BusinessMagazin

Tag: liceu

  • Ministrul Educaţiei: Şcoala a început bine. Pe o scară de la 1 la 10, este undeva între 8 şi 9

    “Unele probleme s-au rezolvat, mai sunt încă alte multe probleme de rezolvat, îndeosebi la nivelul infrastructurii şcolare, dar sunt probleme şi la nivelul manualelor şi a revizuirii programelor şcolare. Este un proces ce trebuie aplicat cu multă coerenţă şi multă consecvenţă. Sistemul educaţiei nu este un sistem ce poate fi oprit şi schimbările trebuie să fie realizate din mers şi să vină în întâmpinarea aşteptărilor societăţii. Toţi elevii au manuale, în legătură cu clasa a III-a, avem manuale digitate care nu au fost contestate la licitaţie. Urmează etapa de tipărire, dar toţi elevii de a III-a au la dispoziţie manualele clasice, până la tipărirea celor noi”, a spus ministrul Sorin Cîmpeanu, prezent la Liceul “Dante Alighieri” din Capitală, cu ocazia deschiderii cursurilor noului an şcolar.

    Întrebat câţi profesori ar mai fi necesari în şcoli în acest moment, ministrul a spus că 82 la sută dintre cei de la catedră sunt titulari.

    “Avem 221.000 de profesori, adică 82 la sută posturi ocupate de titulari, din numărul total de posturi, cu 2 la sută mai mult decât anul trecut. Avem peste 16 la sută profesori suplinitori, cadre didactice asociate şi personal penisonar şi avem, din păcate, 1,6 la sută din posturi acoperite cu personal necalificat sau necalificare necorespunzătoare postului. Poate părea mic un procentt de 1,6, dar asta înseamnă peste 3.000 de cadre didactice fără calificare în sistemul educaţiei”, a explicat ministrul.

    Potrivit lui Cîmpeanu, din totalul de 19.000 de şcoli, 7.000 au personalitate juridică, restul fiind structuri arondate. Cele 19.000 de şcoli au în patrimoniu 24.600 de clădiri, dintre care 20.650 sunt cele în care se desfăşoară direct actul educaţional. Dintre acest clădiri, 16.600 au autorizaţie de funcţionare, restul de 3.400 nu au autorizaţie sanitară, alte 675 de clădiri fiind în curs de obţinere a acestei autorizaţii.

    “Lipsa autorizaţiei de funcţionare nu înseamnă întotdeauna lipsă de condiţii igienice sau lipsă de condiţii conforme, înseamnă neîndeplinirea unor parametri, cum ar fi volum de aer insuficient, în şcoli vechi, care au plafonul foarte jos sau în alte clădiri istorice, care au trotuarul prea apropiat. Sunt foarte multe astfel de situaţii, dar pot spune că cele mai multe se referă la lipsa apei potabile şi canalizare, care ţin de autorităţile locale. Ştiţi că şcolile sunt în subordinea consiliilor locale. Din păcate, până nu se rezolvă la nivel local, zonal, problema alimentării cu apă şi a canalizării, această problemă va mai trena”, a adăugat ministrul Educaţiei.

    Sorin Cîmpeanu a precizat că, faţă de anul trecut, există un plus de unu la sută clădiri care au obţinut autorizaţie de funcţionare. “Este insuficient, ştiu, recunosc acest lucru, dar este totuşi un plus”, a mai spus ministrul Educaţiei.

    Sorin Cîmpeanu a spus că are şi mai mari emoţii la început de an şcolar, pentru că acum are calitatea de ministru al Educaţiei.

    “Este o mare bucurie şi este şi o emoţie în acelaşi timp pe care o am de fiecare dată când începe un nou an şcolar. De altfel, şi pentru mine este o premieră, este primul an şcolar la a cărui deschidere particip în această calitate de ministru al Educaţiei. Îmi vine în minte celebra vorbă de acum un an, când prima dată Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat unei adolescente, unei eleve care spunea că «se poate schimba lumea cu un stilou, o carte şi un profesor». În sistemul educaţiei, chiar dacă populaţia şcolară este în scădere, avem peste trei milioane de elevi, avem 3.050.000 de elevi. Avem 220.000 de profesori, avem alte zeci de mii de cadre didactice auxiliare şi personal nedidactic. Este sistemul cu cea mai mare răspândire în societatea românească, iar această emoţionantă zi de început an şcolar este ziua în care toată societatea se uită atent la ceea ce se întâmplă în educaţie. Sigur, s-au realizat multe lucruri, au rămas încă şi mai multe de făcut. Vreau să vă asigur că vă cunosc aşteptările. La cele mai multe aşteptări subscriu şi vă promit că vom face o coerenţă şi consecvenţă cu tot ce ne stă în putere pentru a veni în întâmpinarea aşteptărilor dumneavoastră”, a mai declarat ministrul, la Liceul “Dante Alighieri”.

    Ministrul Educaţiei le-a spus elevilor că au noroc că învaţă în această şcoală în care a fost introdus catalogul electronic, care le permite lor şi părinţilor să cunoască în timp real rezultatele, “şi mai bune, şi mai puţin bune”.

    Ministrul a vorbit şi de structura noului an şcolar, care va avea o vacanţă de iarnă prelungită de la două la trei săptămâni.

    “Ştiu că mulţi dintre voi discutaţi despre structura anului şcolar, a fost o solicitare venită de la elevi aceea de a începe anul şcolar viitor mai devreme, la data de 5 septembrie. Am văzut că 61 la sută dintre părinţi nu au agreat acest lucru, am văzut, de asemenea, că şi în rândul elevilor a fost un lucru mult discutat, şi atunci am decis ca la anul şcolar 2016-2017 să înceapă tot în săptămâna, în data de 15 septembrie în mod tradiţional. Apoi, legat de vacanţa de iarnă, cred că orice cadru didactic ştie cât de uşor sau cât de greu este să vii la şcoală începând cu 4 ianuarie, să faci cursuri pe 5, 6 şi mai ales pe 7 ianuarie. Nu fac vorbire despre faptul că nu toate şcolile din România au şansa pe care o aveţi dumneavoastră. Să ştiţi că în România sunt foarte multe şcoli, din păcate, la care elevii ajung cu dificultate, mai ales în sezorul rece. Nu fac vorbire nici despre fapt că sunt cheltuieli cu utilităţile, cele mai ridicate în acea perioadă de iarnă, îndeosebi cu încălzirea, dar repet, pentru calitatea procesului educaţional am decis, şi mi-am asumat acest lucru, este mai bine ca vacanţa de iarnă să se sfârşească pe 10 ianuarie şi să putem începe cursurile pe 11 ianuarie. Mă bucur sincer că sunt în asentimentul dumneavoastră, al vostru, după multe critici. Vreau să reafirm încă o dată, în încheiere, ideea că dorim să venim în întâmpinarea tuturor aşteptărilor societăţii, dar atunci când propunerile sunt antagonice, cred că este de datoria noastră să prioritizăm şi să punem pe primul loc interesul elevului şi punctul de vedere al profesorilor. Acesta este lucru cel mai important de care nu mă voi dezice. Vă mulţumesc încă o dată şi vă doresc un an şcolar plin de succese!”, a mai spus ministrul Educaţiei.

    (Serviciul FOTO al agenţiei MEDIAFAX vă pune la dispoziţie imagini.)

  • Povestea impresionantă a ardeleanului nevăzător care dezvoltă programe şi aplicaţii pentru Android

    Clujeanul Emanuel Boboiu este nevăzător, însă acest lucru nu l-a împiedicat niciodată să îşi cultive pasiunea pentru programare. El este cel care a creat site-ul www.limbalatina.ro, care conţine singurul dicţionar online român-latin, dar şi programe şi aplicaţii, chiar pentru sistemul de operare Android. În plus, este profesor la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca. Are un stil de viaţă foarte independent şi spune că reuşita unei vieţi normale pentru un nevăzător, constă în organizare, în maniera în care ai fost obişnuit să te gospodăreşti încă din copilărie şi în voinţă, scriu cei de la Vocea Transilvaniei.

    Emanuel Boboiu locuieşte în Cluj-Napoca, are 32 de ani, este nevăzător şi foarte independent. Predă de opt ani “Tehnologia informaţiei” la Şcoala de Nevăzători dar este şi profesor educator la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca. În anul 2006 a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Univerităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia Română-Latină. S-a calificat în domeniul IT absolvind studiile postuniversitare de Informatică aplicată şi programare, la Universitatea Tehnică.

    A văzut aproape normal la vârstă fragedă, cu toate că suferea de miopie, apoi clasele I şi II le-a făcut la Şcoala Specială de Slab – Văzători din Timişoara. La vârsta de cinci ani a avut un accident care i-a agravat starea şi treptat, şi-a pierdut vederea. A venit la Cluj-Napoca, la o şcoală specială pentru nevăzători şi a absolvit Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere.

    Emanuel este, totuşi, o fire independentă cu un stil de viaţă pe măsură. De aceea, poate să îşi dedice timpul pasiunilor sale: programarea şi limba latină. Lucrează în domeniul IT ocayional, din pasiune şi a început prin a studia singur. A citit mult, fiind autodidact şi s-a perfecţionat. În domeniul tehnologiei a activat în mai multe direcţii: a realizat site-uri web, a efectuat aplicaţii pentru calculator şi pentru telefonul mobil, multe dintre acestea adresându-se nevăzătorilor, scriu cei de la Vocea Transilvaniei.

    A reuşit să îmbine pasiunea pentru tehnologie şi limba latină; la această disciplină a participat la olimpiade, şi s-a situat pe primul loc pe judeţ, cu toate că a concurat alături de copiii de la unităţile de învăţământ de masă. A creat site-ul www.limbalatina.ro, care are în jur de 2000 de vizitatori unici pe zi. Site-ul conţine elemente de gramatică a limbii latine, noţiuni de morfologie iar principalul atu este dicţionarul latin-român, care conţine 20.000 de cuvinte şi care este singurul dicţionar online de acest gen. Dicţionarul funcţionează şi ca program instalabil pentru sistemul de operare Android, care se găseşte pe GooglePlay.

  • Programatori la păscut caprele

    Lucrul ciudat de care vorbesc este următorul: un copil din România are drumul în viaţă stabilit nu numai de părinţi, preferinţe, talente sau abilităţi, ci şi de liceul pe care îl urmează. Concret, studiile efectuate de o organizaţie nonguvernamentală care lucrează în fiecare an cu mii de adolescenţi arată că elevii din liceele tehnice sunt, cumva, marcaţi şi au un cu totul alt sistem de valori şi alte aşteptări de la viaţă, în comparaţie cu colegii lor din liceele umaniste.

    „Studiile noastre comparative vorbesc de două universuri paralele, cei tehnici şi cei umanişti. Dacă la 16 ani eşti într-un liceu teoretic sau un liceu tehnologic, în mare parte traiectoria vieţii este definită, nu prea mai ai cum să schimbi lucrurile. Totul începând de la modul cum îşi fac prieteni cei din liceul tehnologic şi cei din liceul teoretic. La teoretic găseai criterii de genul admiraţie, disciplină, performanţe, o tipologie de valori. La zona tehnologică criteriile erau altele – cei care îmi oferă respect, un pic de afectivitate. Cumva discutăm de o realitate cu carenţe destul de mari, din familie, lucruri de bază, respect, iar în partea cealaltă erau elemente aspiraţionale, de tip disciplină, muncă, performanţă, pasiune. Legat de joburi aspiraţionale, cei din liceele tehnologice spun că nici nu-şi pun problema absolvirii bacalaureatului, îşi pun problema de elemente de subzistenţă, de tipul «poate reuşesc să mă angajez» sau «poate reuşesc  să am un loc de muncă». Din păcate mi-ar fi greu să recomand părinţilor să îşi îndrume copilul spre un liceu tehnologic”, mi-a spus interlocutorul meu într-o discuţie pentru materialul de copertă al acestui număr al revistei.

    La doar câteva zile după întâlnirea cu Ştefan Pălărie, au venit rezultatele de la bacalaureat, iar liceele tehnice par a conduce în nefericitul top al celor care au căzut la examen; unele cu 100% nepromovabilitate. Din cei 63 de copii care au terminat cu 10 examenul de bacalaureat, doar trei sunt din licee tehnice. Specializarea Matematică – Informatică este campioana absolvenţilor cu 10, un alt fapt cât se poate de relevant. Însuşi numărul celor de nota 10, adică 63 de elevi din sutele de mii care au dat examenul, mi se pare a fi măcar îngrijorător. 

    Mă întreb dacă ministerul de resort a făcut vreodată o evaluare a ceea ce se întâmplă cu acele licee tehnice şi dacă a remarcat cineva aceste discrepanţe; n-aş vrea să incriminez la grămadă, dar dacă studiile indică o atare situaţie, şi şansele unor tineri de a reuşi în viaţă sunt reduse sau eliminate doar pentru că au mers la o anume şcoală, poate că ar fi lucruri de îndreptat. Există consultanţi în carieră care, sunt sigur, ar accepta bucuroşi să facă ceva muncă voluntară pentru a le reda copiilor încrederea de care au nevoie şi mentalitatea de învingători – iar astea nu sunt vorbe goale, ci lucruri de care elevii chiar au nevoie. Pentru că bănuiesc că ei sunt acolo victimele unui sistem care aplică şanse în funcţie de valori străine şcolii, de exemplu cea a conturilor bancare, şi sunt maculaţi de mediul în care trăiesc.

    Este minunat că avem programatori buni şi că aceştia devin o emblemă naţională, dar pentru fiecare programator bun avem zeci de elevi care dintr-un motiv sau altul, motive care nu le sunt imputabile, sunt excluşi din sistem şi societate. Trebuie să facem planuri concrete pentru eliminarea multiplelor segregări sociale. Egalitatea şanselor ar trebui să devină mai mult decât o vorbă, pentru că altfel cine ştie dacă nu cumva un potenţial Bill Gates paşte chiar acum caprele pe cine ştie ce maidan.

    „Tinerii spartani” ai lui Degas ilustrează, cred, bine, povestea.

  • Cum ajungi de la două calculatoare la 4 milioane de euro?

    Compania CIT Grup din Timişoara, specializată în comercializarea echipamentelor IT second-hand sau recertificate (refurbished), şi-a crescut afacerile în ultimii ani, pe fondul crizei financiare care a determinat companiile să îşi reducă cheltuielile, inclusiv cele legate de achiziţiile de echipamente IT.

    Dan Iliescu povesteşte că a primit două calculatoare de la tatăl său – „nu ştiu nici azi de ce a cumpărat două“ – şi s-a gândit că ar putea să facă bani lăsându-i şi pe alţii să le folosească. „M-am gândit să le închiriez, să dau şi altora acces la calculator. Şi aşa, de la două calculatoare am ajuns la zece. Am pus apoi bazele unui club de PC şi am reuşit să fac o înţelegere cu o firmă mare de IT din Timişoara. Ei apelau la mine pentru testarea produselor în cadrul acelui club.“

    A petrecut un an în Statele Unite, în cadrul unui program de student exchange, şi s-a întors decis să urmeze calea antreprenoriatului. „Când m-am întors în ţară am reuşit să vând calculatoarele cu un preţ apropiat de cel cu care le cumpărasem. Am înţeles că era o oportunitate acolo, şi acela a fost practic momentul zero al companiei“, povesteşte Iliescu. Au urmat apoi o serie de contracte cu mai multe firme din Timişoara, CIT Grup devenind practic distribuitor. Timp de cinci ani au vândut numai monitoare, ulterior dezvoltând şi partea de calculatoare, servere şi alte echipamente.

    „O poveste interesantă s-a petrecut la Düsseldorf, unde plecasem să cumpăr monitoare, dar firmele cu care luasem legătura nu mai existau când am ajuns acolo. După o săptămână de căutări ne plimbam aiurea prin Düsseldorf, cheltuisem aproape toţi banii, şi am văzut un magazin de produse second-hand. Am aşteptat până luni şi am cumpărat un tir de marfă“, îşi aminteşte antreprenorul.

    Dan Iliescu spune că firma pe care o conduce, înfiinţată în 2002, a trecut prin mai multe etape până să ajungă un jucător important pe piaţa de IT. „La început am vrut să fim cei mai ieftini, dar am înţeles cu timpul că acest lucru nu se poate. Aşa că am decis să fim cei mai buni din punct de vedere calitativ, să încercăm permanent să inovăm în branşă. Avem în continuare şi produse ieftine, pentru cei care le doresc, dar ne concentrăm pe alte aspecte“, spune el.

    „Am adus în România conceptul de Microsoft refurbished cu doi ani înainte să apară în Europa, este un produs testat de trei ori şi care are patru ani garanţie. Este dublă faţă de garanţia primită pentru un produs nou cumpărat. Când am înţeles că e mai importantă calitatea decât preţul am reuşit să ne dublăm cifra de afaceri în doi ani.“
    CIT Grup comercializează două categorii de produse, pentru persoane fizice şi pentru companii. „Produsele pentru companii au altă calitate decât cele pentru persoane fizice, este normal să fie aşa“, subliniază Iliescu. Clienţii CIT Grup sunt în principal persoane juridice, atât consumatori finali – companii cu parcuri IT mari care aleg produsele refurbished pentru faptul că au garanţie de până la trei ani şi au la dispoziţie şi servicii de post vânzare la fel ca în cazul echipamentelor noi -, cât şi redistribuitori de echipamente IT de dimensiuni mici şi medii. „90% din produse le vindem către companii, iar acestea economisesc în jur de 40-50% faţă de costul pe care l-ar avea cu produse noi.“
    Compania a crescut chiar şi în perioada de criză, atunci când mulţi comercianţi au avut probleme în a-şi vinde produsele.

    „Pe noi criza ne-a ajutat, pentru că oamenii au început să fie mai atenţi şi să cumpere lucruri care să merite banii. Erau mult mai atenţi, iar pe noi acea atenţie ne-a ajutat. Am avut creşteri în acea perioadă şi avem creştere şi acum, de 30-40% pe an. Anul acesta am crescut veniturile cu 25% faţă de perioada similară a anului 2014“, spune Iliescu.

  • Olimpicii internaţionali vor intra la facultate fără admitere

     

    Elevii care obţin în timpul liceului premii şi menţiuni la olimpiadele şcolare internaţionale se pot înscrie la facultate fără să mai dea admitere pentru a intra pe locurile de la buget, se arată într-un act normativ publicat astazi în Monitorul Oficial.

    Doar elevii care au participat în liceu la olimpiade şcolare internaţionale recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştinţifice se pot înscrie pentru un program de licenţă, masterat sau doctorat. Cei care vor participa la admiterea la facultate trebuie să fie absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă.
     

  • Povestea lui David Filo, cofondator al Yahoo şi unul dintre pionierii motoarelor de căutare

    David Filo s-a născut în 1966 în Wisconsin, Statele Unite. La vârsta de 6 ani s-a mutat într-o suburbie de lângă Louisiana, unde a urmat cursurile liceului Sam Houston şi apoi cele ale Universităţii Tulane, unde a obţinut o diplomă în informatică.

    David Filo şi Jerry Yang, colegi la Universitatea Stanford în cadrul programului doctoral, îşi petreceau o mare parte a timpului pe internet, descoperind o serie de probleme ale sistemului. Deşi existau numeroase site-uri utile, acestea nu erau organizate în niciun fel. Astfel, atunci când cineva voia să reviziteze un site, era extrem de greu să îl mai găsească. Împreună, ei au dezvoltat un sistem de tip hartă pentru utilizatorii de internet şi au creat un motor de căutare care să permită găsirea unui site prin introducerea unor cuvinte-cheie.

    În februarie 1994, ”Ghidul lui Jerry şi David pentru World Wide Web„ a devenit operaţional, iar în luna noiembrie avea deja peste 170.000 de utilizatori pe zi. Mai multe nume importante precum AOL, Microsoft sau Prodigy au încercat să cumpere site-ul, redenumit între timp Yahoo!, dar Filo şi Yang au refuzat toate ofertele.

    Succesul site-ului a adus şi o serie de probleme: reţeaua celor de la Stanford cădea în mod regulat din cauza celor care foloseau Yahoo!, astfel că Filo şi Yang au fost obligaţi să plece din campus. Acela a fost momentul în care cei doi au decis să pună bazele companiei Yahoo! Inc.

    Deşi a început ca un portal ce oferea diverse servicii şi produse destinate activităţilor online, Yahoo! a devenit astăzi una dintre cele mai mari companii din lume şi unul dintre cele mai folosite motoare de căutare la nivel global. Compania a avut în 2014 venituri de 4,6 miliarde dolari şi un profit de aproape 600 de milioane dolari. Yahoo! Inc. are 11.400 de angajaţi şi este condusă de Marissa Mayer.

    Din 1996, Filo ocupă postul de ”şef al Yahoo!”, conducând operaţiunile tehnice ale portalului la sediul din Sunny-vale, California. El este cel mai mare acţionar individual al companiei, cu un pachet de 7% din acţiuni.
    Filo a pus bazele K12 Start Fund, o organizaţie care are rolul de a obţine finanţări pentru companiile din domeniul educaţiei. În 2005, el a donat 30 de milioane dolari Universităţii Tulane pentru a moderniza laboratorul de inginerie. Averea omului de afaceri, care este căsătorit cu Angela Buenning, este estimată la 3,8 miliarde dolari.

  • Eleva din Constanţa, acuzată că ar practica videochat-ul, ar putea fi mutată la alt liceu

    Potrivit reprezentanţilor Colegiului Naţional “Mihai Eminescu” din Constanţa, Consiliul clasei s-a întrunit vineri şi a propus mutarea elevei în vârstă de 18 ani la altă unitate de învăţământ, decizia fiind luată în baza regulamentului de ordine interioară.

    Consiliul clasei este format din profesorii care predau la clasa unde învaţă eleva respectivă.

    Propunerea de vineri va fi luată în discuţie luni de către Consiliul Profesoral, care o va valida sau nu. În cazul în care propunerea va fi admisă, eleva va fi mutată la alt liceu în câteva zile.

    Tânăra a spus, în faţa membrilor Consiliului clasei, că regretă gestul şi a recunoscut că a trimis fotografii cu ea la site-ul pentru adulţi, dar că nu a practicat videochat-ul.

    Reprezentanţii colegiului au mai afirmat că eleva învaţă bine, având media 8.50 pe primul semestru, o singură absenţă nemotivată, şi nu a încercat să convingă alte colege să facă videochat.

    Conducerea Colegiului “Mihai Eminescu” din Constanţa a început o anchetă, după ce mai multe fotografii cu eleva de 18 ani, îmbrăcată sumar, au apărut pe un site pentru adulţi.

  • Povestea milionarului care s-a retras din afaceri la 27 de ani . După doar trei săptămâni a pornit un nou business

    Jon Carder a fondat prima sa companie când era în primul an la liceu, unde studia filosofie şi artă modernă. BabysHeaven a fost un start-up specializat în comercializarea online a produselor pentru copii, pe care Jon Carder l-a vândut la 22 de ani pentru câteva mii de euro. El avea nevoie de bani pentru a începe un nou business, şi anume Client Shop, un site care ajuta oamenii să găsească împrumuturile cu cele mai mici rate.

    “Am putut să mă folosesc de cunoştinţele acumulate din primul business pentru a duce Client Shop la o cifră de afaceri de 2 milioane de dolari în primul an”, povesteşte Carder celor de la Business Insider. “Când am cumpărat o maşină şi m-am dus să îi vizitez pe ai mei, mama a crezut că vând droguri. Nu prea înţelegea ce e internetul şi cum se pot face bani din el. De-abia după ce am apărut pe coperta unei reviste de business şi-a dat seama că am o afacere legitimă”.

    Patru ani mai târziu, în martie 2006, Carder a decis să vândă Client Shop pentru 10 milioane de dolari. Compania avea peste 100 de angajaţi şi primise titlul “compania cu cea mai rapidă creştere din San Diego”. “Câteva luni mai târziu”, îşi aminteşte Jon Carder, “piaţa de refinanţări s-a prăbuşit. Am câştigat din tranzacţie suficienţi bani încât să pot face surf şi să pot călători, fără să mai am nevoie să muncesc o zi în viaţa mea”.

    Carder spune că a devenit antreprenor dintr-un singur motiv: pentru a face bani. Atunci când a atins acest obiectiv, a decis să se retragă din afaceri. Astfel, el a invitat mai mulţi prieteni în Indonezia pentru a sărbători. “Ne-am distrat de minune, şi am realizat faptul că banii chiar pot să aducă fericirea. Din păcate, însă, este un sentiment de scurtă durată.”

    După excursia de două săptămâni, prietenii lui Carder s-au întors la muncă, iar el s-a trezit singur pe o plajă din Indonezia. “Eram foarte, foarte plictisit”, povesteşte antreprenorul. “Mi-am dat seama că oricât de dificilă ar fi uneori viaţa unui om de afaceri, este mai bine să fii stresat decât să stai să nu faci nimic.”

    După doar trei săptămâni, Jon Carder a decis să se întoarcă la viaţa de antreprenor şi a pornit un business în Indonezia numit MojoPages.com. Afacerea nu a avut succes, aşa că în 2010 a pornit o altă companie, Mogl, alături de Jarrod Cuzens şi Jeff Federman. “Sper ca acum, după 16 ani de afaceri, să pot avea un adevărat impact asupra vieţii oamenilor”, spune Carder. “Dacă m-aş fi retras la 27 de ani, probabil că aş fi ratat această şansă.”

  • Povestea lui Sam Walton, fondatorul lanţului de magazine Walmart

    Samuel Moore ”Sam„ Walton s-a născut în 1918 în Kingfisher, Oklahoma. În 1923 familia Walton s-a mutat în Or-lando, Florida, unde a locuit timp de cinci ani. Crescând în timpul marii crize de la finalul anilor ’20, Walton a avut diverse slujbe în adolescenţă pentru a se putea întreţine. A fost văcar, distribuitor de ziare sau vânzător de abona-mente, reuşind în acelaşi timp să urmeze cursurile liceului David H. Hickman din Missouri.

    A intrat apoi la Universi-tatea din Missouri, sperând să poată obţine astfel o slujbă mai bine plătită. S-a angajat la JC Penney la doar trei zile de la absolvire şi a rămas timp de un an şi jumătate. În această perioadă, a primit un salariu lunar de 75 de dolari. Odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, Sam Walton a fost chemat în armată, obţinând gradul de căpitan.

    La doar 26 de ani, în 1945, Walton a devenit manager al unui magazin de tip supermarket, cumpărat cu un îm-prumut de 20.000 de dolari de la tatăl său. În cadrul acestui magazin, omul de afaceri a dezvoltat mai multe tehnici de vânzare care aveau să fie regăsite, ani mai târziu, în filosofia Walmart.

    După ce a cumpărat o a doua unitate, volumul vânzărilor a ajuns la 225.000 de dolari în mai puţin de trei ani. Acest lucru a atras atenţia unui alt om de afaceri, P.K. Holmes, de la care Walton cumpărase franciza pentru magazinele sale. Holmes a refuzat să prelungească dreptul de utilizare a numelui, obligându-l pe Sam Walton să îi vândă magazinele pentru suma de 50.000 de dolari. Cu banii primiţi, omul de afaceri a deschis un nou magazin în Arkansas în luna mai a anului 1950.

    Primul Walmart s-a deschis 12 ani mai târziu, în iulie 1962. Numit iniţial Wal-mart Discount City Store, acesta a fost primul dintr-o reţea care numără astăzi peste 11.400 de magazine.

    Sam Walton a încurajat vânzarea de produse realizate în America şi a renunţat la o parte din profitul său în acest sens. El a ales de asemenea să dezvolte reţeaua Walmart în oraşe mici, lucru ce era considerat la acea vreme periculos pentru un astfel de business. Pentru a face sistemul profitabil, Walton a creat chiar şi o firmă de distribuţie pentru a se asigura că toate magazinele au stocul complet. Acest lucru a dus la o creştere susţinută, iar în perioada 1977-1985 Walmart şi-a crescut numărul de unităţi de la 190 la peste 800.

    Sam Walton s-a căsătorit cu Helen Robson pe 14 februarie 1943 şi au avut patru copii. Omul de afaceri a susţinut numeroase cauze caritabile, fiind membru activ al bisericii presbitariene din Bentonville. La momentul mor-ţii sale, în 1992, reţeaua Walmart deţinea aproape 2.000 de magazine şi avea 380.000 de angajaţi. Walton a lăsat acţiunile companiei soţiei şi celor patru copii, aceştia ocupând cinci poziţii în topul celor mai bogaţi zece americani până în anul 2005.

    Compania Walmart a generat în anul 2014 venituri de 485 de miliarde dolari. Lanţul numără 11.400 de maga-zine şi are 2,2 milioane de angajaţi.
     

  • Povestea lui Marc Benioff, fondatorul Salesforce.com

    Benioff s-a născut în San Francisco şi a absolvit un liceu local, după care a urmat cursurile Universităţii din Carolina de Sud, obţinând o diplomă în administrarea afacerilor. Pasionat de informatică, Benioff a dezvoltat şi vândut prima sa aplicaţie încă din timpul liceului. La 15 ani a fondat compania Liberty Software, realizând jocuri pentru platforma Atari. La 16 ani, Marc Benioff câştiga peste 1.500 de dolari pe lună, bani suficienţi pentru a-şi plăti taxele de colegiu.

    Profesorii de la universitate i-au recomandat să lucreze în zona aplicaţiilor realizate pentru clienţi, aşa că Benioff s-a an-gajat la Oracle, unde a rămas timp de 13 ani. El a ocupat diverse funcţii în departamentele de vânzări, marketing şi dezvoltare.

    Marc Benioff a pus bazele Salesforce.com în martie 1999 într-un apartament închiriat din San Francisco. Compania a fost creditată cu schimbarea modului în care software-ul este dezvoltat şi distribuit. Scopul lui Benioff, după cum el a de-clarat, este înlocuirea completă a conceptului tradiţional de cloud; Salesforce.com permite clienţilor să folosească infrastruc-tura companiei pentru a-şi dezvolta propriile aplicaţii.

    În 2010, revista Fortune l-a numit unul dintre cei mai inteligenţi 50 de oameni din industria tehnologiei, precum şi unul din-tre cei mai importanţi 50 de oameni din business. San Francisco Business Times l-a numit ”Liderul anului„, argumentând că Benioff nu a ţinut cont de condiţiile economice dificile şi a ajutat la dezvoltarea unei industrii. Preşedintele american George W. Bush l-a numit pe Marc Benioff ca membru în Consiliul pentru Informaţie şi Tehnologie între anii 2003 şi 2005.

    Salesforce.com a primit numeroase premii, printre care cel acordat de Wall Street Journal celei mai inovatoare companii din lume. Revista Forbes a trecut compania în lista celor mai importante din Statele Unite.

    Marc Benioff este cel care a lansat modelul filantropic 1/1/1, prin care o companie contribuie la binele comunităţii cu 1% din profit, 1% din acţiuni şi 1% din programul angajaţilor. Sistemul a fost adoptat de numeroase alte companii, printre care şi Google.

    În iunie 2010, Benioff şi soţia Lynne au donat 100 de milioane de dolari pentru construirea unui spital de copii în San Francisco.

    Marc Benioff are o avere estimată la 3,5 miliarde de dolari.