BusinessMagazin

Tag: legatura

  • Ghicitoare pe care 65% dintre oameni nu-l pot rezolva

    Un alt joc-ghicitoare creează valuri pe internet, lăsând mii de oameni confuzi ce se contrazic în legătură cu răspunsul corect.  Jocul, care a fost creat de Puzzlefizzy pe site-ul Brilliant.org, are o premisă simplă: trebuie ghiceşti „în ce cutie se află maşina”. Jocul pune la dispoziţie trei cutii, fiecare cu desenul unei maşini pe exterior.

    Pe fiecare cutie este e scrisă câte o frază, însă doar una dintre cele trei afirmaţii este adevărată. Cutiile de au următoarele afirmaţii:

    Cutia 1: Maşina se află în această cutie;

    Cutia 2: Masina nu se află în această cutie;

    Cutia 3: Maşina nu se află în cutia 1;

    Deşi nu pare la prima vedere, propoziţiile repsective oferă cititorului suficiente informaţii pentru a determina în ce cutie „se află” maşina. Surprinzător, doar 36%  dintre oamenii care au jucat jocul pe site-ul Brilliant au ales varianta corectă.

    Răspunsul corect este CUTIA 2.

    Puteţi să aflaţi varianta corectă printr-un simplu proces de eliminare, luând în considerare că numai una dintre afirmaţiile de pe cutii este adevărată. Aşadar: în cazul în care autovehiculul se află în cutia 1, ar însemna că declaraţiile de pe cutia 1 şi cutia 2 ar fi corecte. Deci, răspunsul nu poate fi cutia 1. În cazul în care maşina ar fi în cutia 3, atât declaraţiile de pe cutia 2, cât şi cele de pe cutia 3, ar fi corecte. Astfel, răspunsul nu poate fi cutia 3. Dar, pentru că maşina se află în caseta 2, acest lucru înseamnă că numai declaraţia de pe cutia 3 este corectă.

     

  • Cum se transformă preţul în inamic al retailerilor

    Focusul agresiv pe preţ a devenit, din unealtă de marketing, o veritabilă sursă de probleme. Întâlnite la orice colţ, reducerile nu mai sunt la fel de convingătoare pentru clienţi, iar retailerii sunt nevoiţi să apeleze la tehnici noi pentru a atrage şi fideliza cumpărătorii.

    „50% reducere nu înseamnă nimic. A fost o vreme când discountul avea greutate, dar nu acum. Iar asta e doar vina retailerilor“, spune Manfred Litschka, director regional de vânzări peste 25 de ţări pentru TCC, companie specializată în realizarea de programe de fidelizare pentru retaileri.

    Ne aflăm într-o perioadă în care preţul încă este principalul criteriu pentru cumpărător, obişnuit cu avalanşa de discounturi oferite de magazine. „Fiecare vine şi spune: «Eu vând cel mai ieftin» şi aici vorbesc despre mai multe ţări, România fiind şi ea inclusă. Retailerii ar trebui să încheie această strategie, fiindcă nu mai este avantajoasă nici pentru afacerea lor“, spune reprezentantul TCC, care consideră că marii jucători sunt conştienţi de necesitatea acestui pas, dar nu au curajul să acţioneze. „Nu poate renunţa unul singur, în timp ce restul concurenţilor din piaţă continuă să mizeze pe aceeaşi carte“, adaugă Litschka.

    În opinia lui, soluţia ar fi ca fiecare retailer să-şi cunoască şi să-şi evidenţieze poziţionarea pe piaţă, ce poate el oferi clientului în afară de preţ, pentru că „azi poţi fi cel mai ieftin, mâine poate fi altul. Nu te poţi baza la nesfârşit pe asta“. Apoi, după ce îşi reconstruieşte strategia, pentru a atrage noi cumpărători, să mizeze pe diverse programe prin care să-şi fidelizeze actualii clienţi, să creeze o legătură emoţională cu aceştia. Iar concurenţa ce se ascute face lucrurile să se mişte. În ţările vestice, marii retaileri au început să-şi pună accent pe alte modalităţi de a-şi atrage clienţii sau de a-i fideliza, iar rezultatele se văd şi în vânzări, spune Litschka.

    România însă se află în urmă la acest capitol: nu are programe interesate, „cele care creează o legătură, cele care ating inima clientului“, adaugă reprezentantul TCC, care operează şi la nivel local pentru retaileri. Şi în Germania – ţara cu cele mai mari vânzări în cadrul TCC –  mai sunt excepţii, dar foarte puţini comercianţi mai mizează acum pe bătălia de preţuri; spre comparaţie, în România totul este „la cel mai mic preţ“. Până şi majoritatea programelor de loializare sunt de faţadă în România, pentru că „îţi oferă un pahar în loc de 15% reducere, sau chiar mai puţin“, iar asta nu înseamnă că-ţi răsplăteşti cumpărătorul, consideră Litschka. „Dacă un client este fidel, îi mulţumeşti şi îi oferi cadouri pentru asta, nu îl pui să-şi cumpere cadourile“, explică el.

    Aflat pe piaţa locală din 2008, grupul TCC – care a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 500 de milioane de euro la nivel global, conform reprezentanţilor companiei – creează programe de fidelizare pentru companii precum Kaufland, OMV Petrom, Mega Image sau Carrefour; una dintre cele mai recente campanii este MasterChef, realizată în parteneriat cu Carrefour. Clienţii care achiziţionează cumpărături de anumite valori primesc puncte, iar cu acestea pot achiziţiona cu reducere unul sau mai multe dintre produsele consacrate din show, cum ar fi sorţul de bucătărie MasterChef, boluri sau seturi de cuţite. „Campania aceasta este OK, dar ar putea fi mult mai bună dacă ar oferi acele produse gratis clienţilor fideli. Tot trebuie să cumperi lucruri, tot trebuie să plăteşti. Este un început pentru România, dar lipseşte acea legătură retailer-cumpărător“, consideră Manfred Litschka.

    El spune că prima campanie cu mare impact în piaţa autohtonă a avut loc în 2008, în reţeaua de staţii OMV Petrom, în timpul Campionatului European de Fotbal; programul a fost realizat de TCC pentru toate cele 11 ţări în care avea parteneriate cu OMV Petrom.

  • Locul din România unic in lume căutat de tineri pentru cele mai romantice fotografii – GALERIE FOTO

    Pe calea ferată care face legătura între Caransebeş şi satul Bouţari (judeţul Caraş-Severin) există unul dintre cele mai romantice locuri din România, sau poate chiar şi din lume: „Tunelul Iubirii”.

    În cazul în care vă întrebaţi unde se află acesta şi care este semnificaţia lui, aici sunt câteva informaţii:
     
    Calea ferată care face legătura între Caransebeş-Bouţari-Subcetate este o cale ferată secundară. Traseul a fost inaugurat pe data de 11 noiembrie 1908.
     
    Din cauza pantei ridicate (50 mm/m), pe traseul dintre Bouţari şi Sarmizegetusa circulaţia trenurilor a fost realizată pe o cale ferată cu grilaj. Între 1908 şi 1978 (anul în care secţiunea Bouţari-Sarmizegetuza a fost închisă pentru trenurile de călători), tracţiunea vagoanelor, pe întreaga rută, se făcea cu ajutorul locomotivelor cu aburi.
     
    În anul 1995, al doilea tronson de cale ferată, care conecta Sarmizegetusa şi oraşul Haţeg, a fost închis pentru trenurile de pasageri. În cursul anului 2000, calea ferată dintre Bouţari şi Haţeg a fost demontată şi trecută sub administrarea Societăţii de Administrare Active Feroviare.
     

     

  • Locul din România unic in lume căutat de tineri pentru cele mai romantice fotografii – GALERIE FOTO

    Pe calea ferată care face legătura între Caransebeş şi satul Bouţari (judeţul Caraş-Severin) există unul dintre cele mai romantice locuri din România, sau poate chiar şi din lume: „Tunelul Iubirii”.

    În cazul în care vă întrebaţi unde se află acesta şi care este semnificaţia lui, aici sunt câteva informaţii:
     
    Calea ferată care face legătura între Caransebeş-Bouţari-Subcetate este o cale ferată secundară. Traseul a fost inaugurat pe data de 11 noiembrie 1908.
     
    Din cauza pantei ridicate (50 mm/m), pe traseul dintre Bouţari şi Sarmizegetusa circulaţia trenurilor a fost realizată pe o cale ferată cu grilaj. Între 1908 şi 1978 (anul în care secţiunea Bouţari-Sarmizegetuza a fost închisă pentru trenurile de călători), tracţiunea vagoanelor, pe întreaga rută, se făcea cu ajutorul locomotivelor cu aburi.
     
    În anul 1995, al doilea tronson de cale ferată, care conecta Sarmizegetusa şi oraşul Haţeg, a fost închis pentru trenurile de pasageri. În cursul anului 2000, calea ferată dintre Bouţari şi Haţeg a fost demontată şi trecută sub administrarea Societăţii de Administrare Active Feroviare.
     

     

  • Partidul lui Nicuşor Dan se luptă cu Fuego! „Nu mi se pare în regulă să te foloseşti, la propriu, de numele şi imaginea cuiva, care nu are legătură cu tine şi ideile tale, pentru a câştiga un mandat”

    Obosit să tot caute soluţii pentru redresarea României, pe care să le adune într-un program politic, Nicuşor Dan, matematician şi lider al USR (consumator de şaorma în timpul campaniilor electorale) a eşuat într-o bătălie cu cântăreţul Fuego.
     
    „Noi credem că parlamentarii ar trebui să fie parlamentari, nu impresari. (…) Noi ne vom ocupa de problemele voastre serioase, nu de turneele lui Fuego”, a scris Nicuşor Dan pe pagina sa de facebook, anunţând şi că a strâns semnăturile necesare candidaturii USR în diaspora.
     
    „Observ cu stupoare că numele şi imaginea mea sunt atrase într-un joc, într-o dispută care nu ar trebui să mă implice sau să mă privească în mod direct pe mine. Este vorba despre felul în care domnul Nicuşor Dan, de altfel un intelectual rasat, a ales să-şi facă prezentarea campaniei sale electorale pentru a obţine un mandat din partea diasporei”, a precizat, în replică, Paul Surugiu-Fuego. 
     
    „Astfel, am ajuns cu poză şi cu nume pe un afiş pe care sincer nu-l înţeleg. De ce ar fi nevoie ca un om integru şi profesionist să facă apel la asemenea subterfugii, dornice de a stârni reacţii?
     
    Nu văd cum o platformă politică sau o anumită ideologie, ori vreun plan de campanie m-ar putea include pe mine şi muzica mea. Să ne înţelegem! Eu de mai bine de trei ani nu mai cânt în nicio campanie electorală. Oricum am fost întotdeauna apolitic, considerând acest domeniu unul care nu are a face cu ceea ce transmit eu.
     
    În diaspora este o onoare să cânt şi ori de câte ori am ajuns, în orice context, am făcut-o cu mare satisfacţie şi împlinire pentru că am putut aduce un pic de alinare celor plecaţi! Numai că nu se întâmplă asta foarte des. În ultimii cinci ani am cântat doar de câteva ori. Oamenii aceia au plecat din România din anumite motive. Acestea cred eu că ar trebui să-i ridice semne de întrebare domnului care consideră că eu sunt «principalul inamic al diasporei româneşti».
     

     

  • Partidul lui Nicuşor Dan se luptă cu Fuego! „Nu mi se pare în regulă să te foloseşti, la propriu, de numele şi imaginea cuiva, care nu are legătură cu tine şi ideile tale, pentru a câştiga un mandat”

    Obosit să tot caute soluţii pentru redresarea României, pe care să le adune într-un program politic, Nicuşor Dan, matematician şi lider al USR (consumator de şaorma în timpul campaniilor electorale) a eşuat într-o bătălie cu cântăreţul Fuego.
     
    „Noi credem că parlamentarii ar trebui să fie parlamentari, nu impresari. (…) Noi ne vom ocupa de problemele voastre serioase, nu de turneele lui Fuego”, a scris Nicuşor Dan pe pagina sa de facebook, anunţând şi că a strâns semnăturile necesare candidaturii USR în diaspora.
     
    „Observ cu stupoare că numele şi imaginea mea sunt atrase într-un joc, într-o dispută care nu ar trebui să mă implice sau să mă privească în mod direct pe mine. Este vorba despre felul în care domnul Nicuşor Dan, de altfel un intelectual rasat, a ales să-şi facă prezentarea campaniei sale electorale pentru a obţine un mandat din partea diasporei”, a precizat, în replică, Paul Surugiu-Fuego. 
     
    „Astfel, am ajuns cu poză şi cu nume pe un afiş pe care sincer nu-l înţeleg. De ce ar fi nevoie ca un om integru şi profesionist să facă apel la asemenea subterfugii, dornice de a stârni reacţii?
     
    Nu văd cum o platformă politică sau o anumită ideologie, ori vreun plan de campanie m-ar putea include pe mine şi muzica mea. Să ne înţelegem! Eu de mai bine de trei ani nu mai cânt în nicio campanie electorală. Oricum am fost întotdeauna apolitic, considerând acest domeniu unul care nu are a face cu ceea ce transmit eu.
     
    În diaspora este o onoare să cânt şi ori de câte ori am ajuns, în orice context, am făcut-o cu mare satisfacţie şi împlinire pentru că am putut aduce un pic de alinare celor plecaţi! Numai că nu se întâmplă asta foarte des. În ultimii cinci ani am cântat doar de câteva ori. Oamenii aceia au plecat din România din anumite motive. Acestea cred eu că ar trebui să-i ridice semne de întrebare domnului care consideră că eu sunt «principalul inamic al diasporei româneşti».
     

     

  • Adrian Ghenie a doborât un nou record: un tablou al artistului român s-a vândut cu 9 milioane de dolari

    Tabloul ‘Nickelodeon’, pictat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra, de casa de licitaţii Christie’s, fiind vorba de un record absolut pentru pictorul român, potrivit Business Review.

    Tabloul vândut pentru suma de 9 milioane de dolari a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

    Preţul estimativ al casei de licitaţii pentru tabloul ‘Nickelodeon’, care a fost pictat în 2008, era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline.

    Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român. Tabloul este pictat pe două plăci de 2.38x 4.14 metri, iar numele său reprezintă o sală de cinema mică dintr-un cartier, dar şi un post de televiziune american pentru copii. Titlul face trimitere spre influenţa televiziunii asupra tinerei generaţii fiind şi o trimitere spre elementele iconice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică, după cum a mărturisit însuşi pictorul.

    În cadrul licitaţiei a mai fost vândut un tablou al lui Ghenie numit ‘The surgeon and his soul/ Chirurgul şi sufletul său’ al cărui preţ a fost estimat iniţial între 150.000 şi 200.000 de lire sterline, dar a ajuns la suma de 341.000 de lire.

    La începutul anului, pictorul Adrian Ghenie a doborât un nou record (ce-i drept, deţinut tot de el) săptămâna trecută, când lucrarea sa „The sunflowers in 1937“ s-a vândut pentru aproape 4 milioane de euro în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s.

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Adrian Ghenie a doborât un nou record: un tablou al artistului român s-a vândut cu 9 milioane de dolari

    Tabloul ‘Nickelodeon’, pictat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra, de casa de licitaţii Christie’s, fiind vorba de un record absolut pentru pictorul român, potrivit Business Review.

    Tabloul vândut pentru suma de 9 milioane de dolari a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

    Preţul estimativ al casei de licitaţii pentru tabloul ‘Nickelodeon’, care a fost pictat în 2008, era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline.

    Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român. Tabloul este pictat pe două plăci de 2.38x 4.14 metri, iar numele său reprezintă o sală de cinema mică dintr-un cartier, dar şi un post de televiziune american pentru copii. Titlul face trimitere spre influenţa televiziunii asupra tinerei generaţii fiind şi o trimitere spre elementele iconice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică, după cum a mărturisit însuşi pictorul.

    În cadrul licitaţiei a mai fost vândut un tablou al lui Ghenie numit ‘The surgeon and his soul/ Chirurgul şi sufletul său’ al cărui preţ a fost estimat iniţial între 150.000 şi 200.000 de lire sterline, dar a ajuns la suma de 341.000 de lire.

    La începutul anului, pictorul Adrian Ghenie a doborât un nou record (ce-i drept, deţinut tot de el) săptămâna trecută, când lucrarea sa „The sunflowers in 1937“ s-a vândut pentru aproape 4 milioane de euro în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s.

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Se poate prăbuşi avionul dacă nu închidem telefoanele când zburăm?

    Motivul pentru care însoţitorii de zbor solicită închiderea telefoanelor mobile la aterizare şi decolare are legătură cu interferenţa electronică cu echipamentele de zbor pe care folosirea simultană a mai multor dispozitive ar putea-o genera, potrivit declaraţiilor unui fost pilot american citat de Reader’s Digest.

    ”În cazul în care, spre exemplu, 12 persoane decid să sune pe cineva înainte de aterizare, instrumentele mele de ghidare vor oferi indicatori falşi, care ar putea spune că ne aflăm la o înălţime mai mare decât suntem”, spune Jim Tilmon, un fost pilot al American Airlines.

    Pilotul a explicat şi motivele pentru care însoţitorii de zbor solicită depozitarea laptopurilor la aterizare şi decolare.

    „În ce priveşte laptop-urile, nu vă punem să le depozitaţi  din cauza interferenţei electronice, ci din cauza faptului că acestea s-ar transforma în adevărate proiectile dacă le ţineţi în braţe, în cazul unor turbulenţe. Nu cred că îşi doreşte cineva să fie lovit de un MacBook cu 200 de mile/oră. Nu încercăm să vă întrerupem distracţia când vă cerem să vă scoateţi căştile din urechi. Vrem doar să ne auziţi în cazul unei urgenţe.”

  • Care este legătura dintre serviciile de matrimoniale şi recrutarea de angajaţi

    Anul trecut, România a fost numită a patra cea mai atractivă şi competitivă destinaţie din lume pentru companiile internaţionale de outsourcing. Printre principalele avantaje ale României se numără buna pregătire a angajaţilor şi salariile reduse în comparaţie cu alte pieţe europene. Însă rata fluctuaţiei de personal în acest domeniu ajunge la 30% pe an, fiind una dintre cele mai mari dificultăţi ale industriei de profil. „Trebuie să funcţionăm aproape ca un serviciu de matrimoniale, să fim compatibili cu posibilii angajaţi“, spune Jeffrey Puritt, preşedintele Telus International, care prezintă mai multe metode de a-şi păstra angajaţii.

    „Vrem să fim compatibili, totul se aseamănă cu un serviciu de matrimoniale. Prin brandul şi programele noastre trebuie să ne apropiem cât mai mult de valorile şi principiile angajaţilor, pentru ca ei să devină, în cele din urmă, ambasadori de brand pentru noi“, crede Jeffrey Puritt, preşedintele uneia dintre cele mai mari companii de outsourcing din lume, cu operaţiuni şi în România. Compania sub care Telus International operează în România a terminat anul trecut cu o cifră de afaceri de 54,6 milioane de lei şi un profit de 4,2 milioane de lei lei, conform datelor de la Ministerul Finanţelor; în 2012 americanii au intrat pe piaţa locală, prin achiziţia CallPoint New Europe, care avea atunci 200 de angajaţi, iar acum firma a ajuns la 1.100 de oameni. Cu toate că afacerea se află în creştere de la an la an, rata mare a fluctuaţiei de personal cu care se confruntă toată industria de outsourcing reprezintă una dintre cele mai mari dificultăţi şi pe plan local.

    Outsourcingul este procesul de externalizare a unor procese interne ale companiilor, iar categoriile principale ale acestui tip de servicii sunt: Business Process Outsourcing (BPO) şi Shared Services; activităţile externalizate sunt cele de callcenter, IT, customer support, suport tehnic, logistică şi servicii de distribuţie. Potrivit clasamentului „Where in the World? Business Process Outsourcing (BPO) & Shared Service Location Index“, realizat de Cushman & Wakefield’s, unul dintre cele mai reprezentative indexuri de profil din lume, în 2015 România era a patra cea mai atractivă şi competitivă destinaţie din lume pentru marii jucători din outsourcing.

    „România este piaţa în care avem cea mai rapidă creştere a afacerii“, spune Puritt, adăugând că se aşteaptă ca în 3-4 ani vom avea circa 5.000 de angajaţi aici, această creştere fiind direct proporţională cu veniturile şi profitabilitatea. În medie, conform statisticilor anuale, rata fluctuaţiei de personal se învârte în jurul valorii de 30%, mai spune preşedintele Telus, iar pentru a combate acesta pată neagră a industriei, companiile se bat în modalităţi de reţinere a angajatului în firmă pentru o perioadă cât mai lungă de timp. „Prioritatea noastră este să fim alegerea angajaţilor acolo unde operăm, inclusiv aici, iar pentru asta trebuie să faci anumite lucruri“, spune acesta. „În primul rând, dacă vrei să atragi talent, trebuie să plăteşti salarii competitive. Pe lângă asta, trebuie să oferi beneficii de tot felul: asigurări, să-i înconjori cu cele mai evoluate tehnologii pentru a-i ajuta să dea tot ce e mai bun, să le oferi diverse faciliăţi şi tot ce cuprinde un mediu de lucru plăcut“, spune preşedintele Telus. De asemenea, el consideră că angajaţii trebuie încurajaţi să participe la programe de responsabilitate socială, pentru a simţi că „aportul lor într-o cauză socială poate face lumea un loc mai bun“.

    „Sincer, noi nu plătim cel mai bine dintre toate companiile din lume sau de unde operăm, pentru că o mare parte din bani se duc pe aceste lucruri, iar din experienţa noastră oamenii valorifică aceste lucruri“, adaugă Purrit, referindu-se la beneficiile extrasalariale. În ce priveşte salariul, există o plajă largă de criterii pe baza cărora se calculează: depinde de program, de experienţă şi de rolul pe care îl are un angajat, însă un job entry level se plăteşte, în medie, de două până la patru ori mai mult decât salariul minim e economie, iar în timp salariul poate creşte considerabil, spune reprezentantul Telus. În general, fluctuaţia depinde foarte mult de tipul programului, a activităţii pe care o realizează angajatul: „De exemplu, avem companii de jocuri, iar cerinţa jobului pentru acest segment este să se joace şi apoi să ofere ajutor clientului, să îi explice cum se joacă jocul respectiv sau cum îşi rezolvă o posibilă problemă“, spune Jeffrey Puritt. „Aşa că oamenii nu vor să plece atunci când principala lor activitate este să se joace toată ziua, e cel mai bun job din lume: te joci şi eşti plătit“, spune americanul.