Tag: parasire

  • Tinerii aflaţi la primul job îşi părăsesc angajatorul pentru un salariu mai mare cu 30%.”

     Un pachet salarial mai mare cu 30% este un stimulent pentru ca tinerii aflaţi la prima experienţă profesională să îşi schimbe an­ga­ja­to­rul, iar de multe ori, în cazul în care aceştia primesc oferte pentru po­ziţii superioare, creşterea sa­la­rială ajunge până la 50%, spune Iuliana Leurent, CEO în ca­drul fir­mei de recru­tare şi închiriere de forţă de muncă temporară Temps România.

    „Venitul poate fi po­tenţat şi de sche­me de incen­ti­vare sau be­ne­ficii su­pli­men­tare. Cu cât can­didaţii de­vin mai ex­pe­ri­men­taţi, cu atât sunt mai înclinaţi să se uite cu pre­cădere la mediul de muncă, opor­tunităţile de dez­vol­tare per­sonală pre­cum şi la re­zul­tatele companiei”, spune Leu­rent, care con­duce o com­pa­nie care face parte din gru­pul ro­mâ­nesc de ser­vicii de dez­vol­ta­re de soft­ware, con­sul­tanţă şi ser­vicii de externa­lizare de tip bu­siness process outsourcing RINF.

    Companiile oferă, în medie, salarii cuprinse între 1.200 şi 1.800 de lei pentru tinerii aflaţi la primul loc de muncă, însă aceştia renunţă destul de uşor pentru oferte sa­lariale mai mari de la alt an­ga­jator.

    „Competenţele candidaţilor dobândite în şcoală, fie că este vorba de competenţe tehnice sau ling­vistice, cresc şansele de în­ca­dra­re cu un salariu mai mare.
    De multe ori aceste sa­larii sunt rene­gociate în funcţie de rezul­ta­tele ob­ţinute şi de deter­minarea candi­da­tului”, mai spune Iuliana Leu­rent.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Jean-Franҫois Fallacher părăseşte Orange România începând cu 1 mai. Liudmila Climoc, CEO Orange Moldova, va prelua conducerea companiei

    Orange România a anunţat astăzi o serie de schimbări în structura echipei de top management, ce fac parte dintr-un plan mai larg de evoluţie creat de Gervais Pellissier, deputy CEO şi Executive Director al regiunii europene a grupului Orange. 
     
    Astfel, Jean-Franҫois Fallacher îşi încheie mandatul ca Chief Executive Officer al Orange România şi dă curs unor noi oportunităţi la Orange Polonia. În acelaşi timp, grupul Orange o numeşte pe Liudmila Climoc, în prezent Chief Executive Officer la Orange Moldova, în rolul de CEO al Orange România. Julien Ducarroz, care deţine acum poziţia de Chief Commercial Officer la Orange România, este numit CEO al Orange Moldova. Aceste schimbări vor intra in vigoare de la 1 mai 2016.
     
     
    Liudmila Climoc are o experienţă extinsă în domeniul telecomunicaţiilor, obţinută de-a lungul celor 19 ani petrecuţi în această industrie. Şi-a început cariera la Orange Moldova, unde a condus numeroase proiecte şi lansări comerciale importante. În 2008, Liudmila a fost promovată din poziţia de Chief Sales Officer în cea de Chief Executive Officer. Sub conducerea sa, compania şi-a dublat baza de clienţi, la peste 2,6 milioane de clienţi astăzi, consolidând astfel leadership-ul puternic al Orange în Moldova, cu o cotă de piaţă de 57% din sectorul de mobil. Suporter pasionat al noilor tehnologii de comunicare şi o susţinătoare constantă a inovaţiei, Liudmila a asigurat într-un mod remarcabil conducerea pe plan tehnologic şi pe planul inovaţiilor a Orange în Moldova, unde are în palmares 2 premiere în industrie – lansarea HD Voice şi HD Voice Internaţional pentru mobil, înainte ca acestea să fie adoptate la scară largă în restul Europei.
     
    “Este o mare onoare pentru mine să devin CEO al Orange România, operatorul numărul 1 în telecomunicaţii mobile din această ţară, şi să mă alătur echipei remarcabile şi atât de dinamice de profesionişti. Orange România va continua să aibă toată atenţia îndreptată către client, oferindu-le celor peste 10 milioane de utilizatori o experienţă de neegalat, prin intermediul serviciilor de cea mai bună calitate şi al celor mai utile inovaţii.” a spus Liudmila Climoc, viitorul CEO al Orange România.
     
  • Un nou browser ameninţă supremaţia Chrome şi Firefox. Noul browser le oferă bani utilizatorilor, promite să-i scape de reclamele enervante şi este de două ori mai rapid

    Noul browser vine din mâinile lui Brendan Eich, un pioner al internetului şi unul dintre oamenii importanţi din spatele Firefox, şi promite să fie mai rapid decât adversarii săi şi protejeze utilizatorii de reclamele enervante, scrie cnet.com

    Start-up-ul lui Eich, Brave Software, a lansat o versiune de test a browser-ului Brave săptămâna trecută, iar aceasta funcţionează pe sistemele de operare Windows şi OS X (Apple), dar şi pe sistemele destinate dispozitivelor mobile. Brendan Eich a inventat limbajul JavaScript şi a fost co-fondator al proiectului Mozilla care are browser-ul Firefox, dar a părăsit compania în urma unei situaţii controversate din 2014.

    Eich promite că Brave va încărca pagini cu de două până la patru ori mai rapid decât alte browsere de pe smartphone, dar şi cu 1.4 ori mai rapid pe computere. Cum? Datorită faptului că Brave scapă de reclame, dar şi pentru că elimină elementele care urmăresc comportamentul online al utilizatorului.

    În momentul de faţă nu există reclame pe Brave, iar în viitor acestea vor fi personalizate pentru utilizator, pe baza informaţiilor limitate date de browser. Astfel dacă cineva este interesat de maşini acestuia îi vor apărea reclame din domeniul auto.

    În plus, utilizatorii Brave vor primi venituri din publicitate, acestea venituri fiind împărţite între agenţiile de publicitate, Brave şi utilizatori. Acei bani vor veni sub formă de credit pe care utilizatorul îl poate utiliza pentru a elimina complet reclamele de pe anumite site-uri, ca un fel de abonament cu o publicaţie anume. Însă asta se va întâmpla doar dacă browserul are destui utilizatori, de la 10 milioane în sus.

    Browserul se află încă în versiunea de testare 0.7, iar Eich speră să atingă o balanţă între păstrarea intimităţii utilizatorului şi livrarea de reclame folositoare acestuia.

  • Un bărbat a cumpărat mâncare pentru doi copii ai străzii. Ce i-a scris chelnerul pe nota de plată a făcut înconjurul lumii

    Un bărbat din India, care se afla în delegaţie şi servea masa la restaurant a avut parte de o întâmplare care l-a lăsat fără cuvinte.

    În timp ce mânca la masă, Kumae Akhilesh a observat că cineva îl privea de dincolo de geam. Când s-a uitat a observat că era vorba despre un băieţel sărman, aşa că l-a invitat înăuntru, iar acesta a venit în restaurant alături de sora lui, scriu cei de la turism.bzi.ro.

    Văzând atâtea bunătăţi pe masă, copiii au început să mănânce cu poftă, fiind flămânzi. După ce au mâncat tot la îndrumarea lui Kumar, cei doi copii i-au mulţumit şi au părăsit restaurantul.

    Când a vrut să achite nota de plată, Kumar a avut parte însă de o surpriză. Chelnerul i-a adus, în loc de bon fiscal, un bileţel pe care scria: “Nu avem o casă de marcat pe care să bătem generozitatea. Să ai parte numai de bine.” Poza cu respectiva notă de plată a devenit virală, oamenii ţinând să aprecieze gestul făcut de bărbat.

    Anul trecut, proprietarul restaurantului PYT din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a postat pe o reţea de socializare nota de plată în valoare de peste 60 de dolari a unui client, pe care se poate citi că acesta a lăsat un bacşiş de doar 20 de cenţi, adică 0,03%. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun, dar clientul era un cunoscut jucător de fotbal american, o adevărată legendă pentru cei din oraş.

    Iniţial, reacţiile au fost extrem de dure la adresa gestului făcut de proprietar, acesta fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale. Mulţi clienţi au ameninţat că nu vor mai frecventa restaurantul, iar alţii i-au transmis că lipsa de responsabilitate îi poate aduce chiar falimentul.

    Bărbatul a postat pe aceeaşi reţea de socializare un gest prin care a încercat să explice de ce a ales să facă publică respectiva notă de plată.



  • Tânăra de 25 de ani care a creat o aplicaţie de dating unde femeile detin toată puterea

    Whitney Wolfe, co-fondator Tinder, cea mai cunoscută aplicaţie de dating, a creat o altă aplicaţie de dating, Bumble, la scurt timp după ce a părăsit compania.

    Bumble funcţionează pe aceleaşi principii ca şi Tinder, unde utilizatorii se văd şi dacă se plac pot iniţia o conversaţie, însă Bumble le-a dat puterea femeilor. Aici  femeile preiau controlul şi pot iniţia conversaţia. Bumble s-a lansat în urmă cu un an şi se laudă cu peste 5 milioane de conversaţii pornite de femei şi cu rată de creştere săptămânală de 15%.

    Tinder s-a născut în 2012 într-un incubator de start-up-uri, iar acum compania este evaluată la 750 de milioane de dolari.
    În cadrul incubatorului l-a întâlnit pe Sean Rad unde au lucrat la un alt proiect, dar care nu a mers. Mai târziu s-au gândit să facă o aplicaţie de dating şi aşa a apărut Tinder, nume pe care Wolfe l-a dat.

    Din echipa Tinder au făcut parte şi Chris Gulzcynski şi Justin Mateen. De cel din urmă, Wolfe s-a îndrăgostit şi cei doi au format un cuplu timp de aproape un an de zile. Relaţia s-a terminat când, potrivit Wolfe, Mateen a devenit violent.

    Se pare că disputa dintre cei doi a forţat-o  să demisioneze din companie. Wolfe nu a cedat uşor şi l-a dat în judecată, proces care a fost soluţionat, în cele din urmă. Wolfe a căştigat 1 milion de dolari şi acţiuni în cadrul companiei.

    Experienţa a marcat-o iar prin următorul proiect voia să promoveze comportamentul online responsabil. Nu voia o altă aplicaţie de dating, dar a fost convinsă de un prieten, Andrey Andreev. Cei doi l-au recrutat pe Chris Gulzcynski, alt co-fondator Tinder şi pe Sarah Mick, responsabilă de design în cadrul Tinder. La finalul lui 2014 aplicaţia a fost lansată.

    Bumble forţează femeile să facă primul pas şi să contacteze bărbatul, dacă nu fac asta în 24 de ore contactul dispare. “Nu vrem să fim sexisti, nu asta e ideea. Ştiu că foarte mulţi tipi s-au săturat să facă primul pas şi în plus, de ce trebuie ca femeile să aştepte ca barbaţii să facă primul pas?”, a spus Wolfe. “La noi, 60% dintre potriviri (compatibilităţi) se transformă în conversaţii”, a adăugat ea.

    Aplicaţia este disponibilă doar pe iOS, sistemul de operare Apple.

  • Care este cea mai bună companie aeriană a anului 2016?

    Air New Zealand a fost declarată cea mai bună companie aeriană a anului 2016 pentru al treilea an consecutiv, în vreme ce British Airways a părăsit top 10. Qantas Airways a urcat două poziţii şi ocupă locul al doilea în clasament, în vreme ce Etihad Airways compleatează podiumul.

    Premiile au fost acordate de AirlineRatings.com, care a luat în calcul mai mulţi factori, precum siguranţa pasagerilor şi experienţa din timpul zborului.

    Premiile acordate de AirlineRatings.com pentru anul 2016:

    Cea mai bună companie aeriană a anului: Air New Zealand

    Cea mai bună companie aeriană – secţiunea First Class: Etihad Airways

    Cea mai bună companie aeriană – secţiunea Business Class: Singapore Airlines

    Cea mai bună companie aeriană – secţiunea Economy: Air New Zealand

    Cea mai bună companie aeriană low-cost: Virgin America (The Americas), Scoot (Asia/Pacific), Kulula.com (Middle-East/Africa) and Norwegian (Europe)

    Cea mai bună companie aeriană – secţiunea Lounge: Qantas

    Cea mai bună companie aeriană – secţiunea Catering: Qantas

    Cea mai bună companie aeriană – secţiunea divertisment în timpul zborului: Singapore Airlines

    Cea mai bună companie aeriană – secţiunea echipaj de zbor: Virgin Australia/Virgin Atlantic
     

  • Cum a devenit Ferrari un nume cunoscut peste tot în lume

    Enzo Anselmo Ferrari este pilotul de curse italian care a dezvoltat marca de automobile Ferrari şi echipa Scuderia Ferrari Grand Prix, cunoscut şi drept „Il Commendatore“. Ferrari s-a născut pe 18 februarie 1898 în Modena, Italia. Certificatul de naştere consemnează naşterea sa pe 20 februarie, dat fiind faptul că o puternică furtună de zăpadă l-a împiedicat pe tatăl său să înregistreze naşterea sa în registrul local.

    A fost cel mai tânăr din cei doi fii ai lui Alfredo şi Adalgisa Ferrari. Tatăl său era fiul unui băcan şi fondase un atelier în care realiza componente metalice. Când avea 10 ani, Enzo Ferrari a fost martorul câştigului lui Felice Nazzaro în 1908 la Circuitul din Bologna, un eveniment care l-a inspirat să devină pilot de curse. Tatăl şi fratele său au murit în 1908 ca urmare a pandemiei mortale de gripă de după Primul Război Mondial. Ferrari a fost şi el foarte  bolnav, iar în 1918 a fost eliberat de datoria de a servi în război. Afacerea familiei s-a prăbuşit, iar Ferrari a început să îşi caute un loc de muncă în industria auto. Nu a fost acceptat în cadrul reprezentanţei Fiat din Torino şi s-a mulţumit cu munca de şofer de test pentru C.M.N. (Costruzioni Meccaniche Nazionali), un producător auto din Milano.

    A fost mai târziu promovat ca şofer de curse şi şi-a făcut debutul în 1919, în cadrul circuitului Parma-Poggio di Bercete, unde a terminat al patrulea la categoria la care participa. În acelaşi an, a participat şi la Targa Floria, dar a fost nevoit să se retragă după o defecţiune la maşină. În 1920 a părăsit C.M.M. pentru Alfa Romeo. În 1923 a primit insigna Prancing Horse, care decora fuselajul avionului prietenului său din armată, Francesco Baracca, de la mama acestuia. Insigna a fost luată din rămăşiţele avionului în care a murit misterios Baracca în 1918. Ferrari va folosi ulterior insigna pe maşinile sale după ce îşi va alcătui propria echipă.

    Şocat de moartea lui Antonio Ascari în 1925, a refuzat oportunitatea de a participa la curse mai prestigioase oferită de Alfa Romeo şi s-a concentrat pe management şi dezvoltatea echipei Alfa Cars. Ferrari a participat cu aceasta la curse până în 1932, când a părăsit Alfa Romeo şi a pus bazele echipei sale, Scuderia Ferrari. În 1937, Alfa Romeo a decis să recâştige controlul asupra diviziei de curse şi l-au reangajat pe Ferrari ca sporting director. Nemulţumit de acest aranjament, a părăsit compania şi a fondat Auto-Avio Costruzioni, o companie ce oferea componente echipelor participante la curse. Deşi o clauză din contract îl restricţiona să participe la curse şi la designul maşinilor pentru patru ani, a reuşit să producă două maşini. Odată cu începerea Celui de Al Doilea Război Mondial, fabrica lui Ferrari a început să producă pentru guvernul fascist al lui Mussolini.

    După ce Aliaţii au bombardat fabrica, Ferrari a relocat-o din Modena în Maranello. La sfârşitul războiului, a început să producă maşini folosind propriul nume şi a fondat Ferrari S.p.A. în 1947. Echipa sa a debutat în Torino, în 1948, iar prima victorie a venit un an mai târziu, la Lago di Garda. Prima victorie majoră a fost în 1949, la cele 24 de ore din Le Mans, cu un Ferrari 166M condus de Luigi Chinetti şi Peter Mitchell-Thomson. În 1950, echipa lui Ferrari a participat la proaspăt înfiinţatul campionat Formula 1 şi a fost singura echipă ce a rămas de la introducere. Ferrari a câştigat primul Grand Prix în 1951.

    Decizia de a continua cursele a adus noii companii victorii şi recunoaştere publică. Totuşi, vitezele în creştere, infrastructura slabă şi lipsa măsurilor de siguranţă au făcut ca, în 1957, în cadrul Mille Miglia, să se întâmple un accident grav: unui Ferrari condus de Alfonso de Portago ce ajunsese la o viteză de 250 km/oră i-a explodat un cauciuc şi a ieşit în mulţime, omorându-i atât pe pilot şi copilot, cât şi nouă spectatori. Enzo Ferrari şi producătorul de anvelope au fost acuzaţi de omor într-un proces ce a fost încheiat în 1961.

    Până la sfârşitul anilor 1960, dificultăţile financiare, precum şi necesitatea de a satisface noi măsuri de siguranţă şi de reducere a emisiilor de gaze în producţia de maşini l-au determinat pe Ferrari să caute un partener de afaceri. Şi-a vândut în 1969 jumătate din companie către Fiat, cu înţelegerea că va rămâne la controlul a 100% din activităţile de curse ale companiei. În 1971 a părăsit postul de managing director al diviziei de automobile, iar în 1974 l-a numit pe Luca Corderi di Montezemolo ca manager al echipei de Formula 1. Niki Lauda a câştigat campionatul în 1975 şi 1977.

    Enzo Ferrari a murit la data de 14 august 1988 în Maranello, la 90 de ani. Moartea sa nu a fost făcută publică decât două zile mai târziu, la cererea sa, pentru a compensa înregistrarea târzie de la naştere. Grand Prix-ul italian a fost ţinut la câteva săptămâni după moartea lui Ferrari, iar rezultatul a fost câştigarea cursei de Ferrari, aceasta fiind singura cursă din sezonul respectiv ce nu a fost câştigată de McLaren.

  • Povestea omului care a distrus toţi chioşcarii din România

    Sub conducerea lui Xavier Piesvaux, reţeaua de supermarketuri Mega Image şi-a crescut numărul de magazine de peste zece ori, ajungând la 420 de spaţii, iar cifra de afaceri de aproape cinci ori, ajungând anul trecut la 632 de milioane de euro. În acelaşi ritm însă, din peisaj au dispărut şi comercianţii independenţi, sufocaţi de presiunea pusă de reţeaua de supermarketuri. Cu ce provocări se confruntă Vassilis Stavrou, care preia funcţia de director general al mega image?

    Pentru grecul Vassilis Stavrou urmează o perioadă în care va trebui să confirme că este un demn urmaş al lui Xavier Piesvaux. Treabă cu atât mai grea cu cât sub conducerea francezului reţeaua de magazine a explodat, cunoscând cea mai spectaculoasă evoluţie de pe piaţa românească de retail. Piesvaux a preluat şefia lanţului deţinut de Delhaize în toamna lui 2008, când l-a înlocuit pe John Kyritsis, iar de atunci numărul de magazine a crescut de la mai puţin de 40 la 420.

    Cifra de afaceri, pe de altă parte, a avansat de circa cinci ori, ajungând în 2014 la 632 de milioane de euro. În acest context, mandatul lui Stavrou începe într-o perioadă în care reţeaua Mega Image acoperă Capitala şi se află în expansiune accelerată la nivelul ţării, bugetul anual de investiţii plasându-se la circa 40 de milioane de euro (peste 180 de milioane de lei). Stavrou, care nu cunoaşte în detaliu piaţa de retail din România trebuie, în acest context, să menţină în echilibru costurile de expansiune şi profitabilitatea afacerii, care în 2013 a înregistrat, conform informaţiilor de la Ministerul Finaţelor, un profit de 55 de milioane de lei.

    Stavrou şi-a început cariera în cadrul Delhaize în 1994, deţinând responsabilităţi în cadrul reţelei greceşti Alfa Beta, în departamente ca logistică, siguranţă alimentară şi resurse umane. Înainte de a prelua conducerea operaţiunilor de pe piaţa românească, a fost vicepreşedinte senior pentru dezvoltarea afacerii pentru sud-estul Europei şi Indonezia.

    Xavier Piesvaux, una dintre cele mai discrete figuri de pe piaţa românească de retail – a acordat un singur interviu şi doar o singură declaraţie pe parcursul mandatului său –, a deţinut, înainte de a prelua conducerea afacerii din România, funcţia de director financiar al reţelei, vreme de circa trei ani. El este cel care a convins grupul Delhaize să susţină investiţiile de pe piaţa locală, după ce ani de zile reţeaua se plasa în rândul retailerilor de dimensiune medie.

    Mega Image a intrat în portofoliul belgienilor de la Delhaize în 1995, dar primele magazine au fost deschise în 1992, în Bucureşti, de investitori greci. De altfel, pe parcursul ultimilor zece ani, peisajul pieţei de retail din Bucureşti, dar nu numai, s-a schimbat radical, dispărând nume ca La Fourmi (preluat de belgieni), Ethos (intrat în faliment), G’Market, Interex, Univers’All, Albinuţa (preluat de Profi), Spar (cunoscut mai cu seamă în vestul României, intrat în faliment), Mic.ro (reţeaua cu cea mai scurtă istorie de pe piaţa locală). Aşadar, de-a lungul anilor numărul competitorilor s-a redus, afacerile s-au consolidat, iar Mega Image este, cel puţin în Bucureşti, marele câştigător al acestei schimbări.

    De-a lungul ultimilor ani, numărul retailerilor independenţi, care operau unul-două chioşcuri, s-a redus dramatic, mai cu seamă în Bucureşti, pe fondul concurenţei reţelelor de comerţ modern. În primă fază au fost afectaţi de deschiderea hipermarketurilor, apoi de dezvoltarea agresivă a supermarketurilor, iar în ultimii 2-3 ani Mega Image i-a bătut pe terenul proximităţii, ultimul capitol la care deţineau un avantaj în faţa super şi hipermarketurilor. Reţeaua are acum în zonele cu vad comercial cel puţin un magazin la o distanţă de numai câteva minute de mers pe jos, fie în formatul spaţiilor de tip franciză (Shop & Go), fie supermarketuri, adică suprafeţe de vânzare mai mari. 

    Pentru Mega Image, sub bagheta conducerii lui Xavier Piesvaux, România s-a dovedit şi o ţară de test, pe plan local fiind dezvoltate concepte de magazine specializate, cum sunt cel de alimente congelate (AB Cool Food), un spaţiu specializat în alimente tradiţionale (Gusturi Româneşti) sau cel cu produse premium, din piaţa Domenii (Bucureşti).

    Poate părea surprinzătoare, în aceste condiţii, decizia sa de a părăsi compania, mai cu seamă că predecesorul său, fără să fi marcat pe piaţa românească o evoluţie la fel de spectaculoasă a afacerii, a fost promovat în momentul în care francezul a preluat conducerea afacerii. Înainte de a începe activitatea în cadrul Mega Image, pe piaţa românească, Xavier Piesvaux a lucrat pentru divizia de supermarketuri a grupului francez Carrefour în China, ocupând de-a lungul timpului mai multe poziţii, de la cea de trezorier până la director general.

    „România este încă o piaţă emergentă, cu potenţial ridicat, ce face eforturi pentru a se adapta la standardele europene, dar în acelaşi timp este o piaţă dominată de incertitudine economică, legislativă şi politică“, declara anterior, pentru Business Magazin, Xavier Piesvaux. „Din punctul de vedere al managementului, te obligă să provoci permanent oportunităţile existente, create de potenţialul de dezvoltare versus capacitatea de a a avea o viziune pe termen mediu, nu numai pe termen scurt“, spune Piesvaux. El se referă la capacitatea de a executa planurile într-un mod dinamic şi profesionist, precum şi la capacitatea de a stimula echipa „către productivitate, analiză şi conducerea afacerii“.

    Xavier Piesvaux face parte din promoţia Celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiat în cadrul Galei Business Magazin.În condiţiile în care Xavier Piesvaux declara recent pentru Ziarul Financiar că politica de expansiune va continua, rămâne de văzut dacă mandatului lui Vassilis Stavrou va continua pe aceeaşi linie în care este acum înscrisă afacerea sau, dimpotrivă, dacă grecul vrea să-şi pună, la rândul său, amprenta pe evoluţia Mega Image.
     

  • Directorul General al PayU România părăseşte compania

     Daniel Nicolescu, General Manager al integratorului de plăţi online din PayU România părăseşte compania începând cu 30 aprilie, potrivit unui comunicat transmis de companie.

    Daniel Nicolescu a fost unul dintre fondatorii GECAD ePayment, companie care a devenit ulterior PayU. El  a condus organizaţia din România în ultimii cinci ani poziţionând-o în topul sectorului de plăţi online din ţară. Noua strategie PayU presupune centralizarea tuturor operaţiunilor pentru crearea unei structuri organizaţionale globale.

    Începând cu 1 mai 2015, Marius Costin, Sales Director al PayU România va prelua temporar responsabilităţile lui Daniel Nicolescu şi va conduce operaţiunile de vânzări şi business development ale companiei.

     

  • Zeiţa cu balanţa în mână

    Noutatea apare însă numai în privinţa speţei, dacă se poate spune aşa, respectiv a faptului că este investigată corupţia din afacerile cu fonduri europene, derulate pe plan local (în chestiune fiind câştigarea frauduloasă de către un grup de clienţi ai PSD a unui contract finanţat cu fonduri europene la Comarnic), în locul deja obişnuitei corupţii din afacerile cu bani de la bugetul statului, derulate de la centru.

    În media şi în mediile politice, obsedate să reducă totul la favoritisme şi răzbunări motivate politic, noutatea a fost interpretată însă exclusiv drept un semn, ori diabolic, ori divin, că DNA ia o pauză de la ”tabăra Băsescu„ (Udrea, Bica, Cocoş, Sandu, banii de campanie pentru PDL) spre a se îndrepta către ”tabăra Ponta„ (Ghiţă, cumnatul lui Ponta, fruntaşii PSD Mircea şi Vlad Cosma), cu speranţa uneori exprimată limpede ca Ponta să fie în cele din urmă umflat de DNA şi dat jos astfel cu forţa de la putere.

    Pe de o parte, e adevărat că aşa apar şanse de a se pune capăt criticilor din partea apropiaţilor Elenei Udrea cum că DNA s-ar concentra exclusiv asupra oamenilor fostului regim PDL, ocolindu-i pe cei ai PSD. Pe de altă parte, aşa au reînviat însă şi plicticoasele speculaţii vizând presupuse blaturi trecute între Băsescu şi Ponta, pornind de la constatarea că o parte din îmbogăţiţii ultimilor 15 ani aveau legături atât în PDL, cât şi în PSD (lucru care ţine însă exclusiv de caracterul transpartinic şi nepolitic al afacerilor lor), cu concluzia total falsă că în România corupţia ar avea caracter de partid şi că s-ar concentra la unele partide (PSD; fostul PDL) mai mult decât la altele (PNL sau mai exact ”noul PNL„; independenţii şi disidenţii din toate marile partide).