BusinessMagazin

Tag: lemn

  • Firma de construcţii HoneyWood speră să vândă 30-50 de case ecologice pe an în următorii 3-4 ani

     “În România va fi greu la început, dar în următorii 2-3 ani văd o dezvoltare importantă, astfel că 30-50 de case în următorii 3-4 ani pe an nu mi se pare exagerat. Pe măsură ce vom construi lumea va înţelege mai bine aceste produse. Cea mai mare piedică pe piaţă este lipsa banilor. Nivelul de trai este cea mai mare problemă în România, pentru că interesul este extrem de mare pentru astfel de construcţii”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Răzvan Cazacu, fondatorul firmei.

    El spune că pe lângă problema banilor, românii au şi multe prejudecăţi legate de locuinţele din lemn, cei mai mulţi spunând că acestea scârţâie şi că sunt mai vulnerabile la foc.

    Firma are deja două contracte pentru acest an, iar pentru anul viitor se aşteaptă să construiască între 5 şi 10 case. Valoarea contractelor pentru acest an este de 130.000 de euro, respectiv 250.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea celui mai greu moment din istoria Blue Air

    IN BIROURILE DE PE STRADA BUZEŞTI E MULT MAI LINIŞTE DECÂT ERA ANII TRECUŢI. Pe holul de la etajul al cincilea, birourile unde altădată te aşteptau mai multe secretare sunt goale. Din capătul culoarului se aude de după o uşă din sticlă mată vocea lui Gheorghe Răcaru, omul care a pus pe picioare visul omului de afaceri Nelu Iordache. „Uite, fac încă bine, spre ciuda altora”, răspunde la telefon cel care a fost de la început directorul general al Blue Air.

    „Când Nelu a venit la mine şi mi-a propus să facem o companie de aviaţie, eu i-am spus: Dacă vrei low-cost, o să fie foarte greu şi să nu te aştepţi la profit. ăsta e un business de carte de vizită, care se poate dezvolta şi ajunge la o valoare mare, dar nu e business de profit.„ Din 2010, când Răcaru povestea pentru BUSINESS Magazin despre începuturile de acum nouă ani ale Blue Air, compania a trecut prin mai multe turbulenţe. Dincolo de criza economică reflectată firesc în orice business din aviaţie şi nu numai, intrarea Romstrade în insolvenţă şi arestarea preventivă a patronului Nelu Iordache, de la sfârşitul anului trecut, sunt amintiri pe care şeful Blue Air nu le va uita niciodată. „A fost cea mai grea lovitură”, spune acum Răcaru, la opt luni de când poliţistii percheziţionau sediul companiei.

    Era o zi de sâmbătă, 1 decembrie 2012, când omul de afaceri Nelu Iordache era reţinut, după ce a fost audiat din nou de către procurorii anticorupţie, pentru deturnare de fonduri în valoare de 25 de milioane de lei din banii pentru construirea autostrăzii Nădlac-Arad. La 11 zile distanţă, tribunalul Giurgiu aproba intrarea în insolvenţă a companiei Romstrade şi numea drept administrator judiciar provizoriu Casa de Insolvenţă Transilvania. De atunci şi până astăzi, Iordache e încă arestat preventiv, motivarea judecătorilor fiind acea că „lăsat în libertate, acesta va încerca să influenţeze aflarea adevărului”.

    După declanşarea insolvenţei, furtuna a început în primul rând din cauza furnizorilor de servicii care erau „foarte agitaţi„ în privinţa viitorului Blue Air. „Am trecut prin nişte situaţii destul de dificile. Nu atât din punctul de vedere al celor care lucrau în companie, cât al celor care se uitau din afară sau abia veniseră în companie. Unii au crezut că vom renunţa. Acum situaţia s-a înţeles„, spune Răcaru. Numărul de rezervări de bilete nu a scăzut, însă presiunile au determinat ca managementul să-şi petreacă mult timp dând explicaţii, de la începutul lunii decembrie până la sfârşitul lui ianuarie. „Nu a fost un atac în presă ţintit pe Blue Air.

    Faptul că s-au deturnat bani de la Comisia Europeană ca să se dea către Blue Air sau alte asemenea ştiri sunt prostii. Zvonistica a dus la reacţii şi de la tour-operatori şi au fost unii care au sfătuit pasagerii să zboare cu alţii sau să mai stea şi să aştepte”, spune Răcaru.

    LA SFÂRŞITUL LUNII MAI, COMPANIA BLUE AIR A TRECUT DIN CUSTODIA ROMSTRADE ÎN ACEA A UNEI FIRME RECENT ÎNFIINŢATE, Airline Management Solutions, deţinută de patru români, dintre care doi foşti angajaţi ai Blue Air. Tranzacţia estimată la 30 de milioane de euro include doar fondul de comerţ al Blue Air, adică brandul, platforma de vânzare şi biletele plătite de clienţi în avans, nu şi flota de avioane. Compania operează în prezent cu şapte aeronave.

  • Cum a ajuns un poliţist din Bacău milionar în euro

    UN IMOBIL MODERN CU O SUPRAFAŢĂ DE 500 DE METRI PĂTRAŢI, dotat cu o zonă de spa şi fitness, dar şi cu o piscină acoperită şi un spaţiu special amenajat pentru activităţile care ţin de hobby-uri, alimentat exclusiv prin mijloace de energie neconvenţională se ridică chiar acum în apropierea oraşului Bacău. Este viitoarea locuinţă a lui Răzvan Cazacu, o construcţie exclusiv pe structură din lemn care a început în aprilie şi va fi încheiată, potrivit lui Cazacu, până la sfârşitul anului. Antreprenorul de 41 de ani şi-a petrecut ultimii zece ani construind case din lemn pentru Franţa, Norvegia, Olanda sau Belgia într-o fabrică cu 50 de angajaţi din Moineşti, oraş aflat la aproape 40 de kilometri de Bacău. În 2012 a ridicat în afara graniţelor 25 de locuinţe şi a adus HoneyWood, compania pe care o conduce împreună cu soţia lui, la o cifră de afaceri de 1,7 milioane de euro. După ce a observat că la străini casele din lemn pot să ocupe până la 10% din volumele construite, el a identificat o oportunitate pe piaţa locală, despre care crede că ar putea să îi crească afacerea cu circa 25%: „În România suntem într-o etapă de pionierat, mergem pe o tendinţă din vestul Europei, orientată spre ecologie şi spre producerea de energie neconvenţională, pentru care avem nevoie şi de structuri care pot să economisească energie„, spune Cazacu. El aduce ca argument principal în folosirea structurilor din lemn alinierea cu tendinţele de folosire a energiei neconvenţionale, „deocamdată scumpă şi care trebuie păstrată cât mai mult„.  Totuşi, creşterea de 25% ar putea să se concretizeze abia în anul următor, când clienţii de aici vor fi convinşi de avantajele unei astfel de case.

    O CASĂ CU STRUCTURĂ DIN LEMN, DAR CU FINISAJE ASEMĂNĂTOARE UNEIA CLASICE, poate să ajungă să consume de cinci ori mai puţină energie în comparaţie cu o casă tradiţională şi să aducă facturi de trei ori mai mici. Totodată, aceasta este şi „eco-friendly„, eliberând mai puţine substanţe poluante în atmosferă. Casele din lemn au o rezistenţă sporită la cutremure şi nu sunt afectate nici de seisme care ar ajunge până la 9 grade pe scara Richter. Cel mai important atu este, probabil, viteza de construire: o casă de până la 250 de metri pătraţi „la roşu„ poate să fie construită în doar două zile lucrătoare, în timp ce una „la cheie„, în aproximativ 30 de zile. Pereţii unor astfel de case sunt asamblaţi în fabrica din Moineşti, înfiinţată în urmă cu mai bine de zece ani. Dacă mai demult aici se producea mobilier masiv pentru export în India şi Germania, acum aici se produc exclusiv case din lemn. Materialul prelucrat este adus din Germania, chiar dacă buştenii pot fi anterior aduşi din pădurile româneşti: „Am fi vrut să cumpărăm lemn din România, dar când comandam un camion, jumătate îl trimiteam înapoi deoarece grinzile din lemn nu erau suficient de drepte, aveau probleme de umiditate sau nu găseam dimensiunile de care aveam nevoie, argumentează Cazacu importul de materie primă.


    PRIMUL PAS ÎN EDUCAREA POTENŢIALILOR CUMPĂRĂTORI a fost să îşi dărâme casa din cărămidă construită „la roşu„ în care ar fi urmat să se mute împreună cu familia şi să o transforme într-o locuinţă futuristă inspirată din modelele pe care le-a văzut în Franţa. Dacă diferenţele pentru preţul structurii sunt importante, finisajele apropie preţul unor astfel de locuinţe de cele „clasice„ din cărămidă. Tehnologia care transformă locuinţa lui Cazacu
    într-una „pasivă„ din punct de vedere al alimentării cu energie ajunge la câteva zeci de mii de euro, dacă luăm în considerare faptul că doar celulele fotovoltaice se întind pe aproximativ 200 de metri pătraţi. Axarea pe folosirea mijloacelor neconvenţionale de energie vine în completarea conceptului de „locuinţă din lemn„ –  care nu este întotdeauna mai ieftină din cauza finisajelor. Preţul pentru o astfel de structură din lemn de răşinoase  – molid sau brad – este cuprins între 450 şi 600 de euro pe metrul pătrat. Potrivit reprezentanţilor companiei, o casă de circa 125 de metri pătraţi dotată cu etaj mansardat poate astfel să coste aproximativ peste 30.000 de euro, iar una de 350 de metri pătraţi, cu garaj, peste 50.000 de euro.

    De unde ideea? După ce a absolvit Academia de Poliţie şi Dreptul şi a lucrat ca poliţist timp de doi ani, Cazacu s-a orientat spre business: „era perioada anilor ’97- ’98, când toată lumea îşi încerca norocul, iar în zona respectivă industria lemnului prindea amploare„. A fondat firma Vandrom Trust în domeniul exploatării forestiere şi a început să facă exporturi de buşteni şi cherestea, iar apoi, în 1998, s-a concentrat pe producerea de mobilier masiv pentru pieţele din Germania şi India. În domeniul construcţiei de case pe structură de lemn a intrat în 2003, iar în 2006 a adus această afacere pe piaţa din Franţa, urmând ca ulterior să exploreze alte pieţe europene. În 2007, în urma unei investiţii de 500.000 de euro a cumpărat fabrica de 2.000 de metri pătraţi din Moineşti unde sunt realizate şi în prezent prefabricatele din care sunt asamblate casele.

    Conduce afacerea împreună cu soţia care şi acum îl ajută la partea economică a businessului pentru că lui Cazacu nu îi place să fie „cel care se ocupă de bani, mie mi-a plăcut doar ideea”. Dacă în 2012 a construit 25 de case, anul acesta şi-a propus realizarea de 30 de locuinţe din lemn, în condiţiile în care capacitatea fabricii de la Moineşti este de de 50 de locuinţe pe an.  În ultimii şapte ani, Cazacu a construit circa 150 de astfel de locuinţe în ţări precum Franţa, Germania, Italia sau Belgia şi speră să se dezvolte în următorii trei ani suficient de mult încât să dubleze capacitatea de producţie a fabricii cu comenzi în special din România.

  • Cluj: Şapte pădurari daţi afară, alţi nouă cercetaţi, după controale privind tăieri ilegale de lemn

     Directorul Direcţiei Silvice Cluj, Dorel Oros, a declarat, joi, într-o întâlnire cu primarii din judeţ, organizată la Prefectura Cluj, că notele de constatare ale controalelor privind tăierile ilegale de lemn din judeţul Cluj se găsesc la Regia Naţională a Pădurilor şi urmează să fie vizate de directorul general al instituţiei.

    “Notele de constatare ale controalelor privind tăierile ilegale de lemn din judeţul Cluj se găsesc la Regia Naţională a Pădurilor şi urmează să fie vizate de directorul general, după care măsurile dispuse vor fi aplicate asupra vinovaţilor, respectând procedurile legale. Acei salariaţi care sunt şi vor fi găsiţi vinovaţi vor intra în comisiile de disciplină. Până acum s-au luat mai multe măsuri disciplinare. Astfel, la ora actuală au trecut de comisiile de disciplină şapte pădurari, cărora li s-au desfăcut contractele de muncă – doi de la Ocolul Silvic Turda, doi la Someşul Rece şi trei la Beliş. Mai sunt nouă pădurari în diferite faze la comisiile de disciplină cu propunerea mea pentru desfacerea contractelor de muncă”, a spus Oros.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O idee de milioane a unui antreprenor din Montana

    În urmă cu câţiva ani, scrie New York Times, când pădurea aflată în proprietatea familiei lui s-a confruntat cu un atac al unei specii de gândac de lemn, Larry Lipson a tăiat toţi copacii afectaţi pentru a combate infestarea, rămânând cu o cantitate mare de lemn nevandabil.

    A constatat însă că că lemnul poate fi folosit, deoarece copacii fuseseră tăiaţi înainte să usuce şi, mai mult, căpătase o tentă albăstruie, din cauza unei ciuperci aduse de atacatori. Aşa încât soluţia găsită de întreprinzător a fost să facă din lemn carcase pentru iPhone, standuri pentru iPad şi alte accesorii pentru gadgeturi, sub marca Bad Beetle (gândac rău).

  • Cum a ajuns un poliţist din Bacău milionar în euro

    UN IMOBIL MODERN CU O SUPRAFAŢĂ DE 500 DE METRI PĂTRAŢI, dotat cu o zonă de spa şi fitness, dar şi cu o piscină acoperită şi un spaţiu special amenajat pentru activităţile care ţin de hobby-uri, alimentat exclusiv prin mijloace de energie neconvenţională se ridică chiar acum în apropierea oraşului Bacău. Este viitoarea locuinţă a lui Răzvan Cazacu, o construcţie exclusiv pe structură din lemn care a început în aprilie şi va fi încheiată, potrivit lui Cazacu, până la sfârşitul anului. Antreprenorul de 41 de ani şi-a petrecut ultimii zece ani construind case din lemn pentru Franţa, Norvegia, Olanda sau Belgia într-o fabrică cu 50 de angajaţi din Moineşti, oraş aflat la aproape 40 de kilometri de Bacău. În 2012 a ridicat în afara graniţelor 25 de locuinţe şi a adus HoneyWood, compania pe care o conduce împreună cu soţia lui, la o cifră de afaceri de 1,7 milioane de euro. După ce a observat că la străini casele din lemn pot să ocupe până la 10% din volumele construite, el a identificat o oportunitate pe piaţa locală, despre care crede că ar putea să îi crească afacerea cu circa 25%: „În România suntem într-o etapă de pionierat, mergem pe o tendinţă din vestul Europei, orientată spre ecologie şi spre producerea de energie neconvenţională, pentru care avem nevoie şi de structuri care pot să economisească energie„, spune Cazacu. El aduce ca argument principal în folosirea structurilor din lemn alinierea cu tendinţele de folosire a energiei neconvenţionale, „deocamdată scumpă şi care trebuie păstrată cât mai mult„.  Totuşi, creşterea de 25% ar putea să se concretizeze abia în anul următor, când clienţii de aici vor fi convinşi de avantajele unei astfel de case.

    O CASĂ CU STRUCTURĂ DIN LEMN, DAR CU FINISAJE ASEMĂNĂTOARE UNEIA CLASICE, poate să ajungă să consume de cinci ori mai puţină energie în comparaţie cu o casă tradiţională şi să aducă facturi de trei ori mai mici. Totodată, aceasta este şi „eco-friendly„, eliberând mai puţine substanţe poluante în atmosferă. Casele din lemn au o rezistenţă sporită la cutremure şi nu sunt afectate nici de seisme care ar ajunge până la 9 grade pe scara Richter. Cel mai important atu este, probabil, viteza de construire: o casă de până la 250 de metri pătraţi „la roşu„ poate să fie construită în doar două zile lucrătoare, în timp ce una „la cheie„, în aproximativ 30 de zile. Pereţii unor astfel de case sunt asamblaţi în fabrica din Moineşti, înfiinţată în urmă cu mai bine de zece ani. Dacă mai demult aici se producea mobilier masiv pentru export în India şi Germania, acum aici se produc exclusiv case din lemn. Materialul prelucrat este adus din Germania, chiar dacă buştenii pot fi anterior aduşi din pădurile româneşti: „Am fi vrut să cumpărăm lemn din România, dar când comandam un camion, jumătate îl trimiteam înapoi deoarece grinzile din lemn nu erau suficient de drepte, aveau probleme de umiditate sau nu găseam dimensiunile de care aveam nevoie, argumentează Cazacu importul de materie primă.


    PRIMUL PAS ÎN EDUCAREA POTENŢIALILOR CUMPĂRĂTORI a fost să îşi dărâme casa din cărămidă construită „la roşu„ în care ar fi urmat să se mute împreună cu familia şi să o transforme într-o locuinţă futuristă inspirată din modelele pe care le-a văzut în Franţa. Dacă diferenţele pentru preţul structurii sunt importante, finisajele apropie preţul unor astfel de locuinţe de cele „clasice„ din cărămidă. Tehnologia care transformă locuinţa lui Cazacu
    într-una „pasivă„ din punct de vedere al alimentării cu energie ajunge la câteva zeci de mii de euro, dacă luăm în considerare faptul că doar celulele fotovoltaice se întind pe aproximativ 200 de metri pătraţi. Axarea pe folosirea mijloacelor neconvenţionale de energie vine în completarea conceptului de „locuinţă din lemn„ –  care nu este întotdeauna mai ieftină din cauza finisajelor. Preţul pentru o astfel de structură din lemn de răşinoase  – molid sau brad – este cuprins între 450 şi 600 de euro pe metrul pătrat. Potrivit reprezentanţilor companiei, o casă de circa 125 de metri pătraţi dotată cu etaj mansardat poate astfel să coste aproximativ peste 30.000 de euro, iar una de 350 de metri pătraţi, cu garaj, peste 50.000 de euro.

    De unde ideea? După ce a absolvit Academia de Poliţie şi Dreptul şi a lucrat ca poliţist timp de doi ani, Cazacu s-a orientat spre business: „era perioada anilor ’97- ’98, când toată lumea îşi încerca norocul, iar în zona respectivă industria lemnului prindea amploare„. A fondat firma Vandrom Trust în domeniul exploatării forestiere şi a început să facă exporturi de buşteni şi cherestea, iar apoi, în 1998, s-a concentrat pe producerea de mobilier masiv pentru pieţele din Germania şi India. În domeniul construcţiei de case pe structură de lemn a intrat în 2003, iar în 2006 a adus această afacere pe piaţa din Franţa, urmând ca ulterior să exploreze alte pieţe europene. În 2007, în urma unei investiţii de 500.000 de euro a cumpărat fabrica de 2.000 de metri pătraţi din Moineşti unde sunt realizate şi în prezent prefabricatele din care sunt asamblate casele.

    Conduce afacerea împreună cu soţia care şi acum îl ajută la partea economică a businessului pentru că lui Cazacu nu îi place să fie „cel care se ocupă de bani, mie mi-a plăcut doar ideea”. Dacă în 2012 a construit 25 de case, anul acesta şi-a propus realizarea de 30 de locuinţe din lemn, în condiţiile în care capacitatea fabricii de la Moineşti este de de 50 de locuinţe pe an.  În ultimii şapte ani, Cazacu a construit circa 150 de astfel de locuinţe în ţări precum Franţa, Germania, Italia sau Belgia şi speră să se dezvolte în următorii trei ani suficient de mult încât să dubleze capacitatea de producţie a fabricii cu comenzi în special din România.

  • “Regele lemnului” scoate din România peste un milion de metri cubi pe an

    SEBEŞ, RĂDĂUŢI, SIRET ŞI COMĂNEŞTI. Cele patru fabrici din România ale lui Gerald Schweighofer, descendent al unei familii legate de mai bine de trei secole de prelucrarea lemnului, îi generează venituri totale de jumătate de miliard de euro. Prima investiţie, cea de lângă Alba Iulia, a fost inaugurată în 2003 pe o suprafaţă de 53 de hectare şi este destinată în totalitate lemnului de esenţă moale, respectiv molid.

    De atunci, afacerile cu cherestea au mers ca pe roate, grupul dezvoltând constant noi investiţii în punctele cheie ale industriei prelucrătoare de lemn: în 2008 la Rădăuţi şi în 2010 la Comăneşti, iar Carpaţii Orientali şi Meridionali, cunoscuţi pentru calitatea crescută a arborilor, erau şi mai aproape de fabricile regionale ale austriacului. 85% din lemnul prelucrat de Schweighofer în România ajunge în 60 de ţări, însemnând mai bine de un milion de metri cubi sau 30.000 de vagoane de tren.

     

    CEA MAI IMPORTANTĂ PIAŢĂ DE EXPORT ESTE JAPONIA, de unde s-au generat 40% din venituri, urmată de Orientul Mijlociu. „2012 a fost un an de succes pentru business. Industria prelucrării lemnului din Europa nu se descurcă prea bine, însă noi avem pieţe mai bune, unde nu trimitem doar material brut, ci unul prelucrat, de calitate superioară”, explică Schweighofer. În Europa de Vest materia primă nu e suficientă, dat fiind că sunt foarte mulţi proprietari de păduri care nu mai sunt interesaţi să taie lemnul, pe seama incertitudinii economice, iar pieţele de consum din Europa se descurcă „dezastruos„ de la startul crizei, cum cererea e mai mică.

    Nici Africa sau Statele Unite ale Americii nu mai au nevoie de lemn la fel ca altădată, iar singura cale de creştere în actualul context este găsirea de noi pieţe, ceea ce austriacul a făcut încă din 1992. „Am fost prima companie din Europa care a exportat în Japonia, când niponii nici nu ştiau că sunt copaci care cresc pe-aici, iar acum suntem al doilea cel mai mare exportator în Japonia de pe continent„, explică Scheweighofer. Mai bine de trei sferturi din exporturile României către arhipelagul nipon sunt realizate de compania sa. Cei mai importanţi clienţi din România sunt Egger şi Kronospan pentru tocătura de lemn, dar şi retailerii do-it-yourself pentru panourile încleiate din lemn, însă piaţa românească nu poate fi un mare consumator astăzi din cauza lipsei industriei.

  • Investiţie de 150 mil. euro la Covasna

    Fabrica ar urma să înceapă producţia în 2014 şi alte două mii de locuri de muncă vor fi generate indirect în industriile aferente, conform reprezentanţilor companiei.

    Holzindustrie Schweighofer activează în industria de prelucrare a lemnului din România, având investiţii de peste 300 mil. euro şi o cifră de afaceri de 300 mil. euro anual. Grupul are patru fabrici de prelucrare a lemnului – la Sebeş, Siret, Rădăuţi şi Comăneşti.

  • Ministrul Mediului: Patru mari investitori vor ca în perioada următoare să investească 500 de milioane de euro în România

     Prezentă sâmbătă, la Ploieşti, unde a participat la conferinţa de alegeri a PSD Prahova, Rovana Plumb a afirmat, în discursul ţinut în faţa participanţilor la întâlnire, că patru mari companii intenţionează să investească în perioada următoare peste 500 de milioane de euro în România.

    Ulterior, Rovana Plumb a spus, într-o conferinţă de presă, că este vorba despre investitori nemţi şi austrieci, din domenii de activitate precum industria auto, domeniul resurselor naturale sau industria lemnului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • „Regele lemnului“: Nu există materie primă suficientă pentru a ajunge la 1 mld. euro

    Omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer, care deţine pe piaţa locală mai multe fabrici de prelucrare a lemnului şi panouri din lemn, spune că în 2012 a avut afaceri de jumătate de miliard de euro, iar pentru anul acesta aşteaptă un avans de 10%. „Regele lemnului“, care a realizat profituri cumulate de peste 160 mil. euro în intervalul 2009 – 2011 pe piaţa locală, spune însă că nu va putea ajunge niciodată la afaceri de 1 mld. euro.

    „În România nu vom avea niciodată afaceri de un miliard de euro. Există limitări. Vom investi mai mult, însă nu putem merge decât până la un anumit nivel. Nu există suficientă materie primă pentru cinci fabrici aici. În industria lemnului în care activăm nu avem aşa multe posibilităţi să creştem“, a spus el.

    Schweighofer şi-a început afacerile în România în urmă cu 12 ani şi a ajuns să deţină cel mai mare business din industria de prelucrare a lemnului.

    El operează o fabrică la Rădăuţi (pentru producţia de cherestea, înfiinţată în 2008), Sebeş (tot pentru cherestea, înfiinţată în 2003), la Siret (unitate de producere a panourilor încleiate, preluată în 2008) şi la Comăneşti (pentru magazinele de tip do-it-yourself, preluată în 2009). El mai are şi păduri, dar şi terenuri agricole şi un hotel la Rădăuţi.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro