă.

    De asemenea, spune că în acea perioadă, în cadrul companiei, a implementat mai multe procese care la vremea aceea păreau avangardiste în România, cum ar fi: shared service centerul (conducea atunci o echipă de 20 de angajaţi care asigurau serviciile financiare pentru şase entităţi din cinci ţări), lean office (documentele companiei erau organizate lean până la nivelul de culoare de dosar şi erau auditaţi pe acest proces), business partnering, coaching & mentoring. „Toate acestea m-au ajutat ulterior să mă integrez în orice companie şi în orice domeniu”, spune Andrada Verdeş.

    Din noiembrie 2008 a început colaborarea cu Danone, pe poziţia de finance manager, continuând să fie implicată în toate proiectele care au avut impact operaţional direct, dintre care cel mai important a fost desprinderea departamentului de logistică într-un joint venture cu un partener internaţional, care a ajutat atât la optimizarea costurilor logistice, cât şi la creşterea şi dezvoltarea reţelei de distribuţie. Povesteşte că în grupul Danone a descoperit unul dintre oamenii de la care a avut mult de învăţat: Stephane Batoux, head of international busines pentru ETI, fostul director general al Danone pentru sud-estul Europei.

    El considera, printre altele, că obiectivele se setează în aşa fel încât genereze provocări, deşi pot părea de neatins uneori. După 14 ani în corporaţii, în 2015 a avut iarăşi o oportunitate de a învăţa un domeniu nou şi de a trece în zona de antreprenoriat. „Atâta timp cât eşti pasionat de ceea ce faci, îţi pasă de rezultatele pe care le ai şi te implici, faptul că lucrezi într-o corporaţie sau într-un antreprenoriat nu face nicio diferenţă, este de părere Andrada Verdeş.

    A început să lucreze pentru retailerul românesc de modă Preţuri pentru Tine (PPT), despre care spune că avea un potenţial de creştere imens. „Mi-a plăcut dorinţa celor patru asociaţi de a reorganiza compania pe principii corporatiste pentru că, la acel nivel de dezvoltare, era pasul firesc – adică structurarea, procedurizarea, urmărirea rezultatelor într-un mod uniform, structurarea deciziilor de business pe principii sănătoase şi verificabile, setarea de ţinte, care apoi să poată susţine o creştere şi dezvoltare sănătoasă”, explică Verdeş.
    De la cărămizi, iaurt şi fashion a trecut, în decembrie 2017, la lemn, prin preluarea afacerii Mobil Tileagd în calitate de acţionar majoritar şi director general.

    „Ce este dificil atunci când treci în antreprenoriat este că nu mai există safety net (o plasă de siguranţă – n.red). Deciziile pe care le iei trebuie să fie extrem de bine definite, pentru că nu va veni nimeni din urmă să te salveze, nu ai un grup în spate care să te ajute. Dacă într-o corporaţie este important topline-ul (cifra de afaceri şi marja – n.red.), în antreprenoriat este extrem de important cash flow-ul. Dacă nu ai lichiditate, nu ai realizat nimic, iar aceasta este lupta cea mai dificilă”, explică Andrada Verdeş.
    Mobil Tileagd este o fabrică de mobilă înfiinţată în judeţul Bihor cu peste 80 ani în urmă, mai precis în 1930, şi reconstruită în 1976. Fabrica, ce produce mobilier din lemn masiv, avea la momentul preluării, conform rezultatelor anului 2017, o evoluţie negativă, având o cifră de afaceri de 760.000 de euro şi 82 de angajaţi, în scădere faţă de anul anterior cu 27%.


    Andrada Verdeş a devenit acţionar în Mobil Tileagd în octombrie 2017, investind în afacere aproximativ 100.000 de euro, şi a început să se ocupe de producţia propriu-zisă în decembrie 2017. Dificultăţile nu au întârziat să apară.
    „Materiile prime, în special în cazul mobilei din PAL, au înregistrat creşteri de preţ substanţiale anul acesta. În cazul PAL-ului au fost deja trei creşteri de preţ începând cu luna februarie 2018. Totalul creşterilor a ajuns astfel la peste 15%”, descrie antreprenoarea una dintre provocările întâmpinate.
    La aceasta se adaugă concurenţa produselor din Asia. „Există o percepţie eronată că mobilierul din Asia este mai ieftin decât cel produs la noi. Nu este aşa. Din proprie experienţă şi pe date concrete pot să vă confirm că putem concura oricând cu industria asiatică la preţuri, la orice din piaţa lemnului, doar că standardele noastre de calitate sunt mai ridicate. În plus, produsele noastre sunt disponibile în piaţă mult mai repede şi cu costuri accesorii mai reduse (transport), iar termenul de plată este mult mai bun pentru cumpărători”, explică Verdeş.

    „Secolul XXI reprezintă epoca vitezei şi a internetului: cumpărătorul, cu bani sau fără, va cumpăra ieftin şi rapid. Nu doreşte să investească mult pentru că poate se schimbă moda şi, de asemenea, nu are timp să meargă în magazine, mobilierul se poate achiziţiona online. Cumpărătorul nu înţelege diferenţa de calitate, rezistenţă, utilitate şi posibilităţi dintre mobilierul din lemn masiv şi mobilierul din prefabricat PAL. Presupune că mobilierul din PAL este mai ieftin din principiu. În realitate nu este aşa, PAL-ul este mai scump cu aproape 100% faţă de lemnul masiv şi, ca structura de rezistenţă, este mult mai slab calitativ”, adaugă Andrada Verdeş.

    În acest context, ea observă că „piaţa mobilei a primit o formă de clepsidră, acest lucru afectând producătorii profund. Toţi au fost în situaţia de a se repoziţiona astfel: producţie de serie, produse ieftine sau producţie la comandă cu produse unicat foarte scumpe (mobilă stil)”.
    Iar fiindcă nu toţi producătorii au reşit să se replieze, s-a ajuns la sincope şi la o disponibilizare de personal masivă, iar „în unele cazuri, fabricile au ajuns să se închidă chiar”.

    În anul 2018, pe fondul schimbării portofoliului de furnizori, al optimizării costurilor şi al dezvoltării portofoliului de clienţi, pentru jumătate de an, Mobil Tileagd a înregistrat creşteri.
    „Aceste rezultate sunt de apreciat, luând în considerare evoluţia negativă a pieţei mobilei, cu impact major negativ în această vară, în care foarte multe fabrici de mobilă din nordul şi nord-vestul ţării a trebuit să restructureze personal şi / sau să închidă pe fondul lipsei comenzilor sau al scăderii acestora. În cazul nostru, Mobil Tileagd a prosperat şi a păstrat tot efectivul de personal, ba chiar a crescut de la 82 de angajaţi în decembrie 2017 la 87 de angajaţi în luna octombrie 2018”, descrie Andrada Verdeş rezultatele obţinute.

    Începând cu luna noiembrie 2018, Andrada Verdeş a  început să se ocupe exclusiv de Atelierul de Scaune. Mobil Tileagd a rămas în administrarea unuia dintre asociaţi, iar ea şi-a păstrat calitatea de acţionar majoritar al companiei. A pus bazele Atelierului de Scaune în urma unei investiţii iniţiale de 30.000 de euro, în totalitate din fonduri proprii. Atelierul se axează doar pe producţia şi distribuţia de scaune din nişă de tapiţerie low cost şi evacuare rapidă, în contextul în care piaţa este orientată spre volum şi ieftin şi forţează utilizarea tehnologiilor care aduc reducerea costurilor imediată, nu a implementărilor care aduc beneficii pe termen lung.

    Verdeş a ales nişa tapiţeriei după ce a observat că aceasta este singura care menţine o tendinţă pozitivă, atât la nivel naţional, cât şi european, fabricile şi atelierele care s-au axat pe tapiţerie înregistrând o evoluţie pozitivă. Astfel, nivelul crescut al cererii de scaune din partea retailerilor naţionali şi europeni, cât şi existenţa unei forţe de muncă calificate şi suficiente, disponibilă imediat datorită disponibilizărilor masive din piaţa mobilei din vara lui 2018, au determinat-o pe Andrada Verdeş să se orienteze spre nişa de tapiţerie.
    „Pentru mobilişti, adaptarea de la mobilă la tapiţerie (ca nişă a mobilierului) nu este dificilă. În zona Beiuşului, datorită mişcărilor negative din piaţa mobilei din acest an, şi specific din această vară, există o disponibilitate a forţei de muncă specializate. În acest moment, avem peste 200 de oameni disponibilizaţi, iar până la finalul anului, din păcate, probabil încă 100 de persoane”, observa Andrada Verdeş la momentul interviului pentru Business MAGAZIN, în noiembrie 2018.
    Printre clienţii atelierului se numără, de exemplu, Videnov Bulgaria, societate producătoare şi vânzătoare de mobilier, care s-a extins recent şi în România. În ceea ce priveşte piaţa de desfacere, Atelierul de scaune vinde  direct către magazine de mobilă şi la un distribuitor din Cluj, iar începând cu această lună, după ce site-ul va fi funcţional pentru comenzi, se urmăreşte extinderea vânzării către mai multe magazine şi direct la persoanele fizice.


    „Odată cu deschiderea Atelierului de Scaune, am creat deja 10 locuri de muncă noi şi am în vedere umplerea a încă trei poziţii pe primul schimb de lucru deja format. În măsura în care reuşim să găsim sursele pentru suficiente cadre de scaune în perioada următoare şi pe baza comenzilor suplimentare pe care deja suntem în proces să le atragem, sper să mai construim şi schimbul doi, adică încă 13 persoane, până la finalul lunii ianuarie”, descrie antreprenoarea obiectivele pe care şi le-a fixat pe termen scurt. 
    În plus, în planurile pentru anul 2019 intră şi dezvoltarea propriei secţii de tăiere a lemnului, pentru care ar fi necesare încă patru locuri de muncă. „Dacă Atelierul de Scaune rămâne la un nivel de producţie de aproximativ 5.000 de scaune / lună, numărul de locuri de muncă create ar fi de 30 până la finalul lunii aprilie 2019”, menţionează Andrada Verdeş. De asemenea, îşi doreşte ca în viitor să atragă fonduri europene pentru structuri industriale.


    Antreprenoarea a observat că există o tendinţă de creştere a numărului de IMM-uri şi de scădere a numărului de fabrici mari, cel puţin în ceea ce priveşte produsele tapiţate. „Piaţă mobilei din Europa generează venituri de aproape 100 de miliarde de euro şi angajează încă peste 1 milion de oameni, forţă de muncă calificată, chiar şi în condiţiile scăderilor înregistrate în acest an. Industria în sine este dintre cele mai creative, înregistrând peste 12% din patentele de creaţie la nivel european”, observă ea. 
    De asemenea, aminteşte Andrada Verdeş, creşterea pieţei la nivel european a fost calculată la 2% anual până în anul 2017, iar în condiţiile actuale aceasta rămâne la un nivel mai jos, de aproximativ 1% anual, nefiind previzionată o creştere semnificativă în anii ce vin. Totuşi, nişa de tapiţerie arată o creştere substanţială, potrivit antreprenoarei, iar din primele 50 de societăţi din piaţa mobilei din România, constată că în primele 10 se află cel puţin trei companii producătoare de tapiţerie, respectiv de canapele şi scaune: Italsofa din Maramureş, PGS Sofa & Co din Bihor, GP Sofa din Satu Mare – cu cifra de afaceri, în toate cazurile, de peste 38 de milioane de euro anual.
    „Scaunele, canapelele şi orice alte produse tapiţate au continuat să se vândă, ba chiar piaţa a crescut. Toate fabricile şi atelierele care s-au poziţionat doar pe partea de tapiţerie vor raporta cifre fabuloase în acest an şi creşteri atât în profitabilitate, cât şi ca personal. Aici delimitarea se face pe baza preţului şi a existenţei personalului, pentru că geografic există diferenţe de disponibilitate şi calificare”, susţine Andrada Verdeş, care consideră că, deşi piaţă mobilei va rămâne constantă, în cazul tapiţeriei se vor înregistra creşteri substanţiale încă 10 ani de acum încolo.

  • Schimbare de direcţie la altitudine ridicată

    Michael O’Leary poate renunţa la „manşa avionului, însă nu este pregătit încă să părăsească cockpitul”, spune un articol recent din Financial Times, în care este analizată plecarea lui Michael O’Leary de la conducerea companiei de zboruri low-cost Ryanair, cea mai mare la nivel european. La începutul acestei luni, CEO-ul Ryanair a anunţat că va renunţa la conducerea operaţiunilor zilnice ale Ryanair pentru a deveni şeful holdingului responsabil de cele patru businessuri ale grupului.

    Astfel, Ryanair va avea un nou CEO al operatorului low-cost, în timp ce O’Leary îi va coordona pe executivii care conduc businessurile mai mici ale grupului: Laudamotion (cu bazele în Austria), Ryanair Sun (Polonia) şi Ryanair UK (o entitate creată pentru depăşirea obstacolelor create de Brexit). El devine responsabil şi de alocarea de capital, reducerea costurilor, comenzile de aeronave şi de alte achiziţii ale grupului.

    Reprezentanţii Ryanair spun că noua structură va fi apropiată de cea a IAG − care deţine British Airways şi Iberia, condusă de Willie Walsh − sau a Lufthansa (care deţine Austrian Airlines şi Swiss), condusă de Carsten Spohr. Unul dintre motivele creării acestei structuri s-ar putea lega de o strategie care să aducă un echilibru pe pieţele europene cu ajutorul liniilor aeriene ale companiei − în special în estul Europei, unde Ryanair concurează cu Wizz Air în pieţele aflate în creştere, sesizează analiştii citaţi de presa internaţională. „Este singurul model prin care companiile europene pot depăşi problemele legate de muncă. Creezi astfel competiţie pe plan intern şi companiile cu cele mai mici costuri îşi umplu cele mai multe aeronave. În acelaşi timp însă, Ryanair este diferit de IAG şi Lufthansa, fiindcă entităţile mai mici sunt mai mari şi mai importante”, scrie FT.

    În ultimii doi ani au existat numeroase ştiri referitoare la activitatea Ryanair, printre care şi probleme legate de personal care au cauzat anularea a mii de zboruri în 2017 şi greve în vara anului trecut. În România, de pildă, operatorul aerian low-cost Ryanair anunţa, timp de mai multe zile la rând din toamna anului 2017, anularea a între 40 şi 50 de zboruri pe zi, în încercarea de a îmbunătăţi punctualitatea zborurilor. Reprezentanţii companiei aeriene cu sediul în Irlanda calificau atunci „inacceptabil“ faptul că punctualitatea aeronavelor Ryanair scăzuse sub nivelul de 80%.

    Ca soluţie la acele întârzieri, cauzate de concediile care ajunseseră să se suprapună ale piloţilor, Michael Hickey, chief operations officer în cadrul Ryanair, anunţa atunci, printr-un memo, că oferă un bonus, fără taxe, de 12.000 de lire sau 12.000 de euro piloţilor şi 6.000 de lire sau 6.000 de euro copiloţilor care vor opera aeronavele în perioada septembrie – 31 octombrie, întorcându-se din concediile care generau întârzierile. Acest semn de apreciere nu a fost însă acceptat de toţi piloţii: un grup de piloţi de la Ryanair a respins bonusul de 12.000 de lire oferit în schimbul orelor suplimentare de muncă. Potrivit unor surse din interiorul companiei, citate atunci, piloţi care făceau parte din 17 din cele 80 de baze europene ale companiei au transmis că majoritatea nu sunt de acord cu bonusul financiar în schimbul orelor suplimentare de muncă. Ei doreau, în schimb, noi contracte şi condiţii mai bune de muncă. „Această criză era inevitabilă. Ne-aţi tratat atât de rău, încât majoritatea dintre noi renunţă mai repede decât ne-aţi putea înlocui“, spuneau angajaţii într-o scrisoare adresată conducerii companiei în care vorbeau despre condiţiile de muncă şi despre faptul că aceştia nu recunoşteau organizarea unui sindicat.

    După câteva luni, Ryanair anunţa o schimbare a politicii îndelungate a companiei de a nu recunoaşte sindicatele, totul pentru a evita orice pericol de perturbări pentru clienţii şi zborurile companiei în săptămâna de Crăciun; în acest context, o grevă anunţată pentru data de 20 decembrie fusese anulată. „Recunoaşterea sindicatelor va fi o schimbare majoră pentru Ryanair, dar am mai avut parte de schimbări radicate şi în trecut, cele mai recente fiind atunci când am lansat Ryanair Labs sau programul foarte popular de îmbunătăţire a experienţei clienţilor Always Getting Better în 2013. Punerea necesităţilor clienţilor noştri pe primul plan şi evitarea perturbărilor pentru zborurile lor de Crăciun sunt motivele pentru care vom negocia cu piloţii printr-o structură recunoscută de sindicatul naţional şi sperăm, ne aşteptăm că aceste structuri vor fi acum agreate cu piloţii noştri devreme în noul an”, spunea atunci Michael O’Leary.

    După câteva luni, Ryanair confirma că majoritatea piloţilor au acceptat un deal oferit de companie, care includea o mărire de salariu de 20%, punând astfel capăt disputei de câteva luni dintre companie şi sindicate.

    Totuşi, conflictul era departe de a fi oprit, pe parcursul anului 2018 grevele au continuat, angajaţii continuând să reclame condiţiile de muncă, dar mai ales faptul că au fost angajaţi sub condiţiile legislaţiei irlandeze, lucru care le blochează accesul la anumite beneficii în ţara natală. În septembrie, de pildă, Ryanair anula 150 de zboruri din şase ţări de pe teritoriul Europei, din cauza unei greve de 24 de ore a personalului aerian din Spania, Belgia, Portugalia, Olanda, Italia şi Germania, care afecta 30.000 de pasageri. Reprezentanţii sindicali declarau la acea vreme că liderii companiei „nu sunt sinceri” în discuţiile cu ei.

    Cine nu acceptă condiţiile este liber să plece

    Spre finalul anului trecut însă, compania a renunţat la discuţiile „cu mănuşi” şi a anunţat o schimbare de strategie în ceea ce priveşte angajaţii: conducerea companiei anunţa că va renunţa la anumite pieţe şi că mare parte din activităţi vor fi mutate pe subsidiara Ryanair Sun. De anul acesta, Ryanair şi-a închis bazele din Polonia; piloţii şi angajaţii de acolo pot însă să lucreze în continuare pentru divizia ultra-low-cost a grupului, Ryanair Sun. Condiţia? Angajaţii subsidiarei trebuie să accepte să lucreze în baza unor contracte de tip PFA, iar cei care se opun ar urma să fie concediaţi.

    În România, irlandezii ar putea să urmeze o strategie similară – la începutul acestui an compania a anunţat închiderea pe 25 martie a bazei din Timişoara, unde compania alocase o aeronavă. „Regretăm închiderea bazei din Timişoara începând cu 25 martie, decizie luată din cauza performanţei comerciale slabe. Două rute către Milano şi Bucureşti vor fi operate în continuare şi în sezonul de vară 2018”, a spus la momentul anunţului David O’Brien, chief commercial officer al Ryanair. Revizuirea atitudinii conducerii Ryanair se observă şi în serviciile acordate pasagerilor: dacă în 2013 compania începea, sub titlul Always Getting Better, o strategie prin care dorea să repare nemulţumirile din trecut ale clienţilor (iniţial, ei erau invitaţi în mod deschis să plece dacă nu erau mulţumiţi de serviciile companiei), ca parte a acestei transformări se află, printre altele, alocarea de locuri pasagerilor la achiziţionarea biletelor, locuri cu mai mult spaţiu ori introducerea unui al doilea bagaj de mână – la acesta din urmă s-a renunţat din vara trecută.

    Strălucirea starului aviaţiei europene, umbrită de contextul de piaţă

    Ryanair era denumită de presa internaţională „un star al bursei”, având o capitalizare bursieră de peste 13 miliarde de euro, fiind a treia din lume ca valoare, după companiile americane Delta, Southwest şi înaintea unor jucători precum IAG ori Air China, dar şi cea mai valoroasă companie aeriană din Europa. La finalul anului trecut, compania anunţa că a ajuns să opereze pe pierderi în ultimele trei luni din 2018. Tarifele la călătoriile cu avionul s-au redus, iar compania a pierdut 19,6 milioane de euro, comparativ cu un profit de 105,6 milioane de euro în aceeaşi perioadă a anului 2017. Din octombrie, O’Leary a emis două avertismente privind profitul şi a redus preţurile biletelor în sezonul de iarnă cu 7%. Acţiunile Ryanair au pierdut aproximativ 40% faţă de nivelul record înregistrat în august 2017, de 19,23 euro; factorii care au condus la acest rezultat au fost, în afară de problemele cu angajaţii, preţurile mai ridicate la combustibil şi creşterea competiţiei pe rutele short-haul.

    În ianuarie 2018, Ryanair a transportat 10 milioane de pasageri, numărul total din ultimele 12 luni ajungând la mai mult de 140 de milioane, în creştere cu 8% an la an. Tarifele scăzute i-au determinat  pe reprezentanţii companiei să-şi revizuiască în scădere previziunea anuală a profitului pentru mijlocul lui ianuarie a doua oară în ultimele patru luni, la între 1 miliard de euro şi 1,1 miliarde de euro. La toate acestea se adaugă efectele asupra companiei ale unui Brexit fără acord – calificat drept „îngrijorător de mare” de O’Leary în cea mai recentă discuţie a sa cu presa. Ryanair a obţinut o licenţă în Regatul Unit pentru a proteja cele trei rute domestice şi va lansa anumite restricţii pentru acţionari în cazul unui hard Brexit pentru a se asigura că va rămâne o companie deţinută şi controlată de UE. Reprezentantul operatorului aerian a mai declarat că nu împărtăşeşte „previziunea optimistă a câtorva dintre competitorii care spun că tarifele de zbor vor creşte în vara lui 2019”. Mai mulţi rivali mai mici ai operatorului şi-au încetat activităţile, potrivit presei internaţionale, în timp ce Flybe, unul dintre principalii competitori aerieni ai Ryanair pe rutele regionale britanice, a acceptat o ofertă de salvare de 2,2 milioane de euro de la un consorţiu condus de Virgin Atlantic pentru evitarea insolvenţei.

    Boardul grupului aşteaptă salvarea de la O’Leary?

    La 57 de ani, O’Leary este văzut în continuare drept geniul capabil să redreseze grupul irlandez. Publicaţiile internaţionale se aşteaptă însă ca O’Leary să nu cedeze frâiele companiei pe care a condus-o mai bine de 20 de ani, chiar dacă a fost numit la conducerea noii structuri holding a irlandezilor. „Nu cred că acesta este neapărat un pas înapoi − nu este genul de personaj care ar face un astfel de pas”, spune Stephen Furlong, reprezentant al Davy Strockbrokers, citat de Financial Times. Această mişcare nu reprezintă o diminuare a autorităţii lui O’Leary, dar face ca „întreaga organizaţie să nu mai depindă de o singură persoană”, a spus un alt analist citat de FT, care nu a dorit să îşi divulge identitatea. O’Leary şi-a reînnoit un angajament prin care a promis să rămână la conducerea grupului până cel puţin în 2024. El este şi cel mai mare acţionar al companiei, cu 46 de milioane de acţini (circa 4%).

    Contractul curent îi aduce aproximativ 1 milion de euro anual şi este eligibil la bonusuri anuale de până la 100% din salariul său, depinzând de performanţă, potrivit raportului anual al companiei. Ryanair i-a acordat opţiuni la peste 10 milioane de acţiuni pe care le poate exercita la preţul de 11,12 euro dacă profitul net ajunge la 2 miliarde de euro − de la un miliard de euro estimat pentru actualul an fiscal − sau dacă preţul unei acţiuni creşte peste 21 de euro. Dacă îşi va exercita opţiunile, participaţia lui O’Leary va depăşi 5%. Un alt obiectiv pentru companie este majorarea numărului de pasageri la 200 de milioane până în 2024, de la 142 de milioane previzionaţi în actualul an fiscal. Chiar dacă aceste obiective par imposibile, ele pot fi realizate de Michael O’Leary, consideră analiştii citaţi de presa internaţională.

    CEO-ul operatorului aerian low-cost Ryanair a acordat un interviu revistei Business MAGAZIN chiar la sediul central al companiei, în Dublin, în 2015. Biroul său era poziţionat modest în colţul unei încăperi tip open space unde lucrau şi mulţi dintre angajaţii companiei. Michael O’Leary purta o cămaşă cu mânecile suflecate până la cot şi se ridica din când în când în timpul discuţiei – încă un semn al caracterului său energic, de care dă dovadă şi în business. La 26 de ani, pleca în Dallas pentru a-l cunoaşte pe CEO-ul companiei americane low-cost Southwest, Herb Kelleher, de la care a preluat modelul afacerii low-cost. O’Leary îşi începuse cariera în funcţia de contabil pentru familia Ryan, fondatoarea Ryanair, în 1987. După ce aceştia au pus bazele Ryanair, în urmă cu trei decenii, compania a început să piardă mai mai mulţi bani decât câştigau şi, după 3-4 CEO schimbaţi pe parcursul a trei-patru ani, O’Leary a acceptat postul, impunându-le drept condiţie implementarea modelului Southwest.

    Astfel, dacă în intervalul 1991-1994 a fost director executiv adjunct al companiei, în 1994 a fost promovat în funcţia de CEO. Compania a evoluat de la o aeronavă şi 5.000 de pasageri transportaţi în primul an de funcţionare în cel mare operator aerian low-cost al Europei, cu ţinta de a transporta circa 200 de  milioane de pasageri până în 2024 (deşi la momentul interviului Business MAGAZIN pentru, O’Leary spunea că ţinta pentru 2024 era de 160 de milioane). El mai spunea atunci că planurile de creştere ale Ryanair mizau pe o extindere – inclusiv în România, unde aprecia că va ajunge numărul 1 pe piaţă până în 2020. „România este o piaţă nouă pentru noi, despre care trebuie să învăţăm diferite lucruri. În cazul meu, trebuie să reînvăţ lucruri despre România şi despre Bucureşti, în special“, a povestit atunci O’Leary, mărturisind că, în perioada comunismului, venea la Bucureşti de două ori pe an pentru a negocia contractele companiei cu TAROM, dat fiind faptul că Ryanair nu avea atunci aeronavele şi personalul necesar operării. La vremea respectivă, TAROM închiria companiei irlandeze aeronavele şi „făceau bani frumoşi pentru că plăteam în dolari, dar banii nu mergeau la TAROM, probabil că se duceau la sistem“, povestea CEO-ul, care îşi amintea cum compania obişnuia chiar să anuleze anumite zboruri din România ca să trimită aeronavele şi piloţii operatorului irlandez.

    Ryanair a transportat anul trecut un număr record de pasageri, depăşind pentru prima dată pragul de 100 de milioane şi ajungând la 128,9 milioane de clienţi. Pe piaţa locală, Ryanair operează în jur de 20 de rute de pe aeroporturile din România, respectiv Bucureşti, Craiova şi Timişoara (până în martie). Ryanair ocupă locul 4 în topul transportatorilor aerieni din România după Wizz Air, Blue Air şi Tarom.

    Low-costul înrudit cu TAROM

    „Dacă nu exista TAROM, Ryanair nu ar fi existat. În primii trei-patru ani ai Ryanair foloseam aeronave, piloţi şi ingineri ai TAROM, erau excepţionali. Fără ajutorul TAROM în primii ani de existenţă ai Ryanair, compania nu ar fi supravieţuit”, a descris Michael O’Leary, CEO-ul operatorului aerian low-cost Ryanair, colaborarea care a existat între compania pe care o conduce şi TAROM, în cadrul unei vizite pe care a avut-o la Bucureşti. În 1986, Ryanair închiria aeronave Rombac 1-11, dar folosea şi piloţi şi ingineri români, potrivit CEO-ului companiei.

    În 2017, sosit în România după mai bine de trei decenii, O’Leary a declarat că nu se află în poziţia de a oferi sfaturi companiei naţionale româneşti şi că este pesimist în ce priveşte soarta operatorului. „Cred că este foarte dificil pentru TAROM să supravieţuiască în condiţiile actuale de piaţă din mai multe motive: este o companie mică în termeni europeni şi apoi cred că este foarte dificil din cauza managementului TAROM, unde există implicare politică. Majoritatea operatorilor aerieni, indiferent că vorbim despre Air France, Lufthansa, British Airways, Ryanair, sunt companii private, nu avem implicare politică. Nu sunt în măsură să dau sfaturi companiei TAROM, sper să supravieţuiască, dar va fi o mare provocare pentru aceasta să supravieţuiască în următorii 5-10 ani dacă nu găseşte o modalitate prin care să se alieze cu operatori mari precum Lufthansa,  AIG sau Air France şi să alimenteze cu pasageri unul dintre huburile lor. (…) Urăm numai bine TAROM şi vom fi mereu îndatoraţi companiei.”